ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
am mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
Stimate autor/clonă, orice om cu puțin bun-simț (care nu este punctul matale forte) și care citește comentariul meu fără ochelari de cal (din care matale porți două perechi una peste cealaltă) vede că eu am scris un comentariu negativ la adresa textului, legându-l desigur de autorul său, pentru că, așa cum am motivat în repetate rânduri, atât înainte cât și după ce am fost suspendată, nu înțeleg cum naiba ai putea separa un text de autorul/autoarea său/sa... și de toată istoria relevantă a scrierilor anterioare. A comenta un text pur și simplu fără trimitere la autor și/sau la scrierile anterioare este o aberație și chiar aș vrea să-mi arate cineva o prefață, o introducere, o postfață, ce vreți Dvs. la un volum al unui autor scrise de vreu critic cu cap și coadă și care să nu facă referiri complexe atât la persoana autorului (uneori chiar și mai neortodoxe, de ce nu?) și la scrierile anterioare, la orientarea literară, etc.
Matale Domnule/Doamnă ești ușor bolnăvior/bolnăvioară și de aceea nu vezi limpede, la fel și scrii, cețos, maladiv. O vreme a fost ok, acum ești deja plicticos/plicticoasă, pentru mine cel puțin. Iar dacă tot zici așa și pe dincolo, eu te invit să spui o dată, la naiba, clona cui mă învinuiești că sunt!
La schimb o să zic și eu clona cui ești matale.
Scuzele de rigoare pentru această intervenție editorilor siteului, dar ultimul comentariu al acestei clone ce-o fi la adresa mea a fost chiar mai nesimțit decât jignirile deja obișnuiților mei denigratori.
Margas
câte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
mă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
Dorine poate ai citit prea mult bobadil. mersi oricum de interpretare. o fii...cine știe? te asigur însă că, dacă e, e involuntar. să ne citim cu bine. și neasemuire...:)
Am citit cu plăcere şi empatie.
Mă gândesc că titlul e sugestiv în felul lui, (încercarea de a înfrunta ,,valurile vieţii” având din start un handicap, o lipsă, o neputinţă...apoi, expesia ,,fără mască” mă mai duce cu gândul la ,,fără prefăcătorie”). Cu toate acestea, cred că acest titlu metaforic nu e în ton cu poemul, dpdv al mijloacelor artistice. Poemul e unul realist, fără încărcături metaforice, e un decupaj de stare încadrat foarte bine în câteva evenimente generatoare ale acestei stări. Apreciez dinamismul, bine alese verbele care susţin ideea de libertate enunţată la început. Frumos evidenţiat rolul mâinilor, subliniere subtilă a legii compensaţiei naturale, profitând de sintagma cunoscută ,,a lua viaţa în mâini”. Bine redată trauma. Introspectiv. Cred că e cel mai bun poem al tău :)
Permite-mi mici observaţii, simple păreri: cred că la primul vers e suficient doar ,,înainte de asfinţit”; mi se pare nepotrivit epitetul ,,sfântul” din ,,sfântul soare" ( îmi aminteşte de ,,Hora Unirii” :) ). Familia de cuvinte a cuvântului ,,a râde” şi elemente din câmpul lexical al acestuia sunt folosite aproape de limita supralicitării. De aceea sugerez să elimini ,,să zâmbesc”. Văd finalul aşa:
,, uitasem să plâng
uitasem că nu râsesem niciodată
din toată inimă”
Finalul îmi aminteşte de un adevăr enunţat de Emil Cioran: ,,O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet". Iar Kahlil Gibran, un autor îndrăgit, scria: ,,...spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre."
Mi-a făcut placere, Cristina., şi să citesc şi să scriu. Aştept următorul poem :)
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Basarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
ai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
Da Virgil, sunt de acord cu tine şi pe viitor voi veni cu comentarii argumentate, puteam cita sau selecta din acel site sau altele relaţionate, eu am oferit direct posibile resurse în loc să muncesc şi să elaborez mai mult. Ştiu că uneori haikuul poate conţine metafore, dar îţi spun sincera mea părere - ţi-am oferit exemple de haikuuri reale plecând de la poemul tău. Totuşi scriu haiku de doi ani şi jumătate şi pot afirma că tu ai scris o combinaţie ciudată între haiku contemporan, poate experimental, şi haiku clasic. Aşa ceva nu am mai văzut şi nu cred că e o combinaţie reuşită sau că se poate numi haiku. Afirmaţia ta că eu aş fi dispreţuitoare este absurdă :). Din punct de vedere ştiinţific, tradiţional mai degrabă, poemul tău nu are structură de haiku - este ca o rocă din care statuia nu s-a desprins. Cred că observi şi tu că nu are kireji, nu are juxtapunere de imagini cât de cât şi se centrează pe acţiunea din trecut în timp ce haikuul în general capturează momentul prezent. Dar, repet, mi-a plăcut imaginea, curgerea timpului sugerată frumos, pe care am încercat să o surprind 'în ultimul exemplu pe care ţi l-am dat. Sau aceeaşi idee:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar tăcerea
Aici, ca şi în comentariile anterioare, eu mă centrez pe momentul prezent, care conţine în el şi trecutul.
un poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
iată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
Mulțumesc vouă pentru opinii, voi încerca să mă perfecționez în 'meșteșugul' parodiei, mă atrage mult ideea acestei 'transhumanțe' pornite din liric ajungând în ironic trecând așa, foarte aproape de ludic... de aceea îmi și aleg textele parodiate din spectrul cât mai pur liric.
Virgil, știu că mai am de lucru și că tu ai scris ca un adevărat gentleman ceea ar fi trebuit de fapt să fie textul... pe alocuri am reușit asta, dar pe alte alocuri, încă nu! Anyway many thanks man!
A.a.a. cred că dumitale ți-a plăcut textul cel mai mult de vreme ce ai pus atâta zel în comentariu, chiar dacă, 'plăcut' în cazul matale poate însemna 'displăcut' dar, fără să revin ca să nu plictisesc chiar pe toată lumea la teoria binecunoscută a unității contrariilor care, deși marxistă, nu e rea deloc, iar în cazul dumitale constat că a generat același tip de reacție prolixă care te caracterizează atunci când ți se urcă cerneala la cap. În ceea ce privește ligheanul solicitat, ți-l ofer eu cu plăcere, doar dă-te jos de pe el stimabile a.a.a. Eu promit să-l spăl, să-l limpezesc, îl fac de nou ca să poți s-o iei de la-nceput.
Mădălina, regret nespus că textul îți aduce a 'manelistic', nu cred că există înjurătură care să mă jignească mai rău, ca trăitoare și răbdătoare de rroomânica noastră contemporană. Dar dacă ție asta ți s-a părut... ce să fac? O înghit. Apoi poate, dacă mai rămâne loc după ce se exprimă domnul a.a.a. la adevărata lui valoare, mai rămâne ceva loc și pentru mine în ligheanul lui. Asta, desigur, dacă măcar la lighean vom dovedi că putem să împărțim ceva.
Margas
Scuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
yester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
Aranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
vreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
Eu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
Găsesc vă s- a schimbat ceva și în felul tău de a scrie, aș spune că e spre mai bine, dar e doar părerea unei novice... Oricum, mi-a plăcut. Cred că ar mai fi de lucru pe la strofa a doua, despre motivul lumii ca teatru s- a mai scris. Sper că ceea ce spun acum va fi luat în sens constructiv, nu ca o critică în sens negativ. Cami.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce sa mai spun, va multumesc voua pentru semne si observatii. :)
pentru textul : Demidulce deam mai schimbat una alta, modificari colosale nu-s, sper insa ca am eliminat cat de cat cariile.
Virgil, am vorbit chiar acum cu Trinity si, desi era fisticita (ca ea nu stie sa primeasca usor complimente), mi-a zis sa-ti transmit salutari si ca va mai scrie asa...sau altfel:). ...Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami de"visuri şi amintiri cum
dorm sub iarnă şi sub zăpadă
o vreme uitată."
pentru ca e un text fara punctuatie, la o prima citire am inteles ca zapada aceea este "o vreme uitată". ("vremuri uitate" cred ca ar elimina confuzia)
apoi strofa 3, cu sublinierea ei:
"ninge liniştit e-atât de albă neaua.
albă..."
pai cum altfel sa fie o nea care abia atunci cade?
pentru textul : Perpetuu deStimate autor/clonă, orice om cu puțin bun-simț (care nu este punctul matale forte) și care citește comentariul meu fără ochelari de cal (din care matale porți două perechi una peste cealaltă) vede că eu am scris un comentariu negativ la adresa textului, legându-l desigur de autorul său, pentru că, așa cum am motivat în repetate rânduri, atât înainte cât și după ce am fost suspendată, nu înțeleg cum naiba ai putea separa un text de autorul/autoarea său/sa... și de toată istoria relevantă a scrierilor anterioare. A comenta un text pur și simplu fără trimitere la autor și/sau la scrierile anterioare este o aberație și chiar aș vrea să-mi arate cineva o prefață, o introducere, o postfață, ce vreți Dvs. la un volum al unui autor scrise de vreu critic cu cap și coadă și care să nu facă referiri complexe atât la persoana autorului (uneori chiar și mai neortodoxe, de ce nu?) și la scrierile anterioare, la orientarea literară, etc.
pentru textul : elephant&castel deMatale Domnule/Doamnă ești ușor bolnăvior/bolnăvioară și de aceea nu vezi limpede, la fel și scrii, cețos, maladiv. O vreme a fost ok, acum ești deja plicticos/plicticoasă, pentru mine cel puțin. Iar dacă tot zici așa și pe dincolo, eu te invit să spui o dată, la naiba, clona cui mă învinuiești că sunt!
La schimb o să zic și eu clona cui ești matale.
Scuzele de rigoare pentru această intervenție editorilor siteului, dar ultimul comentariu al acestei clone ce-o fi la adresa mea a fost chiar mai nesimțit decât jignirile deja obișnuiților mei denigratori.
Margas
câte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
pentru textul : odios plouă demă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
Iulia, cum am spus - poate neclar - şi în primul comentariu, ştiu de mult că densitatea punctelor de suspensie e toxică, deci îţi dau dreptate de pe acum. Mă rog, nu ştiu cât ţie sau principiului la care făceam referire mai înainte. Cineva, nu mai reţin cine, spunea că scriitorul slab se recunoaşte după câte puncte de suspensie pune. Dar revin - scena aia (şi doar aia) e de asemenea natură încât cere acele puncte, iar principiul trebuie încălcat. Mai mult de atât nu mai am ce să zic.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deDorine poate ai citit prea mult bobadil. mersi oricum de interpretare. o fii...cine știe? te asigur însă că, dacă e, e involuntar. să ne citim cu bine. și neasemuire...:)
pentru textul : Groapa Himalayelor deAm citit cu plăcere şi empatie.
Mă gândesc că titlul e sugestiv în felul lui, (încercarea de a înfrunta ,,valurile vieţii” având din start un handicap, o lipsă, o neputinţă...apoi, expesia ,,fără mască” mă mai duce cu gândul la ,,fără prefăcătorie”). Cu toate acestea, cred că acest titlu metaforic nu e în ton cu poemul, dpdv al mijloacelor artistice. Poemul e unul realist, fără încărcături metaforice, e un decupaj de stare încadrat foarte bine în câteva evenimente generatoare ale acestei stări. Apreciez dinamismul, bine alese verbele care susţin ideea de libertate enunţată la început. Frumos evidenţiat rolul mâinilor, subliniere subtilă a legii compensaţiei naturale, profitând de sintagma cunoscută ,,a lua viaţa în mâini”. Bine redată trauma. Introspectiv. Cred că e cel mai bun poem al tău :)
Permite-mi mici observaţii, simple păreri: cred că la primul vers e suficient doar ,,înainte de asfinţit”; mi se pare nepotrivit epitetul ,,sfântul” din ,,sfântul soare" ( îmi aminteşte de ,,Hora Unirii” :) ). Familia de cuvinte a cuvântului ,,a râde” şi elemente din câmpul lexical al acestuia sunt folosite aproape de limita supralicitării. De aceea sugerez să elimini ,,să zâmbesc”. Văd finalul aşa:
,, uitasem să plâng
uitasem că nu râsesem niciodată
din toată inimă”
Finalul îmi aminteşte de un adevăr enunţat de Emil Cioran: ,,O lacrimă are întotdeauna rădăcini mai adânci decât un zâmbet". Iar Kahlil Gibran, un autor îndrăgit, scria: ,,...spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre."
Mi-a făcut placere, Cristina., şi să citesc şi să scriu. Aştept următorul poem :)
pentru textul : umbre de castan deun apus intr-o cutie... ingenios.
pentru textul : contrapunct denici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Basarabia nu cred că este ceva de care să îți fie rușine. Și în general ne străduim să nu amestecăm originea oamenilor cu calitatea textelor pe care le postează. În orice caz și jumătate din străbunii mei sînt tot de prin Basarabia și nu simt nici rușine și nici mîndrie pentru asta. Este un fapt. Iar dacă nu îmi place unde m-am născut sau unde trăiesc nimeni nu mă împiedică să plec de acolo.
Novice ești pe Hermeneia (și nu „biată”) datorită calității textelor postate și în general activității pe Hermeneia. Nimeni, absolut nimeni, nu este „condamnat” aprioric să fie sau să rămînă novice. Scrie bine și cu siguranță că asta va avea repercursiuni în această privință. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi.
Da, am restricționat dreptul acordării penițelor în ce privește novicii, nou veniții și membrii corespondenți. Există motive obiective și, zic eu valide, pentru aceasta. Nimeni nu privește pe nimeni cu dispreț sau cu prejudecată aici dar am vrut să îi „ajut” pe novici să nu fie ispitiți să acorde penițe din motive să le zicem mai puțin artisitce. Acest lucru poate fi privit ca un fel de a considera pe cineva vinovat înainte de a i se dovedi inocența dar am avut și experiențe nu neaparat bune pe aici. În orice caz, acest lucru poate funcționa și ca un fel de motivație pentru cei ce sînt novice ca să posteze texte tot mai bune.
Deci, în ciuda faptului că nu poți acorda penița, deocamdată, nimeni nu te împiedică să îți manifești „tonele de emoții”, mai mult sau mai puțin basarabene, în comentarii. Cred că Hermeneia este un spațiu destul de generos și democratic. Dacă ai întrebări sau nemulțumiri poți oricînd folosi adresa de office a site-ului pentru clarificări.
P.S. - mulțumesc pentru aprecierea în ce privește textul, deși nu cred că se poate vorbi de genialitate. Dar fiecare este îndrituit la părerea lui. Mulțumesc.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină deah! ce inceput! direct cu greii!!! lipseste Aranca. Oare, de ce?
pentru textul : Răstălmăcire denu se ridică la înălțimea așteptărilor mele astă-seară. în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat. pune și tu data în italice. estetic vorbind.
pentru textul : Iarna deai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deDa Virgil, sunt de acord cu tine şi pe viitor voi veni cu comentarii argumentate, puteam cita sau selecta din acel site sau altele relaţionate, eu am oferit direct posibile resurse în loc să muncesc şi să elaborez mai mult. Ştiu că uneori haikuul poate conţine metafore, dar îţi spun sincera mea părere - ţi-am oferit exemple de haikuuri reale plecând de la poemul tău. Totuşi scriu haiku de doi ani şi jumătate şi pot afirma că tu ai scris o combinaţie ciudată între haiku contemporan, poate experimental, şi haiku clasic. Aşa ceva nu am mai văzut şi nu cred că e o combinaţie reuşită sau că se poate numi haiku. Afirmaţia ta că eu aş fi dispreţuitoare este absurdă :). Din punct de vedere ştiinţific, tradiţional mai degrabă, poemul tău nu are structură de haiku - este ca o rocă din care statuia nu s-a desprins. Cred că observi şi tu că nu are kireji, nu are juxtapunere de imagini cât de cât şi se centrează pe acţiunea din trecut în timp ce haikuul în general capturează momentul prezent. Dar, repet, mi-a plăcut imaginea, curgerea timpului sugerată frumos, pe care am încercat să o surprind 'în ultimul exemplu pe care ţi l-am dat. Sau aceeaşi idee:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar tăcerea
Aici, ca şi în comentariile anterioare, eu mă centrez pe momentul prezent, care conţine în el şi trecutul.
pentru textul : haiku deun poem ca un jurnal intim abia intredeschis, o conversatie dincolo de aparente, incertitudini, un ritual indiscret despre cum sintem sau dorim sa fim. cotidianul adus la rang de inefabil. cel putin asa percep aceasta "schita de schita", cum spun studentii la arhitectura, doar ca in 4D.
pentru textul : conversație deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic deiată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?
pentru textul : Bal mascat deprivit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
pentru textul : Dosarele subțiri deMulțumesc vouă pentru opinii, voi încerca să mă perfecționez în 'meșteșugul' parodiei, mă atrage mult ideea acestei 'transhumanțe' pornite din liric ajungând în ironic trecând așa, foarte aproape de ludic... de aceea îmi și aleg textele parodiate din spectrul cât mai pur liric.
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deVirgil, știu că mai am de lucru și că tu ai scris ca un adevărat gentleman ceea ar fi trebuit de fapt să fie textul... pe alocuri am reușit asta, dar pe alte alocuri, încă nu! Anyway many thanks man!
A.a.a. cred că dumitale ți-a plăcut textul cel mai mult de vreme ce ai pus atâta zel în comentariu, chiar dacă, 'plăcut' în cazul matale poate însemna 'displăcut' dar, fără să revin ca să nu plictisesc chiar pe toată lumea la teoria binecunoscută a unității contrariilor care, deși marxistă, nu e rea deloc, iar în cazul dumitale constat că a generat același tip de reacție prolixă care te caracterizează atunci când ți se urcă cerneala la cap. În ceea ce privește ligheanul solicitat, ți-l ofer eu cu plăcere, doar dă-te jos de pe el stimabile a.a.a. Eu promit să-l spăl, să-l limpezesc, îl fac de nou ca să poți s-o iei de la-nceput.
Mădălina, regret nespus că textul îți aduce a 'manelistic', nu cred că există înjurătură care să mă jignească mai rău, ca trăitoare și răbdătoare de rroomânica noastră contemporană. Dar dacă ție asta ți s-a părut... ce să fac? O înghit. Apoi poate, dacă mai rămâne loc după ce se exprimă domnul a.a.a. la adevărata lui valoare, mai rămâne ceva loc și pentru mine în ligheanul lui. Asta, desigur, dacă măcar la lighean vom dovedi că putem să împărțim ceva.
Margas
Scuze ca pic si eu ca musca-n lapte in acest dialog deosebit de atractiv. Nu vreau sa deranjez aceasta idila, eu vreau doar sa spun cateva lucruri: 1/ Acest "ars poetica II" este mai bun decat "ars poetica I", ceea ce ma bucura sincer 2/ Aici chiar simti ceva cand citesti, spre deosebire de "ars poetica I" unde iti trebuie prea multa imaginatie ca sa depasesti senzatia aceea de "hai, ma lasi?" 3/ As renunta la "cum trebuie" din versul trei pentru ca se repeta apoi cu "la locul lor", eventual as zice "o cheie asezata cumsecade" 4/ La urma as scoate pe 'ele" din "cu timpul ele cuvintele" sau as inlocui "timpul" cu altceva ca sa nu iasa "pulele" acelea chiar asa la iveala. In rest, un poem bun, ar merita o penita dar nu o sa o dau tocmai eu si tocmai acum cand a aparut pe aici asa un musafir. Andu
pentru textul : ars poetica II deyester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind denu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
pentru textul : Fuga deeste bine să schimbi titlul! găseşte-i unul pe măsura textului. nu divulga...
pentru textul : pasăre albă deAranca, cred că experimentele se încadrează la secțiunea respectivă. Nu am înțeles scopul urmărit prin această "redefinire". Personal (și offtopic, evident) nu îmi plac ascunzișurile, neadevărurile și nici adevărurile spuse pe jumătate. Pentru că nu sunt viabile. După cum s-a dovedit și aici.
pentru textul : și zeii plîng deinteresant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf devreau și eu cafea:) e 5 și 11 pe aici ,cât despre cuvinte, lasă, sunt unii care chiar nu se pot abține:) și aici aș menționa: eu sunt unii:D faine poze, cu bagaj sentimental pentru tine, bănuiesc. îmi plac. gata coffeeul,la munci!
pentru textul : as they keep finding me deEu vin acum dintr-un spațiu al tăcerilor..Lumea lucrurilor mici mici, și licurici.. Să mă iertați așadar amândoi, tu, femeie cu litere italice și tu, barbatul care scrie aici. E un tandem, în care simt ca și cum s-ar roti pe un disc cele șapte culori ale luminii și s-ar auzi așa un: zzzzzzzzzzzzzzt, ce definește un act erotic ce culmină cu flesh-urile ce îți rîmân pe retină în timp..Toate succesiunile de imagini ale clipei se regasesc aici, condensate într-un amestec dintr-un bărbat și o femeie. E un experiment, deci, în a surprinde ce se compune într-o clipă de extaz.. ..se rotește, se rotește înebunitor în substanță o clipă de divinitate, în timp ce te iubești cu celălalt..
pentru textul : act cu antet și sigiliu deGăsesc vă s- a schimbat ceva și în felul tău de a scrie, aș spune că e spre mai bine, dar e doar părerea unei novice... Oricum, mi-a plăcut. Cred că ar mai fi de lucru pe la strofa a doua, despre motivul lumii ca teatru s- a mai scris. Sper că ceea ce spun acum va fi luat în sens constructiv, nu ca o critică în sens negativ. Cami.
pentru textul : Balada ochilor tăi dePagini