Tania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
Până la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
un astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
Vlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
stiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
Intr-adevar textul acesta este incoerent, se pierde firul logic.Imi place imaginea "numar din doi in doi/ cu glas de zapada". Mi-ar fi placut de exemplu sa vad "dimineata/ ofteaza prelung" . Asa... "oftatul prelung" suna banal, iar comparatia "cat un munte de ceara" ar avea farmecul ei, dar ar trebui "prinsa" altfel in context. Ceva nu se potriveste. Finalul cu saruturile cam strica tot ce ati incercat sa construiti pana acum. Personal cred ca ati incercat sa realizati o idee intr-un mod imagistic si ati omis un aspect important... sensul. Mie textul imi pare un colaj de idei. Alternanta smoala, soare , iarna... trecerea este mult prea rapida si nu este justificata in niciun fel. Ialin
...Andreea, ți-am spus eu că există exigențe pe hermeneia... sunt de părerea lui Virgil, dar nu atât de avizat ca el... scrie, scrie, scrie și welcome p'acilea...
Mâna nu este un simbol, dar semnificația ei se regăsește în toate culorile ce se pot raporta la sacru: puterea misterioasă a spiritului, ce posedă agățate de gât pietre și frunze.. Mâna ia forma lucrurilor care se muleaza pe ea. Ea este matricea. Plăcerea resimțită când umbli ținându-te de mânaă și mâini ce se înfundă în căutari de tihnă, și mâini în amestecuri de siguranță, din nevoia de regenerare a ființei duble.. Mâna este nodul ce se leagă de Principiul ei.. Ea este puterea ce leagă și dezleagă. Răbdarea cu care mâinile se țin, înseamna vindecare și cucerire durabilă.. (Dicționarul de simboluri) În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod..
te rog să corectezi textul. mulţumesc.
pînă atunci cîteva păreri de cititor şi nu de critic cu pretenţii, departe acest gînd:
ruperea nefirească a versurilor;
trimitere la lucruri sau locuri comune ca să spun aşa-vezi în special -marks & spencer. în timp acestea nu vor mai spune nimic cititorului.
eu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
Ani, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
mulţumesc Oana.
uneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
Vladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
Dragă Marga Stoicovici,
Având în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
Mulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
corect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
excelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului...dar poemul dv mi-a placut atat de mult incat nici nu observasem chestiile pe care mie mi le-ati reprosat ca ar fi surogate, gen: ieftin/scump...clar/fonf...omarand flori...la mine in poezie sunt surogate, la dv sunt expresii magistre
Iata ca ati reusit sa ma faceti sa zimbesc. Pina si Ecaterina cu penibilele ei interventii care par mai degraba bufonerii. Ecaterina, regulamentul spune ca noi nu incurajam astfel de comentarii la adresa comentariilor. Si te rog sa nu ma acuzi de alte chestii dar asa scrie acolo si scrie de multa vreme. Asta indiferent daca textul acesta merita sau nu merita o penita. Ai ceva de comentat despre text comenteaza dar te rog inceteaza cu aceste interventii hilare care au inceput sa ma faca sa ma indoiesc ca tu ai (sau ai avut vreodata) vreo legatura cu literatura. Ma tem ca tu simti nevoia unui spatiu public unde sa chat-uiesti. Exista destule. Cauta-le, dar nu mai transforma acest spatiu in asa ceva. Alina, da, ce sa ii faci, cred ca am eu ce am cu frigiderul. Vad ca a devenit deja celebra ideea. Poate ca e ceva la mijloc. Ma mai gindesc la propunerea ta anti-frigider. Andy Warhol a fost (fiindca nu mai traieste) un celebru pictor si artist american care a revolutionat semnificativ artele vizuale in anii 60-70 si 80 fiind o figura centrala a artei pop. A fost si un prolific regizor. De asemeni a fost unul dintre pictorii caruia i s-au vindut poate cel mai scump lucrarile inca din timpul vietii. A fost si o personalitate foarte excentrica. Multe din lucrarile lui sint in galerii americane si sint reprezentative pentru the American pop art. Poti citi despre el aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Andy_Warhol iar lucrari de-ale lui poti vedea aici: http://www.artcyclopedia.com/artists/warhol_andy.html sau aici: http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=1625&page=1
Da, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas dePână la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
un astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deVlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
pentru textul : tablou din cartierul de nord destiu, Marina; multumesc...dar nu te supara - pentru mine virtualul e un loc de relaxare, intr-o mare masura. si un punct de observatie, daca vrei... sunt atatea lucruri grave in viata reala...incat aici prefer sa ma misc lasand la o parte incrancenarile. daca uiti sa zambesti , esti pierdut...:)
pentru textul : Autodafé deIntr-adevar textul acesta este incoerent, se pierde firul logic.Imi place imaginea "numar din doi in doi/ cu glas de zapada". Mi-ar fi placut de exemplu sa vad "dimineata/ ofteaza prelung" . Asa... "oftatul prelung" suna banal, iar comparatia "cat un munte de ceara" ar avea farmecul ei, dar ar trebui "prinsa" altfel in context. Ceva nu se potriveste. Finalul cu saruturile cam strica tot ce ati incercat sa construiti pana acum. Personal cred ca ati incercat sa realizati o idee intr-un mod imagistic si ati omis un aspect important... sensul. Mie textul imi pare un colaj de idei. Alternanta smoala, soare , iarna... trecerea este mult prea rapida si nu este justificata in niciun fel. Ialin
pentru textul : Inima mea decupată de...Andreea, ți-am spus eu că există exigențe pe hermeneia... sunt de părerea lui Virgil, dar nu atât de avizat ca el... scrie, scrie, scrie și welcome p'acilea...
pentru textul : Teenage angst deMâna nu este un simbol, dar semnificația ei se regăsește în toate culorile ce se pot raporta la sacru: puterea misterioasă a spiritului, ce posedă agățate de gât pietre și frunze.. Mâna ia forma lucrurilor care se muleaza pe ea. Ea este matricea. Plăcerea resimțită când umbli ținându-te de mânaă și mâini ce se înfundă în căutari de tihnă, și mâini în amestecuri de siguranță, din nevoia de regenerare a ființei duble.. Mâna este nodul ce se leagă de Principiul ei.. Ea este puterea ce leagă și dezleagă. Răbdarea cu care mâinile se țin, înseamna vindecare și cucerire durabilă.. (Dicționarul de simboluri) În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod..
pentru textul : Temporare dete rog să corectezi textul. mulţumesc.
pentru textul : 135 de cadre până la trezire depînă atunci cîteva păreri de cititor şi nu de critic cu pretenţii, departe acest gînd:
ruperea nefirească a versurilor;
trimitere la lucruri sau locuri comune ca să spun aşa-vezi în special -marks & spencer. în timp acestea nu vor mai spune nimic cititorului.
eu mi-am cumparat si o harta/ a ocupat jumatate de perete/ colegele mele s-a suparat/ le-am citit poezii/ la sfarsit mi-au adus lipici ca sa o fixez cat mai bine... francisc, poate ne dai si noua linkurile alea/ cred ca ne confruntam cu aceeasi problema.
pentru textul : Ruines de Rome deAni, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.
pentru textul : matadorul desi iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea demulţumesc Oana.
pentru textul : in memoriam deuneori vrem şi nu vrem să ne amintim, dar imaginile rămân întipărite, poate de aceea lasă împresia unei
"lumi privită cu ochii întredeschişi".
versuri crancene de apreciat
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală deinca un nume si ma lasam de comentarii
pentru textul : art nouveau deVladimir, bine-nțeles că ai dreptate, dar nici eu n-am cum să înțeleg perspectiva ta. Pentru mine e un chin să stau în fum, pentru alții în schimb, e o delectare. Cum să ne înțelegem atunci? Aici mi s-a părut interesant cum, din motive exterior literare (nu e nici meta-text, nici para-text, e altceva și cum să-i spunem?) putem induce anumite perceperi ale unei scrieri - aici "înecăcioase" pentru mine - de care nu ne dăm seama. Văd că Bianca a prins ideea.
pentru textul : insomnie deDragă Marga Stoicovici,
pentru textul : "Bijuterii literare" deAvând în vedere că sunteţi stomatolog (iar mie mi-e cam frică de scaunul ăla de tortură...benefică), n-o să încerc deloc să muşc (cum mi se pare că încercaţi dvs. în vreo trei locuri din comentariu), deşi, la vârsta mea, am aproape toţi dinţii şi toate măselele în gură.
Ziceţi că nu ştiţi cine sunt. E posibil. Dar asta e o vină care se împarte între noi doi. A mea, că nu sunt suficient de cunoscut, dar şi a dvs., că n-aţi făcut niciun efort spre a mă cunoaşte (n-ar fi fost deloc greu).
După cum aţi putut vedea la finele postarii mele, textul a fost tipărit într-o revistă (pe care eu am fondat-o acum 11 ani şi pe care o conduc şi azi, la Târgovişte). Prin urmare, nu e vorba de "autism", ci, dimpotrivă, de implicare. Polyphem, pseudonimul cu care semnez rubrica intitulata "Cutia Pandorei" din "Litere" ia în derâdere felurite stupizenii. Precum cele de mai sus (textul fiind doar o primă referire la aşa-zisa revistă în cauză). Utilizez un pseudonim pentru că în revistă (care are 80 de pagini) eu mai semnez editorialul, revista revistelor (cu iniţiale) şi cronica literară. Dacă n-aţi prea auzit de mine, de revista "Litere", (re)cunoscută în lumea literară (vezi "Dicţionarul general al literaturii române" sau măcar wikipedia.org) ar fi trebuit să fi auzit. V-ar folosi, pentru că în ea au rubrici permanente scriitori importanţi precum Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, Barbu Cioculescu, Henri Zalis, Mihai Cimpoi şi mulţi alţii. Puteţi citi revista accesând-o (dau o adresă publică, spre a nu fi acuzat de Virgil că nu respect regulamentul) prin www.ziare.ro .
Pentru moment n-am timp, dar promit să vă citesc şi să-mi spun părerea.
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deMulțumesc pentru cuvinte, Younger Sister. Tocmai pentru că sînt în căutarea unei soluții autentice am scris acest anunț. Nu este sub nicio formă un impuls de moment. Este un lucru la care mă gîndesc de aproape un an.
Mulțumesc și ție pentru împărtășirea opiniilor, stranger. Îmi pare rău că nu ai găsit pînă acum curajul să o faci. Pot fi acuzat de foarte multe lucruri dar, așa cum am mai spus-o, absolut nicio persoană care și-a exprimat opiniile despre mine nu a avut motive să se teamă de repercursiuni. Nu există o singură persoană care să fi avut ceva de suferit din această cauză. Inclusiv cei care m-au atacat ad hominem. Deci dacă nu ai avut curajul să o faci pînă acum problema este la tine și nu am cu ce să te ajut în privința aceasta. Îmi pare rău că perseverența mea în a păstra un site civilizat și protejat de reguli a fost interpretată de tine ca fiind dictatură. Mă tem că este o problemă de perspectivă. Nu cred să fi cerut nimănui mai mult decît respectarea regulamentului. Iar respectarea lui a fost co-semnată de tine cînd te-ai înscris. Așa că nu văd unde este problema. Poate mi-o arăți tu cu exemple concrete. Și nu te ascunde după faptul că ai nevoie de permisiunea persoanelor implicate. Obține-o și nu mai arunca cu acuzații nefondate pentru că nu faci decît să te înjosești pe tine. În ce privește „criteriile literare” ale mele sau ale editorilor, nu am promis niciodată prea mult. Ne străduim doar. Și nu cred că am făcut-o cu rea-voință. Tonul și expresiile pe care le folosești îmi comunică însă că s-ar putea să ai o adîncă problemă de insecuritate. În ce privește măsura în care eu scriu sau public în afara Hermeneia te asigur că atunci cînd este cazul o fac. Și nu este cazul să mă „războiesc” cu nimeni. Deocamdată există reviste care îmi cer texte. Unele site-uri mi-au publicat texte chiar și fără a-mi cere permisiunea. Nu văd în ce constă „pozitia inegala de director de site”. Poate îmi explici. Dar în mod serios nu cu vorbe goale, ok?
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deUn poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
pentru textul : Sonata nocturna deDraga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deam schimbat câte ceva, nu ştiu dacă e mai bine...acum aşa va fi
pentru textul : eu singură decorect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
pentru textul : în medalionul din piept deexcelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
pentru textul : Arta Brută de"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deDorina Neculce - 06 Iul 2012
daca e vorba de gramatica, domnule Adrian...(puncte de suspensie...sper sa nu fie mai multe, ci sa fie doar 3) eu le predau elevilor la clasa si despre faptul ca cele doua puncte anunta un dialog, iar acel dialog presupune o linie de dialog, linie de dialog ce se scrie musai de la marginea randului...dar poemul dv mi-a placut atat de mult incat nici nu observasem chestiile pe care mie mi le-ati reprosat ca ar fi surogate, gen: ieftin/scump...clar/fonf...omarand flori...la mine in poezie sunt surogate, la dv sunt expresii magistre
multa inspiratie! (sa nu uit semnul exlamarii)
pentru textul : Ars poetica deIata ca ati reusit sa ma faceti sa zimbesc. Pina si Ecaterina cu penibilele ei interventii care par mai degraba bufonerii. Ecaterina, regulamentul spune ca noi nu incurajam astfel de comentarii la adresa comentariilor. Si te rog sa nu ma acuzi de alte chestii dar asa scrie acolo si scrie de multa vreme. Asta indiferent daca textul acesta merita sau nu merita o penita. Ai ceva de comentat despre text comenteaza dar te rog inceteaza cu aceste interventii hilare care au inceput sa ma faca sa ma indoiesc ca tu ai (sau ai avut vreodata) vreo legatura cu literatura. Ma tem ca tu simti nevoia unui spatiu public unde sa chat-uiesti. Exista destule. Cauta-le, dar nu mai transforma acest spatiu in asa ceva. Alina, da, ce sa ii faci, cred ca am eu ce am cu frigiderul. Vad ca a devenit deja celebra ideea. Poate ca e ceva la mijloc. Ma mai gindesc la propunerea ta anti-frigider. Andy Warhol a fost (fiindca nu mai traieste) un celebru pictor si artist american care a revolutionat semnificativ artele vizuale in anii 60-70 si 80 fiind o figura centrala a artei pop. A fost si un prolific regizor. De asemeni a fost unul dintre pictorii caruia i s-au vindut poate cel mai scump lucrarile inca din timpul vietii. A fost si o personalitate foarte excentrica. Multe din lucrarile lui sint in galerii americane si sint reprezentative pentru the American pop art. Poti citi despre el aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Andy_Warhol iar lucrari de-ale lui poti vedea aici: http://www.artcyclopedia.com/artists/warhol_andy.html sau aici: http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=1625&page=1
pentru textul : intimități fără bluetooth devă mulțumesc pentru semn. în măsura timpului acordat acestor flashuri o voi face, Cristina!
pentru textul : temă pentru acasă deIata si originalul. :) Dar cum dovedesti? :))
pentru textul : kreițerova sonata deDa, ai dreptate în mare parte Lea. Pentru mine un cititor câştigat este un pas înainte, nu critica negativă mă deranjează, indiferenţa este ceea ce îngheaţă. De aceea mă bucur totuşi şi că am primit comentariul din partea Margăi, înseamnă că am avut totuşi un cititor în plus. Tu scrii proză, eu îţi mărturisesc că citesc foarte greu proză pe computer, îmi pare rău că nu pot să îmi spun părerea legat de ce scrii tu. Dar consumatorii de poezie sunt din diferite medii, încă o dată îţi mulţumesc. Gânduri frumoase din partea mea.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil dedaca ai nevoie, te pot ajuta eu. id: dorincozan
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării dePagini