vlad, ai dreptate. voi corecta
alma, nu am înțeles primul rînd din comentariu. "aglomerînd" ?? eu ma tot straduiesc sa evit gerunzii pe cit se poate. cu "neobosit" ai dreptate, voi modifica. da finalul e cam melodramadic. nu mi-a placut nici mie. il voi revizui.
ionut, nu am citit textul lui peia. dar daca zici tu...

omul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.

hai că am "cumintit-o" in felul meu, e poate un martisor pentru cele care primesc martisor

Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.

mariana, penita de aur e la tine

Mi se pare interesant experimentul vizual, dincolo de semnificația pe care tu o oferi, cred că ar putea spune ceva. Mă întreb dacă "after you" e mai bine italic sau mai bine cu litere de rând. Deși sublinierea cu italic ar părea că deschide o ușă.

va multumesc!

Am scos "invenţia barocă." Mulţumesc pentru comentariu. Mă bucur că aţi avut răbdarea să-mi citiţi textul şi să-mi spuneţi părerea sinceră. Mai am multe de învăţat din comentariile dumneavoastră.

Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.

Alma - Tibik Indrikova e Andrea Lazar Anamaria . Textele sunt discutii interactive mai vechi, improvizatii on line . Multumim de trecere.

Tocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun

scuze pentru t lipsa! modific! multumesc de semnul lasat:)cvadruplu!

și acum, serios vorbind, mulțumesc Doina, mulțumesc Alina, mulțumesc Vlad. cred că am să scriu curînd ceva despre natura stranie a prieteniei.

Sunt impresionat de substanţialitatea fiecărui vers, de felul în care imaginile poetice prind contur prin tuşe tot mai puternice. Imagistica primului vers e cinematografică: stropii limpezi ce cad. Apoi zgomote discrete sunt introduse cu cea mai mare fineţe: "dinţii de lapte/ ai primului înger", ori "umbrar de sunete", sau "vorbă risipită în somn".

Tandemul versurilor din strofa a treia are o alcătuire simfonică, o construcţie perfect cadenţată, probabil datorită ritmului amfibrahic, deschis şi înalt. Ultima silabă a tandemului este însă eliminată şi lasă expresia în suspendare, în aşteptarea unei explicaţii: "eu/ o gâză-ntre două ferestre..."

La nivel compoziţional aş remarca succesiunea privirii: odată ochiul priveşte-n afară, apoi înspre sine. La început tonul e reflexiv, apoi retoric, sfârşind din nou reflexiv, aceasta conferind o anumită construcţie sferică, în perfectă consonanţă cu intenţiile semantice ale textului. Detectez o nuanţă aproape de pioşenie în faţa micilor "minuni" ale lumii, un soi de bună-cuviinţă în faţa spectacolului fiinţei, care îl situează pe autor aidoma unei "gâze între două ferestre", un autor care se trezeşte integrat în acest palpit-respiraţie-cosmică.

O poezie nu bună, ci de-a dreptul impresionantă, profundă şi plină de subînţelesuri.