...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
Simt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
sapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
Foarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
stiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
Paul,daca a fost o gura de aer rece, de munte, ma bucur! Stiu cum eu! Multumesc pentru modul frumos in care m-ai felicitat. O zi buna!
Silvia, multumesc mult! Aveam emotii mari, de fapt inca am! Si mie imi este drag sa te ascult si sa te citesc. Am sa incerc sa las si comuri!
Da, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
Un umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
Laurentiu, am reusit sa urmaresc povestea pana la interventia acelei maini violet - si mi-a placut! de acolo,insa, am ramas fara "firul rosu". dar o sa ma intorc, poate-l gasesc. preferata mea - strofa asta: "din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări ca niște zulufi de copil el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie ea-i umplea palmele cu pâine și vin apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat noaptea părea o păpușă îmbrăcată cu ața roșie a tuturor corăbiilor iar respirația lui cobora încet ca un menuet vrei păpușa asta? a intrebat-o" oricum, subiectul este unul cu greutate! felicitari pentru idee. (si nu numai pentru idee)
ma indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
Virgile, pe bune si foarte cinstit :-) mie tot mi se pare ca titlul este mult deasupra textului (textelor). Titlul acesta are o forta remarcabila care te imbie la o lectura cu totul speciala si de aceea ai pus aici o miza foarte mare pe care cred ca, deocamdata cel putin, ai cam ratat-o. Insa keep the faith man... aici ai o gaina cu oua de aur (zic asta ca sa nu pic si eu Doamne feri in ecleziastic) pe care nu trebuie sa o gatesti nici daca ar fi sa mori de foame. Andu
imi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
În prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
vad aici ,si aud, o durere aproape personificata, organica. ceva împietrit într-o pozitie neasteptata.
remarc :"
oricum nu mai culeg de mult
promisiuni ofilite
am adunat atâtea absențe
încât moartea mă invidiază " si las un semn de admiratie.
De acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz când o ușă închisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.
Slab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
da, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
uite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
I'm marking nothing and...hey, be careful what you wish for!:p
Forgot to add that this poem was inspired by an intensive reading session of Wendy Cope which I love and warmly recommend to any poetry/lover..:) Her work is exquisite!
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
un poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
as revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...''arcușul'' e pastrat probabil ''fragment din sadismul altora'' de către puștiul șmecher ''plictisit în muzica zilelor'', pasionat poate mai mult de.., baterie.. Îmi place poemul, fabius
pentru textul : cromozomii de fier deIoana Geacar, iti multumesc pentru apreciere si ma bucura prezenta ta pe hermeneia. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Haiku deSimt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
err: a eclozat
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara desapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
pentru textul : de regăsire deAndreea, cred ca poemului tau ii lipseste (deocamdata) vocea. Te mai citesc, Andu
pentru textul : Teenage angst deFoarte multe felicitări tuturor. În revista Madrid en Marco am primit recent vestea de la directorul publicaţiei că voi fi şi eu publicat, în urma grupajului de poeme trimise pe email.
pentru textul : Premiile "RefleXos" destiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
pentru textul : de dragoste deNo!
pentru textul : Lullaby de(something a bout a mustang! :p)
Ai lansat la apa acest poem-barca usor nefinisat. Primul vers "sper să nu mor pînă nu te voi face fericită" mi-ar suna mai bine sub forma "sper să nu mor înainte să te fac fericită". Parerea mea, sper sa nu te superi. Repetitiile lui "prin" si "orice" ar putea fi reduse. Daca spui "prin orice" nu cred ca mai ai nevoie sa le pre-enumeri pe celelalte, i.e. "computer", "poezie", in versurile "iubim prin computer/ prin poezie/ iubim prin orice". Nu am inteles rolul parantezelor drepte. Ma duc cu gandul la optional, dar daca le omit nu imi suna bine ce ramane. Imi place imaginea din "umedă luna iese din noi/ ca o lămîie crudă" dar nu imi place exprimarea "ca o". Biciul sangelui il percep mai dramatic -taios si brusc- decat alene. Domol as spune ca se scufunda acest poem in apa intotdeauna nerabdatoare "ca o" mireasa.
pentru textul : dark glaze dePaul,daca a fost o gura de aer rece, de munte, ma bucur! Stiu cum eu! Multumesc pentru modul frumos in care m-ai felicitat. O zi buna!
pentru textul : așadar este mâine deSilvia, multumesc mult! Aveam emotii mari, de fapt inca am! Si mie imi este drag sa te ascult si sa te citesc. Am sa incerc sa las si comuri!
Da, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deUn umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
Laurentiu, am reusit sa urmaresc povestea pana la interventia acelei maini violet - si mi-a placut! de acolo,insa, am ramas fara "firul rosu". dar o sa ma intorc, poate-l gasesc. preferata mea - strofa asta: "din turn în fiecare noapte se prelingeau flăcări ca niște zulufi de copil el îi punea coiful pe cap povestindu-i obosit de războaie ea-i umplea palmele cu pâine și vin apoi se spăla în ochii lui dezgolindu-și gâtul de gulerul dantelat noaptea părea o păpușă îmbrăcată cu ața roșie a tuturor corăbiilor iar respirația lui cobora încet ca un menuet vrei păpușa asta? a intrebat-o" oricum, subiectul este unul cu greutate! felicitari pentru idee. (si nu numai pentru idee)
pentru textul : roșu-vânare de vânt de"prin crăpătura lăbuței
pentru textul : atac cu două aripi fragile deiese un fluture albastru mic",
un joc de pisicuţă natural, dar aşa o fi şi atacul la inimă?!
ma indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deVirgile, pe bune si foarte cinstit :-) mie tot mi se pare ca titlul este mult deasupra textului (textelor). Titlul acesta are o forta remarcabila care te imbie la o lectura cu totul speciala si de aceea ai pus aici o miza foarte mare pe care cred ca, deocamdata cel putin, ai cam ratat-o. Insa keep the faith man... aici ai o gaina cu oua de aur (zic asta ca sa nu pic si eu Doamne feri in ecleziastic) pe care nu trebuie sa o gatesti nici daca ar fi sa mori de foame. Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deMi-a placut ideea cu craii de la rasarit, chiar daca unii s-au mutat mai la apus...
pentru textul : trei crai de la răsărit deCa intotdeauna, geniala grafica!
Auguri
imi place cum iti canalizezi tristetea in meditatie si El intervine in cugetarea poetei. multe versuri frumoase, ba unele mai mult decat. Imi plac modificarile. Revin cu o penita, pentru ca de asta sunt facute:) Felicitari!
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deÎn prima strofă, ai 2 typos: "pulsionale" și "Înnoadă". În strofa a doua, e prea mult "suflet". Aș fi ales alt titlu, sau un înlocuitor pentru "freamăt".
pentru textul : Freamăt de luptă devad aici ,si aud, o durere aproape personificata, organica. ceva împietrit într-o pozitie neasteptata.
pentru textul : o variantă de iubire deremarc :"
oricum nu mai culeg de mult
promisiuni ofilite
am adunat atâtea absențe
încât moartea mă invidiază " si las un semn de admiratie.
De acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz când o ușă închisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deSlab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
pentru textul : Întrebare deda, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
pentru textul : arămie deuite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
I'm marking nothing and...hey, be careful what you wish for!:p
Forgot to add that this poem was inspired by an intensive reading session of Wendy Cope which I love and warmly recommend to any poetry/lover..:) Her work is exquisite!
http://www.poetryarchive.org/poetryarchive/singlePoem.do?poemId=5681
pentru textul : Oster-Monath denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deun poem cu formulari imagistice de mare forta:
"dimineaţa aleargă pieziş prin oraş
ca un iepure prins între faruri"
"clipa se face cuib ...
numai bun să-ţi îngropi jumătatea pustie
ca pe-o pară domnească, în fân "
mi-a placut mult limbajul plin de sensuri cu inlantuiri firesti intre realitate si viziune.
pentru textul : anotimpul promis deas revedea asocierile: bulgare "greu", talpile "mele", cuib "cald", si as scoate: "mi s-a spus ca"...
finalul cu impact pe starea de catharsis, imaginile create, toate duc la o traire autentica nu doar o mimare a realitatii,
un poem dens, elaborat pentru care acord un semn de recunoastere!
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
pentru textul : poate deIlarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
pentru textul : kansas in june deDaniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
pentru textul : Despărţire deCu mulţumiri...
Pagini