Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.

P.S. Am totusi indoieli in privinta pozei (poate ca ar trebui scoasa?! desi ca "poza" in sine este frumoasa, dar pare - nu chiar a deturna ci a limita multimea de sensuri pe care le sugereaza textul.

o precizare... cineva insuficient de atent ar putea avea impresia ca intre ""ce sa caute intr-o echipa editoriala??"" si ""nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor"" e o contradictie logica. nu e! Snowdon King, nici nu ma asteptam altfel :)

iată că trebuie să exprim tot eu și prima opinie pe site-ul Hermeneia. mă așteptam să o facă alcineva. citind textul acesta trebuie să recunosc că am perceput o mînă destul de sigură păstrîndu-și totuși feminitatea. sînt totuși curios ce ai vrut să spui prin acest termen "bal mascat". de obicei are o notă tragic existențialistă. sau poate greșesc eu?

Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta

un drum repetabil, acelasi, la nesfirsit, ca o povara a propriei resemnari, neputinte... imbatrinind cu fiecare clipa a renasterii pe marginile barcii lui Caron... incercind sa vizualizez poemul tau m-am gindit sa iti trimit un link care mi se pare potrivit ca ilustratie - o gravura de Marcel Chirnoaga (din ciclul "Infernul "lui Dante - Luntrea lui Caron )http://www.stdb.ro/~vasile/muzeuc.htm da, sint de acord cu tine in ceea ce priveste: "o privire mai senină ar declanșa un vifor de suspiciune"...

foarte pertinente observaţiile tale. La acel "emo" am ezitat de prima dată. Cu finalul, e posibil să ai dreptate, dar eu am simţit altfel aici, însă mă voi gândi.

Mulţumesc. Numai bine!

m-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.

Multumesc, aveti dreptate, consider ca textul e foarte slab, l-am postat in dorinta de a atrage opinii, pentru a ma ajuta sa-l remediez intr-o oarecare masura

Ela, multumesc pentru opinie. imi place metamorfoza. Si Magritte.

Vă mulţumesc pentru faptul că aţi citit şi remarcaz acest mic poem. Cred că aveţi dreptate în privinţa ultimului vers. Cu stimă, Ioan.

Iti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu

Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...

vlad,recitesc schimbarea ta la faţă. de fapt, singurul vers care îmi creea disconfort era "fandosit în costum şi cravată". am eu asociaţiile mele stupide din cap, era o incongruenţă pentru mine: înger costum cravată.
am digerat textul şi recunosc că m am grăbit cu comentariul. la aşa un eveniment până şi îngerul trebuia să se îmbrace protocolar.
rezonez cu fiecare cuvânt din poemul tău, chiar dacă nu voi picta niciodată un înger în costulm şi cravată.

"uite! mă simt în ziua mea bună
ţi-am adus turtă dulce vată de zahăr
şi-o coroniţă din flori de răsură
dacă e grea pentru creştetul tău
îl scot pe tac’tu din rai pe poarta din dos
să–ţi ridice capul cu o sărutare pe gură"
aici sunt topit!
iertare dacă se poate pentru primul com.

ps. voiam să te provoc la discuţie când am scris că îngerii şi iisus sunt fraţi. nu sunt îngerii sunt făcuţi, iisus e născut. cum din tatăl nu înţeleg. dar asta este altă poveste.