Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
Adrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
francisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
Nu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
doamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
mai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
da, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
Iată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
m-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
Însă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
Titlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
observatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
emiemi lasă smiorcăismele că nu te prind. deocamdată nu ai nici o dovadă că tu nu ai fi o clonă. în ce privește chestia aia că, vezi doamne, ție îți pasă de hermeneia și îmi dai mie sfaturi despre cum să fac și ce să fac. ia un sfat de la mine și vezi-ți de treabă. iar dacă vrei o explicație a răspunsului meu de mai sus, este pentru că sînt absolut convins că nu îți pasă de hermeneia, sînt absolut convins că mă detești la modul irațional și sînt absolut convins că nu ai nici o intenție bună atunci cînd vii pe aici. probabil că nu te mai bagă nimeni în seamă prin altă parte și vii pe aici să ne împarți din profunda ta înțelepciune de felinar. pînă ai să reușești să răstorni aceste convingeri pe care mi le-ai constuit cu multă grijă în timp, permite-mi să nu dau mai mult de o ceapa degerată pe sfaturile tale. în ce privește adrian și restul editorilor, ceea ce tu nu poți pricepe, probabil din cauza unor fixații sau altor tare, este că în această echipă, în care mă includ și pe mine, poate să existe dezacord de opinii fără ca să existe explozii de orgoliu așa cum a fost cazul tău. noi reușim să fim de acord că putem să nu fim de acord. adrian poate și are toată libertatea să aibă o părere proastă despre ceva ce scriu eu sau comentez eu și reciproc. și asta nu înseamnă nici sfîrșitul lumii și nici descalificarea unuia dintre noi. și nici măcar nu depunem efort pentru așa ceva. uită-te în trecutul tău și vei vedea că așa ceva este imposibil pentru tine. tu ai mereu nevoie de cineva care să schimbe pamperșii orgoliului tău. îmi pare rău pentru tine pentru că de fapt ești talentat dar știi cum se zicea în școală, brînză bună în burduf de cîine. sorry..
a spune că eu am îndepărtat oameni este o aberație ridicolă. pentru că niciodată nu am „apropiat” pe nimeni. fiecare vine și pleacă atunci cînd vrea și stă cît se simte bine aici. aici unde nu există nici dictatura mea dar nici dictatura unei minorități fie ea și talentată. la urma urmei de aceea am și plecat de unde am plecat acum șase ani. dar nici nu știu de ce îmi bat gura aici cu tine fiindcă ar trebui să îmi dau seama că nu vrei să pricepi. în rest toate bune și frumoase. îți amintesc că nu eu l-am contracarat pe adrian. eu am scris doar primul comentariu și am continuat să îmi susțin opinia.
cît privește închiderea site-ului mulțumesc pentru sugestie. știu că ți-o dorești. probabil te-au pus alții să bagi din nou discordii. dar ți-am mai spus-o, nu mor caii cînd vor cîinii...
"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
imi place mult imaginatia: o forta creatoare ce te trece prin ea. dar ce nu inteleg? uite cum vad ultimile versuri in semn de respect reciproc:
"iar mâna dreaptă o ridic deasupra
ca un haiku pe care scrie Allah
un haiku cu vârful necuibărit încă...
E interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
Mm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul deText bun... felicitari autoarei. Am rezerve fata de subtitlu... poate ca a ajuns acolo dintr-o eroare.
pentru textul : canon să dormim împreună deAdrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
pentru textul : p.s demultumesc de atenţionare!
pentru textul : cândva dezbinând defrancisc, am dubii mari ca expresia la care m-am referit incurajeaza aparitia comentariilor mai bune. totodata imi dau seama ca tu inca nu ai inteles ca aici nu este o carte ci un website si, intr-un fel, o comunitate, ce-i drept inca in formare. iar cind se voebeste despre o comunitate si un website literarar (sau cultural in general) interactiv vor exista intotdeauna probleme atit de natura estetica (sau pur literara) dar si de natura administrativ-editoriala. ma tem ca aceasta idee a artei "pure" intr-o existenta rupta de materie sau context este mai degraba o utopie. la urma urmei vorbim despre literatura aici sau despre o chestiune pur metafizica (? intrebare retorica) iata un subiect interesant care poate ar merita discutat ulterior cind vom inaugura sectiunea interactiva. in orice caz, am impresia ca tie nu iti e clar acest lucru si aluneci intr-o zona subliminala de purism utopic. nimeni nu a spus despre comentariile tale ca nu sint bune. oamenii insa apreciaza cit pot, cind pot si cum pot. de exemplu eu nu sint un bun critic. dar ceea ce cred eu este ca fiecare are o perspectiva valida, fiecare este un critic al realitatii prin simplul fapt ca gindeste, judeca. si mai cred ca orice opinie conteaza in masura in care reprezinta o minima judecata. cred ca aici oamenii ar trebui incurajati. evident, si arta sau stiinta judecarii se invata sau se cultiva dar niciodata nu se descurajeaza...
pentru textul : karuna deacum, dupa cateva minute incepe sa-mi explice....traduce...acest gestalt....
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deNu inteleg simbolul de copyright din titlu, ma rog.. Vladi nu zice rau cand spune "de a trata asa subiect" - de fapt el se refera, zic eu, la insusi elementul critic, cel care face ziua sa fie alba iar noaptea neagra, la fel cum poezia ar trebui sa fie perceptie iar "tratarea unui subiect" - analiza. Poemul acesta are tot atat de putina poezie in el pe cat are un director de la coca-cola, iar problema nu e nici pe departe localizata aici, in acest text, vreau sa nu fiu inteles gresit. Problema este destul de generalizata, adica suficient de generalizata incat sa ma faca pe mine, bobadil, sa imi pierd deseori avantul de a mai deschide texte postate pe site-uri de literatura, cu cateva exceptii care, desigur, cum altfel, doar confirma regula. Revenind la text, acesta se prezinta in fata cititorului cu un bagaj de simboluri imprumutate si lipsite de emotia creatoare a autorului (autoarei). Si zicand asta nu ma refer neaparat la o necesitate acuta a mea sau a altcuiva de aiurea de a descoperi ceva "nou" in poezie, ci mai degraba de a impregna "vechiul" cu o emotie "noua" care aici, din pacate, lipseste ca un fel de destin. Iar exemplele din text sunt destule, ma voi opri insa doar la doua. 1/ "un fel de umbre" - acesta este un calc poetic, o exprimare de efect folosita de mai toti suprarealistii plus tagma adulatorilor lor, insa ea ramane fara reazam emotional fiind precedata de "un zid de aripi"... metafora, evident "gandita" distruge tremolo-ul acelui "un fel de". 2/ "tac tac si eu" - este o banala eroare (sau nu?) de scriere poetica. "tac tac"? aceasta juxtapunere duce cu gandul la ritm, iar eu sunt sigur ca bianca nu asta a vrut sa transmita. tac tac tac tac ... O sa ma opresc aici cu concluzia ca am citit un text care are minte in el destula cat sa-l imbatraneasca, sa-l usuce, sa-i scoata fildesii si apoi sa-l indrepte catre cimitirul elefantilor. Sper sa nu te vei supera iar pe mine draga Bianca :-) Andu
pentru textul : Îngeri ® deдякую за статтю. це дуже сумно
pentru textul : Renașterea împușcata dedoamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demai poate fi însă și așa: citatul să fie un punct deplecare, discursul să fie un fel propriu al nevoii de sens, iar mintea menită să-l pătrundă să poată și ea să fie pusă la încercare.. poate tocmai "predicadesubmunte" e poate semnul menit să ne rătăcească, să ne încâlcească prin cărări.. însă asta înseamnă tocmai că autorul nu dorește să ni se întâmple foarte periculos..:) eu mă mulțumesc să descifrez aici, drumul..
pentru textul : www.predicadesubmunte.com deda, uite ca am avut chef de miscare mai mult de filozofie. mi se mai intimpla si mie. desi daca neaparat ai chef de metafizica, e si din aia. dar dupa dans. oricum eu nu dansez asa ca ajung mai repede la ea. adica la metafizica
pentru textul : explică-mi deIată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.
pentru textul : epifania de primăvară deerată: deferența=diferența. și după ultima expresie citată a se pune punct.
pentru textul : pictograme (1) dem-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
pentru textul : Unde? deda de ce esti frate doar novice?!
pentru textul : pântecele absidei dema surprindeti f placut cu aceasta poezie domnule iliescu,drag prieten
pentru textul : Uneori... deva felicit
de acord cu spusele tale Virgile și să recunosc acum nu cred că ești un prototip al nepotismului... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just.
pentru textul : despre o femeie goală deÎnsă în legătură cu deja (pentru mine) faimoasa suspendare a contului pe Hermeneia mi se pare injust ca în postura de suspendat să nu mai ai acces la propriile texte... știu că e o problemă tehnică aici dar cred că, pentru a fi corect și față de autorul suspendat ar trebui să îi faci și textele invizilbile pe perioada suspendării. Dacă de exemplu el (autorul suspendat) primește comentarii la texte pe perioada suspendării el nu poate răspunde... nu e incorect? Plus, textele postate de un autor nu poți să le blochezi la stergere de către acesta în nicio circumstanță, indiferent cât de jos l-ai trimis pe site pe acest autor. Asta ca să nu mai vorbesc că eu, cel puțin, o dată cu Hermeneia 2.0 m-am trezit cu o pleiadă de texte reînviate în pagina de autor, texte pe care le ștersesem cu mâna mea în versiunea anterioară a site-ului. Toate astea plus alte câteva cu care nu te mai obosesc acum îmi întăresc convingerea că Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare. Mai multă modestie și mai mult profesionalism din partea ta nu ar aduce decât beneficii unei comunități literare (și acum nu mă refer doar la Hermeneia) și așa sărăcită de inspirație in this day and age.
Andu
observ sentimentul. de frustrare. dar nu cred ca a devenit neaparat poezie aici.
pentru textul : să respir deTitlul este în concordanță cu textul, dar nu disting rădăcinile. Cred că a scrie despre rădăcini implică și un text puternic. Or, acesta e prea suav. Versul "ce nu cred în incendii" nu sună bine, dar "grădini de absență" pare a fi inedit.
pentru textul : Rădăcinile visului deobservatia mea nu s-a vrut ostila. dar multumesc pentru clarificari. intrebarea mea ar fi insa cum mai poti fi "credincios" tie insuti daca esti nevoit sa respecti astfel de "restrictii de curent". asta nu ca "loialitatea" fata de tine insuti ar fi o conditie unica pentru a scrie cu adevarat. multi scriu foarte onest si foarte prost in acelasi timp. dar ideea era ca in momentul in care esti nevoit sa te aliniezi devii o copie si nu un unicat. iar atunci, in valoare absoluta, nu imi este clar daca nu e la fel de grav a fi proletcultist sau a fi douamiist. sau a fi orice ...ist.
pentru textul : Recuperarea Realului de"jumătatea cu mac a covrigului" - nu e o foarte gravă cacofonie pe-aici?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deemiemi lasă smiorcăismele că nu te prind. deocamdată nu ai nici o dovadă că tu nu ai fi o clonă. în ce privește chestia aia că, vezi doamne, ție îți pasă de hermeneia și îmi dai mie sfaturi despre cum să fac și ce să fac. ia un sfat de la mine și vezi-ți de treabă. iar dacă vrei o explicație a răspunsului meu de mai sus, este pentru că sînt absolut convins că nu îți pasă de hermeneia, sînt absolut convins că mă detești la modul irațional și sînt absolut convins că nu ai nici o intenție bună atunci cînd vii pe aici. probabil că nu te mai bagă nimeni în seamă prin altă parte și vii pe aici să ne împarți din profunda ta înțelepciune de felinar. pînă ai să reușești să răstorni aceste convingeri pe care mi le-ai constuit cu multă grijă în timp, permite-mi să nu dau mai mult de o ceapa degerată pe sfaturile tale. în ce privește adrian și restul editorilor, ceea ce tu nu poți pricepe, probabil din cauza unor fixații sau altor tare, este că în această echipă, în care mă includ și pe mine, poate să existe dezacord de opinii fără ca să existe explozii de orgoliu așa cum a fost cazul tău. noi reușim să fim de acord că putem să nu fim de acord. adrian poate și are toată libertatea să aibă o părere proastă despre ceva ce scriu eu sau comentez eu și reciproc. și asta nu înseamnă nici sfîrșitul lumii și nici descalificarea unuia dintre noi. și nici măcar nu depunem efort pentru așa ceva. uită-te în trecutul tău și vei vedea că așa ceva este imposibil pentru tine. tu ai mereu nevoie de cineva care să schimbe pamperșii orgoliului tău. îmi pare rău pentru tine pentru că de fapt ești talentat dar știi cum se zicea în școală, brînză bună în burduf de cîine. sorry..
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dea spune că eu am îndepărtat oameni este o aberație ridicolă. pentru că niciodată nu am „apropiat” pe nimeni. fiecare vine și pleacă atunci cînd vrea și stă cît se simte bine aici. aici unde nu există nici dictatura mea dar nici dictatura unei minorități fie ea și talentată. la urma urmei de aceea am și plecat de unde am plecat acum șase ani. dar nici nu știu de ce îmi bat gura aici cu tine fiindcă ar trebui să îmi dau seama că nu vrei să pricepi. în rest toate bune și frumoase. îți amintesc că nu eu l-am contracarat pe adrian. eu am scris doar primul comentariu și am continuat să îmi susțin opinia.
cît privește închiderea site-ului mulțumesc pentru sugestie. știu că ți-o dorești. probabil te-au pus alții să bagi din nou discordii. dar ți-am mai spus-o, nu mor caii cînd vor cîinii...
"de multe ori cred că ești un bărbat excentric iubești răscolind pământul cu mâinile după ultimii bulbi peste care alții au trecut lamă de buldozer", aceste versuri îmi par a fi și motivul, și scopul pentru care ai scris acest poem explicativ.
pentru textul : luna de faguri deuneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric
semn de citire si apreciere a versului tau.
pentru textul : capcana deimi place mult imaginatia: o forta creatoare ce te trece prin ea. dar ce nu inteleg? uite cum vad ultimile versuri in semn de respect reciproc:
pentru textul : Epitaful de"iar mâna dreaptă o ridic deasupra
ca un haiku pe care scrie Allah
un haiku cu vârful necuibărit încă...
Mulțumesc din nou, Luminița. L-am șlefuit momentan, până văd dacă voi găsi ceva și mai potrivit. O duminică frumoasă, Daniela.
pentru textul : când mi-e dor de tine mă gândesc la crăciun deE interesant ce spune Virgil. Ce vreau să spun? Vezi, textul ăsta e realist în România și "subrealist", probabil macabru, în America. Asta ca să vezi ce înseamnă cititorul. Alt(cum)fel, textul e foarte bun, atent, ascuțit ca un bisturiu care disecă rând pe rând caractere în numai câteva tăieturi, conturându-le, totuși, distinct. De excepție capacitatea această minuțioasă a autoarei.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deMm! ”Uite, ce vizite” înseamnă așa: uite, Călin, te trezești de dimineață, ți-e lene să te-apuci de mâncat și iei numai câteva ciocolățele cu mentă, ieși, îți lași puțin cățelușa să se zbenguie prin zăpada proaspătă de azi noapte și vii repede înăuntru la căldură, ea se uită mirată la tine că de ce, că joaca tocmai începuse și înainte să pleci la servici, zici ia să văd ce mai e pe Herme și zbang o peniță, și zbang poetu' acela din Sebeș care te-a recunoscut după saluki atunci când era să se împiedice de tine pe stradă, și nici unu' nu se-mpotmolește-n text, ci ți-l duc mai departe și se joacă cu el în propria lor ogradă și-ți spui na, eu de-asta scriu.
A, și mai departe: când le trimiți salutul, zbang! încă un comentariu, da' pe Vio nu-l știi, însă ți-a ridicat o minge super la fileu, aia cu infinitul finit și vrei să i-o-ntorci cât încă e caldă. Și-acum îți mai ridică una cu capătul rotund de pe care luneci și-ți zici na, am aflat în sfârșit de ce pământu' e-n colțuri. Și te mai bucuri o dată că te-ai apucat de poezie.
Da, da, da, asta aș numi eu o zi rafinată și cadoul meu de Crăciun, că am fost ocupat zilele astea de mi-au sărit capacele și era primu moment în care mai aveam răgaz de poesis. Eu scriu pe 4 site-uri în ultima vreme, dar Herme văd că e cel mai viu din toate.
No, gata că așa mult n-am mai vorbit de nu știu când, și să nu ne spună că-s palavre ce facem noi aici. Nu-s, vă spun eu cu mâna pe inimă. Asta-i tot poesie.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II dee o porcarie, crede-ma pe cuvant.
pentru textul : Ruines de Rome de...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
Pagini