textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
Cineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
parca ai vorbi despre un capat dincolo de care e degeaba. "cliseu durînd de-a curmezisul" - durind asta vine de a durea, nu de la a dura. "fistula" ar putea avea un inteles negasit in dex. simplu si rotund... ori poate am citit eu alta poezie:) Multam!
si acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
un dus rece este intotdeauna bun la excitatie maxima. "maria mea" mai dorea sa spuna ca nimeni nu te impiedica sa iei initiativa si sa amendezi acolo unde ti se pare ca nu e ok. ce ai de pierdut...?! penitele, iata!, nu sunt importante pentru tine, din cate inteleg. iar daca am avut degetele fracturate un timp, pentru comentarii, asta nu inseamna ca nu am citit ce au scris si au comentat ceilalti (inclusiv tu). si tu ai scos in fata tot felul de prostii de pe site, cu tot felul de comentarii amicale. mai ramane sa ma intrebi la cine... :) cand voi pleca la vanatoare de arici, te anunt. pana atunci, vezi ca pun si eu un text in romana... poate vii cu o opinie :) offf
cristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
p.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
Să presupunem următorul scenariu: Un membru Hermeneia face referire la un scriitor intrat în patrimoniul cultural universal și pentru a fi sugestiv vine cu citate din opera respectivului autor. Ei bine, dacă ele, citatele conțin un limbaj ușor deocheat – atenție! nu pornografic – cel care a postat o să fie amendat? Dacă nu, aveți o problemă cu regulamentul. Dacă da, la fel. Hai să vedem unde ajungem prin ricoșeu! Afirm cu sfială că de data asta nu aveți dreptate; poate e necesară o nuanțare a punctului 16.4 și nu pentru plăcerea mea. Respect regulamentele dar nu îmi plac constrîngerile. Apropo: sula în coastă unde se încadrează?
Vladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
there is a war inside of me I welcome my insanity and say hello to inner hell amongst the demons I now dwell to fight? to weep? or to forget? no, thank you, I would rather get no sleep or rest or TLC* no mercy for eternity I know you feel this agony for it is ours. you and me, we dream alone, we killed our will we shall be punished (what a thrill) the devil smiles, he knows the deal i close my eyes, you see the shore i open them you ask for more *(TLC= tender loving care) :)
Sunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
Îl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
suna bine!
pentru textul : Sonet 220 deposibil sa fi uitat un „de” la vers 5 intre cel si astazi.
spor la scris!
textul este interesant desi faptul ca alegi sa folosesti atit de multe neologisme sau elemente livresti aseaza un fel de perete de sticla intre text si cititor. am senzatia ca exista o ideea acolo dar inca e ascunsa adinc
pentru textul : iconografie atemporală deGaudi nu stia arhitectura.Sa imi arati tatuajul.
pentru textul : Art Nouveau deCineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
pentru textul : despre iubire delogic! ultima strofă, în cazul ăsta, e fructul/rostul poeziei. celelalte sunt drumul până la el:)
pentru textul : cuvinte de jurnal denimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin
pentru textul : Lunatice deuitasem si-am revenit cu modificarea
pentru textul : Traseu deFie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deîmi place, deși versul al treilea sună cam banal iar ludicul din ultima parte ar fi putut să fie înlocuit cu altceva
pentru textul : pastel de iarnă deConține limbaj licențios inacceptabil pe Hermeneia conf. alineatului 16.4 din Regulamentul H.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) dedeh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu deVirgil,
Sub com-ul meu (la textul meu) apare optiunea "Acorda o penita de aur". Semnalez acest lucru pt. remediere
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dechiar fain. scurt si la obiect, cum putini pot. nu mai zic de ironia-ti :D
pentru textul : poem single deparca ai vorbi despre un capat dincolo de care e degeaba. "cliseu durînd de-a curmezisul" - durind asta vine de a durea, nu de la a dura. "fistula" ar putea avea un inteles negasit in dex. simplu si rotund... ori poate am citit eu alta poezie:) Multam!
pentru textul : Fistulă desi acum sa revenim la oile noastre. ca oile almei pot sa zburde in voie pe pajistile absurdistanului. anyway, inapoi la text. sau mai bine zis, la comentarii. le-am citit. n-am gasit nimic interesant sau iesit din comun. marga hartuieste, de data asta pina la limita muchiei de cutit. tot e bine. a invatat ceva in perioada de "detentie". dar hartuirea tot hartuire ramine. e insa dreptul ei. nu e nici prima si nici ultima care o va face aici. asta inseamna ca isi asuma ceea ce urmeaza. adica atacul pina la limita atacului la persoana, din partea "victimei". adrian loveste destul de dur. nu cu mult mai dur decit am mai vazut pe aici. probabil ofera un prost exemplu din pozitia de editor. dar o asigur pe marga, si pe ceilalti, ca nu este un om razbunator si nu a abuzat niciodata de pozitia de editor. tocmai aceasta, pe linga talentul literar, ma fac sa il pretuiesc ca editor si membru in consilul hermeneia. daca va astteptati sa gasiti ingeri aici, ati gresit usa. dar adrian inca nu m-a facut sa ma indoiesc de onestitate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deceea ce m-a dezamagit cel mai mult in duel nu a fost limbajul, care vorba fie intre noi (trecind peste pudibonderiile annei) a fost destul de poetic-pitoresc, deci ceea ce m-a dezamagit este ca a facut mult prea putina referinta la text si continutul sau (cu exceptia primului comentariu al margai). conflictele insa sint bune. asta inseamna ca inca mai exista energie in cei ce o fac. sa nu credeti ca altii din alte epoci erau mai blinzi. pe vremea aceea se mai termina si cu cite un duel si cu cite un glonte. cel putin acum ne multumim cu metafore. incercati sa le scoateti din comentarii si sa le puneti in doua texte noi. valabil si pentru marga, si pentru adrian. si aveti grija, am impresia ca dumas a spus cindva ca in fiecare ura se ascunde si putina dragoste. nemarturisita.
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V deun dus rece este intotdeauna bun la excitatie maxima. "maria mea" mai dorea sa spuna ca nimeni nu te impiedica sa iei initiativa si sa amendezi acolo unde ti se pare ca nu e ok. ce ai de pierdut...?! penitele, iata!, nu sunt importante pentru tine, din cate inteleg. iar daca am avut degetele fracturate un timp, pentru comentarii, asta nu inseamna ca nu am citit ce au scris si au comentat ceilalti (inclusiv tu). si tu ai scos in fata tot felul de prostii de pe site, cu tot felul de comentarii amicale. mai ramane sa ma intrebi la cine... :) cand voi pleca la vanatoare de arici, te anunt. pana atunci, vezi ca pun si eu un text in romana... poate vii cu o opinie :) offf
pentru textul : blogbadil decârma pânza cui îi pasă
pentru textul : m-am lăsat de fumat delungimea oricum nu prea contează
sau dominația de partea cui se va nimeri
eu una înclin să cred totuși că a mea va fi
voyons voir : je t'aime - moi aussi _ mais moi non plus - je t'aime encore plus _ mais je ne t'aime pas du tout...:)
pentru textul : top secret de...mulțumesc, Mircea...mai ales că ignoranța este uneori atât de activă încât mă încântă și pe mine... cu gânduri bune, paul
pentru textul : personificare de toamnă decristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
pentru textul : Spoiler 2 dep.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
Extras din Regulament, despre texte:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
La poem - corect așază
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deSă presupunem următorul scenariu: Un membru Hermeneia face referire la un scriitor intrat în patrimoniul cultural universal și pentru a fi sugestiv vine cu citate din opera respectivului autor. Ei bine, dacă ele, citatele conțin un limbaj ușor deocheat – atenție! nu pornografic – cel care a postat o să fie amendat? Dacă nu, aveți o problemă cu regulamentul. Dacă da, la fel. Hai să vedem unde ajungem prin ricoșeu! Afirm cu sfială că de data asta nu aveți dreptate; poate e necesară o nuanțare a punctului 16.4 și nu pentru plăcerea mea. Respect regulamentele dar nu îmi plac constrîngerile. Apropo: sula în coastă unde se încadrează?
pentru textul : Paneraș cu ouă deVladimir, mie îmi pare un poem scris dincolo de limita prea-plinului. Un poem-strigăt, și cu toate acestea calculat... e ca un fel de război pregătit din timp. Foarte bine dozată trăirea, într-adevăr. O poezie la care am revenit în fiecare zi de când ai postat-o, fără a simți că pot lăsa semn. Nu se poate spune, pur și simplu, că îți place.
pentru textul : mijlocul cerului deÎntre ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. După atâta „ironie” şi dezabuzare, de la un timp ne trezim, din ce în ce mai des, scăldaţi în „nostalgie”. Poate este o reacţie firească. Mai ales la cei de peste Prut visând la „patria mumă”; la restul, de regulă, despre copilărie; sau, în ambele cazuri, se recurge la „psalmistică”. Interesant este că „nostalgistica” este răsplătită, cum apare, cu remarcări (aici cu „peniţe”). Nu că nu merită măcar unele dintre texte, poate şi cel de faţă, dar acest lucru marchează o deschidere, o nevoie, a receptării. Până când se va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la saturaţie. Ce va urma? O „nostalgie ironică” sau invers? Unele semne în această direcţie cred că pot fi identificate de pe acum. Mă refer, de exemplu, la textele lui Cozan (inclusiv prin folosirea miturilor răstălmăcite)
pentru textul : ajun de Paşte dethere is a war inside of me I welcome my insanity and say hello to inner hell amongst the demons I now dwell to fight? to weep? or to forget? no, thank you, I would rather get no sleep or rest or TLC* no mercy for eternity I know you feel this agony for it is ours. you and me, we dream alone, we killed our will we shall be punished (what a thrill) the devil smiles, he knows the deal i close my eyes, you see the shore i open them you ask for more *(TLC= tender loving care) :)
pentru textul : there is a war ▒ deSunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie deÎl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
pentru textul : Cub rubick de,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Pagini