trebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
multumesc Adrian! e drept ca ma simt coplesita de aprecierea ta, dar ipocrita nu sunt si ma bucur ca am reusit sa dau viata unor idei care rezista si dincolo de mine.
mereu m-am limitat sa citesc textele si comentariile voastre, fara sa intervin prea des, tocmai pentru ca imi place cum o faceti voi, mai bine decat as putea sa o fac eu... de aceea stau in umbra, citesc si ma bucur de voi! astazi ma bucur un pic mai mult... ma bucur si pentru mine si pentru faptul ca am reusit sa ating o coarda la care sa putem rezona impreuna :)
multumesc pentru votul tau de incredere!
o revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
felicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
continuaţi spectacolul, e amuzant. după atîta muncă am şi eu cu ce mă delecta. un fel de stan şi bran cu mingi de oină.
evident, cine a organizat concursul trebuia să fie ceva mai exigent cu aplicarea regulilor. dar ceea ce mi se pare amuzant este că bobadil, care a făcut parte din juriu, a tăcut mîlc şi nu a spus nimic. dacă avea ceva de sesizat cred că era normal să o sesizeze înaintea perioadei de jurizare sau în timpul ei. mi se pare ridicol să vii cu afirmaţii din astea caraghioase cum că cineva ar fi făcut "teste". partea adevărată şi tristă este că unii participanţi, deşi li s-a explicat, zic eu, suficient de clar, tot nu au înţeles cum trebuie să introducă textele. dar asta e. errare humanum est.
dar chestia asta cu "am ştiut că e textul tău şi i-am dat notă bună" îl descalifică doar pe bobadil. nu neaparat pe Matei sau textul lui. bineînţeles, acestea sînt, cum le numea elegant o doamnă, "cocoşisme". unii simte nevoia să îşi flexeze testosteronul şi a greşit turnirul. şi eu, care mă gîndesc la cîte fantasmagorii ar mai putea inventa fiecare membru al juriului dacă şi-ar dori să adune 5 minute de faimă în jurul lui...
de mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
Exact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
Andu. Gorun ăla n-are nici o legătură cu Patapievici care-i mic copil pe lângă el. G. e, pur şi simplu, un mutant. De la patrulea nivel de manipulare al Conspiraţiei Mondiale. What is it to Be Like a Bat if one removed the viewpoint of the bat? Las’că-i venim noi de hac! De la al cincilea. Numai aşa vom reuşi! Trăiască Noua Revoluţie Mondială! Bobadili din Toate Ţările, Uniii-vă!
Un Bobabilistic. (Abia am reuşit să obţin un bilet de învoire. Că doctoru’ zicea: „Lasă-mă dom’le în pace, mă doare capu’, nu vezi ce jos zboară pisicile azi?”)
P.S. Boba, d-aia te iubesc eu pe tine, că mi-eşti simpatic. Şi tot d-ai te şi citez „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”.
Nu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
Djamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
câteva sincope ici și colo, în rest un poem solid.
clape ale unui pian
cât de nepoetic
pisica lui bulgakov
ce rost are acolo
DA, renunțarea la imitație chiar dacă nu în totalitate, e ok așa.
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
O poezie scrisă migălos cu fină sensibilitate (de fapt o spune și titlul) și care cu fiecare vers se adâncește într-o dulce reverie. Cel puțin două formule lirice ies în evidență: ”hartă invizibilă a lentorii” și ”târziu te întinzi îi stingi veioza/ cum ai închide un plic...”. Atmosfera prinde contur pe nesimțite, iar ”blânda ninsoare” e așezată la locul potrivit.
Versul final alunecă înspre un memento elegiac și schimbă brusc registrul de percepție. Sau doar îl adâncește.
e unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
mă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
mă amuzi andule. asta se numește stalking. și, se poate mura ceva și altfel decît „la sare”?
am senzația că ești cuprins de contradictoriu. dacă am o inițiativă pe hermeneia sînt dictator. dacă nu o am sînt ... nimic. cine să te mai înțeleagă..?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
pentru textul : Fântânarului de1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
multumesc Adrian! e drept ca ma simt coplesita de aprecierea ta, dar ipocrita nu sunt si ma bucur ca am reusit sa dau viata unor idei care rezista si dincolo de mine.
pentru textul : piruetă în umbra unui zmeu de hârtie demereu m-am limitat sa citesc textele si comentariile voastre, fara sa intervin prea des, tocmai pentru ca imi place cum o faceti voi, mai bine decat as putea sa o fac eu... de aceea stau in umbra, citesc si ma bucur de voi! astazi ma bucur un pic mai mult... ma bucur si pentru mine si pentru faptul ca am reusit sa ating o coarda la care sa putem rezona impreuna :)
multumesc pentru votul tau de incredere!
vad ca editura e din cluj, in rest ce legatura are cu cluju? ce tot slaviti cluju
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deo revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 defelicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie deinteresant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
pentru textul : uneori|singurătate deuite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final
M-am distrat colosal! De comentariu, nu de text.
Eu te iert, nemule! Ca n-am nimic de pierdut. Treaca de la mine...
pentru textul : me and mr. tom waits decontinuaţi spectacolul, e amuzant. după atîta muncă am şi eu cu ce mă delecta. un fel de stan şi bran cu mingi de oină.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deevident, cine a organizat concursul trebuia să fie ceva mai exigent cu aplicarea regulilor. dar ceea ce mi se pare amuzant este că bobadil, care a făcut parte din juriu, a tăcut mîlc şi nu a spus nimic. dacă avea ceva de sesizat cred că era normal să o sesizeze înaintea perioadei de jurizare sau în timpul ei. mi se pare ridicol să vii cu afirmaţii din astea caraghioase cum că cineva ar fi făcut "teste". partea adevărată şi tristă este că unii participanţi, deşi li s-a explicat, zic eu, suficient de clar, tot nu au înţeles cum trebuie să introducă textele. dar asta e. errare humanum est.
dar chestia asta cu "am ştiut că e textul tău şi i-am dat notă bună" îl descalifică doar pe bobadil. nu neaparat pe Matei sau textul lui. bineînţeles, acestea sînt, cum le numea elegant o doamnă, "cocoşisme". unii simte nevoia să îşi flexeze testosteronul şi a greşit turnirul. şi eu, care mă gîndesc la cîte fantasmagorii ar mai putea inventa fiecare membru al juriului dacă şi-ar dori să adune 5 minute de faimă în jurul lui...
de mai sus reprezintă evoluția, sau mai bine spus, involuția celui, al cărui creier, singur, cu de la sine putere, migrează, când vrea mușchiul lui, dinspre creștet spre borta curului. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană deO greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.
pentru textul : Genesis dete rog să citeşti cu atenţie textul. nu am ce detalia, ai un cuvînt greşit. se cuvine să las şi autorului ceva de făcut.
pentru textul : poemele mele deExact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
pentru textul : noapte cu plată deAndu. Gorun ăla n-are nici o legătură cu Patapievici care-i mic copil pe lângă el. G. e, pur şi simplu, un mutant. De la patrulea nivel de manipulare al Conspiraţiei Mondiale. What is it to Be Like a Bat if one removed the viewpoint of the bat? Las’că-i venim noi de hac! De la al cincilea. Numai aşa vom reuşi! Trăiască Noua Revoluţie Mondială! Bobadili din Toate Ţările, Uniii-vă!
Un Bobabilistic. (Abia am reuşit să obţin un bilet de învoire. Că doctoru’ zicea: „Lasă-mă dom’le în pace, mă doare capu’, nu vezi ce jos zboară pisicile azi?”)
P.S. Boba, d-aia te iubesc eu pe tine, că mi-eşti simpatic. Şi tot d-ai te şi citez „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”.
Gorun
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deNu înțeleg cum de-a dispărut din comentariu o parte. În fine. Refac: "Am coborât aruncând o ultimă privire victimei și, ajuns pe trotuar, am dat drumul rafalei chinuitoare de râs. Pe retină îmi persista incă imaginea bătrânei sustrăgând portofelul tânărului, infofolindu-l în batic și coborând ca o umbră din autobuz." Aici nu se leagă. Bătrâna ori rămâne în autobuz după ce coboară povestitorul, ori a coborât înainte? Sau sunt duă bătrânici?! Sau a coborât și ea la aceeași stație? (neclar). Vezi cum se dă peste cap tot eșafodajul, dacă nu ești atent la detalii?" - baba îi fură portofelul tânărului și coboară. Apoi coboară și povestitorul. Am păcătuit că nu am încărcat textul spunând că băbuța coboară înaintea povestitorului/. Altfel, autorul narațiunii poate justifica și ultima privirea aruncată victimei, și felul în care baba coboară din autobuz - ca o umbră.
pentru textul : Viceversa detrecerile line de la un cadru la altul şi umplerile aproape perfecte, încât tablourile se completează şi completează foarte frumos peretele liric.
un moment de lectură plăcut pentru mine.
pentru textul : pelerin fără veşminte deDjamal, comparatia aceea cu saliva m-a facut sa inchid ochii...bine ca i-am deschis, imaginea din final merita. prin urmare, de la mine, un minus si un plus.
pentru textul : Turnul deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deda, vesnica mea problema cu titlurile... multumesc, Marina
pentru textul : Curând, Șeherezada... deno comment.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! decâteva sincope ici și colo, în rest un poem solid.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă declape ale unui pian
cât de nepoetic
pisica lui bulgakov
ce rost are acolo
DA, renunțarea la imitație chiar dacă nu în totalitate, e ok așa.
nici eu nu am nimic să-ți reproșez, ioana. ba din contră. e bine că nu te retragi pentru că, tu știi, scrii bine și ar fi o decizie proastă dacă ai pleca. pentru tine și pentru noi, ceilalți. n-am fost niciodată ținta persoanei care se află în spatele acțiunilor pomenite de tine mai sus.
pentru textul : rugaminte importanta deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă detaica profetule, jalnica este prestatia matale. probabil asa se-ntampla cand ti se acorda mai multa atentie decat meriti... over & out.
pentru textul : ce frumusețe rară deO poezie scrisă migălos cu fină sensibilitate (de fapt o spune și titlul) și care cu fiecare vers se adâncește într-o dulce reverie. Cel puțin două formule lirice ies în evidență: ”hartă invizibilă a lentorii” și ”târziu te întinzi îi stingi veioza/ cum ai închide un plic...”. Atmosfera prinde contur pe nesimțite, iar ”blânda ninsoare” e așezată la locul potrivit.
Versul final alunecă înspre un memento elegiac și schimbă brusc registrul de percepție. Sau doar îl adâncește.
Mai așteptăm.
pentru textul : poem cu palmele fine dee unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
pentru textul : despre cum să... deInteresante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea demă bucură mult cuvintele voastre, mai ales că ele vin după o perioadă de ”„tăceri mai lungi” (cum bine zici, Adrian) - nu neapărat autoimpuse, ci mai degradă pricinuite de împrejurări... :)
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă demă amuzi andule. asta se numește stalking. și, se poate mura ceva și altfel decît „la sare”?
pentru textul : nimic deam senzația că ești cuprins de contradictoriu. dacă am o inițiativă pe hermeneia sînt dictator. dacă nu o am sînt ... nimic. cine să te mai înțeleagă..?
Alma, multumesc dar iubesc Haiku..se pare ca nu e dragoste impartasita :) am sa incerc sa modific dar nu acum se apropie dimineata :)mc
pentru textul : Onoare dePagini