nu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă cu sânge în frunze
acel octombrie exilat
urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
din palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe chipul nevăzut
cu scuze, Virgil, așa văd eu poemul acesta.
am încercat să elimin tot ce era în plus, poate mi-au scăpat și mie...
e un poem fain ce merită lucrat la rece.
este că, atunci când doi oameni nu se pricep, nu se descifrează, o fac până la sfârșit, cu prețul ultimei umilințe.
eu mi-o încasez pe a mea Virgil pentru că dacă tăceam filozof rămâneam, dar nu cred că am fost atât de criptic ca tu să nu pricepi că mă refeream la comm-ul tău imediat anterior și nu la cel degrabă dătătoriu de peniță, adică acolo unde tu spuneai și citez scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui... aici era dilema popper-iană, întâi spui că nu ai înțeles ce am vrut să spun, apoi continui să mă comentezi.
nu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
De acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
prozaic spus, fiecare poet isi are turnul lui de fildes. lectorul, in cazul in care nu e tot un poet, este corabia care se indreapta, pe valurile mari sau mici, spre far. cine risca mai mult?
Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
Bobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
dacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
si acest text, si ultimul si pot sa spun ca da, aici se vede altceva decat poetizarea comuna intalnita la majoritatea textelor citite de mine pe mai multe site-uri. ai stofa, da-i bataie.
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
mie îmi place mai mult formularea "ninge dezmăţat de tandru."
Şi Virtualia e puţin "dezmăţată". Scoate limba la noi, uite că şi noi la ea. Sâc Vlad Turburea!
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
Există, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.
Ok, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
Domnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
Sancho, mulțumesc de trecere și pentru observații. Căsnicia de aici nu este una în sensul oficial, am vrut sa subliniez ce este de fapt un cuplu solid, de ce partea oficiala se subințelege și nu ea este cheia fericirii intre un el și o ea.
Poate un alt poem va fi mai pentru sufletul tău.
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
D-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.
p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă cu sânge în frunze
acel octombrie exilat
urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
din palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe chipul nevăzut
cu scuze, Virgil, așa văd eu poemul acesta.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III deam încercat să elimin tot ce era în plus, poate mi-au scăpat și mie...
e un poem fain ce merită lucrat la rece.
este că, atunci când doi oameni nu se pricep, nu se descifrează, o fac până la sfârșit, cu prețul ultimei umilințe.
pentru textul : Pe străzile Ballinei deeu mi-o încasez pe a mea Virgil pentru că dacă tăceam filozof rămâneam, dar nu cred că am fost atât de criptic ca tu să nu pricepi că mă refeream la comm-ul tău imediat anterior și nu la cel degrabă dătătoriu de peniță, adică acolo unde tu spuneai și citez scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui... aici era dilema popper-iană, întâi spui că nu ai înțeles ce am vrut să spun, apoi continui să mă comentezi.
mie îmi sunã confesiv...
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei denu stiu de ce simt o nota de ironie in ce spui tu dar, asa cum spui, "asta e", nu esti obligat sa ma crezi. parerea mea este ca timpul a dovedit ca nu se prea poate abuza de asta aici. evident, oricine poate ruga soacre, verișoare si matuși să meargă pe poezeaua lui și să facă click doar așa de amoru' artei și ca să aibă și el/sau ea sfertul lor de oră de celebritate. și chestia asta nu poate fi contracarată. evident, dacă ar deveni un fenomen de masă n-ar mai avea rost hermeneia pentru că toți am fi doar o gașcă de nebuni. dar viața nu este așa. mai devreme sau mai tîrziu oamenii revin la matcă iar soacrele, verișoarele și mătușile merg la telenovelele lor și lasă literatura în pace că tot nu se pricep la ea. iar cei cu o lipsă acută de semnificație își găsesc alte mijloace că o găsească. iar dacă încearcă să o facă aici sistemul îi împiedică. adica un fel de deus ex machina...
pentru textul : despre noi I I ▒ deDe acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deUn text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deprozaic spus, fiecare poet isi are turnul lui de fildes. lectorul, in cazul in care nu e tot un poet, este corabia care se indreapta, pe valurile mari sau mici, spre far. cine risca mai mult?
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deca de fiecare data, aveti dreptate. cum de nu m/am gandit? in cel mai scurt timp, voi lua masurile necesare.
pentru textul : One of us deIar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
pentru textul : Abis deBobadil, cind cineva incepe sa vorbeasca cu "ba" imi comunica atit de mult incit nu imi pot permite decit sa tac. yester, sint nevoit sa recunosc ca abilitatea ta de a evita un dialog cu oameni atit de inteligenti s-a dovedit ceva mult mai sanatos decit bunavointa mea de a incerca. de acum imi voi eticheta bunavointa drept naivitate. spre invatatura de minte.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dedacă spun că nu știu de ce dar chiar mă simt marele orb al tău, o fi bine? textul cu marca Dorin e bine cunoscut. îmi place tot. umorul, imaginea, acrimonia finuță, iar cuvintele, nu știu cum (sic!) rămân proaspete în poemele tale.
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare desi acest text, si ultimul si pot sa spun ca da, aici se vede altceva decat poetizarea comuna intalnita la majoritatea textelor citite de mine pe mai multe site-uri. ai stofa, da-i bataie.
pentru textul : confesiuni deAdriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deScuze, am văzut după ce am apăsat butonul că am uitat să schimb "zeci de ani" cu "decenii"...
pentru textul : Seara întâi deva recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi demie îmi place mai mult formularea "ninge dezmăţat de tandru."
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deŞi Virtualia e puţin "dezmăţată". Scoate limba la noi, uite că şi noi la ea. Sâc Vlad Turburea!
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deMultumesc Virgil pentru recomndare.
Mult succes...
pentru textul : sura11 deExistă, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte detăcere, zici? și apoi?
pentru textul : înainte de tăcere deOk, poate o să pară puţin cam dur, însă asta consider eu: textul prezent, precum celelalte scrise în aceeaşi manieră, nu au subiect. Pentru că doar chinul psihic ori fizic al unui personaj - frustrările, mizantropia, introspecţiile etc nu sunt suficiente. Nu sunt suficiente (şi) pentru că nu avem episodul-pilot complet (cauza), nici dezvoltarea ei către un oarecare deznodământ. Acestea, puse lângă capitalul fapt că nu putem simpatiza cu personajul (pentru că el, practic, nu există - nu poate lua naştere din treizeci de rânduri) fac ca în această scriere, şi în altele ca ea, să nu se întâmple nimic. Proza scurtă nu înseamnă neapărat jumătate de pagină, la fel cum, sigur, nu înseamnă orice episod din perspectiva interiorului unui personaj. În proza ficţională trebuie să se întâmple ceva. Iar faptele că un poet slab face un transplant de inimă, dar, în continuare, nu poate scrie, nu suportă vizitele surorii sale etc nu duc nicăieri, nu au mişcare. Ok, acuma se pot găsi idei de genul "finalul trebuie prelungit de cititor, prin legarea indiciilor date de autor de propriile sale elemente empirice ori intuitive bla bla bla", dar să fim serioşi - proza nu e poezie, iar cititorii de proza nu sunt musai psihanalişti beletristici.
Aici cred eu că textele de genul acesta nu fac trecerea către literatură. Nu ai ideea concretă, ancorată în real, întâmplarea, conflictul, povestea --> subiectul.
Cred că un inceput bun ar fi să ai o poveste care să nu fie abstractă (poetică, filosofică, metafizică). Să fie una "pământească", credibilă, care să respire, în care să se întâmple ceva. Abia apoi, printre rândurile acesteia, să inserezi zbaterea de orice tip a personajului/personajelor.
Mai pe la urmă aşa, dar, totuşi, foarte important - stilul. Bun, mă repet, proza nu e poezie, iar expresia nu trebuie chiar să vibreze de personaltiate din toate încheieturile, însă cu platitudini de tipul "Îl durea prea puțin de tot ce se petrecea în lumea asta/ Nu reușea să păcălească pe nimeni/" etc, n-o să dai nicio forma artistică proprie ţie.
Atenţie şi la problemele gramaticale: punctuaţia - în virgulogie eşti o originală :).
"pe care i-l cumpăraseră maică-să" - "cumpăraseră" e mai mult ca perfectul pers. a treia plural. Tu ai nevoie de a treia singular (maică-sa).
" Își cercetă atent ochii." - "a cerceta" înseamnă a examina cu atenţie...
curcubee - nu sunt sigur dacă ambele variante de plural sunt acceptate, dar ştiu că e indicat "curcubeie"...
"Nu mai era ca altă dată" - acolo trebuie adverb (altădată).
Sper ca, din tot ce-am aberat, să-ţi fie ceva de folos.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deFrumos si emotionant. Limbajul tau simplu ajunge la inima...
pentru textul : guiness deCred ca, intr-adevar, cel putin partea cu moartea ca poatroana de butic era rupta din contex. Am modificat, multumesc.
pentru textul : blackout deasa-i. nu era nevoie de definitia din dex, te credeam pe cuvant si fara.
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deDomnule Manolescu, chiar îmi pare rău că nu continuăm. Eu în Rorty tot intru, poate ne mai vedem prin preajmă, dar interviu n-o să-i iau. Acum glumesc ca să destind și eu atmosfera și vă spun de pe acum: Hristos a înviat!
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deerotetica=logica intrebarilor
pentru textul : plagă a primăverii devăd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior deSancho, mulțumesc de trecere și pentru observații. Căsnicia de aici nu este una în sensul oficial, am vrut sa subliniez ce este de fapt un cuplu solid, de ce partea oficiala se subințelege și nu ea este cheia fericirii intre un el și o ea.
pentru textul : Misterul cuplului perfect dePoate un alt poem va fi mai pentru sufletul tău.
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
pentru textul : Dosarele subțiri deD-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.
p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.
pentru textul : decor dePagini