În poezie există competiție, de aia sunt concursuri, nu crezi? Prefer să citesc un autor bun, premiat la un concurs. Părerea mea e obiectivă raportată la sistemul meu de referință, dar subiectivă la al tău sau la al altuia. Fiecare cu părerea lui. Asta e a mea. A ta care e? Frumos și politicos față de munca mea și timpul meu ar fi fost să formulezi un clasament asemănător, înainte de a arunca presupuneri.
și cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
schimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
... sunt, probabil, dupe cum întotdeauna, un individ comod. dar în același timp sunt,probabil,cum de obicei, plăcut surprins de evoluția ta. poemul acesta "de stare", stă bine pe picioare, nu se clatină, iar la o cercetare deconstructivistă, pertinența, relevanța, coerența, istoricitatea și intertextualitatea nu te contrazic deloc. ideea, aparținând unui Beidermaier, mă lasă convins că ești un poet ce crește și o face în mod constant. am poposit cu plăcere în acest cadru amenajat cu gust, romantic până la epuizare:) am rămas și cu este doar o îmbrățișare cu lună cu tot pentru o viitoare perlă de cocos frumos! cu gânduri bune, paul
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
După pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
Lizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
Am văzut fel de fel de fotografii retușate de diverși amatori, însă aici pot remarca profesionalismul, pasiunea și delicatețea față de tot ce înseamnă ființa umană. Remarc faptul că lumina ochilor, urma surâsului și chiar ridurile care întregesc fizionomia și o fac unică sunt neschimbate. Felicitări, Vlad! Și „La mulți ani!.. cu un pic de întârziere :)
E un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
Mie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ..................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
un text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
mai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
Emile, multumesc. Textul este ceva mai "aparte" fata de majoritatea, am incercat o apropiere de personaje, o viziune "scenaristica" (ii spuneam si Ioanei Barac). Ma bucur ca ti-a placut, este o recunoastere la care iti marturisesc, nu ma prea asteptam... Ma bucur sa ne regasim pe aici prin lecturi, semnez "pentru linistea Dvs" :-) Andu.
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
mă întreb care o fi acea literă, fiindcă de convins sunt foarte convinsă ca va ieşi o nouă vâlvătaie din ea şi aceea se va numi creaţie!
felicitări, mi-a plăcut mult!
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
Un poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
Nu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
superb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În poezie există competiție, de aia sunt concursuri, nu crezi? Prefer să citesc un autor bun, premiat la un concurs. Părerea mea e obiectivă raportată la sistemul meu de referință, dar subiectivă la al tău sau la al altuia. Fiecare cu părerea lui. Asta e a mea. A ta care e? Frumos și politicos față de munca mea și timpul meu ar fi fost să formulezi un clasament asemănător, înainte de a arunca presupuneri.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deși cu mine trei. deci fiindcă trei zic invers balanța mea (și așa foarte precară) s-a înclinat „conservatoriu” către ce a fost, este și va mai fi... așa-i cozane?
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deschimbare la schimbare (tot în premieră absolută)
... sunt, probabil, dupe cum întotdeauna, un individ comod. dar în același timp sunt,probabil,cum de obicei, plăcut surprins de evoluția ta. poemul acesta "de stare", stă bine pe picioare, nu se clatină, iar la o cercetare deconstructivistă, pertinența, relevanța, coerența, istoricitatea și intertextualitatea nu te contrazic deloc. ideea, aparținând unui Beidermaier, mă lasă convins că ești un poet ce crește și o face în mod constant. am poposit cu plăcere în acest cadru amenajat cu gust, romantic până la epuizare:) am rămas și cu este doar o îmbrățișare cu lună cu tot pentru o viitoare perlă de cocos frumos! cu gânduri bune, paul
pentru textul : mic poem de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deDupă pozele pe care le faci, alb-negru cred :). Iar asta cu piureul... de când eram mic și vedeam cum se lasă bucata de unt subjugată, cum se lasă ea cuminte îmbrățișată de piure... îmi plăcea. Resorturile psihologice le-am înțeles ceva mai târziu :)
pentru textul : mi-e frică să dorm deMargas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
pentru textul : smalț deLizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
pentru textul : Reverie deŞi
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deLeonard Ancuţa
Dan Tristian
Iată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
Am văzut fel de fel de fotografii retușate de diverși amatori, însă aici pot remarca profesionalismul, pasiunea și delicatețea față de tot ce înseamnă ființa umană. Remarc faptul că lumina ochilor, urma surâsului și chiar ridurile care întregesc fizionomia și o fac unică sunt neschimbate. Felicitări, Vlad! Și „La mulți ani!.. cu un pic de întârziere :)
pentru textul : retuş fotografie deE un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
pentru textul : Ultima zi din martie deMie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
am impresia că finalul textului a fost modificat de autor. în orice caz, nu știu de ce textul mă duce cu gîndul la ce se întîmplă acum în siria.
pentru textul : delir7 de16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: ..................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
pentru textul : .. deun text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
pentru textul : Copil în secolul douăzeci demai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
pentru textul : Cariño, me dice deEmile, multumesc. Textul este ceva mai "aparte" fata de majoritatea, am incercat o apropiere de personaje, o viziune "scenaristica" (ii spuneam si Ioanei Barac). Ma bucur ca ti-a placut, este o recunoastere la care iti marturisesc, nu ma prea asteptam... Ma bucur sa ne regasim pe aici prin lecturi, semnez "pentru linistea Dvs" :-) Andu.
pentru textul : Laura deDin studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
mă întreb care o fi acea literă, fiindcă de convins sunt foarte convinsă ca va ieşi o nouă vâlvătaie din ea şi aceea se va numi creaţie!
pentru textul : jar defelicitări, mi-a plăcut mult!
Probabil ca Daniela e cam singura de pe aici, in afara de Nicole, care intelege in profunzime ce scrie Marina in franceza. Si reciproca.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag deUn poem reușit, prin sensurile și filosofia cu care îmbracă imaginile, în același stil inconfundabil al autorului. La prima lectură pare simplu, dar, revenind, remarci anumite locus-uri de iluminare, precum "nu a mai rămas nimeni să ne învie / ar fi doar un alt clișeu", "în timp ce lumina teribil carnasier" și "ne pândea ochii reflectați în icoane / ca pe o pradă îndelung adulmecată" (remarcabil tabloul din final). În primul vers nu sună tocmai bine "pe pian", dar nu am altă variantă de propus (doar să scrii "de pian" și să modifici în versul al doilea, "de sunete", eventual cu "în sunete" sau "prin sunete", depinde mult de sensul pe care ai vrut să îl dai).
pentru textul : apostasia de:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
pentru textul : l’absente deNu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
deși am vrut să evit "în_na"... dar sper să fie admis și așa.
pentru textul : negru ascuns deCălin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
pentru textul : Pandora deOff, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
și felicitările mele. asemenea vești să tot primim!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deun poem construit cu delicateţe şi mult farmec. :)
pentru textul : nu mai mult demulțumesc pentru observații. am făcut ceva modificări. dar nu am putut să schimb mai mult. acolo trebuie ca marginea sa fie tare, dura. asa o simt eu.
pentru textul : amintire din pavilionul 10 deȊn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)
pentru textul : Icoana desuperb. Mi-a adus aminte de Oradea. Oradea are o tristete aparte. mai ales cind ploua. mai ales in februarie, cind e mult noroi si peretii aceia grosi ai caselor se string, se aduna in jurul propriei nefericiri reci, medieval-muncitoresti. nu putem fi decit atit de nefericiti decit cit am fost invatati sa fim. nimic mai mult.
pentru textul : story of a city dePagini