apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
initial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
Gorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
contrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de Puterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
Miruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
am făcut-o și printr-un mesaj pe webmaster, că traducerea este din lb. rusă, dar nu am găsit rubricație pt. rusă. Trebuie pus lb rusă, nu engleză. Cu stimă, autorul traducerii
remarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
lalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
multumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
Al treilea autor survolat după această primă lună de hermenie este Mădălina Maroga (au mai fost Dorin Cozan și Daniela Luca). Precizez că părerile sunt pur personale, nu au în nici un caz valoare absolută, ci sunt o expresie a rezonărilor mele interioare la scriitura acestor autori. Mădălina Maroga este, poate, autorul la care se poate observa o evoluție în scriitură. Primele poezii ale sale (de la "Cu tremur" până la "Înger singur") suferă de un, să zic, pur descriptivism nereflectat de sinele auctoral. Adică textul este strict (con)centrat pe ceea ce i se întâmplă sau face autoarea-obiect, și nu reflectat de autoarea-subiect. Formula poetică din aceste texte nu este cea mai potrivită, aproape toate verbele sunt la prezent persoana I singular, iar acest mic amănunt tehnic frustrează textele de "vizionarism poetic" dacă doriți. Adică nu deschide, ci închide totul în jurul, în sinele autoarei. Ideea, oricum, nu este rea, dar scriitura suferă, e pur descriptivă și nu ia forme prea plăcute. Doar "A șaptea minune" și "Lumânări arse" se salvează puțin de la cele spuse mai sus, printr-o subtilă deschidere a atmosferei către "împrejurul" autoarei. Probabil aici ajută și faptul că textul descriptiv este înlocuit mult mai des de imagini metaforice ("funii de argint", "lacrimă de clopot", "singur până la sânge" ș.a.) Schimbarea vine o dată cu poeziile "Despre suflet" și "Labirint". Mădălina începe să se retragă puțin în contemplare în fața "spectacolului" din jur, căruia reușește să-i dea o reușită formă poetică. Filtrul interior al autoarei este mult mai activ decât în primele poezii. Reflecțiile nu se mai apleacă strict asupra lucrurilor din jur, ci asupra efectelor pe care acestea le creează în sufletul autoarei. Urme ale simplului descriptivism textual dinainte se mai păstrează însă, dar sunt mai diluate, și de obicei apar înspre finalul poeziilor. Poate cu o la fel de susținută atenție asupra contemplării poetice, ca la începutul poeziei, se poate elimina și acest neajuns ce apare înspre final. "Labirint" marchează clar îndreptarea spre acest al doilea stil de scriitură al Mădălinei. Ea "desface încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri", iar aceste fire subțiri, ce pornesc din sufletul-subiect al autoarei, încep să se infiltreze de-a lungul textelor sale, creionând efecte deosebite. O poezie pe care am salutat-o la vremea ei. "În spirală" este deja o poezie schimbată, (dar cu aceleași reminiscențe spre final). "Din iubire", "Peste mâinile mele", și "Două luni în păr" sunt poezii mult diferite de cele de început, fără nici cea mai mică urmă a descriptivismului textual de care pomeneam la început. (Excepție la seria ultimă face poezia "La 5 și 10" care șochează prin distonanța față de poeziile mai noi. O bănuiesc o poezie mai veche și reluată aici, sau pur și simplu o răbufnire nefericită a vechiului stil. Sau autoarea a fost prea atentă la potrivirea textului cu imaginea fotografică și a uitat de stilul nou dobândit). "Din iubire" e o incantație redată sugestiv de repetițiile și rimele de moment ("sunt fericită", "lacrima Domnului, lacrima somnului", "viața e ca... / iubirea e ca..."). (Încerc o exemplificare a stilului nou: autoarea ar fi spus la primele poezii, simplu: "eu port lumina în palme", dar acum spune "lumina a poposit la mine-n palme", deci accentul e pe lumină care poposește undeva, și nu pe nerezonanta idee că autoarea ține lumina în palme.) Iubirea e aici "firul subțire" care se strecoară din bunici în părinți, prin sine, spre copii, și sentimentul acesta e sugestiv și sensibil redat. "Peste mâinile mele" întărește noua impresie (și dovedește că "La 5 și 10" nu a fost decât un accident). Nici urmă de simplu descriptivism, verbe tot mai puține și nu de mișcare, în schimb abundă imaginile reflectate, filtrate prin sinele autoarei. Dialogul cu cel drag primește nuanțe date de neașteptate perechi/asocieri "peretele pământului", "tavanele sudului", "semnele inimii". "Două luni..." debuteză cu o formă de dialog anunțată în poezia dinainte, primele două strofe se conturează delicat. A treia se zvârcolește "încep să bat cu palmele în pereți" - nici un efect; iar de la a patra se arată iar umbrele: - "văd un om", dă-l încolo, oricine îl vede. Spune-ne despre el, nu ni-l arăta! - "fug desculță de frică să nu"... nu știu ce. Iar o mișcare inutilă, greoaie, lung spusă, forțare a efectului... nu mai e stilul ei. Stilul nou dobândit ar spune ceva de genul: "nu aștepta să cadă pene de înger!", sau "spaima căderii de îngeri aleragă în tălpile goale", nu știu... Formulele poetice din "Din iubire" și "Peste mâinile mele", și cea de început de aici mi se par mai reușite și mult mai sugestive, și aș îndemna spre o păstrare a stilului nou dobândit (și dovedit). Încă o dată, e părerea mea, strict personală și accept orice critică. Până la urmă, poezia fiecăruia nu trebuie să urmărească o formă anume, impusă de cineva, ci este o exprimare a propriului sine și a viziunilor personale.
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care lase loc la enspe' mii de interpretari. multumesc pentru nota buna :D
draga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
Mi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
inainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia.
apoi vreau sa va anunt ca in sectiunea Cogito exista rubrica "politica". nu stiu daca stiati, asa ca m-am gandit sa va informez.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deinitial transferasem textul acolo, apoi m-am gandit ca e mai bine sa va intreb in prealabil - poate fi incadrat si la politica, si la eseu.
Multumesc pentru opinii, poate cea mai mare bucurie a mea. Chiar imi amintesc de cateva dialoguri suculente pe aceasta tema dintre Profetul si unul dintre membrii vechi si buni (ca vinul) ai Hermeneiei in care Virgil ii spunea (pe buna dreptate, dar atunci H era abia la inceput) "pai rostul nostru aici este sa fim comentati, daca nu, e ceva in neregula". Finalul nu mi-a iesit pentru ca nu mi-a placut cum l-am scris initial si am ratat modificarea. El initial a fost scris asa: "pe cand afacerea ASTA inca mai mergea" Insa neplacandu-mi mie la urechea sensibilicoasa "afacereA Asta" l-am scos pe "asta" si uite ce magarie am facut! Nu se mai intelege nimic :-) Multumesc inca o data, ca dup-aia devin plictisitor. Andu
pentru textul : dombi denicodem, tu încă faci fotografii, șmecherule:)
pentru textul : fotografie din spaţiu deProzodiind pe temă şi prin mijloace artistice de acum două secole. Luată la puricat, nici versificatia, măcar, nu rezistă.
pentru textul : poeţi deGorune, hai lasam nenascutii cai sa pasca pe nenascutele campii... Acum tocmai lucrez la ceva care are legatura cu rezonanta. Interesant fenomen, nu crezi? Boba :-)
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deAndu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu decontrafacut cu sensul de artificial, adica mi-ar fi placut sa fie mai autentica. poate ca intr-adevar simti astfel poezia, dar eu iti spun cum o percepe cititorul sau cum o vad eu. atunci cand citesc sunt doar eu cu poezia, exclud autorul si imi formez o parere strict pe text. nu stiu daca e bine sau nu....ideea cu crepusculul poate fi buna, dar alatarandu-se cuvintelor mentionate in comentariul anterior pierde din rolul pe care ar fi trebuit sa-l aiba ( asta nu inseamna ca eu contest parerea comentatorului de dinaintea mea). in masura in care im va permite timpul voi mai citi si comenta textele tale.
pentru textul : Crepuscul depreferatul meu este acesta:
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite dePuterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... deMiruna, bine ai venit! Îmi place expresia ta suprarealistă. Faci poezie chiar și din semnele grafice și de punctuație. Ai racordat titlul rupt la corpul textului și la tema căderii. Până și ruptura pe care o provoci cu ultimul vers, cu acel "inexistent" care întrerupe tensiunea este corelată cu ideea unei căderi, a unei rupturi de real. Imagine cu o forță latentă, aparent cuminte și frumoasă vizual: "am impresia că iubirea/ e benzinăria de la marginea orașului"
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deerr: axiologic, "!", nu "@".
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! de/Nu te-am întâlnit la ultima înmormântare Se pare că erai plecată cu un secol lumină Mai târziu decât primele cuvinte rostite tainic De șarpe Evei și de Eva lui Adam în surdină./ frumos *poate fi un poem in sine
pentru textul : Desfătare amănunțită de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deam făcut-o și printr-un mesaj pe webmaster, că traducerea este din lb. rusă, dar nu am găsit rubricație pt. rusă. Trebuie pus lb rusă, nu engleză. Cu stimă, autorul traducerii
pentru textul : Circul Chardam deremarc un text reusit despre un subiect rar abordat (if ever). Se observa (in umila mea parere) un talent evident chiar daca uneori poate prea bine controlat de o cumpatare a exprimarii. Sau poate m-am prea obisnuit eu sa tot citesc "bombasticisme". E placut, in orice caz, sa nu traiesti cu teama ca la primul colt te va izbi o metafora prost aleasa. Si asa este cazul, se pare, cu Trinity.
pentru textul : Apology of a tsunami dete rog reincadreaza la Info/Comunitar de asemeni, ai cumva o imagine mai buna, mai clara, mai mare?
pentru textul : The Poetry Society’s NATIONAL POETRY COMPETITION 2007 delalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
pentru textul : incoruptibil dem-am edificat, Paul Blaj, membru U.S.R. nu mă impresionezi.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deok, am modificat. cred ca aveai dreptate cu privire la imaginea neintentionata de mine.
pentru textul : reverie de ianuarie demultumesc
am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
pentru textul : febra deDorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela
pentru textul : Piramida demultumesc in mod deosebit Luminitei Suse pentru bunavointa de a traduce acest poem. sper ca ilustratia in tus propusa nu a creat decit ceea ce s-a dorit sa fie: o proiectie vizuala a poemului. Cailean si Yester va multumesc foarte mult pentru aprecieri.
pentru textul : n-am știut deAl treilea autor survolat după această primă lună de hermenie este Mădălina Maroga (au mai fost Dorin Cozan și Daniela Luca). Precizez că părerile sunt pur personale, nu au în nici un caz valoare absolută, ci sunt o expresie a rezonărilor mele interioare la scriitura acestor autori. Mădălina Maroga este, poate, autorul la care se poate observa o evoluție în scriitură. Primele poezii ale sale (de la "Cu tremur" până la "Înger singur") suferă de un, să zic, pur descriptivism nereflectat de sinele auctoral. Adică textul este strict (con)centrat pe ceea ce i se întâmplă sau face autoarea-obiect, și nu reflectat de autoarea-subiect. Formula poetică din aceste texte nu este cea mai potrivită, aproape toate verbele sunt la prezent persoana I singular, iar acest mic amănunt tehnic frustrează textele de "vizionarism poetic" dacă doriți. Adică nu deschide, ci închide totul în jurul, în sinele autoarei. Ideea, oricum, nu este rea, dar scriitura suferă, e pur descriptivă și nu ia forme prea plăcute. Doar "A șaptea minune" și "Lumânări arse" se salvează puțin de la cele spuse mai sus, printr-o subtilă deschidere a atmosferei către "împrejurul" autoarei. Probabil aici ajută și faptul că textul descriptiv este înlocuit mult mai des de imagini metaforice ("funii de argint", "lacrimă de clopot", "singur până la sânge" ș.a.) Schimbarea vine o dată cu poeziile "Despre suflet" și "Labirint". Mădălina începe să se retragă puțin în contemplare în fața "spectacolului" din jur, căruia reușește să-i dea o reușită formă poetică. Filtrul interior al autoarei este mult mai activ decât în primele poezii. Reflecțiile nu se mai apleacă strict asupra lucrurilor din jur, ci asupra efectelor pe care acestea le creează în sufletul autoarei. Urme ale simplului descriptivism textual dinainte se mai păstrează însă, dar sunt mai diluate, și de obicei apar înspre finalul poeziilor. Poate cu o la fel de susținută atenție asupra contemplării poetice, ca la începutul poeziei, se poate elimina și acest neajuns ce apare înspre final. "Labirint" marchează clar îndreptarea spre acest al doilea stil de scriitură al Mădălinei. Ea "desface încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri", iar aceste fire subțiri, ce pornesc din sufletul-subiect al autoarei, încep să se infiltreze de-a lungul textelor sale, creionând efecte deosebite. O poezie pe care am salutat-o la vremea ei. "În spirală" este deja o poezie schimbată, (dar cu aceleași reminiscențe spre final). "Din iubire", "Peste mâinile mele", și "Două luni în păr" sunt poezii mult diferite de cele de început, fără nici cea mai mică urmă a descriptivismului textual de care pomeneam la început. (Excepție la seria ultimă face poezia "La 5 și 10" care șochează prin distonanța față de poeziile mai noi. O bănuiesc o poezie mai veche și reluată aici, sau pur și simplu o răbufnire nefericită a vechiului stil. Sau autoarea a fost prea atentă la potrivirea textului cu imaginea fotografică și a uitat de stilul nou dobândit). "Din iubire" e o incantație redată sugestiv de repetițiile și rimele de moment ("sunt fericită", "lacrima Domnului, lacrima somnului", "viața e ca... / iubirea e ca..."). (Încerc o exemplificare a stilului nou: autoarea ar fi spus la primele poezii, simplu: "eu port lumina în palme", dar acum spune "lumina a poposit la mine-n palme", deci accentul e pe lumină care poposește undeva, și nu pe nerezonanta idee că autoarea ține lumina în palme.) Iubirea e aici "firul subțire" care se strecoară din bunici în părinți, prin sine, spre copii, și sentimentul acesta e sugestiv și sensibil redat. "Peste mâinile mele" întărește noua impresie (și dovedește că "La 5 și 10" nu a fost decât un accident). Nici urmă de simplu descriptivism, verbe tot mai puține și nu de mișcare, în schimb abundă imaginile reflectate, filtrate prin sinele autoarei. Dialogul cu cel drag primește nuanțe date de neașteptate perechi/asocieri "peretele pământului", "tavanele sudului", "semnele inimii". "Două luni..." debuteză cu o formă de dialog anunțată în poezia dinainte, primele două strofe se conturează delicat. A treia se zvârcolește "încep să bat cu palmele în pereți" - nici un efect; iar de la a patra se arată iar umbrele: - "văd un om", dă-l încolo, oricine îl vede. Spune-ne despre el, nu ni-l arăta! - "fug desculță de frică să nu"... nu știu ce. Iar o mișcare inutilă, greoaie, lung spusă, forțare a efectului... nu mai e stilul ei. Stilul nou dobândit ar spune ceva de genul: "nu aștepta să cadă pene de înger!", sau "spaima căderii de îngeri aleragă în tălpile goale", nu știu... Formulele poetice din "Din iubire" și "Peste mâinile mele", și cea de început de aici mi se par mai reușite și mult mai sugestive, și aș îndemna spre o păstrare a stilului nou dobândit (și dovedit). Încă o dată, e părerea mea, strict personală și accept orice critică. Până la urmă, poezia fiecăruia nu trebuie să urmărească o formă anume, impusă de cineva, ci este o exprimare a propriului sine și a viziunilor personale.
pentru textul : Două luni în păr depai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care lase loc la enspe' mii de interpretari. multumesc pentru nota buna :D
pentru textul : memento deaş vrea să văd ceva pe site scris de Emilia Zăinel. m-ar intriga!
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 dedraga Djamal, te rog frumos nu ma fa sa apelez la alte masuri. Citadinul ti-a vrut binele de mai multe ori si ti-a spus ceea ce as fi putut sa iti spun si eu dar de multe ori nu intervin tocmai pentru ca pozitia mea de director al site-ului este destul de ingrata, adica faptul ca trebuie sa incepi sa te autoevaluezi cu mult mai multa exigenta, sa scrii mai putin si mai bine, sa abandonezi solutiile facile, sa citesti mai multa poezie scrisa de altii eventual, si sa incerci sa te corectezi. Acuma, eu stiu ca toti avem orgolii, asta e foarte sanatos, dar cred ca energia ogoliului trebuie sa ti-o canalizezi la a te autoperfectiona si nu la incepe vendete. E posibil ca citadinul sa iti fi transmis un mesaj cam fatalist la un moment dat, ceva de genul "las-o balta ca poezia nu e de tine". E posibil sa aiba dreptate si e posibil sa greseasca, dar nu cu vendete vei convinge pe nimeni ca stii sa scrii poezie buna. Pe de alta parte comentariile sint si o posibilitate de a invata. L-ai intrebat vreodata ce exemple de formulari proaste gaseste la tine? La urma urmei faptul ca cineva te critica nu este sfirsitul lumii dar poate fi inceputul unei schimbari in bine. Cred ca tu ar trebui sa ii multumesti ca iti comenteza textele. La urma urmei te-a bagat in seama, nu crezi?
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deori:
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 desamanta de libertate asteptand primavara
Nu sunt adepta poemelor lungi, dar acesta m-a captat :) Te-am însoţit pe tot parcursul zilei printre imagini dinamice şi cromatice ( oare nu e un pic de abuz de culoare? e doar o părere ). În versul ,,în cealaltă – paharul din plastic" ţine locul verbului ,,fumegă" cu trimitere la aburii de cafea, da? :) Aici nu e clar ,,despre el, după" iar ,,să mă doară în paișpe" mi se pare nonliric.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deMi-a plăcut mult. Constatăm la finalul unei zile pline golul din noi...un gol pe care un poem ca acesta îl poate umple. Mulţumiri şi felicitări!
... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePagini