Virgil -
...
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
sîngerie zăpadă în frunze
acel octombrie exilat
în umbre de fluturi
plutind pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
cuibărit în palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe un chip nevăzut
răsturnat în oglindă
abisul din noi
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă sîngerîndă în frunze
apoi
acel octombrie exilat
ca o urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
adesea
spălate de ploi
cuibărit în palmă nisipul se scurge
un voal cenușiu
pe un chip nevăzut
Poezie:
Comentarii
nu ai vrut să crezi cuvintele
yester -
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă cu sânge în frunze
acel octombrie exilat
urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
din palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe chipul nevăzut
cu scuze, Virgil, așa văd eu poemul acesta.
am încercat să elimin tot ce era în plus, poate mi-au scăpat și mie...
e un poem fain ce merită lucrat la rece.
cu siguranţă yester,
Virgil -
cu siguranţă yester, este un text pus în grabă. îl voi modifica. mulţumesc pentru interes.
frumos.
yester -
frumos. îmi place cum ai modificat. mai ales la primele două versuri. iar ca preferință mai ales comparația abisului cu un voal cenușiu... versurile:
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
sîngerie zăpadă în frunze le-aș fi vrut ale mele , pentru că așa mă simt uneori când tac.
indiferent ce cred alții, las semn auriu cu o singură mențiune: "umbre de fluturi", care e o metaforă prea accesibilă, însă, una peste alta, (cum spune un geniu divin încârnat) aceasta nu îmi diminuează încântarea pentru poem.