Alex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
mulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
an tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
Cu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
Francisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
Eu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
Deocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
Virgil, te rog sa-mi scuzi o exprimare poate prea frusta si eventual necioplita, dar macar eu ti-am spus ce gandesc (apreciez ca si tu ai facut acelasi lucru :-) Sa stii ca faptul ca ai "creat" acest spatiu (o sintagma asupra careia ne-am putea apleca intr-o controversa interesanta) nu iti da vreun drept de preemptiune asupra continutului ideilor care se vehiculeaza aici. Regulamentul de functionare Hermeneia este depasit iar a pune niste oameni cu talent literar (moderatori, editori) sa sanctioneze in numele acestuia pe altii cu talent este o fapta aproape abominabila. Desigur, tu poti oricand sa spui celebra fraza: "cui nu-i place, n-are decat sa nu vina sau sa plece". Asa-i, asa ar spune oricine, right man? Esti tu oare acel oricine? Scuze inca o data daca te-am suparat, ma retrag cu acest com din polemica si nici nu voi mai intra in ea.. never ever. Sper ca vei acorda mai multa atentie distributiva acestui "spatiu" pe care "l-ai creat" si apoi totul va fi ok. Iar eu nu-mi fac site pentru ca la varsta mea am ajuns la concluzia ca nu trebuie reinventat mersul pe jos... trebuie insa sa muncim ca sa sporim ceea ce avem. Tu insa te-ai cam lenevit, degeaba imi faci mie morala, fii cinstit :-) Parerea mea, Andu
va multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
Adriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
proiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
iar eu aş elimina versul "în așteptarea trenului". pentru că în aşteptarea trenului nu-ţi lipeşti urechea de calea ferată, ci pur şi simplu aştepţi. şi dacă urechea e lipită de piept, atunci ai putea să simţi ruperea unui atac cardiac, eventual, dar nu apropierea unui tren. acolo mi se pare că trebuie refăcut.
pentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
vezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
paul, eu zic să mai citești încă o dată ce am scris, și cu atenție.
pentru textul : icoană hoinară denicodem, a fost un typo.
Alex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
pentru textul : Strainul Cinei de....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur demulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
pentru textul : zen hibernal deștii, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
an tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
pentru textul : șase creioane deasta e tare. argumetez cind revin. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc dee pe masa de lucru, thx!:)
pentru textul : eu spre deosebire de mine deadica, daca omu urca cu furca nucile in pod, eu sa mi iau talpasita?
pentru textul : Paneraș cu ouă deCu toata aceasta masculinizare a scrierii Claudiei pe care o tot pun la digerat de cateva bune si semnificative texte incoace nu pot sa nu remarc penelul si tusa unei scriitoare pe care cu riscul asumat o numesc contemporana. Aici avem de-a face cu un corpus christi transformat intr-o chinuitoare plictiseala dar mie mi-a placut aceasta ectopica aghiazma. Asa ca o taxez in consecinta.
pentru textul : Ziua judecății deFrancisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
pentru textul : Cioplitorului de vers deEu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
pentru textul : Săgeata 2 deDeocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
Virgil, te rog sa-mi scuzi o exprimare poate prea frusta si eventual necioplita, dar macar eu ti-am spus ce gandesc (apreciez ca si tu ai facut acelasi lucru :-) Sa stii ca faptul ca ai "creat" acest spatiu (o sintagma asupra careia ne-am putea apleca intr-o controversa interesanta) nu iti da vreun drept de preemptiune asupra continutului ideilor care se vehiculeaza aici. Regulamentul de functionare Hermeneia este depasit iar a pune niste oameni cu talent literar (moderatori, editori) sa sanctioneze in numele acestuia pe altii cu talent este o fapta aproape abominabila. Desigur, tu poti oricand sa spui celebra fraza: "cui nu-i place, n-are decat sa nu vina sau sa plece". Asa-i, asa ar spune oricine, right man? Esti tu oare acel oricine? Scuze inca o data daca te-am suparat, ma retrag cu acest com din polemica si nici nu voi mai intra in ea.. never ever. Sper ca vei acorda mai multa atentie distributiva acestui "spatiu" pe care "l-ai creat" si apoi totul va fi ok. Iar eu nu-mi fac site pentru ca la varsta mea am ajuns la concluzia ca nu trebuie reinventat mersul pe jos... trebuie insa sa muncim ca sa sporim ceea ce avem. Tu insa te-ai cam lenevit, degeaba imi faci mie morala, fii cinstit :-) Parerea mea, Andu
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deva multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
pentru textul : Cerșetorul de lumină deAdriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.
pentru textul : Doar un fel de a spune deproiecții și apercepții, transcrise elegant, metaforele deschid câmpuri semnatice luminoase, pictograme de spirit și suflet. am intrat deplin în atmosfera fluidă a acestei poezii, chiar și în "amintirile goale", chiar și în acest "no man's land" dinăuntru, în care pășim fiecare uneori fără să știm unde ne aflăm. să nu mai afli porțile, nici grădina oranj, să nu mai afli decât frigul, cu marea lui deschidere spre neant, e înspăimântător pentru majoritatea. aici însă, în acest poem, nu se resimte spaima, ci "compasiunea, pumnul și palma". deosebită poezie, așa o văd eu astăzi, cu totul. nu selectez ce mi-a plăcut mai mult, fiindcă mi-a rămas, incredibil, întreagă, am memorat-o doar citind-o agale. ceea ce mi se întâmplă extrem de rar.
pentru textul : compendiu despre grădini deelizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? deUPDATE!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deMarga Stoicovici,
aş putea să fiu serios, ba –adevărat, cu eforturi mari - chiar profund. şi chiar mai mult, să spun că în ultimul tău com sînt doar speculaţii pentru că, evident – măcar pentru noi doi – nu ne-am văzut niciodată. puteam de asemenea în calitate de editor să intervin pe un ton scorţos în legătură cu apetitul tău pentru rezonanţa unor nume. dar nu. pentru că eu sînt mai permisiv şi nu mă regăsesc într-un profil care împunge cu indexul. cea ce numeşti tu ascunsul după degete e doar o relaxare, am învăţat în timp că un conflict se stinge de la sine dacă nu e întreţinut artificial de orgolii. prefer o abordare prin care să fac cunoscut că am luat notă dar care să aducă şi zîmbet pentru că în toată această nebunie universală dacă rîzi toţi vor rîde cu tine dacă plîngi vei plînge singur. priveşte grafica de faţă doar din acest punct de vedere şi doar ca o extensie a jocului tău pe numele unor autori.(chiar aşa- cîte sensuri putem găsi cuvîntului baraca?).
vezi, devin serios, sentimental şi nu vreau pentru că mă voi topi ca margarina pe pîine şi mă voi mînca de prea mult drag de mine.
mai bine să ascultăm trei epigrame:
caricaturistului A. Matty
Lucru foarte curios…
N-aş putea, cum să vă spui...
El e tare bucuros
Dacă rîzi de munca lui
(Gheorghe Grosu)
şi un catren de Ioan Pop:
unui bard
(aş zice eu şi unei barde, era să zic unei marge)
Eu şi cu confraţii
Spune c-un suspin
Ne avem ca fraţii
(Abel şi Cain)
fireşte că şi eu îţi urez sănătate şi viaţă lungă dar să nu mă cerţi dacă mai spun una:
epitaf unui dentist
Răposat-a întru Domnul
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deŞi-ngropat de brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.
(Mircea Ionescu-Quintus)
acum dacă Dumnezeu a zis să nu atingem nimic....poate tu ești mai rebel și de aceea )) mulțumesc pentru atenție apreciez
pentru textul : cusături deE un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
iar eu aş elimina versul "în așteptarea trenului". pentru că în aşteptarea trenului nu-ţi lipeşti urechea de calea ferată, ci pur şi simplu aştepţi. şi dacă urechea e lipită de piept, atunci ai putea să simţi ruperea unui atac cardiac, eventual, dar nu apropierea unui tren. acolo mi se pare că trebuie refăcut.
pentru textul : ai putea trăi doar pentru asta deAlma :)) bine ca postasul vostru e mai harnic decat al nostru! multumesc pentru lectura si semnal...o sa-ti trimit mail.
pentru textul : desen cu alb depentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară devezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
Adevărul este că m-am îndrăgostit de camui și începe să se vadă
pentru textul : poem din titluri de petruț camui deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama de...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
pentru textul : Într-o Iarnă depoezia am scris-o in noapte asta, o noapte albaaa...ca laptele. acum mi-a trecut si oboseala si tot. :)
va multumesc mult!
pentru textul : două cântece roşii deIar fotografiile sunt socante, ca impact. Chiar daca ma repet, sint realmente stranii cu toata armura filosofica posibila.
pentru textul : Bird no 44 dePagini