Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
multumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
Mulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
E ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
A plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
nu mă împiedic metric. asta pentru că mi-a plăcut senzația lăsată, chiar și după o analiză mai atentă. e o sărbătoare vegetală intrată în ''conflict'' sub o pânză a timpului cu mirele, cel care a făcut toate astea să reînvie. iar el zace într-o somnolență asemănătoare celei postcoitum (cum i-ar fi plăcut unui senior al criticei s-o numească). și nu m-am împiedicat metric, dar poate e bine de umblat și acolo. salve!
Clar, poezia asta are viata! La ora asta (02,00 ) mi-o cam sarit somnul, inca nu am apucat sa o recitesc de vreo 3-4 ori, de doua ori am facut-o ,clar iti oglindeste o stare de spirit, o traire, este sincera...si cu talentul ce il ai..multumesc! Am savurat-o, si cred ca o sa recidivez :D .
Bianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
În afară de vreo două cuvinte și "nesimtitule", e ceva deosebit în poemul tău, scris într-un ritm alert și constant (dar caracteristic stilului tău). Îmi place enorm și subiectiv versul "pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)" și remarc finalul (ultimele 6 versuri) ca pe ceva inedit chiar și în lirica ta.
Vlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Il faut visiter cette galerie américaine à Paris. Merçi!
pentru textul : Blue Square - Washington, Russie, Paris deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii demuțumesc pentru observații deși nu am înțeles unde este neglijența. Sau în ce constă.
pentru textul : proiectul deputem fi reciclați. sau nu
pentru textul : rece liniște de"aud nechezatul de cal" - pleonastic.
pentru textul : vis de ţigan dete rog sa pui un titlu textului acestuia.
pentru textul : *** dedar asta e menit sa insemne mult mai mult
pentru textul : rația de frig demultumesc pentru trecere si parere, emiemi. sunt de acord cu tine in ceea ce priveste imaginile paguboase ale lumii in care traim, insa, intentionat le-am folosit in ideea de a profita de realitatea arhicunoscuta si arhiintalnita. nu am incercat sa ma inscriu intr-un anume stil, insa bine ai punctat, am incercat sa fac din poem un protest personal. te mai astept la fel de obiectiv si sincer. cu aleasa prietenie.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii deMulţumesc mult pentru opinie, Virgil, peniţa e primită deja, prin aprecierea ta faţă de poem. Dintr-o pornire ludică am scris astfel finalul, mi-a plăcut să împing astfel poemul, şi cred că o să îl las aşa. Te aştept oricând cu drag, părerea ta contează mult, cum un feedback obiectiv conferă celui care scrie puncte de sprijin.
pentru textul : Balada florii de mătasă deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge deMă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
pentru textul : Paspartu din sticlă de"nu stă în verb - agăţată - ăla era un adverb. Scuze.
pentru textul : Luna deE ca un concert pentru două instrumente aici... m-aș hazarda să spun vioară și pian. Un colaj reușit, eu aș spune tocmai pentru că cele două nu "cântă" la unison, ci se distinge cu claritate personalitatea fiecăruia. Am gustat fiecare son, și mai ales mi-a plăcut senzația de răspunsuri în oglindă, picul de ironie din final. Eu aș spune totuși că ar fi câteva locuri unde se mai poate lucra: "tot ce se află în tine e plăcut tălpilor mele între sâni ca biciul domnului meu peste stomac plumbii de aur vor musti de plăcere" (ideea este puțin ambiguă); "placenta luminii iar acestui poem îi vom rămâne în gura lumii a îngerului" (forțată exprimarea aici). Cred că ar fi potrivit să reiterez o rugăminte, prezentă de altfel în regulament, și anume aceea de a face referiri în comentarii cât mai mult la text, și mai puțin la autori, ca și de a ne feri de apelative și exaltări.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deA plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
pentru textul : v-a murit pittiș devlad, de obicei am urmărit ce ai lucrat și multe lucrări mi-au plăciut. dar asta...mi se pare de un kitsch înfiorător
pentru textul : călătoriile Alétenei desuferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon denu mă împiedic metric. asta pentru că mi-a plăcut senzația lăsată, chiar și după o analiză mai atentă. e o sărbătoare vegetală intrată în ''conflict'' sub o pânză a timpului cu mirele, cel care a făcut toate astea să reînvie. iar el zace într-o somnolență asemănătoare celei postcoitum (cum i-ar fi plăcut unui senior al criticei s-o numească). și nu m-am împiedicat metric, dar poate e bine de umblat și acolo. salve!
pentru textul : și soarele ca un mire deSe vede o altă faţă poetică. Mi-a plăcut poemul. Finalul foarte bun.
pentru textul : amărui deMă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deClar, poezia asta are viata! La ora asta (02,00 ) mi-o cam sarit somnul, inca nu am apucat sa o recitesc de vreo 3-4 ori, de doua ori am facut-o ,clar iti oglindeste o stare de spirit, o traire, este sincera...si cu talentul ce il ai..multumesc! Am savurat-o, si cred ca o sa recidivez :D .
pentru textul : Rugăciune cu lopată şi cleşte deam corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 deamin!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deBianca, Am recitit la rece "Bufonul". Ai avut dreptate. El, sub forma actuala, este clar acum pentru mine ca nu va intra in volum. De asta este extrem de utila interactivitatea. Multumesc, Gorun
pentru textul : Bufonul desi totusi la prima strofa sint niste mici greseli in franceza; poti prelua cuvintele corecte de la primul meu comentariu.
pentru textul : Aristide Bruant deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deNaan Lea, multumesc de apreciere. Vlad, da, e legenda taru\ii lui Vam, cea a lui Vladimir Colin, intr-o interpretare personala.
pentru textul : țara lui vam deÎn afară de vreo două cuvinte și "nesimtitule", e ceva deosebit în poemul tău, scris într-un ritm alert și constant (dar caracteristic stilului tău). Îmi place enorm și subiectiv versul "pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)" și remarc finalul (ultimele 6 versuri) ca pe ceva inedit chiar și în lirica ta.
pentru textul : eufemisme si clișee deVlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
pentru textul : introfanie de toamnă I desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii desi las o penita de aur langa cea de alabastru
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea dePagini