am uitat sa multumesc aritmosei, de aceea am aplelat la un al doilea comentariu. raspunsul meu, punct cu punct, la comentariul aritmosei urmeaza imediat dupa spatiul liber in primul meu comentariu de aici, dupa ce ii multumisem persephonei. mi s-a parut o lipsa de respect sa nu multumesc si aritmosei, de aici revenirea mea de tip ..."chatist". plus ca a doua parte a comentariului meu initial aparea fara destinatar. cunosc bine regulile site-ului si incerc sa le respect. ma intreb daca acelasi lucru se intampla si in comentariul arancai. plus ca mi se pare corect sa fi spus " imi amintesc (ideile) de o alta poezie, alt cantec."

si asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.

poemul asta mi-a amintit de un film vechi, ce vremuri domle se numea chiar asa musca si fugi apoi a doua jumatate m-a dus cu gandul la un alt minunat film tot cu alberto sordi de data asta (ehehe cine isi mai aminteste) cred ca se numea cea mai frumoasa seara din viata mea. Yeah a good woman is hard to find, insa poemul scartaie din toate incheieturile. Eu l-am citit l-am dezbracat de toate stangaciile, dar ma intreb cati sunt oare dispusi sa faca asta omule? poate doar cei cu o furtuna de zapada in neuroni, o metafora care frizeaza ridicolul. Apoi orbul acela care... care acela? nu cred ca e vreo poveste prea cunoscuta. Amesteci prea mult dialogul direct cu cititorul cu metafora si iese... o zacusca de sezon. Oricum, s-ar prea putea ca in curand sa apartin unei minoritatati literare in romania, minoritatea scriitorilor romani de limba romana din romania se va numi ea, atunci o sa te caut frate asztalos sa-mi pui o vorba buna la kelemen, sa invat si eu cum se face cultura romaneasca pe ungureste. Andu

Pentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.

Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...

Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).

Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?

Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.

Marina, multumesc, este un text test de exercitiu liric, putin vechi, insa destul de aproape de ceea ce as fi vrut sa scriu.

Ideea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.

a doua strofă mi-a plăcut. are forță și tragism. însă ultimul vers, cu al său „al treilea Război Mondial”, m-a dus cu gândul, prin reducție, la mult prea desele prevestiri ale sfârșitului lumii.

„curând // în al treilea Război Mondial”…

eu aș renunța la el.

...o față murdară trece în grabă pe partea cealaltă un smochin uscat nemișcat de vînt pe marginea unui gard ca o cruce de lemne... încîntător,Profetule un Paște fericit tuturor! george ioniță

Muțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.

ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.

multumesc dl.Virgil.

Nu, de ce să mă supăraţi? Eu nu mă supăr din fleacuri. Dar administratorul siteului poate spune că aici nu e loc de conversaţii, deşi chiar el a început cu un comentariu off topic. Mulţumesc pentru scuze, în general e ciudat să primeşti scuze, mai ales când nu eşti supărată. Dacă e ceva mai serios nimeni nu îşi cere scuze sau ele sunt inutile. Deci vivat scuzele pentru fleacuri!