da, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
reverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
Hristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
Florin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
Sapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
sebi, cînd mai introduci un rînd gol la începutul unui text te rog sa editezi sumarul (sau teaser-ul) - ai un link acolo - ca sa fie mai mult decît pîna la rîndul gol. este nevoie de aceasta operațiune manuală pentru ca teser-ul în prima pagină și în pagina tematică să nu apară f. scurt. de data asta o voi face eu. te rog să îmi spui dacă nu înțelegi.
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
Mi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
Chiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
Draga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
frumoasa ideea conturata in final. poate nu merge integral expresia "drumul creste din mine"; "din mine" suna prea poetique...de asemeni, as renunta la "si timpul" in rest, fiecare cuvant e la locul lui, nici mai mult nici mai putin. eu, unu, as schimba si titlul si as scoate textul din cutia de nisip. ai potential. felicitari
Multumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
Am corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
Printre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
da dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
suna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
Nu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
aveam intenția de a nu lasa comentariu, pentru a nu crea disconfort, dar dacă tot am citit, pe bune, mă întreb cum se poate scrie în felul acesta...(să nu folosesc alte exprimări)
”romeo și julieta” s-ar întoarce în mormînt!
tocmai citeam zilele acestea cele mai frumoase poeme de Ioan Evu, despre care știu că ți-a fost apropiat (sper să nu mă fenteze memoria) și dau de comentariul tău luminos, Nuța... mulțumesc frumos pentru el și pentru revenirea pe la noi pe Hermeneia! crescut într-un mediu religios am păstrat anumite cuvinte involuntar care au trimitere la unele traduceri ale Bibliei, cornilescu sau BVA, unde în contextul arderilor de tot (dar să nu intru în amănunte), jertfelor în general este folosită această formă a cuvântului. de aceea am făcut legătura greșită cu "spre miros de bună mireasmă".
Raluca, tu ai multe sugestii bune, nu numai la poeme. Mulțumesc și ție! am modificat! gambele rămân! și îți mulțumesc frumos pentru timpul alocat, știu că ești în sesiune...
dorindu-vă un timp plăcut în această seară,
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
Adriana, YOU figure this out :-)
Matei, mersi. Pe cand oare un nou concurs de poezie pe care sa-l castigi detasat la toate sectiunile si sa ne mai duelam si noi un pic?
Ca am cam amortit...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, un text reusit desi cu citeva mici scapari de ortografie. in orice caza textul e reusit si mi se pare pare semnificativa fluiditatea sa cinamatografica. felicitari
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deare ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
pentru textul : te salvez? dereverii primavaratice: nostalgic, cel matur surprins de sulita timpului se trezeste iarasi in banca adolescentei, cu ea, vesnic tanara, vesnic prezenta in vreun fenomen fusiform, in vreo colegialitate pasagera. mi se pare logic sa ai pauze de meditatii, stangacii in cuvinte si fapte. desi, la formulari de tipul "E joi. Aprilie" sa eu, unu, scot la tabla si pus pe exercitii.
pentru textul : Elegie ermetică V de"" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea." - dacă nu credeţi d-voastră, nu înseamnă că nu se întâmplă. Mă intrigă, totuşi, să văd că sunteţi adeptul violenţei fizice în detrimentul celei verbale.
Trec peste amărăciunea pe care o simt în tonul d-voastră şi vă prezint scuze pentru că am scris un text obişnuit care, fir-ar să fie, a fost apreciat de unii şi degrabă împieniţat. Cu peniţele acestea, am să-mi imbogăţesc CV-ul literar. Sau, mai degrabă, consideraţi că vi le-am dăruit d-voastră. Şi vă mai ofer şi o sută cincizeci de afişări. Oricum, d-voastră ştiţi (şi eu ştiu) că scrieţi foarte bine, dar nu sunteţi înţeles.
Să vă spun ceva despre care sunt aproape convins că nu aveţi idee: ştiţi când un text este cu adevărat reuşit? Atunci când oareşcine care nu prea are legătură cu literatura se uită lung şi spune "Şi ce-i cu asta? De astea pot să fac şi eu sute de mii de catralioane". :)
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni..."
Aştept să-mi semnalaţi greşeala de tastare; nu mai recitesc. Până atunci, vă arăt eu una, din comentariul d-voastră, care nu este de tastare: "acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o:" - acea greşeală pe care... Să nu vorbim ca fotbaliştii - folosindu-l pe "care" fie ca subiect etern, fie ca semn de punctuaţie.
În rest, sănătate! Şi mult ceai de urzică. Face bine la ficat, adică acolo de unde vine amăreala.
pentru textul : Noapte bună, copii deși eu mă gândeam la filmul italian realizat acum câțiva ani de R.Marconi și unde era vorba de bisexualitate și altele...și nu înțelegeam...
pentru textul : forbidden love deHristos a Înviat, dragă Alma! Îți mulțumesc pentru ajutor. Nu știu dacă aceasta este forma finală, dar sper să fie un pic mai bine.Cît despre dativ, am glumit, eram obosită și fără prea multă inspirație, prinsesem cîteva idei și mă chinuiam să le dau o formă.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deFlorin, multumesc pentru legenda, dar o stiam...pe cuvant! de vreo 25 de ani. e fapt, la punctul 2) voiam sa-ti sugerez ca ar fi mai bine sa asezi altfel versurile din acea strofa, pentru a evita confuziile. la punctul 1) spui ca: " obișnuită să țipi când iți șoptesc-deci se poate desprinde ușor ideea k nu este vorba despre pielea cojită" ok...atunci leaga "obisnuita" de tipat, nu de "pielea cojita".
pentru textul : foarfecele iubirii deSapphire, "Suntem propriile noastre oglinzi" dar foarte putini suntem conștienți de acest lucru. Sau nu vrem să fim. Pentru că ne este teamă. Sau chiar nu ne place ce "vedem" acolo. Mulțumesc.
pentru textul : Oglinda desebi, cînd mai introduci un rînd gol la începutul unui text te rog sa editezi sumarul (sau teaser-ul) - ai un link acolo - ca sa fie mai mult decît pîna la rîndul gol. este nevoie de aceasta operațiune manuală pentru ca teser-ul în prima pagină și în pagina tematică să nu apară f. scurt. de data asta o voi face eu. te rog să îmi spui dacă nu înțelegi.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deE ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deer: imagine
pentru textul : Nelinişte deMi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică deChiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu
Citește mai atent regulamentul! Și, by the way, confidențialitatea este de factură internațională. O pot invoca și din Mongolia, chiar dacă este o țară mai săracă, și din orice parte a lumii as well. Nu am avut nici-o reacție tendențioasă nici față de tine nici față de autor. Tu ești cea care exagerează și ia lucrurile într-un mod personal cînd nu este cazul. Oricît m-ai provoca Aranca, eu tot te iubesc, pentru că așa ești tu, indinspensabilă!
pentru textul : e bună tipa deda, multumesc pentru trecere si cuvinte. uneori ma gindeam sa il traduc. dar ma tem. acesta ar fi un test crunt al valorii sau lipsei lui de valoare
pentru textul : generația experimentală ▒ deDraga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
pentru textul : we will always have sighisoara... defrumoasa ideea conturata in final. poate nu merge integral expresia "drumul creste din mine"; "din mine" suna prea poetique...de asemeni, as renunta la "si timpul" in rest, fiecare cuvant e la locul lui, nici mai mult nici mai putin. eu, unu, as schimba si titlul si as scoate textul din cutia de nisip. ai potential. felicitari
pentru textul : primul pas defain, omule, tare fain! nu scriu mai mult acu, mai bine recitesc:) spor la toate!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deMultumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAm corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
pentru textul : locul dePrintre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Fain poem, însă prea mult balast. Poezia nu e o betonieră care zguduie strada pe care trece.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deda dom'le, asa da. nici nu trebuie sa te pricepi la poezie, (oare exista stiinta asta a poeziei?..) ca sa simti gustul sarat al prafului rascolit de vint. Sa stai sus pe capota unui Plymouth 55 si sa privesti un Sion pamintesc peste marile canioane ale despartirii. Uneori ma intreb cum mai ai timp sa te gindesti la numele filozofilor cind volumul tacerii este pus la maxim
pentru textul : Free jazz desuna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deNu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
pentru textul : apartament cu 4 camere deaveam intenția de a nu lasa comentariu, pentru a nu crea disconfort, dar dacă tot am citit, pe bune, mă întreb cum se poate scrie în felul acesta...(să nu folosesc alte exprimări)
pentru textul : R&J de”romeo și julieta” s-ar întoarce în mormînt!
tocmai citeam zilele acestea cele mai frumoase poeme de Ioan Evu, despre care știu că ți-a fost apropiat (sper să nu mă fenteze memoria) și dau de comentariul tău luminos, Nuța... mulțumesc frumos pentru el și pentru revenirea pe la noi pe Hermeneia! crescut într-un mediu religios am păstrat anumite cuvinte involuntar care au trimitere la unele traduceri ale Bibliei, cornilescu sau BVA, unde în contextul arderilor de tot (dar să nu intru în amănunte), jertfelor în general este folosită această formă a cuvântului. de aceea am făcut legătura greșită cu "spre miros de bună mireasmă".
pentru textul : înainte de tăcere deRaluca, tu ai multe sugestii bune, nu numai la poeme. Mulțumesc și ție! am modificat! gambele rămân! și îți mulțumesc frumos pentru timpul alocat, știu că ești în sesiune...
dorindu-vă un timp plăcut în această seară,
în secțiunea Revistă Literară există subsecțiunea Lansare de Carte
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deO frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deDin intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
pentru textul : între două capete de întuneric deOttilia, aştept să postezi "Totul mi se pare că are greutate", am câte ceva de zis şi despre acel foarte bun text.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deAdriana, YOU figure this out :-)
pentru textul : poem single deMatei, mersi. Pe cand oare un nou concurs de poezie pe care sa-l castigi detasat la toate sectiunile si sa ne mai duelam si noi un pic?
Ca am cam amortit...
Pagini