Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
Prieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
laurentiu, mi a placut prima strofa, comparatia soare-caracatita. de asemenea, dragut si titlul. amendamentele le las pt mai tarziu. deocamdata, daca mi permiti, eu citesc astfel: "soarele stătea ascuns în inima ta precum o caracatiță fosforescentă într-o amforă de pe fundul mării"
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
nu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
Comentez fiindcă m-a impresionat, nu din cauza lui Virgil :) Un sentiment de angoasă şi fatidic abia înghiţit ca atare şi un vers memorabil ca introducere "Câinele alb cu lătrat roşu"
M-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
daca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
poezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Un singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
"când îți șoptesc că mi-e dor
atârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
am lăsat pietrele să cadă nu mai puteau strivi pe nimeni reușeau doar să distorsioneze umbra și mai ales făceau zgomotul acela sec al nimicului cu care rămîi de cele mai multe ori după ce oamenii au trecut prin tine [corect este trecura, ca sa fie si mai clara respectarea concordantei timpurilor, dar suna aiurea]
Domnule Titarenco, va redau mai jos, copiat, comentariu dvs. la poezia mea. /nu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica/ Daca numai pentru atatea vorbe credeti ca trebuie sa va dau dreptate doar pentru ca sunteti director pe hermeneia, va inselati. Dar eu imi calc pe suflet si in seara asta va dau dreptate. Si imi cer scuze. Nu de alta, dar urasc certurile care aduc doar jigniri gratuite unilateral, pentru ca eu nu stiu sa va fi jignit. Folosesc chiar formulele de politete din respect, ceea ce la dvs. lipseste cu desavarsire. Doresc pe aceasta cale tuturor hermeneutilor, sa nu imi dea penite. Sapphire, stiu ce inseamna penitele, si mai rau, stiu cum se dau ele. Hermeneia, si oricare alt site literar nu ma poate ghida dupa vantul care il are in panze. In rest stau sa ma gandesc daca ati urmarit totul de la inceput, pentru ca afirmatia dvs. /Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești/ nu isi are rostul. Cum anume ma manifest? Ce am facut? Am jignit, am injurat? Pur si simplu imi apar niste puncte de vedere. In rest nu am venit la nimeni pe poezii si sa vorbesc urat. Si la comentariu dl. Titarenco, ne sustinut, nu am avut cum sa ii raspund decat asa. Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. Cum bine spuneati este directorul siteului, deci are voie. Cum am spus, consider comentariile inchise, cel putin in ceea ce ma priveste, nu o sa mai raspund la astfel de randuri pentru ca este pierdere de timp.
Cred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
ceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
Aranca, o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit. Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viață și moarte'..o chestie extraordinar de mișto, originală și mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :) O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ți-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele. Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta. De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri. Revin.
Întrebare offtopic: scrie pe button "Acordă o peniță de aur" Să înțeleg că Hermeneia are și alt fel de penițe, de bronz, de argint? Am nevoie de un nivel special ca să pot da penițe de platină?
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
eu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
pentru textul : Da (Vinci) de1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...
erata deosebita
pentru textul : Cuie dePrieteni, Acest poem nu e impotriva, ci pentru Dumnezeu. Nu mai sunt sclavul Lui, sunt o fiinta libera. Pot vorbi cu El ca si cu voi. Cum de-am ajuns aici? Mai cautati si voi, prieteni, prin hrubele Athosului si prin intunericul Vatticanului. Mie mi-a trebuit vreme pentru asta - nu TIMP. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș delaurentiu, mi a placut prima strofa, comparatia soare-caracatita. de asemenea, dragut si titlul. amendamentele le las pt mai tarziu. deocamdata, daca mi permiti, eu citesc astfel: "soarele stătea ascuns în inima ta precum o caracatiță fosforescentă într-o amforă de pe fundul mării"
pentru textul : Licuriciul din amforă deatenție la greșelile de gramatică. te rog să le corectezi
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 2 deAi dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
pentru textul : Laura deSebi, multumesc de trecere!
D-le Cristea, onorat de prezenta si comparatie... pastrand proportiile, bineinteles.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deDe bine, cu bine!
nu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
pentru textul : sandale pentru no woman's land de...cred că da, Virgil! am modificat...
pentru textul : Totul despre Mine deComentez fiindcă m-a impresionat, nu din cauza lui Virgil :) Un sentiment de angoasă şi fatidic abia înghiţit ca atare şi un vers memorabil ca introducere "Câinele alb cu lătrat roşu"
pentru textul : Bisectoare deM-am inspirat din poemul " Peisaj metafizic", scris de Maria Banus. Am păstrat o oarecare structură si ideea de bază. Da, ai realizat o sinteză a mesajului, intr-o secvență haiku. Cris, mai vorbim. mulțumesc,.
pentru textul : peisaj metafizic dedaca zilele nu trebuiesc "numarate" ci doar "cantarite", apare nefiresc ziua cu numarul "douăzecidemiicincisute" :)
pentru textul : despre zile numai de bine depoezia se sustine singura prin puntile acestea ce leaga zilele cele usoare de cele grele si prin discursul sprintar...
mi-a placut penultima strofa, cu ziua nedezgolita in public...aduce un plus de mister, restul e o poveste parca putin cam prozaica ...
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Un singur fragment nu se referă la copilărie, la amintiri, acela care începe cu "Omul acesta mă caută". Și mă întreb de ce autoarea a ales să fie așa. Probabil că ar merge și un alt final decât cel cu imaginile în oglindă.
pentru textul : Pânză nețesută de"când îți șoptesc că mi-e dor
pentru textul : Fructul de sare deatârn de lacrima clipei
cu trupul împrăștiat în suspine"
un liric putin cam desuet, parerea mea, iar unduirile "de poet" suna facil,
in rest fructul de sare rotunjeste o ruga luminoasa chiar daca noaptea e alba
si buzele reci :)
ganduri bune
am lăsat pietrele să cadă nu mai puteau strivi pe nimeni reușeau doar să distorsioneze umbra și mai ales făceau zgomotul acela sec al nimicului cu care rămîi de cele mai multe ori după ce oamenii au trecut prin tine [corect este trecura, ca sa fie si mai clara respectarea concordantei timpurilor, dar suna aiurea]
pentru textul : oameni și pietre deDomnule Titarenco, va redau mai jos, copiat, comentariu dvs. la poezia mea. /nu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica/ Daca numai pentru atatea vorbe credeti ca trebuie sa va dau dreptate doar pentru ca sunteti director pe hermeneia, va inselati. Dar eu imi calc pe suflet si in seara asta va dau dreptate. Si imi cer scuze. Nu de alta, dar urasc certurile care aduc doar jigniri gratuite unilateral, pentru ca eu nu stiu sa va fi jignit. Folosesc chiar formulele de politete din respect, ceea ce la dvs. lipseste cu desavarsire. Doresc pe aceasta cale tuturor hermeneutilor, sa nu imi dea penite. Sapphire, stiu ce inseamna penitele, si mai rau, stiu cum se dau ele. Hermeneia, si oricare alt site literar nu ma poate ghida dupa vantul care il are in panze. In rest stau sa ma gandesc daca ati urmarit totul de la inceput, pentru ca afirmatia dvs. /Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești/ nu isi are rostul. Cum anume ma manifest? Ce am facut? Am jignit, am injurat? Pur si simplu imi apar niste puncte de vedere. In rest nu am venit la nimeni pe poezii si sa vorbesc urat. Si la comentariu dl. Titarenco, ne sustinut, nu am avut cum sa ii raspund decat asa. Desigur, dumnealui poate jigni, lua peste picor sau face comentarii de doi lei, fara a i se atrage atentia. Cum bine spuneati este directorul siteului, deci are voie. Cum am spus, consider comentariile inchise, cel putin in ceea ce ma priveste, nu o sa mai raspund la astfel de randuri pentru ca este pierdere de timp.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deCred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).
Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".
Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
pentru textul : Cantata în mi minor deca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.
iata ca am revenit si a iesit altceva. sper.
pentru textul : Balada ochilor tăi demultumesc frumos, de asemenea sarbatori fericite si dumneavoastra
pentru textul : quand les paroles sont inutiles decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deceni, e un text mai degraba scris la o inspiratie de moment dar poate fara imi dau seama sint vulnerabil la posibilele asemanari dintre marginea Dunarii si tarmul lacului Ghenezaret. comentariul tau e mult mai interesant decit textul meu, trebuie sa recunosc
pentru textul : galileea caprelor de...Bobadil, într-adevăr am dorit o altfle de aranjare a textului care să impună niște cezuri necesare ritmului dorit. Poemul este ratat, însă în alt sens, unul mai personal. alma, crede-mă că-s sătul de poetese care încearcă să fie mai ironice decât guguștiucii. Deci, îți mulțumesc încă o dată pentru timp, dar înțelege odată mesajul și încearcă să te oprești. A.A.A
pentru textul : Poem ratat deAranca, o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit. Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viață și moarte'..o chestie extraordinar de mișto, originală și mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :) O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ți-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele. Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta. De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri. Revin.
pentru textul : Clișee dedone
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 demultam mult sancho. stii cum e... apreciezi mult mai mult cuvintele de bine din partea oamenilor pe care ii respecti.
pentru textul : Fără cuvinte deÎntrebare offtopic: scrie pe button "Acordă o peniță de aur" Să înțeleg că Hermeneia are și alt fel de penițe, de bronz, de argint? Am nevoie de un nivel special ca să pot da penițe de platină?
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deeu ma bucur ca exista locul asta...:)
si sper sa reziste cat mai mult.
La Multi Ani celor care scriu aici si celor care doar trec sa arunce o privire...
La Multi Ani si celor care au pornit acest proiect si l-au facut sa creasca.
si multumesc pentru cuvintele frumoase, Virgil :)
pentru textul : starea hermeneia dePagini