Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
Virgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
Adrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
departe de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
altfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
recunosc ca si eu m am gandit cum se face ca avem incredere in noi si in acel ceva numit Dumnezeu. sa fie diavolul de partea noastra? sau ....nu stiu.... sa l lasam si pe el sa ispiteasca textul..sau poate noi facem asta, cand violam textul si pe creatorul lui multumesc,. ma ierti ca m am intins in explicatii
aceste suspine în doliu prin camera verde a mării au tristețea iremediabilă a sfârșitului...par amprenta ultimului requiem dedicat acelor îndrăgostiți lepădați, eliberați de sufletele uitate largi, descheiate, veșminte inutile de alge:"libera animas", "Libera me, Domine, de morte aeterna" metafore originale, imagini autentice, cu efect scenografic, de forță, cuceresc depărtările, adâncurile dintre oameni: "adâncul e un car cu lebede muribunde tras de un unicorn marin luminând cu țipătul lui straniu nisipul"
Pai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
Alex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
De obicei nu e bine să zici nimic de profeți, deoarece știu ei ce știu. Ei așteaptă noaptea cea soră, și stelele cele mame. Ei agrăiesc despre zei și numai ei știu cum fac, de toți caii ceia mult alergători îi leagă de-i supun. Îi leagă de picioare cu funii din sufletul lor tremurător, trase prin ochi. Ca să nu zboare. Ca să-i vedem și noi, aștialalți. Nu mai poți să spui nimic, că poezia asta spune ea tot. Nebuna!
mi se pare absolut jenant sa citesti asa ceva pe un site literar. dar la ce te poti astepta de la cineva care nu vrea deloc, e absolut indaratnic in a intelege ca nu are absolut niciun gram de talent la poezie. dar probabil ca asta e modul in care intelege arta un tip care face mici si isi pune poza pe un site literar.
Poate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
Una peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
nu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
Alma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
Mai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
N-ai înțeles că am fost amabilă și nu ți-am spus direct că textul e slab. Verbul "a trebui" e impersonal dintotdeauna și va rămâne așa, indiferent de ediția DOOM din 2005 sau din 2225. Dacă tu crezi că îți pierzi timpul, sunt alte locuri unde nu contează nici calitatea, nici comentariile critice și unde găsești "drag și pupici" ediția 2006. Te rog să ții cont de respectul pe care îl ofer comentând un text (nu mai spun de timp) și care sper să fie reciproc (fără fraze de genul "Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi.").
Imi plac ideile "masini sprijinite-n baston", "ghipsul starnuta petale".Versul final mi se pare nepotrivit.Partea centrala mi se pare scoasa din context, din aceasta cauza se pierde coernta textului in acel punct. Ialin
nu, dar voi participa la unul similar aici, in Ro, cu spatele la guvern. sper sa se stranga niste mii de oameni dispusi sa faca asta. deja se primesc semne din diaspora, ceea ce e ok. intelectualii se misca incet. blazarea si cinismul ne vor manca de vii. te tin la curent.
se simt, dor, iar fenomenele naturii se reflectă interior ca într-o oglindă. poate că imaginea ploii şi cea a saniei sunt prea aproape una de cealaltă, dar în contextul unor transformări lăuntrice foarte bruşte, este admisibil, zic eu.
Paul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
În discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
Am citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text-eseu de sonet contemporan care mi-a sunat bine la urechea mea poetica. Fara excese, textul invadeaza incet-incet intimitatea cititorului in acelasi fel in care o face un spectacol de teatru reusit. La sfasit ar trebui sa fie aplauze, insa nu prea ma impac cu versul de final destul de previzibil. Cred ca acolo, la ultimul vers, ar mai merita o incercare de rescriere, candva. Remarc "Mi-e visul gol ca un teren viran Ca adevărul într-o mărturie" - doua comparatii succesive care reusesc sa se completeze intr-un crescendo si sa nu contina balast si "Iar pe-un picior de timp sunt o fractură", o metafora reusita printr-un joc de cuvinte. Andu P.S. In final eu as forta ideea, si cred ca suna mai ok "nu sunt Emil eu sunt doar o dublura" dar asta e doar o parere. Pana una-alta, o penita de apreciere
pentru textul : Ecran demi-au plăcut. deși în al doilea caz aș fi optat pentru „crești în”
pentru textul : vorbe de sticlă deVirgil, pe bune ca Păcală eşti tu! În loc să mulţumeşti pentru că a fost transmis la TV tocmai textul scris de tine, în recitarea mea, că site-ul hermeneia a avut reclamă, tu ţi-ai găsit - singurul, de altfel - să faci nazuri. Asta îmi aminteşte de o altă fază, cu o zi înainte de cenaclu, Raluca Gorcea reuşeşte să mă enerveze teribil pe email, confundând Cenaclul Virtualia şi pe mine cu site-ul Hermeneia - ceea ce este o eroare!
Hermeneia este partener media, site înfiinţat la vreo 2-3 ani de la înfiinţarea Virtualiei.
Virgil - şi ceilalţi cârcotaşi - repet, când o organizaţi voi o ediţie a Virtualiei sau orice alt cenaclu, atunci să aveţi curajul să comentaţi aiurea. Din faţa monitorului e simplu, realitatea e aia care ne apasă.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deAdrian, da, prima variantă este cea care dă suflu atmosferei poetice. În prima variantă textul e viu. Adevărat şi ce se spune despre Eminescu. Dinamica discursului poetic, aşezarea scrisului în pagină, gândit şi răzgândit, formularea frazelor în poem şi tehnica exagerată pe text, dacă nu vin din suflu viu, vor duce spre pierzanie mesajul poetic. Cred cu tărie că factorul principal, esenţial, acel sine qua non al poeziei este şi va rămâne spiritul revelator, acel dat al poetului. Transa poetului înseamnă orbirea lui pe o perioadă nedeterminată, înseamnă actul său creator care atinge cota cea mai înaltă - valoarea sa poetică, atunci când se termină o piesă de teatru, când sala se ridică în picioare, evident, aplaudă, iar actorul, ieşit din transă, îşi aduce copilul pe lume.
pentru textul : p.s dedeparte de mine gandul de a desconsidera capacitatea vreunui posibil cititor. acea exprimare nu se doreste a fi explicativa, ci pur si simplu, concluziva. de altfel, repetarea unor cuvinte utilizate la inceputul textului, are rolul (in viziunea mea asupra acestui textulet) de a "inchide cercul" unei intamplari povestite frust, fara incercarea (foarte atractiva pentru mine, de altfel) de a "ascunde" vreun sens, vreo alternativa.
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea dealtfel, nu pot decat sa va admir incapatanarea de a gasi si ceva calitate prin noianul de texte obscure cu care va asaltez de ceva timp.
si mai pot ceva. sa va multumesc. fara nici cea mai mica urma. de ipocrizie.
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deDin greșeală s-a dublat comentariul. Inițial nu l-am putut trimite și apoi s-a dublat. Am rugămintea de a șterge dublura. Cu mulțumiri.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie derecunosc ca si eu m am gandit cum se face ca avem incredere in noi si in acel ceva numit Dumnezeu. sa fie diavolul de partea noastra? sau ....nu stiu.... sa l lasam si pe el sa ispiteasca textul..sau poate noi facem asta, cand violam textul si pe creatorul lui multumesc,. ma ierti ca m am intins in explicatii
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deaceste suspine în doliu prin camera verde a mării au tristețea iremediabilă a sfârșitului...par amprenta ultimului requiem dedicat acelor îndrăgostiți lepădați, eliberați de sufletele uitate largi, descheiate, veșminte inutile de alge:"libera animas", "Libera me, Domine, de morte aeterna" metafore originale, imagini autentice, cu efect scenografic, de forță, cuceresc depărtările, adâncurile dintre oameni: "adâncul e un car cu lebede muribunde tras de un unicorn marin luminând cu țipătul lui straniu nisipul"
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint dePai eu ce-i spuneam lui Eugen, douamiistii au abuzat atat de mult de subiect (v. ruse inca din 2007), au trecut 4 ani de atunci, si in loc ca tinerii sa se desprinda o data de retrourile astea ale literaturii americane de proasta calitate de acum cateva decenii, tot acolo se intorc si bat pasul pe loc. Doar n-o sa scriem din nou si despre masturbari ca Komartin, despre galeti de cacat ca Sociu, despre curva de Patrie ca Galatanu. Tocmai de aia, ii sugeram elegant lui Eugen sa schimbe registrul.
pentru textul : Umbra. deAlex, o fi vreo modă și nu reușesc eu să o înțeleg, dar poate încerci tu să explici de ce refuzi regulile de ortografie. Ba mai mult, poate reușești să ne spui de ce le refuzi numai pe unele, iar pe altele nu. Lăsând "gluma" la o parte, te rog să corectezi. Până atunci, mie mi-e tare greu să fac vreun comentariu pe text.
pentru textul : Strainul Cinei deDe obicei nu e bine să zici nimic de profeți, deoarece știu ei ce știu. Ei așteaptă noaptea cea soră, și stelele cele mame. Ei agrăiesc despre zei și numai ei știu cum fac, de toți caii ceia mult alergători îi leagă de-i supun. Îi leagă de picioare cu funii din sufletul lor tremurător, trase prin ochi. Ca să nu zboare. Ca să-i vedem și noi, aștialalți. Nu mai poți să spui nimic, că poezia asta spune ea tot. Nebuna!
pentru textul : noaptea cailor de fier deimi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor derespect, carevasăzică.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deProzodia îmbracă perfect starea în astă noapte când:
„e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
e linişte-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi lumea se culcă pe cant de cuţite
şi inima bate ca un pas de-ofiţer”
Circularitate perfectă cu… „diferenţe”; centrul palpită; păcat că „şi inima bate ca un pas de-ofiţer” sună „ca dracu’ „ ieşind din text
pentru textul : Hemoragii demi se pare absolut jenant sa citesti asa ceva pe un site literar. dar la ce te poti astepta de la cineva care nu vrea deloc, e absolut indaratnic in a intelege ca nu are absolut niciun gram de talent la poezie. dar probabil ca asta e modul in care intelege arta un tip care face mici si isi pune poza pe un site literar.
pentru textul : Mânca-ţi-aş dePoate e necesar să intervin cerându-mi scuze dacă, prin aparițiile mele în subsolurile unor texte ale unor autori am spus unor lucruri pe nume într-un mod frust (trei de 'unor' și nu fac cât un 'umor'). Dar asta mi s-a întâmplat pentru că Hermeneia este un site literar unde dezbaterea de idei este la ea acasă. Fundamental. Asta îmi place, îmi va plăcea mereu cât va mai fi siteul pe net și de asta sunt aici. Punct și de la capăt. Iar când am mers prea departe pentru că m-a luat și pe mine valul... mi-am luat suspendarea! Dar urmele constat că sunt adânci și neîngropate de vreme ce un autor talentat cum este eminemi îmi aduce acuzația pe față că aș fi o clonă... dacă își folosește neuronul astfel de ce nu-și pune și testosteronul la lucru și să spună clar clona cui aș fi? Pentru că atunci, dacă mi-ar da și numărul lui de mobil, l-aș invita la o cafea lungă să vorbim despre clone, bone și fantome, lait-motivele 'cool' ale momentului.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deUna peste alta, îmi cer scuze celor ale căror texte le-am înfierat dacă am folosit un limbaj necorespunzător în susținerea ideilor mele. Voi încerca să corectez acest aspect.
Margas
P.S.
Cristina, tu ce vrei să obții postînd mahabharata la comentarii?
Mai multă credibilitate?
e un poem care parca striga dupa mai multa grija si finete. mi-a placut enorm cum spuneti despre durere: in loc de a o desuruba smulgi ca taranul.
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku denu imi place insa epitetul nenorocita. suna a dispret, dispretul pe care il are taranul de nu reuseste decat sa rupa si sa sfasie. ar putea suna a mila sau ingrijorare, dar cum altfel?
ia te uita, scriu tanka fara sa stiu. :)
pentru textul : priveşte-ne desuna frumos in engleza...
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pentru textul : apocalypto in vitro deAlma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
pentru textul : Ruines de Rome deMai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deN-ai înțeles că am fost amabilă și nu ți-am spus direct că textul e slab. Verbul "a trebui" e impersonal dintotdeauna și va rămâne așa, indiferent de ediția DOOM din 2005 sau din 2225. Dacă tu crezi că îți pierzi timpul, sunt alte locuri unde nu contează nici calitatea, nici comentariile critice și unde găsești "drag și pupici" ediția 2006. Te rog să ții cont de respectul pe care îl ofer comentând un text (nu mai spun de timp) și care sper să fie reciproc (fără fraze de genul "Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi.").
pentru textul : Ca sunetul în fluier deImi plac ideile "masini sprijinite-n baston", "ghipsul starnuta petale".Versul final mi se pare nepotrivit.Partea centrala mi se pare scoasa din context, din aceasta cauza se pierde coernta textului in acel punct. Ialin
pentru textul : primăvară de ghips denu, dar voi participa la unul similar aici, in Ro, cu spatele la guvern. sper sa se stranga niste mii de oameni dispusi sa faca asta. deja se primesc semne din diaspora, ceea ce e ok. intelectualii se misca incet. blazarea si cinismul ne vor manca de vii. te tin la curent.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 dese simt, dor, iar fenomenele naturii se reflectă interior ca într-o oglindă. poate că imaginea ploii şi cea a saniei sunt prea aproape una de cealaltă, dar în contextul unor transformări lăuntrice foarte bruşte, este admisibil, zic eu.
pentru textul : Cu sufletul printre degete dePaul, sunt foarte calm.Tu chiar crezi că nu ştiu ce înseamnă providenţă? EŞti amuzant. Nu întâmpin nu ştiu ce probleme în poemul tău. Nici nu mi se apre că scrii atât de ermetic ca să am nevoie de explicaţii. Ceea ce e ok, pt poemele tale. Pe care, ca şi cele ale altor autori de pe H, le citesc din când în când.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deÎn discuţia noastră era vorba de un sens al unei expresii. ASta e tot şi discuţiile pe lângă nu-şi au sensul.
Cu prietenie,
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deAm citit eseul tău, recunosc, în etape (poate ar fi fost indicat să îl structurezi în două părți?). M-am întrebat despre început: iubirea omenească se confundă cu iubirea de Dumnezeu? Nu știu cine a expus afirmația aceea, eu aș spune: "Iubirea este acel ceva față de care nimic mai mult nu poate fi conceput." Apreciez eseul tău și migala cu care a fost elaborat.
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt dela inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile dePagini