eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
o poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
Iată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
Felicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
Mulțumesc Adrian pentru idei am ținut cont de ele și am făcut niște modificări în poezie...ai multă dreptate apreciez mult intervențiile tale,mă ajutș să văd unde greșesc.
Mulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
dragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
pentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
Nicodeme, aș vrea să te întreb de ce ești inconsecvent și nu răspunzi la întrebarea din comentariul meu? Ba mai mult, tîrîi și Biblia în noroiul acestei dogmatizări sudo-teologice. Deci, mă întreb, dacă o teorie este adevărată, de ce ar mai fi nevoie să fluturi Biblia ca să o demonstrezi? (Oare asta nu bagatelizează Biblia?) Iar dacă nu este adevărată, oare împroșcînd în dreapta și în stînga cu versete din Biblie, o face adevărată? Oare asta nu este poate chiar o ofensă la adresa Scripturii?
Dar, revenind, ce are întrebarea mea originală cu concluzia ta sudo-eschatologică? Pe bune...
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
Adriana, e foarte posibil să fi fost ceea ce tu definești corect ca 'automatism al lecturii'. Dar nu a meritat polemica ulterioară cu Virgil? Cinstit... mie chiar mi-a plăcut și e un lucru care ne mai cheamă la lupta ideilor și ne mai dezmorțește spiritele în lumea asta adormită.
Finalmente ai scris aici un poem cu adevărat reușit. Păcat că nu l-ai scris mai devreme, poate câștigai concursul de poezie în loc de punk și iaurt de vacă =))
P.S. offtopic Văd că Huțopilă de când a câștigat cam tot ce se putea câștiga la primul concurs pe Hermeneia s-a cam dat la fund, ca huțulii. Oare se simte cu musca pe huciulă?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
pentru textul : Recunosc & deAdriana, multumesc pentru incredere si noua viziune.
pentru textul : Spânzurând uitarea deo poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
pentru textul : cinsprezece deIată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
P.S. - este ea.... poezia?
pentru textul : cercuri de ape deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
dragii mei voi medita
pentru textul : autumn sîc dedar soluţia-i uşoară
hermeneia-i casa mea
lira vila de la ţară
Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
pentru textul : Ultimul text la Kyoto denostalgie decantată atent, cu grijă...
mai trec Ioan, tot mai trec și găsesc același suflet hunedorean drag...
p.s. parcă 'chihlimbar'
pentru textul : Brigitte deFelicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deerata: "scuzabila prin calitatea...."
pentru textul : și zeii plîng deMulțumesc Adrian pentru idei am ținut cont de ele și am făcut niște modificări în poezie...ai multă dreptate apreciez mult intervențiile tale,mă ajutș să văd unde greșesc.
pentru textul : Privește-mă la înălțimea gândului denu prea s-a chinuit tehnicul, drept e:) multam pentru "iasă"! si nu numai
pentru textul : să deam uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?
pentru textul : astăzi astăzi deeu obiectez și la "cămășile soarelui" - nu înțeleg imaginea asta. altfel, e plin de trăire și are un ton aparte - un plus aici.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deca jurnal merge. dar daca iubesti poezia, fa-o cu frica. ca si cum ti ar cadea degetele
pentru textul : Pași pe zăpadă deMulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
pentru textul : cine mă visează defor goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDraga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pentru textul : apocalypto in vitro desigur trebuie umblat la sfârsitul acestui text..dar ... la ora asta las gândului odihnă și spun Noapte Bună! cu drag... cu pleoape plouate erika
pentru textul : Femeie de ploaie dedragul meu daca nu o poti descifra probabil ca nu ai dezvoltate instrumentele necesare. Eu mi-as fi facut probleme daca cineva s-ar fi plans ca nu imi intelege mesajul, mai ales daca intr-adevar as fi pus un mesaj in poezie si nu as fi scris dupa dictarea eului, astfel incat, la sfarsit, nici eu insumi nu ma mai intelegeam ... :) Cristi
pentru textul : ploua în eden III descurtă şi la obiect.
pentru textul : family life dedulcele vieţii este doar la suprafaţă.
bine. mi-a plăcut!
Emanuelle Kant, Critica sexualitatii pure
pentru textul : Din iubire deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas deAm crezut ca ai uitat un fragment cand ai dat copy paste din word, de asta te-am intrebat.
pentru textul : nonșalanța iubirii depentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide.
pentru textul : un cavaler pentru milady dehttp://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
remarc un ritm care pare neobisnuit pentru toamna dar poate de aceea intriga
pentru textul : Ecou deNicodeme, aș vrea să te întreb de ce ești inconsecvent și nu răspunzi la întrebarea din comentariul meu? Ba mai mult, tîrîi și Biblia în noroiul acestei dogmatizări sudo-teologice. Deci, mă întreb, dacă o teorie este adevărată, de ce ar mai fi nevoie să fluturi Biblia ca să o demonstrezi? (Oare asta nu bagatelizează Biblia?) Iar dacă nu este adevărată, oare împroșcînd în dreapta și în stînga cu versete din Biblie, o face adevărată? Oare asta nu este poate chiar o ofensă la adresa Scripturii?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDar, revenind, ce are întrebarea mea originală cu concluzia ta sudo-eschatologică? Pe bune...
Nu-mi place sublinierea din versul trei "cu ochii", pierde din expresie. Nu-mi place melodrama "ba chiar pot și plînge" esti cam nehotarat, or what? :-) In rest, o incercare buna ca un plescait peste un vin bun "vreti sa degustati?" "da!", chiar daca uzitezi mult fragmentarea prin punctuatie, insa e ok. Sa-i raspund eu lui Virgil cu scuzele de rigoare de off-topic? Poezia e chiar aici, doar ca nu o vezi deocamdata pentru ca probabil tocmai aveai altceva de facut, dar nu-i bai. Andu
pentru textul : o viziune a insentimentelor deTextul are nevoie de o corectură serioasă.
pentru textul : Viaţa la cămin în Cluj deAdriana, e foarte posibil să fi fost ceea ce tu definești corect ca 'automatism al lecturii'. Dar nu a meritat polemica ulterioară cu Virgil? Cinstit... mie chiar mi-a plăcut și e un lucru care ne mai cheamă la lupta ideilor și ne mai dezmorțește spiritele în lumea asta adormită.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deFinalmente ai scris aici un poem cu adevărat reușit. Păcat că nu l-ai scris mai devreme, poate câștigai concursul de poezie în loc de punk și iaurt de vacă =))
P.S. offtopic Văd că Huțopilă de când a câștigat cam tot ce se putea câștiga la primul concurs pe Hermeneia s-a cam dat la fund, ca huțulii. Oare se simte cu musca pe huciulă?
Pagini