Am construit relație pe roți ca să meargă de la sine
cu geamuri mari ca să te văd până în ultima instanță
Să te știu roz ca un loc în care mă pot așeza în voie
cu toate descinderile mele în viitor așezate cuminți ca niște cărți
pe care să le poți răsfoi de citit să nu le citești
Să te știu roz să te apleci spre mine dimineața
până te așezi perpendicular pe pofta mea de mâncare
Cu un ticăit moale să trezești o cafea somnoroasă
Roz să te știu să mă vezi colorat și fără de capăt
ca un curcubeu bolnav ca un curcubeu în culori șterse
și fără vreo unduire anume fără să fiu altfel decât drept Aplecat spre tine
Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge
ca să ne creștem florile
să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât
ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare
încă de la început
Comentarii
andreea iancu -
sfarsitul e foarte transat si decupeaza bine metaforele de la inceput. " Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile să ne cunoaștem cearșeaful galben Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna ca două tacâmuri murdare încă de la început". incearca sanu mai elimini din aceatsa suita d emetafore, personificari care incarca mult si nu largesc zona de regasire. iata deja murdar