elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Prima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
Maria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
raspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
ma gandesc la kapnobatai,"umblatorii prin nori" ai dacilor ma mai duce cu gandul la linistea unei dupa-amieze de primavara, pe un deal din satul bunicilor, si ceea ce am simtit atunci (prin aprilie) si am pus in "wu wei" peniță, pentru ca simt versurile aproape, de parca as fi trait eu acele lucruri, atunci, in acele locuri matei h
Mulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
Mulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
ok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Bobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
ochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
multumesc mult pentru com. asta a fost si ideea: un text simplu, de relaxare, fara drame si intrebari existentiale. ma bucur ca te am binedispus. ce-ar fi viata fara zambet? fie el si intre doi barbati
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
Mulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
pe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
trăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
așa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Încântat să vă citesc acest poem în care emoțiile de astă dată sunt stăpânite și ajung gradual la ochiul cititorului. Foarte dragă inimii mele ultima strofă. Cu stimă
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
ptr ca as dori sa inteleg acest poem, ptr ca as dori sa inteleg poezia ta, te rog sa arati, nu in sensul cheilor mele de lectura, ci asa cum vei binevoi sa raspunzi cererii mele, -simplu- despre ce este vorba in acest poem multumesc anticipat
felicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
și eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
elizee, mă bucur că ţi-a plăcut. uneori poeziile mele sunt uşor patetice datorită stilului confesiv. te aştept oricând şi orice semn lăsat va fi o mare bucurie pentru mine.
Virgil, orice părere e binevenită. o să mă gândesc la observaţiile tale şi poate reuşesc să-i dau o formă nouă. îţi mulţumesc pentru semn.
Lyset
pentru textul : e prea mult? dePrima strofă si imaginea greierului este reusita. La a doua m-am uitat sa vad ce gen e poezia...ma ducea gandul la o parodie.Si pana la sfarsit n-am putut sa ma hotarasc daca ai facut-o intentionat sau, din prea mare stradanie pentru rime, au ajuns sa sufere imaginile si exprimarea lor. Te mai citesc.Numai bine!
pentru textul : Tablou înserat de vară decredeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
pentru textul : Obiecte fragile deMaria, îmi place cum reduci, deloc minimalizând, la un nivel personal perceperea artistică a Celui ce generic Îl denumim Dumnezeu. Versurile curg firesc, la fel ca și raționamentul tău, iar finalul este superb. Despre un Dumnezeu care doare vorbește arguțios Scriptura. Însă e clar că poemul tău nu vrea să releve adevăruri teologice, cum fac altele ce se pierd în explicații dogmatice și drept pentru care cad într-o patetică desuetudine. Poemul tău spune că distanța de El doare, că El este o rană pentru păcatul din noi și o face atât de frumos încât m-a făcut să scriu de-a valma toate cuvintele astea prin care vreau să spun că îmi place mult poemul tău. Ai un fel drăguț de a evita expresiile pedestre. Uite ce mi-a plăcut mai mult: dumnezeu însă doare doare ca o măsea de minte ca o măsea de suflet cariată într-o lume absurdă cu timp și oameni care nu vor, nu vor să îmbătrânească doare ziua și mai ales noaptea atunci când ai putea începe a crede că ești stăpân peste tot ce-i al tău. și finalul cartezian excelent: dumnezeu doare diogene și e cel mai bine așa. n-aș fi avut altfel certitudinea că există La mulți ani cu drag! Las și inevitabilul îngălbenit semn.
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) de"iar fânta-și pierduse"?
pentru textul : Pisica neagră decu ce scop ai băgat câinele mort în poezie?
pentru textul : Poezia deraspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
pentru textul : suflet felii dema gandesc la kapnobatai,"umblatorii prin nori" ai dacilor ma mai duce cu gandul la linistea unei dupa-amieze de primavara, pe un deal din satul bunicilor, si ceea ce am simtit atunci (prin aprilie) si am pus in "wu wei" peniță, pentru ca simt versurile aproape, de parca as fi trait eu acele lucruri, atunci, in acele locuri matei h
pentru textul : călătorii spre Topalu deMulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
pentru textul : doi ochi deMulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
Bine, Poate am exagerat un pic. Îmi cer scuze, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene deok, respect politica site-ului. termenul mi se pare total neutru, curios ca sunt volume publicate inainte de '89 in care cuvantul apare deci iata, a trecut chiar si atunci.
pentru textul : în care discul se zgârie deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Bobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deochiul meu verde visează albastru în jurul lui atîtea măști o mască pentru fiecare chip am adunat o mie îmi lipsește doar una ochiul albastru visează verde lichide o mie de cristale quanticul țipăt de pescăruș pe cerul primăverii o singură stea o așteptam în fiecare dimineață an după an clipă însîngerînd muchii tăioase de prismă am măști pentru fiecare chip pentru răsărit am numai una tengo el designio -de parar el curso de la barbarie del diario sacrificio contarle contarle al sultan un cuanto apasionante
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deDe acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
pentru textul : încolțirea pepenilor roșii de"Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?"
Penitele se dau textelor nu autorilor...
"consider ca dom fanache trebuie sa-si ceara scuze. chiar de o fi si domnia sa editor."
Nu trebuie sa ma justific/scuz unei persoane care da penite aproape la orice text.Si nu sunt editor.
Cu scuze Adrianei ca-i dau de lucru, lui Vlad ca-i "patez" subsolul textului, intru indeplinirea suspendarii sa facem pe plac "penitaresei de serviciu".
"dar il intreb pe dl fanache daca are habar ce inseamna postmodernism, cel aplicat dupa 2000 in literatura romana si daca stie ce a teoretizat Cartarescu prin Levantul.
il mai intreb daca stie regulile lirice in acest stil, care presupun nu impuscarea unui vers ci asimilarea literaturii de la inceputuri pana azi, si nonmetafora ei.
daca stie ca utilizarea ironica a unui arhaism e presupusa virtuozitate postmodernista.
si daca mai poate citi acest text exemplar din aceste puncte de vedere. nu numai limbajul este perfect folosit, a se vedea metaforele gasite:
pășind spre locul de tăiere
cu gîtul secerai lumină
cat pamflet aici, cat antipoemele luminii, nu? "
Asta asa ca dovada de cat cat de multi poti epata si cat de mult te poti ridica in slavi.
Astept sentina :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată demultumesc mult pentru com. asta a fost si ideea: un text simplu, de relaxare, fara drame si intrebari existentiale. ma bucur ca te am binedispus. ce-ar fi viata fara zambet? fie el si intre doi barbati
pentru textul : Mademoiselle Paradis, l` amour du maur Ali Abu dede la această afirmație am pornit, Adrian:
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns.
numai bine!
pentru textul : Mai singură... deMulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
pentru textul : X şi Y depe alocuri, impresia e că e un text foarte bun. sunt câteva imagini foarte bune, textul are, cum s-a mai zis ritmicitate și este foarte filmic. Bine construit "dramaturgic", surprinde, nu plictisește etc. Dar sunt și părți care nu mi-au plăcut deloc. are un anumit aer pueril (nu naiv, cum poate se voia), poate că e din cauza "pașilor fulgilor de nea" sau din cauza citatului din arghezi? (tudor gheorghe?) :)
pentru textul : iarna întârzie la un film detrăgând linie și făcând un calcul, mi-a plăcut. e un text bun.
ai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
așa cum am spus mai sus: nu este un text perfect, dar dpdv literar este peste media valorică a ceea ce se postează în general pe aici. Și când spun asta, mă bazez pe lecturi și pe cunoștințele mele în domeniul literar. Nu mă așteptam să pricepi acea personificare cu soarele, nici nu cred că ai încercat măcar să o pricepi. Autosuficiența de care vorbea Maria(na) Doina Leonte te caracterizeaza Vlad. Și nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești despre valoare în condițiile în care în ultima vreme tu n-ai scris nimic valoros. Ce mi se pare grav, însă, e cu totul altceva: și anume că siteul ăsta promovează non-valoarea. Cu alte texte submediocre si lipsite total de valoare, ca cele semnate de Ottilia Ardeleanu și Dan Petruț Camui și mai sunt și alții, nu că ar fi singurii.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deÎncântat să vă citesc acest poem în care emoțiile de astă dată sunt stăpânite și ajung gradual la ochiul cititorului. Foarte dragă inimii mele ultima strofă. Cu stimă
pentru textul : fratelui grimm deMulţumesc pentru semn.
pentru textul : şi în moarte se face uneori primăvară deA, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
pentru textul : exercițiul umilinței deptr ca as dori sa inteleg acest poem, ptr ca as dori sa inteleg poezia ta, te rog sa arati, nu in sensul cheilor mele de lectura, ci asa cum vei binevoi sa raspunzi cererii mele, -simplu- despre ce este vorba in acest poem multumesc anticipat
pentru textul : confesiune defelicitări și din partea mea. te felicit pentru tot ceea ce ai realizat. îți doresc numai bine și multe succese pe toate planurile. te citesc cu plăcere. p.s. - mulțumesc Aranca pentru adresă. Madim
pentru textul : Lansare carte deVirgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deVirgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dePagini