Vlad, eu folosesc diacritice cu alt dreapta. Cred că de acolo tilda. Şi com - pentru că, de multe ori, subtitlul trece neobservat, şi am vrut să evit comentarii gen: "frate, asta e imitaţie eminesciană. Am vrut să fie cât mai evidentă intenţia/asumarea.
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
"există oameni care luptă
cu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
e foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
Madim, Incep cu partile negative,pentru ca sunt mai putine. 1.Incoerenta care apare in anumite locuri. ex."sunt goluri între cuvinte țin minte doar ploaia"etc 2.Altul-alta confera o nota obsesiva poeziei si totodata nu prea e originala ideea,uite Marin Sorescu cu jocul acela de cuvinte el-ea Partile pozitive 1.Asezarea textului la granita dintre poezie si proza mi se pare un lucru cat se poate atractiv. 2.Personalizarea unor elemente ca:singuratatea si umbra,care de fapt devin componente ale aceluias eu liric 3.Nu stiu daca accepti ca argument critic,dar mie imi place textul acesta.Iar versurile de genul: "pleacă câte un tren din suflet la ore fixe","să pună semnul egal între mine și umbră" sau "începe surparea-n oglindă" au fost pe cat de originale pe atat de reusite. Asa ca testul cititorului este trecut,daca accepti si argumentul 3... numai bine
desi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
si n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
Adriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
Aida, te rog sa te abtii de la folosirea altor limbi decit cea romana in comentarii mai ales atunci cind nu este necesar. Iar daca tot o faci iti recomand sa fii macar ingrijita si sa folosesti tastatura adecvata.
thank you very much, cum ar spune piers morgan, corina! empatizez cu tine, citesc, citesc, citesc şi iar citesc până când braţele robotice le simt că mă iau de ciuf. am să mă gândesc la acea precizie, ai cumva vreo sugestie? ajută-mă!
la final, cântecul de lebădă e un fel de "riddle", încearcă să-l ghiceşti dacă poţi. dacă nu, am să ţi-l servesc pe tavă după ce se mai răceşte atmosfera.
un laitmotiv: viata e "de la inceput pina la nesfirsit" nevrednica pietrelor. timpul cauta sa lase un semn etern jertfei in veacul veacurilor nedreapta soarta celor nevinovati pierduti in ruga lor vesnica - pacatul parintilor, bunicilor, strabunicilor: munte adastat pe umerii firavi ai celor blinzi...
intotdeauna dimineata... ma face sa gasesc justificari... ma calca pe nervi... pleosc in fata nasului meu... intotdeauna... animalele abandonate... gata, ma duc sa ma culc! (trivialitati dezordonate.) bobadile, miroase a moo moo...
drumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
nicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
întârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
remarc.
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
cred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
esentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
stiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
Şi uite aşa ajung eu să îi cunosc mai bine pe oameni. Belizan a reuşit să mă dezamăgească aşa cum mărturisesc că nu mă aşteptam. Nu îmi imaginam să citesc de la el "pamflete" din acestea de bătăuş şi scandalagiu spărgător de capete. Dar uite că dacă am răbdare cu oamenii arama se dă pe faţă. Numai un om mic şi realmente atacat la zona adevărului s-ar fi înfuriat aşa ca Belizan. Dar asta e. Dacă a vrut să ne convingă că Bobadil avea dreptate, a reuşit. În cel mai bun caz e un păcală care a căzut în plasă. Pentru că numai un om neînţelept se lasă atras în păruieli din astea de cartier. Asta, of course, dacă Bobadil nu a avut dreptate.
În orice caz, deşi Bobadil a fost ofensator cu remarca lui, şi îl avertizez pentru asta, totuşi Belizan a căutat-o cu lumînarea. De fapt mi se pare ipocrit să scrii un text care face trotuarul între erotic şi pornografic şi apoi să scrii într-un comentariu (deşi nu te-a întrebat nimeni - deci o faci absolut deliberat şi intenţionat -) că "am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea" şi apoi să te ofuschezi că pe unii toată "asocierea" asta i-a dus cu gîndul la masturbare. Asta ca să nu spun că nu văd de ce remarca Cristinei legată de orgasm a fost acceptabilă iar remarca lui Bobadil legată de masturbare este o crimă. Măi Belizane, tu ai auzit de expresia "semeni vînt, culegi furtună"?
De ce nu mă întreabă Bobadil pe mine sau pe altul de masturbare? Şi să nu îmi spui că din frică pentru că numai frică de mine nu are. Tu ai provocat asta pentru că ai urmărit asta. Şi ai urmărit-o pentru că eşti flămînd după atenţie ieftină. Şi să nu crezi că nu se observă asta. Nu ştiu cît te interesează literatura dar eşti obsedat să ţi se dea atenţie ţie şi textelor tale. Lucru care nu este neaparat rău dacă ar naşte calitate. Dar cînd scrii chestii din astea şi apoi ne mai spui şi de "îndeletnicirile tale plăcute" crede-mă că e absurd şi ipocrit să te ofuschezi.
Nu mai vorbesc de mojicia cu care vorbeşti la adresa mea şi a Hermeneia. Nu am pretins că sînt poet şi nici altceva. Ţi-am pus la dispoziţie un spaţiu pe care îl foloseşti pe gratis. Măcar şi din bun simţ şi nu s-ar cădea să vorbeşti astfel. Dar m-ai convins că la tine bunul simţ este inexistent. Şi repet, a fost o surpriză pentru mine. Dar asta e, oamenii au proprietatea de a-şi da arama pe faţă. Mă bucur că te-am cunoscut şi acum ştiu cu cine am de-a face. Te poţi considera şi tu avertizat pentru ce ai scris în comentariul tău despre Bobadil. Despre mine nu are importanţă. De unde nu e (caracter) nici Dumnezeu nu cere. Cu atît mai puţin eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si pe tine. cum cine? spiritul. frumos de tot. n-am ce zice, decat de bine. placut. mult. fericite!
pentru textul : vremuri deVlad, eu folosesc diacritice cu alt dreapta. Cred că de acolo tilda. Şi com - pentru că, de multe ori, subtitlul trece neobservat, şi am vrut să evit comentarii gen: "frate, asta e imitaţie eminesciană. Am vrut să fie cât mai evidentă intenţia/asumarea.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi de"există oameni care luptă
pentru textul : zaț decu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
Nu m-am gandit ca repetitia ar fi involuntara, evident, tu ai scris textul. Ceea ce vroiam sa zic este ca atunci cand faci o repetitie ampla in raport cu cinci versuri, ideea repetata trebuie sa fie foarte bine sustinuta, foarte profunda... Ideea ta este uzitata. Din motivul asta as fi recurs la altceva. Oricum, imi sustin ideea ca acest text este peste celelaltae ale tale, dar tot imi doresc sa vad mai mult din partea ta. Ialin
pentru textul : Introspecție dee foarte fain, esti mult mai duios decat mine. multumesc, am fost impresionata ca te-ai intors si-o sa modific. am ajuns sa "impusc" pur si simplu cate o poezie din mers si am impresia ca se simte, sufar de o patologica lipsa de timp.
pentru textul : La distanță de-un om deda, probabil ar fi fost mai normal sa o declar "experiment"
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde deMadim, Incep cu partile negative,pentru ca sunt mai putine. 1.Incoerenta care apare in anumite locuri. ex."sunt goluri între cuvinte țin minte doar ploaia"etc 2.Altul-alta confera o nota obsesiva poeziei si totodata nu prea e originala ideea,uite Marin Sorescu cu jocul acela de cuvinte el-ea Partile pozitive 1.Asezarea textului la granita dintre poezie si proza mi se pare un lucru cat se poate atractiv. 2.Personalizarea unor elemente ca:singuratatea si umbra,care de fapt devin componente ale aceluias eu liric 3.Nu stiu daca accepti ca argument critic,dar mie imi place textul acesta.Iar versurile de genul: "pleacă câte un tren din suflet la ore fixe","să pună semnul egal între mine și umbră" sau "începe surparea-n oglindă" au fost pe cat de originale pe atat de reusite. Asa ca testul cititorului este trecut,daca accepti si argumentul 3... numai bine
pentru textul : Despre suflet dedesi am doua rezerve: prima legata de verbul a trebalui care m-a lovit in versul 3, e impresia mea no ofense, si a doua legata de final - desi inteleg unde bati, dar sa visezi la privirile lor din patul imaculat mi se pare cam aiurea. Poate pentru ca eu ma gandesc la altceva in aceleasi circumstante, de exemplu la... femeile executate cu burka pe fata, pe stadioane. La privirile lor de dincolo. Ascunse. Nedezvaluite nici inainte de moarte.
pentru textul : privirea și parbrizul desi n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
pentru textul : interviu deAdriana, Multumesc pentru modul extrem de interesant al expunerii tale. Care poate fi, el insusi, un eseu. Iti voi raspunde prin email ca sa nu ocupam prea mult spatiu la com-uri.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deAida, te rog sa te abtii de la folosirea altor limbi decit cea romana in comentarii mai ales atunci cind nu este necesar. Iar daca tot o faci iti recomand sa fii macar ingrijita si sa folosesti tastatura adecvata.
pentru textul : a opta zi din minune dethank you very much, cum ar spune piers morgan, corina! empatizez cu tine, citesc, citesc, citesc şi iar citesc până când braţele robotice le simt că mă iau de ciuf. am să mă gândesc la acea precizie, ai cumva vreo sugestie? ajută-mă!
la final, cântecul de lebădă e un fel de "riddle", încearcă să-l ghiceşti dacă poţi. dacă nu, am să ţi-l servesc pe tavă după ce se mai răceşte atmosfera.
pentru textul : Salome deun laitmotiv: viata e "de la inceput pina la nesfirsit" nevrednica pietrelor. timpul cauta sa lase un semn etern jertfei in veacul veacurilor nedreapta soarta celor nevinovati pierduti in ruga lor vesnica - pacatul parintilor, bunicilor, strabunicilor: munte adastat pe umerii firavi ai celor blinzi...
pentru textul : rugă pentru cei blânzi desigur, Vlad. m-ar bucura!
pentru textul : perpetuum mobile (II) deintotdeauna dimineata... ma face sa gasesc justificari... ma calca pe nervi... pleosc in fata nasului meu... intotdeauna... animalele abandonate... gata, ma duc sa ma culc! (trivialitati dezordonate.) bobadile, miroase a moo moo...
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities dedrumul tău să fie ca o mergere pe ape, frate.
pentru textul : toarnă cu love habibi denicodem e un sudo-name predestinat pentru tine. un cărturar destul de fricos ca să se întâlnească cu Iisus doar în beznă şi destul de prost ca să nu înţeleagă ce îi spune acesta despre naşterea din nou. eu îţi spun iară, ia o gură de aer, poate ţi se oxigenează vidul unde a rămas doar cerebelul.
dragul meu îți recomand să citești regulamentul și secțiunea de răspunsuri la întrebări frecvente și vei găsi acolo explicații la nedumeririle tale. faptul că insiști oarecum agresiv cu întrebările acestea trădeză faptul că nu ai binevoit să citești acele informații.
pentru textul : la albia râului meu de lacrimi acolo am şezut şi-am plâns deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deîntârzii iarna dinadins, ca să fie şi mai frumoasă când o veni. la un moment dat chiar faci cititorul să se oprească şi să ciulească urechile: parcă se aude iarna! goana ta printre trecători, şi acel "câinii diii" - căci de unde reni, ei vin pe iarnă, nu?! - fac în aşa fel ca dorinţa de iarnă să fie precipitată. în fine, mai este şi sentimentul pe care îl laşi acelora cu care te intersectezi...
pentru textul : iarna întârzie la un film deremarc.
dragii mei, se pare că nici unul din voi nu a făcut (țesut) manual o plasă de pescuit. deocamadată eu am făcut-o. deci probabil știu despre ce vorbesc.
pentru textul : t. a. l. c. decred că vlad a zis din titlu ce avea de zis, dar mie îmi place poemul, e jucăuș, așa, cam ca limba între picioare care linge cu sărg începînd de jos, de la degete, apoi linge linge până ajunge sus uscată rău de tot de nu mai are nici măcar un scuipat mic acolo pentru țâță
pentru textul : poem naiv de blog deesentiala mi se pare aici raportarea la femeia care solicita o implicare definitiva, o trecere de la atingerea buzelor, prin sarutul de "recunoastere", pana la asternerea de cealalta parte a textului prin care, trecand, ne-am modificat forma, revenind sau recunoscand ceea ce suntem: iubitori. e aici o tehnica a iubirii, o inghitire succesiva a femeii in sine (v. verbele la impersonal) pana la un pretext absolut necesar de "verificare" a realitatii. visul si transformarea mainilor in semne de punctuatie precizeaza rolul trupului in aceasta economie a caii catre sens. de la iubirea angelic-demonica, trecand prin iubirea creatiei prin scris si pana la zicerea catre Acelasi ca este dumnezeul cuvintelor se cartografiaza un spatiu -straniu- al libertatii de a spune si a face ca si cum scenariul desfasurat nu exista. pana la urma, textul este femeia de-a pururea logodnica, sotie niciodata. si invers. de remarcat de asemnea si echilibrul ideologic, nedorinta de a idealiza excesiv starea divina de creatie. sper sa nu fi divagat prea mult. felicitari ptr. poem.
pentru textul : poem despre femeie deun text care se vrea rotund si intr-o anumita masura reuseste
pentru textul : omului cu valuri în suflet destiu ca e frustrant uneori, insa trebuie sa accepti ca:
- regulile erau clar scrise de la inceput;
- hutopila o avut nenumarate contre, unele la limita bunului simt (rusine sa-i fie) cu unii din membrii juriului, in cei mai mult de trei ani jumate de prezenta aici (nu o data o fost suspendat)
- faptul ca hutopila, inca de pe 2 mai, la bursa pariurilor, o numit primele doua locuri dupa cum aveau ele sa reiasa din voturile juriului, cit pe ce sa aleaga pentru locul trei textele clasate pe 3, respectiv 4, spune cel mai mult despre obiectivitatea votului si despre valoarea evidenta a unei miini de texte
dovezile astea sint (si o sa folosesc un cuvint pompos si care nu-mi place) i-re-fu-ta-bi-le. si ma pui si nedrept intr-o situatie jenanta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” depoemul poarta un ritm pedagogic. cititorul trebuie sa invete parca ceva dupa ce l-a citit. sau nu?
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești desincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
pentru textul : legenda omului-sandwich deŞi uite aşa ajung eu să îi cunosc mai bine pe oameni. Belizan a reuşit să mă dezamăgească aşa cum mărturisesc că nu mă aşteptam. Nu îmi imaginam să citesc de la el "pamflete" din acestea de bătăuş şi scandalagiu spărgător de capete. Dar uite că dacă am răbdare cu oamenii arama se dă pe faţă. Numai un om mic şi realmente atacat la zona adevărului s-ar fi înfuriat aşa ca Belizan. Dar asta e. Dacă a vrut să ne convingă că Bobadil avea dreptate, a reuşit. În cel mai bun caz e un păcală care a căzut în plasă. Pentru că numai un om neînţelept se lasă atras în păruieli din astea de cartier. Asta, of course, dacă Bobadil nu a avut dreptate.
pentru textul : fahrenheit game deÎn orice caz, deşi Bobadil a fost ofensator cu remarca lui, şi îl avertizez pentru asta, totuşi Belizan a căutat-o cu lumînarea. De fapt mi se pare ipocrit să scrii un text care face trotuarul între erotic şi pornografic şi apoi să scrii într-un comentariu (deşi nu te-a întrebat nimeni - deci o faci absolut deliberat şi intenţionat -) că "am o îndeletnicire atât de plăcută încât nu mă pot desprinde de ea" şi apoi să te ofuschezi că pe unii toată "asocierea" asta i-a dus cu gîndul la masturbare. Asta ca să nu spun că nu văd de ce remarca Cristinei legată de orgasm a fost acceptabilă iar remarca lui Bobadil legată de masturbare este o crimă. Măi Belizane, tu ai auzit de expresia "semeni vînt, culegi furtună"?
De ce nu mă întreabă Bobadil pe mine sau pe altul de masturbare? Şi să nu îmi spui că din frică pentru că numai frică de mine nu are. Tu ai provocat asta pentru că ai urmărit asta. Şi ai urmărit-o pentru că eşti flămînd după atenţie ieftină. Şi să nu crezi că nu se observă asta. Nu ştiu cît te interesează literatura dar eşti obsedat să ţi se dea atenţie ţie şi textelor tale. Lucru care nu este neaparat rău dacă ar naşte calitate. Dar cînd scrii chestii din astea şi apoi ne mai spui şi de "îndeletnicirile tale plăcute" crede-mă că e absurd şi ipocrit să te ofuschezi.
Nu mai vorbesc de mojicia cu care vorbeşti la adresa mea şi a Hermeneia. Nu am pretins că sînt poet şi nici altceva. Ţi-am pus la dispoziţie un spaţiu pe care îl foloseşti pe gratis. Măcar şi din bun simţ şi nu s-ar cădea să vorbeşti astfel. Dar m-ai convins că la tine bunul simţ este inexistent. Şi repet, a fost o surpriză pentru mine. Dar asta e, oamenii au proprietatea de a-şi da arama pe faţă. Mă bucur că te-am cunoscut şi acum ştiu cu cine am de-a face. Te poţi considera şi tu avertizat pentru ce ai scris în comentariul tău despre Bobadil. Despre mine nu are importanţă. De unde nu e (caracter) nici Dumnezeu nu cere. Cu atît mai puţin eu.
atăt de multă tristeţe reţinută în aşa puţine cuvinte. bine te am găsit!
pentru textul : capcana dese prea poate să fie cum spui tu, Eugen. voi ține cont de părerea ta când voi reveni asupra poemului.
pentru textul : detalii în echilibru demulțumesc de semn!
gând bun!
Pagini