...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
Francisc, mă bucură că ai desprins firul cel mai luminos al poeziei acesteia. Mulțam. Călin, eterizarea aceasta are și un preț, desigur îl știi, știi cum orice trecere peste un prag necesită o desprindere, o renunțare, o patimă, a pain somehow, deep inside. Într-adevăr ai perceput perfect situarea într-un continuu existențial, un prezent care poate însemna oricât, nu neapărat ore-zile-ani. Mulțumesc pentru o foarte bună oglindire în această apă simplă. :) Younger Sister, da, este un fir și o deznodare necesară, este o plecare dintr-un centrum și o revenire în el, printr-o trăire îngemănată. Marea e doar un decor, de fapt este decorul primordial, din care ne înălțăm, ca ființare. Indiferent că ne regăsim polari sau nu, în aceași spirală. mUlțumesc mult pentru decriptarea sensurilor în/des-fășurate.
da, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
Știi ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
Ştii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
Stimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
bobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
sa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
Ioana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
k, poate m-am pripit. ideea era sa dau cateva detalii despre textele mele, in general, in niciun caz sa formulez concluzii care te-ar putea deranja. oricum, multam' pentru timpul acordat.
imi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
un membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
Nu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi: ard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cineva cânta în locul meu deBun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deFrancisc, mă bucură că ai desprins firul cel mai luminos al poeziei acesteia. Mulțam. Călin, eterizarea aceasta are și un preț, desigur îl știi, știi cum orice trecere peste un prag necesită o desprindere, o renunțare, o patimă, a pain somehow, deep inside. Într-adevăr ai perceput perfect situarea într-un continuu existențial, un prezent care poate însemna oricât, nu neapărat ore-zile-ani. Mulțumesc pentru o foarte bună oglindire în această apă simplă. :) Younger Sister, da, este un fir și o deznodare necesară, este o plecare dintr-un centrum și o revenire în el, printr-o trăire îngemănată. Marea e doar un decor, de fapt este decorul primordial, din care ne înălțăm, ca ființare. Indiferent că ne regăsim polari sau nu, în aceași spirală. mUlțumesc mult pentru decriptarea sensurilor în/des-fășurate.
pentru textul : penumbră de tine deRaul structura o gândisem astfel ca să pun în evidenţă latura narativă. Dar dacă voi credeţi că este mai bine aşa, voi modifica.
Anna, absurdul este la îndemâna noastră...Nu trebuie decât să trăim şi avem parte de el.
Mulţumesc deopotrivă pentru observaţii şi aprecieri.
pentru textul : calea de mijloc deda, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
P.S. vă rog, nu interpretaţi, o spun din inimă !
pentru textul : go fishing deȘtii ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
pentru textul : Pe întuneric decu scuze: "ai dat dovada" bineinteles :)
pentru textul : dând bice nimicului decred ca erotismul are suficienta poezie per se, asa ca ma asteptam la mai putina poezie si la mai multa filozofie. dar poate asta e defectul meu
pentru textul : breathing again deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
Şi nu ar trebui să îngrijoreze partea asta cu suntem prea mulţi poeţi, părerea mea.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deŞtii ce zicea Vasile Alecsandri la Junimea când se întâlneau marii poeţi ai vremurilor? Când toţi cei de acolo îi iubeau versul, el se uita la Eminescu şi la Caragiale, şi după ce termina de recitat, venea la prietenii lui şi le spunea că ar face bine ca cei doi amici ai săi să se prefacă atunci când citeşte el, că versul e foarte bun, că şi aşa ceilalţi nu înţeleg. Asta pentru că Vasile Alecsandri "scoatea pălăria" în faţa lui Eminescu, în materie de poezie. Însă, a rămas şi Vasile Alecsandri printre poeţi, chiar dacă nu a fost cel mai mare, a rămas.
ultima varianta nu e reusita cel punit pentru asta: "privirea care urzică" - disonant și fără coerență. prima e admisibilă, deși n-o înțeleg.
pentru textul : Priviri de...fiecare trecere/opinie a ta, Virgil, îmi e utilă, chiar și semigripat, semifebril și "semipoluat" fonic după cum te declari. mulțumesc! Andu, rețin observația ta, oricum decât să preferi virgula:) mai bine... Deci, mulțumesc, în fond observația e pertinentă.
pentru textul : ...istoria scrumului deStimate domnule Sandru, nu, nu mă aflu sub nici un canon. Primul și singurul pe care l-am ascultat în acest sens este domnul Leoveanu, el mi-a sugerat, încă de acum vreo 20 de ani, de a scrie "liber, fără constrângerea majusculelor, a semnelor de punctuație". Dar: unele poezii trebuie constrânse, poate. Cum ar fi cea de aici. Eu doar am fost sinceră.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită debobadil, am vazut filmul. intr-adevar impresionant prin modul in care abordeaza realitatea, o anume realitate... asadar, ma simt flatat de comparatia facuta. insa, in ceea ce priveste nasterea femeii, nu aceasta a fost intentia poemului meu, ci doar aceea de a exprima o trasatura a ei, aceea carnala, care ne fascineaza prima privire, care, daca vrei, ne orbeste... Adriana multumesc de atentionare. voi incerca sa remediez, daca tu chiar crezi ca merita.
pentru textul : Esență de Marie desa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?
mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.
pentru textul : câteva rime deIoana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
pentru textul : între două capete de întuneric deglumă? eu nu glumeam deloc. dar putem glumi, dacă vrei. :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deDa, candva a facut parte dinr-un proiect de jurnal, ai intuit bine. Poate va fi, pana la urma. Multumesc pentru atentie, Dana Nicolae, Dancus
pentru textul : Tacut deDa, păi ar cam trebui modificată integral. Mă rog, am să văd dacă o mai pot îmbunătăți! Mulțumesc pentru observații!
pentru textul : Them deEmanuelle Kant, Critica sexualitatii pure
pentru textul : Din iubire deUite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
pentru textul : într-o gară... deMi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
k, poate m-am pripit. ideea era sa dau cateva detalii despre textele mele, in general, in niciun caz sa formulez concluzii care te-ar putea deranja. oricum, multam' pentru timpul acordat.
pentru textul : cutia cu nade deimi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
pentru textul : escape deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem deun membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deNu sunt de acord cu folosirea unor „cârje” (imagini, filme, explicații, evidențierea unor cuvinte prin ghilimele, scriere cu majuscule, italic sau boldat) pentru a susține un text. Chiar ieri vorbeam în cancelarie cu o colegă că asemenea practici îngrădesc libertatea de receptare a lectorului, ba chiar îl manipulează sau, mai rău, îl subestimează. Poezia și proza ar trebui să fie susținute doar de cuvântul din care sunt alcătuite.
Însă, în ce privește arta japoneză, lucrurile stau un pic altfel. De ceva vreme mă preocupă să știu mai multe despre haiga și fotohaiku. Îmbinarea dintre text și imagine nu trebuie să reprezinte un fel de reciprocitate în acordarea „cârjei”, ci mai degrabă ceva care să sporească mai mult spațiul tăcerii, al gândului neexprimat, golul acela în care și imaginea și haiku-ul se completează în mintea receptorului. Un poem nu trebuie să descrie imaginea. Nici imaginea nu trebuie să reflecte poemul ca într-o oglindă. E o tehnică extrem de grea. Eu am pornit de la imagine, am studiat-o, am încercat să îi deslușesc tăcerile din spatele culorilor, formelor, liniilor, contrastelor. Am vrut să îi sporesc misterul. E drept că mie nu prea mi-a ieșit cum aș fi vrut, mai ales la primul vers (e descriptiv, repetă ceva ce arată imaginea), ceea ce îndreptățește în mare proporție comentul tău. Îl apreciez și îți mulțumesc.
Referitor la primul vers, vers care nu mi-a dat pace multă vreme, mă tot gândesc la variante cum ar fi:
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deard în privire/ se-aprind în priviri/ ard în tăcere/... Mai caut :)
am uitat sa spun multumesc. da, va multumesc. Ce poet s-a nascut azi?
pentru textul : astăzi astăzi deimagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku dePagini