maitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
pe bune ca ultima strofa strica totul. ma asteptam la un text mai lung si care sa se termine altfel. eram gata sa scot din chimir o penita de aur. din pacate insa...
Cred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
Adrian,
Asa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
aici părerile noastre sunt divergente. poemul, aşa cum o fi el de super, e încheiat. e drept că în varianta finală au mai mers ceva retuşări, dar minore.
"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
Ţi-am urmat sfatul şi am eliminat surplusul la sugestia ta. Cred că textul este acum mai aerisit. Sunt de acord că finalul este mai blând, dar cuantifică simbolurile biblice. Mă bucur că ai trecut pe aici, Nuţa.
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Oprea, eu zic sa citesti ce ti s-a recomandat. parerea ta despre textul tau nu poate fi banuita de obiectivitate. asa ca nu este cazul sa crezi atit de mult in ea. in ce priveste pregatirea ta nu cred ca s-a exprimat cineva cu privire la ea aici si nici nu cred ca intereseaza pe cineva aici.
Mi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
Virgil, multumesc. Luminita, alegerea e intentionata, am incercat sa impun o oarecare stridenta prin cei doi termeni inruditi imagistic(ma refer la culoare): muscate si hematii. Adica rosu intens.
mi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
emilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
Ura reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
autorul nu poate decît să vă fie recunoscător. e „humbling” să fii autorul unui text ce primește atîta apreciere. deși este doar un experiment. iar acum am senzația că greșesc alăturînd restrictivul doar lîngă experiment. în orice caz îmi place să experimentez și cred că acesta nu mai este un secret. evident aștept acum și părerile contra. care nu cred că vor întîrzia.
ma cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
fotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
Ela, na ca m-ai provocat... cred că e un fel de magnolie, m-am uitat în alte poze luate din alte poziții, și cred că asta este :-) Dacă ai ținut morțiș să știi!
pare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
maitre, am avut sansa sa scriu cu toc si penita, ca si domnia ta, presupun. era cu multi ani in urma. acum, nici cu pixul nu mai pot scrie. ma bucur de mica rautate. da greutate. multumesc
pentru textul : Emo Conta - western depe bune ca ultima strofa strica totul. ma asteptam la un text mai lung si care sa se termine altfel. eram gata sa scot din chimir o penita de aur. din pacate insa...
pentru textul : shutting stars deCred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deAdrian,
pentru textul : Noapte bună, copii deAsa cum exista o granita fragila intre poezie si confesiune, la fel de fragila e granita dintre vulgar si real. In ultima instanta totul tine de intentie. Dupa cum am spus, nu am intentionat sa fiu vulgar in ultima parte a comentariului meu. A fost o reactie fireasca, reala, la afirmatia " n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea".
A fost doar un mod putin mai direct de a arata ca se poate si mai rau. Pentru a nu fi complet off-topic, ceea ce m-a facut sa las semn a fost faptul ca textul mi-a adus aminte de vechiul televizor alb-negru OLT 415, parca, si de faptul ca dupa 22 decembrie, cind circulau tot felul de zvonuri despre teroristi, alergam noaptea pe strada strigind in gura mare "nu beti apa, apa este otravita". Exact senzatia asta mi-a dat-o textul, chiar daca, pe ici pe colo mai sint inegalitati(pe care le pastrez pentru mine), dar important e ca, dincolo de imperfectiuni, a facut exact ce ti-ai propus: rezonanta.
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deaici părerile noastre sunt divergente. poemul, aşa cum o fi el de super, e încheiat. e drept că în varianta finală au mai mers ceva retuşări, dar minore.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt de"e una din acele zile cînd" durerea însăși este o zi înflorită din credință. "e una din acele zile cînd" cerurile se deschid și îți întineresc inima. "e una din acele zile cînd" vin colindele să îți lumineze viața. Tuturor celor dragi, colinda lui Ștefan Hrușcă - Florile dalbe -White flowers Christmas Carol Florile dalbe Sărbători fericite!
pentru textul : überpain deFrancisc, crede și nu cerceta!
pentru textul : cine-mi va deschide dedan, alma, vlad, bine v-am gasit. parerile voastre sunt binevenite.
pentru textul : campionii unei mari izbiri deaalizeei, de cind nu ai mai primit tu o cutie cu creioane colorate? :)
pentru textul : șase creioane deŢi-am urmat sfatul şi am eliminat surplusul la sugestia ta. Cred că textul este acum mai aerisit. Sunt de acord că finalul este mai blând, dar cuantifică simbolurile biblice. Mă bucur că ai trecut pe aici, Nuţa.
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel dedraga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Oprea, eu zic sa citesti ce ti s-a recomandat. parerea ta despre textul tau nu poate fi banuita de obiectivitate. asa ca nu este cazul sa crezi atit de mult in ea. in ce priveste pregatirea ta nu cred ca s-a exprimat cineva cu privire la ea aici si nici nu cred ca intereseaza pe cineva aici.
pentru textul : REM deMi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
pentru textul : Ca sub un stejar deNu mai daţi peniţe la texte slabe.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deimaginea erosului nocturn, cumva? o adaptare carnală a sentimentelor. a LEX.
pentru textul : sephirot II deVirgil, multumesc. Luminita, alegerea e intentionata, am incercat sa impun o oarecare stridenta prin cei doi termeni inruditi imagistic(ma refer la culoare): muscate si hematii. Adica rosu intens.
pentru textul : opt demi se intimpla sa nu ma pot decide daca sa las comentariu pe text ori sa dau cite-un bobirnac comentatorilor. azi "spatiul poetic virtual" mi s-a infatisat ca o cantina a unei gradinite cu program prelungit, in care noi stam cu to(n)tii si asteptam supica, vine tanti bucatareasa, cea mai fioroasa creatura din existenta noastra [tumultoasa] cumulind citiva anisori, si-n timp ce ne planificam urmatoarea flegma in farfuria celui mai nesuferit dintre colegii de grupa, hotarim ca ar fi mai bine sa refuzam acest fel de mincare si ne tinem minutele deasupra farfuriei. "tanti balaura", voind sa ne dea o lectie, ne rastoarna polonicul cu supa fierbinte pe minutele delicate de viitori fosti potentiali nominalizati la premiul poetului de pe soclu,
pentru textul : patetic age deemilian, aminteste-ti din cind in cind pe unde ti-ai uitat stiloul, sau daca tot ai demontat trenuletul, fii mai atent pe unde lasi piesele. oamenii astia mari isi scot la promenada aspiratoarele cind ti-e lumea mai draga.
Ura reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
pentru textul : Simțire demulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deautorul nu poate decît să vă fie recunoscător. e „humbling” să fii autorul unui text ce primește atîta apreciere. deși este doar un experiment. iar acum am senzația că greșesc alăturînd restrictivul doar lîngă experiment. în orice caz îmi place să experimentez și cred că acesta nu mai este un secret. evident aștept acum și părerile contra. care nu cred că vor întîrzia.
pentru textul : niciploaia dema cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă dece vacă de muls, poetul
pentru textul : în căutarea acului pierdut defotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deEla, na ca m-ai provocat... cred că e un fel de magnolie, m-am uitat în alte poze luate din alte poziții, și cred că asta este :-) Dacă ai ținut morțiș să știi!
pentru textul : no memory depare o pictura suprarealista ce se maturizeaza incet pe parcursul unei zile, de la un rasarit imperfect transfigurat in altceva, "soarele se ridică din pămînt ca un pește mirositor și roșu își scoate cuiele din burtă unul cîte unul zdrențuindu-se" menit sa isi redobindeasca alte repere, dintr-o lume a subconstientului, cu aspru accent freudian... si daca dincolo de aceste amprente nu este nimic, nici macar o rascruce a apelor ci numai crevase ale icebergurilor? sufletul ca o caruta de gheata...aceste iceberguri necunoscute...
pentru textul : delirice III deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră defelicitări Poetului Dan Herciu și rămâi așa cum ești mult succes în continuare!
pentru textul : Dan Herciu a câștigat Premiul de debut 2009 al U.S.R. filiala Cluj-Napoca deAranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II dePagini