ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
din nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
ideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
nu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
cred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
Nu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
Si nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
wow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
imi place cand citesc o poezie si raman cu impresia ca sunt inca forme de comunicare pe care nici macar nu le intuiesc pana nu ma ajuta cineva. sunt de acord cu paul ca-i exceptionala. ultima strofa mi s-a parut scoasa din alta lume, iata ceva care nu stiu sa spun decat ca era si fara tine. :o)
Lucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
Încerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
Virgil, am incercat sa fac o mica introducere (de prezentare), nicidecum sa repun textele din alta parte, dovada nu le-am luat in ordine cronologica sau alfabetica. fii sigur am si alte texte. ma bucur pentru intelegere si rabdare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ochii deschid mereu ferestre spre altceva, cami :) o sa-ti spun cateva ”pareri”, pentru a putea adanci o atmosfera autentica, de altfel: sunt doar cuvintele unei cititoare si iubitoare de poezie, nu fac critica ca nu ma pricep:) in versul doi: „falfaind cu aripi” mi se pare prea ...facil, daca ar falfai direct zambetele:) zic si eu, iar pentru „nevrute”, sa gasesti altceva, pentru ca urmeaza apoi „ nedefinite” si parca deranjeaza ... apoi in „sfasie sufletul”, poti inlocui „sufletul” ca sa lasi o portita de reflectie pentru cititor, poate fi un cuvant care sa-ti pastreze ideea: obrazul, genunchii... in rest mai vezi tu... incearca o cautare dincolo de forme, in transcedental, in misterul acela intotdeauna bine venit, acolo unde gandurile se intrupeaza viu... din taceri. mi-a placut finalul, si aceea toamna tarzie a nasterii ...
pentru textul : nici nu știi dedin nou trebuie sa dam cezarului ce este al cezarului (iar de data asta cezarul se numeste alma) si lui dumnezeu ce este al lui dumnezeu. adica sa fim drepti. adica dumnezeu a facut-o pe alma si alma a facut poezia. deci penita o dam lui alma. un text din noul stil "aerisit" al almei. cel cu unele repetari cintate "lumea scade, lumea creste", "cum stai cu dragostea" dar si cu vesnicile pisici si catei mai mult sau mai putin vagabonzi, mai mult sau mai putin impuscati. iar in final cu aces jesus care incepe sa para un fel de axis mundi in cautarile almei da, cautarile almei
pentru textul : poveste simplă de...este la alegerea autorului de a se manifesta după dispoziții sau indispoziții.nu îmi permit însă a mă lăsa controlat de factori externi, mai ales când este vorba de oameni pe care îi apreciez. mulțumesc Dorin, mulțumesc Alina. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ferestrele nu au nume deajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
pentru textul : memento deun text ce se voiește a fi un ac medicinal pătrunzând până în esența caranalului fizic. simplu, dar concis.
pentru textul : Încondeiez iubire deideea nu e ca e italiana sau engleza sau franceza. nu asta e problema. nu m-ai inteles, nu ma deranjeaza folosirea unei limbi straine intr-un text atita timp cit e facuta in asa fel incit sa slujeasca un anumit scop fie el si „evanescent-estetic”. in cazul de fata insa (cel putin pentru mine) nu aduce nimic semnificativ in economia textului. poate ca este si faptul ca intr-un anumit fel sonoritatea unei limbi straine are o anumita incarcatura psihologica aparte din perspectiva cititorului roman. si asta (ca orice element psihologic) este ceva extrem de subiectiv, recunosc. de exemplu, pentru mine expresiile in italiana sau spaniola sint percepute relativ bombastic in raport cu „duritatea” limbii ruse sau germane, sau in raport cu „snobismul” frantuzismelor. cu privire la engleza imi e mai greu sa ma pronunt de vreme ce pentru mine e aproape a doua limba „interioara”. in sensul acesta de exemplu imi suna diferit cind aud arrivederci in comparatie cu goodbye sau so long. asta ca tot veni vorba de babilon.
pentru textul : babilon deai grijă să nu faci lumbago! te joci cu greutățile-astea!...
pentru textul : coming soon deAm mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens de...a uitasem, felicitări pentru implicarea lui Eminem! Nu ar trebui pe alocuri ghilimele?:)
pentru textul : Tunel de liniște denu este un text neaparat slab. as renunta insa la "step by step". e greu de acceptat in acelasi text frinturi de limba engleza si arhaisme precum "cămeși". totodata abundenta asta de cuvinte care in esenta spun acelasi lucru ("nelinişti îndoieli", "dureri tristeţi incertitudini". singura portiune care as zice ca se remarca este "rostogolesc pe degetele inimii/ nopţi îmbrăcate în cămeşi de in".
pentru textul : sunt doar o atârnare decred ca ar trebui sa te hotarasti la o anumita consistenta a stilului cind scrii un text. si sa eviti retoricul filosofal precum "fac cerul vieţii mai rotund/ privit pe muchia răbdării".
din pacate are forma unei poezii, dar nu e poezie. ca proza insa ar merge,desi ar mai trebui lungit nitel.
pentru textul : homo ludens devezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
pentru textul : psalm deOtilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent deritmul (de) ceas care știe ce bate, pentru ce și pentru cine.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară deNu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deSi nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
pentru textul : cromozomii de fier decinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! dePoemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
asa-i. si despre una si despre cealalta. :o)
despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata dewow, dar se pare că te-a afectat rău ideea almei măi andule dacă ai fost în stare să arunci cu așa o mizerie. chiar că nu te credeam în stare. dar, deh, viața se pare că mai are surprize pentru mine... și eu care credeam că știi de glumă și ești mai "elastic", nu așa "îmbătrînit" cum mă acuzi că aș fi eu...
pentru textul : login de..........de-asta nu esti in locul meu! :)
pentru textul : mestecand ganduri deEste un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
Mulţumesc pentru lectură şi comparaţie
pentru textul : M de la mag deprobabil ai vrut să scrii sine labore
pentru textul : nihil sine labore dedimpotrivă, mie mi s-a părut un poem curajos și matur. ultima parte însă este o dezamăgire totală
pentru textul : Inscripție pe o frunte deimi place cand citesc o poezie si raman cu impresia ca sunt inca forme de comunicare pe care nici macar nu le intuiesc pana nu ma ajuta cineva. sunt de acord cu paul ca-i exceptionala. ultima strofa mi s-a parut scoasa din alta lume, iata ceva care nu stiu sa spun decat ca era si fara tine. :o)
pentru textul : De-a singurul deLucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
pentru textul : memento deidee bună (deși nu nouă) realizarea nu o comentez, dacă tot ai spus că textul este vechi...și o diacritică lipsă la "înzestrata:".
pentru textul : Eve postmoderne deÎncerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
pentru textul : hermeneia 2.0 deMerge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru deVirgil, am incercat sa fac o mica introducere (de prezentare), nicidecum sa repun textele din alta parte, dovada nu le-am luat in ordine cronologica sau alfabetica. fii sigur am si alte texte. ma bucur pentru intelegere si rabdare.
pentru textul : El Conqueridor dePagini