"să turnăm cu voioșie vinul roșu în pocale și să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!" da, mai lipseau sarmalele. Domnule Buricea, eu nu sunt de acord cu Alma. Despre Eminescu e mai bine sa taci, decat sa scrii prost. injuraturile rimate n-au nici in clin, nici in maneca cu (virgila) poezia. nici macar cu incercarea de poezie. nici macar cu cinstirea pe care pretindeti ca i-o aduceti lui Eminescu.
pacat, in (probabil) naivitatea mea am crezut (sau mai exact sperat) ca imi vei raspunde. cel putin am multumirea (chestie de cavalerism egotistic) ca ti-am oferit sansa sa imi raspunzi. eventual aveam sansa (chestie de pragmatism egostistic) sa invatat sau schimb (imbunatatesc ceva) la mine. din pacate (ca de obicei) trebuie sa ma multumesc cu dezamagirea unei persoane care se complace in abureli cu intarsii de filosofie de anul intii de facultate. jalnic. you lost your chance.
Multam Andrei pentru cuvintele si aprecierile tale... cu finalul acela am avut si eu de furca insa mi-am zis ca trebuie sa apara acolo Cuba in mod explicit... stii tu de ce :)
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
Citit cu placere.:)
Corina
andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
și pentru că te respect, am să postez două exemple de poeme desprinse (după opinia mea) de orice fel de influență, pentru savoarea lecturii:
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
&
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
de George Țărnea, din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
Incercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
ai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
plusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.
va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.
am fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
despre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
yester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
Dihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
Text-metaforă din ce în ce mai structurat într-un ceremonial poetic nou, cristalizând o nouă etapă matură, prin simplitate. În realitatea iernilor nescrise, așa cum menționa și Poetul "numai trupurile iubite au nume". Finalul deține un vector specific, al habitudinilor aproape imperceptibile, sugerate: "tot ce se desprindea de noi, lipeam pe frigiderul lui Moș Crăciun, rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"să turnăm cu voioșie vinul roșu în pocale și să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!" da, mai lipseau sarmalele. Domnule Buricea, eu nu sunt de acord cu Alma. Despre Eminescu e mai bine sa taci, decat sa scrii prost. injuraturile rimate n-au nici in clin, nici in maneca cu (virgila) poezia. nici macar cu incercarea de poezie. nici macar cu cinstirea pe care pretindeti ca i-o aduceti lui Eminescu.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre depacat, in (probabil) naivitatea mea am crezut (sau mai exact sperat) ca imi vei raspunde. cel putin am multumirea (chestie de cavalerism egotistic) ca ti-am oferit sansa sa imi raspunzi. eventual aveam sansa (chestie de pragmatism egostistic) sa invatat sau schimb (imbunatatesc ceva) la mine. din pacate (ca de obicei) trebuie sa ma multumesc cu dezamagirea unei persoane care se complace in abureli cu intarsii de filosofie de anul intii de facultate. jalnic. you lost your chance.
pentru textul : ce frumusețe rară deDe ce să nu ne mândrim că suntem ciobani?
pentru textul : românia lui virgil t -III- deMultam Andrei pentru cuvintele si aprecierile tale... cu finalul acela am avut si eu de furca insa mi-am zis ca trebuie sa apara acolo Cuba in mod explicit... stii tu de ce :)
pentru textul : archetypal fashion deCalin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
pentru textul : Cântecul ei trist deCitit cu placere.:)
Corina
andu, scuza-ma dar eu n-am inteles ce ai vrut sa spui. este posibil ca eu sa fiu mai greu de cap dar nu am priceput. ce legatura au evreii cu chestia asta si ce anume din text (sau in text) il obliga sa fi fost scris numai de un evreu. pentru ca am scris ca aceasta intimplare s-ar fi putut petrece oriunde si oricind? ma faci sa rid. in primul rind ma faci sa rid pentru ca inca iti mai pui problema (eterna problema) daca sa ii disculpam sau sa ii incriminam pe evrei pentru uciderea lui hristos. o idee care mi se pare, intr-o mare masura o prostie fundamentala (oricum ai discuta-o). dar care probabil necesita o discutie separata, in alta parte. in al doiea rind ma faci sa rid pentru ca ai gasit aceasta interpretare rasucita pentru textul meu. ai cuvintul meu ca nici nu m-am gindit la asta. eu nu cred ca un popor poate fi incriminat "in corpore". nu cred ca dumnezeu functioneaza asa. si apoi nu cred ca evreii sint nici mai buni si nici mai rai deci alte popoare. de fapt eu nici nu cred ca ei sint (sau mai corect spus "mai sint") poporul ales. evident si chestia asta ar necesita o discutie mai ampla, care l-ar implica pe avraam, pe moise si probabil pe apostolul pavel. si, fiindca tot veni vorba de asta, si pentru ca oarecum m-ai quasi-suspectat ca as fi evreu, sint nevoit sa iti spun ca in sensul in care apostolul pavel defineste evreismul sau apartenenta la "saminta lui avraam", in scrisoarea catre crestinii din galatia (precum si in cea catre cei din roma); deci, daca esti onest si cauti sa respecti interpetarea pe care o da el acestor concepte, atunci esti nevoit sa accepti faptul ca un crestin (deci un urmas si al lui hristos, "inviat" in hristos) este de fapt adevaratul evreu, este de fapt "saminta" "de jure" a lui avraam. deci, in sensul acesta, da, sint evreu. nu stiu insa cum schimba asta dinamica interpretarii tale. in orice caz, se pare ca tu ai obsesii vechi iar in text nu ai gasit decit un pretext.
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deMi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt de... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
pentru textul : fericire off-topic deUn poem cu rezonanţe profunde. Promit să revin cu un comentariu detaliat, Merită. Până atunci, las acest semn
pentru textul : incendiu pe autostradă dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
care este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster
pentru textul : femeia domnului Pa dedoar uneori, multumesc!
Raluca, multumesc pentru trecere!
pentru textul : verificări deBună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
pentru textul : last bohemian deFinalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
:))
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deși pentru că te respect, am să postez două exemple de poeme desprinse (după opinia mea) de orice fel de influență, pentru savoarea lecturii:
E prea puţin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi şi nu te-aş mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Şi-ai să înţelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi şi nu te-aş mai afla...
&
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă laşi...
E-atâta ezitare între paşi.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară şi la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
de George Țărnea, din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
scuze pt. offtopic Virgil
pentru textul : domnule Labiș deIncercarea de a scrie un poem pe aceasta tema este admirabila, problema este ca altii au facut-o inaintea lui Eugen si au facut-o mult prea bine, astfel incat atunci cand citesc aceste 2 strofe mi se pare ca citesc o secventa subnutrita inspirata din "Manifest impotriva cuvantului curva" de Andrei Ruse.
pentru textul : Umbra. deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur deeh, nu mă îndoiesc de simțurile tale, eu marșam pe adevăr...
pentru textul : how sweet the sound deNici eu nustiu de ce apare de 2 ori. Eu l-am introdus o singura data. Cel putin asa imi amintesc. Dar poate gresesc.
pentru textul : Săgeata deun arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
pentru textul : vremuri deai dreptate. Silviu, citește multă poezie. E sfatul cel mai pertinent și sincer pe care îl pot da. Numai că vei avea surprize. Sper să am și eu cândva pe pagina ta. De aceea las acest comentariu. Textul e ca mierea pe care o punea în ceai Alecsandri.
pentru textul : Ce zi deplusuri si minusuri, in functie de cititor si de asteptarile sale...
am primit un feed-back consistent la textul asta (nu doar aici) dar culmea e ca parerile nu prea coincid. asa ca il voi lasa deocamdata in forma asta si, peste ceva timp, cand o sa-l pot cantari cu destula detasare, voi vedea ce fac.
va multumesc mult pentru sugestii (imi vor fi de folos) si ma bucur ca ati gasit, totusi, cate ceva care sa merite atentie.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deSi aici: "Aníron i e broniatha, ad ae periatham athar i methid en-amar hen"? Noi suntem cu Dragobete :)).
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deam fost plecat în Quebec la Val-David și abia am aterizat acum o oră. am avut acces precar la internet. despre Mirabile dictu am să răspund.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc II dedespre ultimul comentariu nu știu cum să îl înțeleg. nu văd de ce cuvîntul semantică ar fi prea tehnic. poate pentru tine ca profesoară de limba română. (ești profesoară, nu?) dar semantica, la fel ca și dialectica sau stilul sînt cuvinte foarte „elastice” care pot fi împrumutate în multe contexte. și chiar mă miră reacția ta de vreme ce parcă tu spuneai că urmărești să revendici sau să refolosești cuvinte foarte „tehnice” (precum valută sau sponsorizare, etc)
mulțam fain, Iuri! dacă sună cum îți place îi musai să îl facem hit folk:)
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deyester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deDihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
pentru textul : Rapsodie in subteran deErată - „să mă doară”
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deText-metaforă din ce în ce mai structurat într-un ceremonial poetic nou, cristalizând o nouă etapă matură, prin simplitate. În realitatea iernilor nescrise, așa cum menționa și Poetul "numai trupurile iubite au nume". Finalul deține un vector specific, al habitudinilor aproape imperceptibile, sugerate: "tot ce se desprindea de noi, lipeam pe frigiderul lui Moș Crăciun, rămânea un întuneric prietenos ca al genezei, rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile, serioși ca niște eschimoși în Manhattan"
pentru textul : Te iubesc dus-întors deFain!
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Seară frumoasă!
pentru textul : Ziua cu trei picioare dePagini