si uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
domnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
E un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
I like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
am sa incep cu sfarsitul si vreau sa spun ca ultimul vers mi-a dat impresia unui poem rotund, un poem care curge usor asemenea unui rau prin venele muntiilor. trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare fan al poeziei in rima, dar naturaletea si simplitatea primei strofe m-a cucerit. am o singura observatie de facut asupra sintagmei "norii de sange" care imi pare putin fortata
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
Raluca, nu știu dacă e inovator, revoluționar, pașoptist textul tău. ( în altă ordine de idei poate conta și aceasta), dar cert este că așa cum ai scris, ideea, nu știu, a apăsat pe un buton care mi-a dat un imbold de a-mi așterne niște gânduri pe ”foaie”. și pt că am scris fără să mă gândesc la ce anume va ieși, pentru că m-am simțit bine scriind, îți mulțumesc ! mai aștept provocări din acestea !
Mulțumesc, Ela, miracolul vieții există (până și în pietre). E nevoie de "rece" pentru luciditate? E nevoie de lumină. Oricând. Îți voi lăsa linkul cu nufărul din Deltă, cu D mare, așa cum ai remarcat. Consider că fiecare text ar trebui privit ca un experiment. (Altfel, s-ar plictisi cititorul.) Puteam să îl încadrez la "cutia cu nisip", așa cum am și avut intenția ieri.
de ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
Poemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
viziunea mea, bineînțeles:)
evident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
Am avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
Dana, Călin, vorbiți atât de frumos despre creație și uite că și aici e ora trei, altă dimineață, și vorbim din nou despre creație. Cumva și până cândva, suntem legați de pământ, dacă ne-am naște în cer, am fi legați de cer, poate. Despre glucidul iubirii... să spun că mereu prea dulcele se lasă în tălpi. Voi încerca să găsesc și alte variante. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre.
trebuie să recunosc faptul că textul de față m-a atras de mai multe ori (sunt atașat de oana pellea oarecum, citindu-i jurnalul, cu dodo, tutu, mârțu, dar și pentru noblețea de care dă dovadă implicându-se în acest caz) și am revenit cuminte la el, l-am recitit, mi-a făcut plăcere și durere să descopăr cotloanele voit încifrate, mi-a adus aminte că sunt om, și că "omenia nu ține nici de etnie nici de religie". pe cât de mult m-a fermecat textul chiar de aici:
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
pe atât de mult m-a întristat, dezgustat, și dezamăgit persoana care are în comentariu "risipă de penițe". este cred cea mai copilăroasă abordare a unui text pe un site literar. un simplu: nu îmi place pentru că... era de ajuns. trist! credeam că mai cunosc oamenii... Virgil e un poet bun, Viorel, la mii de km distanță față de tine! și nu în sens fizic! și nu sunt singurul care gândește așa! pentru acest off-topic îmi asum suspendarea. cel puțin nu voi pleca fiind grosier!
Ioana, nu mă cataloga ca pe un aplaudac, pentru că textul tău nu are nevoie decât de suflet ca să îl apreciezi! Cu riscul de a te necăji, las semnul meu modest pentru un asemenea poem.
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
cred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
pentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
ideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
Un text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
un text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac? ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
Mircea, vrei sa sochezi, dar cazi in ridicol. Textul tau nu aduce nimic nou, nu ofera erotism. Ci plictiseste. Pur si simplu. Nu asa se vorbeste despre moarte sau despre sex. Parerea mea. petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am corectat.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă desi uitasem sa spun ca ma va urmari multa vreme imaginea acelor vrabii care isi rup oasele de realitate.
"un peisaj atât de real încât
şi vrăbiile îşi rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo"
superb.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală dedomnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
pentru textul : Suspiciune deE un poem "la plesneala", adica teritoriul in care un autor are cateva imagini tari dar insuficiente pentru a spune cititorului ceea ce vrea. Si atunci face apel (ca poate!) la un vapor plin de alte cuvinte, din care alege ceea ce-i convine pe moment. Peste 2-3 ani, daca autoarea isi va reciti creatia, sunt sigur ca se vor produce modificari substantiale (ma refer la cuvintele luate de pe vapor si asamblate ulterior). Imaginile de forta, insa, nu vor fi modificate. Recomand, celor ce nu ma cred, o lectura atenta a textului. Iar peste 2-3 ani - o noua lectura (daca autoarea va binevoi sa ni o ofere). Indrazneala de-a lucra astfel nu o are decat cineva care a trecut de amalgamarea frazeologica si ermetismul "de carton", sa zic asa (de care avem parte din ce in ce mai des - de la autorii contemporani). Voi fi si peste 2-3 ani cititorul Dvs., Doamna! Pentru aceasta rabdare si pentru cutezanta, o penita. Sunteti sotia lui George Geacar? Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : despre cum să... deI like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
pentru textul : baobabul deam sa incep cu sfarsitul si vreau sa spun ca ultimul vers mi-a dat impresia unui poem rotund, un poem care curge usor asemenea unui rau prin venele muntiilor. trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare fan al poeziei in rima, dar naturaletea si simplitatea primei strofe m-a cucerit. am o singura observatie de facut asupra sintagmei "norii de sange" care imi pare putin fortata
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deNu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă deRaluca, nu știu dacă e inovator, revoluționar, pașoptist textul tău. ( în altă ordine de idei poate conta și aceasta), dar cert este că așa cum ai scris, ideea, nu știu, a apăsat pe un buton care mi-a dat un imbold de a-mi așterne niște gânduri pe ”foaie”. și pt că am scris fără să mă gândesc la ce anume va ieși, pentru că m-am simțit bine scriind, îți mulțumesc ! mai aștept provocări din acestea !
pentru textul : muza multilaterală deMulțumesc, Ela, miracolul vieții există (până și în pietre). E nevoie de "rece" pentru luciditate? E nevoie de lumină. Oricând. Îți voi lăsa linkul cu nufărul din Deltă, cu D mare, așa cum ai remarcat. Consider că fiecare text ar trebui privit ca un experiment. (Altfel, s-ar plictisi cititorul.) Puteam să îl încadrez la "cutia cu nisip", așa cum am și avut intenția ieri.
pentru textul : karuna dede ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
pentru textul : urme dePoemul ăsta(știu că n-are nicio legătură), dar mi-a adus aminte de Alice in wonderland( varianta clasică). Cum făcea, cum o dădea, ce bea, ajungea săraca tot într-un alt film, altă imagine fără sens. Cel mai mult mi-a plăcut de acolo Pălărierul Nebun. Știa să pună toate bucățile acelea de realitate fantasmagorică( imagini de cub rubick chiar, poate) într-o ordine care te făcea să uiți că totul e o nebunie. Parcă așa îi și ultima strofă. Cunoști lumea aceea care te înnebunește, și totuși, ești ca un pălărier nebun care pune lucrurile într-o asemenea formă încât cititorul să uite ce e dincolo și să înceapă să scormonească în tine.
pentru textul : Cub rubick deviziunea mea, bineînțeles:)
evident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
pentru textul : nu e o vină deAm avut cindva privilegiul sa cunosc o femeie speciala . Fusese asistenta lui Eco si discutam de semiotica. In toiul unei agape s-a deschis o sticla de Merlot. Am baut cu totii neatenti la vin , focusul fiind pe discutie. De odata se facu tacere , amica mea delectata de vin ne dizerta cu talentul unui viniard spaniol : asta e Merlot Colcheaga 1995 , un excelent an mai baieti , de unde ati facut voi rost de asa ceva rar? Hedonismul e o arta care se invata sau poate ca nu. Te nasti cu ea asa cum si scrisul vine dinlauntru din adincimi nebanuite pe care rar le cercetam, cu mirare.
pentru textul : Cutremur deInteresantă abordare a proverbelor.
pentru textul : din cartea proverbelor deCorect este „totuna” și „alb-negrul”.
Dana, Călin, vorbiți atât de frumos despre creație și uite că și aici e ora trei, altă dimineață, și vorbim din nou despre creație. Cumva și până cândva, suntem legați de pământ, dacă ne-am naște în cer, am fi legați de cer, poate. Despre glucidul iubirii... să spun că mereu prea dulcele se lasă în tălpi. Voi încerca să găsesc și alte variante. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre.
pentru textul : deuteronomia detrebuie să recunosc faptul că textul de față m-a atras de mai multe ori (sunt atașat de oana pellea oarecum, citindu-i jurnalul, cu dodo, tutu, mârțu, dar și pentru noblețea de care dă dovadă implicându-se în acest caz) și am revenit cuminte la el, l-am recitit, mi-a făcut plăcere și durere să descopăr cotloanele voit încifrate, mi-a adus aminte că sunt om, și că "omenia nu ține nici de etnie nici de religie". pe cât de mult m-a fermecat textul chiar de aici:
mâncam cu poftă şi greutate, vorbeam
iar oana şi-a amintit
de la nivelul cuţitului mai sus
mi-a spus domnul ciulei ceva ce nu voi uita niciodată
mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există şi noi am auzit
altfel, tăcerea decolării uşoare
pe atât de mult m-a întristat, dezgustat, și dezamăgit persoana care are în comentariu "risipă de penițe". este cred cea mai copilăroasă abordare a unui text pe un site literar. un simplu: nu îmi place pentru că... era de ajuns. trist! credeam că mai cunosc oamenii... Virgil e un poet bun, Viorel, la mii de km distanță față de tine! și nu în sens fizic! și nu sunt singurul care gândește așa! pentru acest off-topic îmi asum suspendarea. cel puțin nu voi pleca fiind grosier!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deIoana, nu mă cataloga ca pe un aplaudac, pentru că textul tău nu are nevoie decât de suflet ca să îl apreciezi! Cu riscul de a te necăji, las semnul meu modest pentru un asemenea poem.
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
pentru textul : Panica albă a paginii deMulțumesc, Aranca, pentru apreciere. Am adăugat la sfârșit o notă despre limbile folosite.
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) decred că ai dreptate. am modificat. mulțumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte decred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
pentru textul : all the way home deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte depentru aceste versuri deosebite prin forța de sugestie, pentru cuibărirea în poeme, pentru intrarea în lume ca în versuri. apoi nici nu ști cum intri în el pe nerăsuflate cresc copaci stai și îi privești printr-o fereastră vine cineva te prinde de mână prelungește până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar nu-ți fie teamă trebuie doar să mărești miza uneori trebuie să ne personalizăm prăpăstiile, să le căptușim cu realitățile noastre, pentru că unde este mai liberă căderea, decât într-o lume în care poți urca? frumos, anna!
pentru textul : memento deMi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deprecizez, imaginea depășește formatul paginii albe, ea este însă întreagă, nu sînt alte elemente grafice de vizualizat.
pentru textul : Lemuria deUneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
pentru textul : unei cărți deideea asta cu "apartin unui partid al carui singur membru fondator, presedinte si candidat sint" suna cam caragialesc dar banuiesc ca ... fiecare cu pasarica lui
pentru textul : I live in a yellow water-lily deBravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deUn text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
pentru textul : Cotidian deun text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac? ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deMircea, vrei sa sochezi, dar cazi in ridicol. Textul tau nu aduce nimic nou, nu ofera erotism. Ci plictiseste. Pur si simplu. Nu asa se vorbeste despre moarte sau despre sex. Parerea mea. petre
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePagini