aranca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.

"incondeiez" are sensuri multiple. de la a impistri pina la a vorbi de rau...sensul popular e putin fortat, asa mi se pare. in plus a utiliza: "tu să-mi fii iubitul de înviere" linga "inima îmi este un breloc" compromite ideea poemului.

Are vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.

din cate stiu eu: firmituri/firimituri, ambele forme acceptate. dar, cu reglementarile astea care curg suvoi, nu mai poti fi sigur de nimic.

Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...

Ba, da, domnule Adrian, ai deranjat fiindcă nu ai comentat din perspectiva unei fabule pentru copii, aşa cum am scris că este. Sunt de acord cu ceea ce spui din perspectiva unei poezii pentru adulţi, dar în umila mea părere textul nu este chiar atât de slab ca poezie pentru copii, cum l-am încadrat. Din acest punct de vedere, la categoria poezii pentru copii nu am găsit aici pe Hermeneia texte pentru copii. Semidocţia lirică pe care o critici este un artificiu bun pentru literatura destinată copiilor din câte ştiu eu sau doar intuiesc. La fel şi patetismul ca din poveşti, la fel şi expresiile şablon, fiindcă un copil nu citeşte sau nu receptează cu plăcere un text tulbure, ambiguu şi pur imaginativ, inovativ fără şabloane. Cât despre exprimările puerile, cu atât mai mult, ele sunt binevenite. De asemenea copiii receptează greu figurile de stil şi se preferă poeme prozaice sau poeme simple cu rimă.
În concluzie nu sunt de acord cu tine, prin tot ce spui e ca şi cum ai spune că e un text cu anumite calităţi pentru copii, dar mă critici ca întotdeauna (nu am avut nicio poezie aici pe Hermeneia să îţi placă). Însă dacă voi mai primi încă o părere, îl şterg. E păcat să stric firmamentul acestui site cu poeziile mele slabe nepublicate de 7 ani defel. Cu sinceritate, nu fac exces de modestie, consider că dacă aş fi avut talent ar fi fost publicate; de aceea am încercat în final un text pentru copii, fiindcă pentru adulţi nu pot scrie bine deloc. Dar, repet, tu nu ai criticat din această perspectivă.

Mulțumesc, Călin, ai perceput bine și nuanțele și spațio-timpul, și reflecția, și reflectarea. Deși sub preamultul cuvintelor uneori eu mă aștern în secunde. Simplu, să pot păși mai departe.

Posibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...

Subscriu la părerea cu strofele de mijloc. Nu știu dacă poate rămâne simplu. Cercurile interioare ale unui copac vorbesc despre vârsta lui, după cum știi. Eu încerc să sugerez altceva, de aici și explicația mai greoaie. Mă bucur că-ți plac finalurile.

Ce mă îndeamnă să recitesc? Candoarea începutului, o anumită cadenţă în fraze şi surprinderea subtilă a metamorfozei sufletului adolescentin. Unele expresii mai... dure sunt parcă rupte din specificul vârstei personajului. Mi-au trecut prin minte întâmplări din cartea "De veghe în lanul cu secară". Felicitări!

Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!

alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!

interesant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.

nici o acuzaţie. acuzaţia este în strînsă legătură cu infracţiunea-contravenţia presupusă, cu norma-cutuma morală, socială, etc pe care ar fi încălcat-o. haideţi să convenim asta - un text, oricît de prost ar fi el, nu poate fi susceptibil de aşa ceva. astfel că eu, referindu-mă strict la texte, nu am cum să produc acuzaţii.
astfel că opinia emisă este atît, o opinie. aş putea spune mai mult, aş putea spune că este o evidenţă, dar există, cu siguranţă, oameni cu alte opinii şi nu vreau să intru în polemici sterile. eu, citind textele postate, am avut senzaţia că-s prins undeva prin secolul XIX şi o grupare, îmi pare rău că spun asta, destul de comică de amatori, suficient de opacă la tot ce ar putea însemna lirica modernă, emite platitudini sau preţiozităţi, cu aerul că tocmai au inventat roata. îmi pare rău dacă-s mai dur în exprimare, să nu înţelegeţi că ceea ce faceţi ar fi rău sau de condamnat. dar trebuie să existe o limită, trebuie să existe o structură. nu ai cum să trăieşti în secolul XXI şi să rescrii poezia secolului XIX. nici un poet, mă refer la poeţi, da, nu a făcut asta. cu siguranţă şi secolul XIX a fost plin de domni şi doamne care rescriau poezia secolului XVII. istoria i-a reţinut, pe bună dreptate, pe cei care au trecut prin limbă modificînd-o, mutilînd-o, subjugînd-o. nu pe cei care s-au lăsat seduşi de formele ei înşelătoare. la ce bun să citesc chestii scrise de atîţia alţii, dar semnate de X, pe hermenia. beţia de cuvinte de care vorbea manolescu, este, acum, norma în poezie. şi ştiu exact ce este pe alte site-uri. în principiu hermenia este o altă agonia.ro. atît că pe agonia mai găseşti cîte unul care scrie altfel. atît că prin agonia au trecut poeţi cărora nimeni nu le poate contesta acest statut. şi pe agonia, scuză-mă, nu te cenzurează nimeni dacă scrii "cur" într-un text.
îmi pare rău că spun asta, dar poezia, arta în general, nu poate fi restricţionată, normată sau redusă la set de reguli. pînă la urmă, fără să mi se impute iar cine ştie ce, cine-i titarenco să nu permită cuvîntul incriminat în textul lui bot? sau să facă mişto de titlul lui ancuţa? să fim bine înţeleşi, nu cred că cei doi scriu bine sau au ceva de spus. dar nu este permis nimănui să le impună ceva. evident că titarenco l-ar cenzura pe bukowski iar alt editor l-ar băgat în şantier pe frank o'hara. fără să-i pot suspecta de rea intenţie. pentru simplul fapt că au rămas încremeniţi într-un loc de mult minat, demolat, părăginit. dar partea proastă-i că vă place apa călduţă în care poetizaţi. e confortabil, asigură protecţia adecvată a cercului de interes şi garantează anonimatul.