Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
Citind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
ai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
de cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Am retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
îmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
Doresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
Chiar mi-a placut... tentatia circularitatii, nevoia de a te distanta pentru a scapa de obisnuinte... chestiuni grave tratate cat se poate mai neserios parca de copilul din Blanca... culmea este ca varianta in engleza are un parfum aparte :) Pentru atmosfera si toate lucrurile de care nu ar trebui sa ne mai pese...
Piaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
corectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
finalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
nici o acuzaţie. acuzaţia este în strînsă legătură cu infracţiunea-contravenţia presupusă, cu norma-cutuma morală, socială, etc pe care ar fi încălcat-o. haideţi să convenim asta - un text, oricît de prost ar fi el, nu poate fi susceptibil de aşa ceva. astfel că eu, referindu-mă strict la texte, nu am cum să produc acuzaţii.
astfel că opinia emisă este atît, o opinie. aş putea spune mai mult, aş putea spune că este o evidenţă, dar există, cu siguranţă, oameni cu alte opinii şi nu vreau să intru în polemici sterile. eu, citind textele postate, am avut senzaţia că-s prins undeva prin secolul XIX şi o grupare, îmi pare rău că spun asta, destul de comică de amatori, suficient de opacă la tot ce ar putea însemna lirica modernă, emite platitudini sau preţiozităţi, cu aerul că tocmai au inventat roata. îmi pare rău dacă-s mai dur în exprimare, să nu înţelegeţi că ceea ce faceţi ar fi rău sau de condamnat. dar trebuie să existe o limită, trebuie să existe o structură. nu ai cum să trăieşti în secolul XXI şi să rescrii poezia secolului XIX. nici un poet, mă refer la poeţi, da, nu a făcut asta. cu siguranţă şi secolul XIX a fost plin de domni şi doamne care rescriau poezia secolului XVII. istoria i-a reţinut, pe bună dreptate, pe cei care au trecut prin limbă modificînd-o, mutilînd-o, subjugînd-o. nu pe cei care s-au lăsat seduşi de formele ei înşelătoare. la ce bun să citesc chestii scrise de atîţia alţii, dar semnate de X, pe hermenia. beţia de cuvinte de care vorbea manolescu, este, acum, norma în poezie. şi ştiu exact ce este pe alte site-uri. în principiu hermenia este o altă agonia.ro. atît că pe agonia mai găseşti cîte unul care scrie altfel. atît că prin agonia au trecut poeţi cărora nimeni nu le poate contesta acest statut. şi pe agonia, scuză-mă, nu te cenzurează nimeni dacă scrii "cur" într-un text.
îmi pare rău că spun asta, dar poezia, arta în general, nu poate fi restricţionată, normată sau redusă la set de reguli. pînă la urmă, fără să mi se impute iar cine ştie ce, cine-i titarenco să nu permită cuvîntul incriminat în textul lui bot? sau să facă mişto de titlul lui ancuţa? să fim bine înţeleşi, nu cred că cei doi scriu bine sau au ceva de spus. dar nu este permis nimănui să le impună ceva. evident că titarenco l-ar cenzura pe bukowski iar alt editor l-ar băgat în şantier pe frank o'hara. fără să-i pot suspecta de rea intenţie. pentru simplul fapt că au rămas încremeniţi într-un loc de mult minat, demolat, părăginit. dar partea proastă-i că vă place apa călduţă în care poetizaţi. e confortabil, asigură protecţia adecvată a cercului de interes şi garantează anonimatul.
prea multe referiri la minciună: te-am mințit, crezi că mă mint singur, (și iar) crezi că mă mint singur...
la "hei copacule sau pomule ce-i fi", trebuie curățat. ultimele 2 versuri trec, în mod frumos, hopul.
se tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
am sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deCitind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
pentru textul : apryl demai ales partea a doua a poemului. cu trimiterile respective.
Nicholas, corect este: lucrurile pe care ni le-am spus...
toate bune!
pentru textul : lucruri care ni le-am spus azi-noapte deTextul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
pentru textul : Nepoveste dede obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pentru textul : În amonte deai dreptate Adrian, încă nu am învăţat să nu mai intru în detalii inutile.am modificat.mulţumesc pentru atenţie.
d-na Ada, alături de d-voastră am învăţat să urc puţin câte puţin.mulţumesc mult pentru apreciere.
d-le Caragea, nu ştiu dacă acesta este cel mai bun text pe care l-am postat pe Hermeneia,dar mă bucur că am mai crescut puţin, măcar şi cât o furnică. mulţumesc.
pentru textul : cerşetori de stele dede cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
pentru textul : sephirot III denu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deprintre atâtea și atâtea exerciții am mai făcut aici împreună încă unul
pentru textul : admirația ca senzație fizică dechiar dacă tastatura îmi mai joacă feste
mulțumesc
pai ai putea sa faci din venele insele niste linii de inalta tensiune... asa ai scoate partea cu vizita draga. fa o analogie... nu cred ca poti taia finalul de tot pentru ca ar cam ramane textul in aer... Ialin
pentru textul : Bu Liu desunt mult mai frumos aşezate aşa. nu ştiu dacă aş fi reuşit.
pentru textul : ambiguo | le mani de1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
Am retinut cateva imagini interesante din acest poem, mulajul acela care "nu se mai potriveste" inimii, apoi farul oarecum bicefal care striga catre un inceput pierdut in negura timpurilor. Am si cateva observatii: "mi-am scobit in stanca un loc" e prea lucrativ, e greu sa-ti "scobesti" un loc in stanca, cred ca "mi-am gasit in stanca un loc" ar fi mai potrivit, apoi finalul primei parti cu impletitul fiarelor e cam de "story-teller" si nu se potriveste cu tonul poemului, parca imi aminteste de ghilgames un pic dar nu cred ca ar fi trebuit "si a murit enghidu, prietenul care ucise cu mine lei". Apoi scrierea aceasta araba, e drept, da un estetic aparte scrierii, e vizuala. Nu cred ca pe aici e cineva care cunoaste aceasta limba, in afara ta Katya, se pare. Ai avut prieteni arabi prin facultate? Dadeau kent dadeau valuta? :-) Bobadil.
pentru textul : المرأه في الحب desugerez această “coafură” :
în unele nopţi mă învelesc
cu scrisori netrimise
şi promit că de mâine mă las
că nu mă mai gândesc
cum am făcut cu fiecare om
pentru textul : nicotină şi uitare depe care l-am pierdut
cum l-am folosit
momeală
pentru pescuit dumnezei
şi apoi am ţipat la el dintr-o burtă de peşte
haide
salvează-ne de ce nu am fost
vreodată
...poate găseşti ceva şi în locul lui “salvează-ne de ce nu am fost vreodată”
cu amiciţie,i.p.v.
îmi voi permite și eu o modestă variantă mâna ei stângă ostenite degete triste îmi ating pieptul răsucindu-se ca un stilet în quatrocento-ul viselor noastre îndrăgostiți ai primei lumini împreunându-se la nesfârșit în miezul de ciocolată al iadului izbim cu putere aceeași tigvă de sfânt căutând mântuire între sfârcuri murdare de unt Lorenza amore come rinascimento
pentru textul : imaginar deDoresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
pentru textul : Suspiciune de...genial titlul, Dorine. uite acu' mă duc...:))! și fac ca el:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deChiar mi-a placut... tentatia circularitatii, nevoia de a te distanta pentru a scapa de obisnuinte... chestiuni grave tratate cat se poate mai neserios parca de copilul din Blanca... culmea este ca varianta in engleza are un parfum aparte :) Pentru atmosfera si toate lucrurile de care nu ar trebui sa ne mai pese...
pentru textul : Nuci și cherry garcia dePiaţa ca loc de alimentare, negoţ şi compromis. Ori laitmotiv al resemnării. Mijloace artistice credibile şi inedite. Textul rotunjeşte sensul, nu creionează imagini, nu creează atmosferă. Detaşare, ironie, fineţe. Contrast, la nivel de limbaj, pro cinism. E un text elegant, expres masculin, scris cu cap, din suflet.
pi punc es: pe undeva, prin spatele acestei pieţe, e un hotel, nu?
pentru textul : piața matache deSau : avem altceva de dat, care ne înlocuieşte aceeaşi dorinţă de a ne exprima frumosul şi arta.
pentru textul : how fast we grow decorectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
pentru textul : t. a. l. c. II definalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii deok, m-am pripit facind anumite afirmatii. imi cer iertare Lucian
pentru textul : Cerșetorul de lumină denici o acuzaţie. acuzaţia este în strînsă legătură cu infracţiunea-contravenţia presupusă, cu norma-cutuma morală, socială, etc pe care ar fi încălcat-o. haideţi să convenim asta - un text, oricît de prost ar fi el, nu poate fi susceptibil de aşa ceva. astfel că eu, referindu-mă strict la texte, nu am cum să produc acuzaţii.
pentru textul : celălalt mal deastfel că opinia emisă este atît, o opinie. aş putea spune mai mult, aş putea spune că este o evidenţă, dar există, cu siguranţă, oameni cu alte opinii şi nu vreau să intru în polemici sterile. eu, citind textele postate, am avut senzaţia că-s prins undeva prin secolul XIX şi o grupare, îmi pare rău că spun asta, destul de comică de amatori, suficient de opacă la tot ce ar putea însemna lirica modernă, emite platitudini sau preţiozităţi, cu aerul că tocmai au inventat roata. îmi pare rău dacă-s mai dur în exprimare, să nu înţelegeţi că ceea ce faceţi ar fi rău sau de condamnat. dar trebuie să existe o limită, trebuie să existe o structură. nu ai cum să trăieşti în secolul XXI şi să rescrii poezia secolului XIX. nici un poet, mă refer la poeţi, da, nu a făcut asta. cu siguranţă şi secolul XIX a fost plin de domni şi doamne care rescriau poezia secolului XVII. istoria i-a reţinut, pe bună dreptate, pe cei care au trecut prin limbă modificînd-o, mutilînd-o, subjugînd-o. nu pe cei care s-au lăsat seduşi de formele ei înşelătoare. la ce bun să citesc chestii scrise de atîţia alţii, dar semnate de X, pe hermenia. beţia de cuvinte de care vorbea manolescu, este, acum, norma în poezie. şi ştiu exact ce este pe alte site-uri. în principiu hermenia este o altă agonia.ro. atît că pe agonia mai găseşti cîte unul care scrie altfel. atît că prin agonia au trecut poeţi cărora nimeni nu le poate contesta acest statut. şi pe agonia, scuză-mă, nu te cenzurează nimeni dacă scrii "cur" într-un text.
îmi pare rău că spun asta, dar poezia, arta în general, nu poate fi restricţionată, normată sau redusă la set de reguli. pînă la urmă, fără să mi se impute iar cine ştie ce, cine-i titarenco să nu permită cuvîntul incriminat în textul lui bot? sau să facă mişto de titlul lui ancuţa? să fim bine înţeleşi, nu cred că cei doi scriu bine sau au ceva de spus. dar nu este permis nimănui să le impună ceva. evident că titarenco l-ar cenzura pe bukowski iar alt editor l-ar băgat în şantier pe frank o'hara. fără să-i pot suspecta de rea intenţie. pentru simplul fapt că au rămas încremeniţi într-un loc de mult minat, demolat, părăginit. dar partea proastă-i că vă place apa călduţă în care poetizaţi. e confortabil, asigură protecţia adecvată a cercului de interes şi garantează anonimatul.
prea multe referiri la minciună: te-am mințit, crezi că mă mint singur, (și iar) crezi că mă mint singur...
pentru textul : salcâmul din femeia mea dela "hei copacule sau pomule ce-i fi", trebuie curățat. ultimele 2 versuri trec, în mod frumos, hopul.
Să văd ce pot face. Şi mie mi s-a părut puţin forţat finalul faţă de rest şi mulţumesc pentru opinia sinceră.
pentru textul : Amnezie deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia denicodem, adresa de email cu care esti inscris pe site nu functioneaza. te rog sa o inlocuiesti cu una valida.
pentru textul : zugrăveală pe clipă dese tot vorbeşte despre faptul că veronica nu ar fi fost la înălţimea poetului... n-am fost de acord niciodată cu afirmaţia asta :). după ce le-am citit scrisorile am rămas doar... fascinat. atât. nu m-am mai gândit la cine ar fi fost mai aproape de cer. pesemne că s-au ridicat împreună şi s-au prăbuşit tot aşa...
e interesantă ideea de la care pleci. textul e fain...
mai trec,
pentru textul : Al Veronicăi dealex
am sentimentul că ai fost caustică atunci când ai scris comentariul.no offense, dar în primul rând întrebarea mea era adresată autorului și în al doilea rând nu-ți face griji, citesc suficient de mult și cred că am citit destul de mult pentru o adolescentă de vârsta mea.
pentru textul : Între două tăceri dePagini