da, suntem de acord, insa daca e "porcarie de text" sa stim si noi. adica, regulamentul cere argumente, care exista va rog

1.
"- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?"
Absolut, da, din punctul meu de vedere, fireşte. Trebuie să-mi placă, să mă satisfacă, altfel cum?! Mai întâi te gândeşti la tine (aici nu e chestiune de egoism, nu e loc de egoism, nici nu încape vorbă de aşa ceva, e chestiune de sinceritate faţă de tine, faţă de persoana ta, este o împăcare cu sinele. Când scrii nu o faci pentru Adrian, Virgil, Raluca, etc. O faci pentru tine, apoi pentru ceilalţi. Când scriu,personal, sunt o avalanşă de bucurie, îi spuneam cuiva, simt aşa cum îmi trece un tren dintr-o ureche într-alta prin cap, e ca un sunet, mut, orb, inexplicabil eşti catapultat într-o altă dimensiune, şi evident, atunci, nu-ţi pasă de ce o să zică cutărică sau cutărica, practic nu ai timp de gândire, este ca în război, porneşti la drum şi nu ai certitudinea că te vei mai întoarce, practic, nu ştii. De ce te satisface poezia în momentul în care o scrii, este simplul fapt că te eliberezi de tine prin tine şi eşti foarte aproape de ţărmurile albe, este o transă, dacă vreţi a meditaţiei spre absolut. Eu am trăit de foarte multe ori fericirea asta (şi nu sunt nebună sau cine ştie, mă rog). E greu de explicat pentru că fiecare se poartă pe sine în spinare, deci nu pot vorbi decât despre mine (a nu se confunda cu narcisismul)pentru că pe voi nu vă trăiesc şi nici nu v-am trăit vreodată, deşi studii arată că îţi poţi transfera gândurile în mintea celuilalt şi la aspectul ăsta a meditat foarte mult Mircea Eliade şi mulţi alţii. Când l-am dat exemplu pe George Stanca, şi nu întâmplător, am vrut să arăt că pe dumnealui îl satisface poezia erosului (nu la modul vulgar - prin urmare un punct de vedere venind şi de acolo, nefiind motiv general de poezie. Acel om prin asta se regăseşte. Eu aşa am înţeles întrebarea şi nu mai revin în sensul ăsta.
Nu pot să mint cititorul dar nici să-i impun poeziile mele, nu pot şi repet, nici nu îmi propun. Ele pot fi slabe sau bune, în funcţie de receptor. Evident, nu poţi lua în braţe expresii gen: băi, nu înţelege ăsta/asta despre ce am vrut eu să transmit aici, nu. Nici eu nu sunt de-acord cu astfel de afirmaţii. Sau că apar acele poezii impuse, cu tematică, sunt de-acord cu ele, reprezintă un exerciţiu pentru autor, dar pentru mine poezia este sufletul care-ţi iese prin urechi,prin trup, practic nu mai auzi, la mine este transă,foarte rar lucrată la milimetru pe ea. La mine iese sau nu iese. Şi repet starea de bucurie foarte mare, de satisfacţie când o văd şi o recitesc. Uneori mă întreb dacă este a mea. Mi se întâmplă să mă emoţionez după recitiri şi recitiri la poeziile mele, şi le iubesc şi le apăr sub toate formele posibile. Dacă aş scrie pentru ceilalţi nu aş mai scrie deloc. Zicea Adrian că se simte mai frumos şi mai înţelept. Absolut, da, aşa te simţi. Nu pot să stau să scriu o poezie într-o săptămână, cum s-ar zice "să se mai aşeze". Ce să se mai aşeze, oameni buni, ce? Poezia nu e roman. Bun, o las o săptămână şi pe urmă mai văd. Aceea este o poezie falsă din start, căutată pentru a intra, cumva, forţat în graţiile cititorului. S-ar putea ca cititorul să fie dus de nas la început dar în timp vei pierde acel cititor pentru că omul are nevoie de bucurie declanşată vie, ceva să-i dea respiraţiei o greutate plăcută, oximoronic vorbind.
Pentru mine este o necesitate, o satisfacţie,o împlinire a spiritului, o contopire cu cerul şi o putere prin care mă ajut să reuşesc prin mine mai multe în spaţiul terestru cu tot ce implică el (altfel devii monoton cu tine însuţi, mereu nemulţumit) Eu nu spun că am reuşit o împăcare totală cu mine dar prin poezie, atât cât durează transa mea, mă simt împlinită şi mai bună şi de aceea scriu.

Revin şi pentru celelalte aspecte propuse de Virgil spre discuţie şi dialog în limita timpului pe care-l gestionez acum. Am scris direct aici,prin urmare, să mă scuzaţi de eventuale greşeli.

Inca ceva marca Cozan. Dar tare mi-e teama ca umbli prea mult la jocuri de cuvinte si nu de limbaj. Si conotativitatea se cam oculteaza. Ghinion! Un cititor fidel (pana una alta), G.M.

un vers care te definește cel mai bine, un vers care se coboară și se simplifică în mine: [I[citești doar fața aspră a lumii în trecere. un text de o sensibilitate evidentă, Nuța.

Ba nu Marian, eu nu te ignor, eu te urmaresc si te voi urmari in continuare cata vreme ne vom mai intampla impreuna in acest spatiu virtual... si voi fi foarte fericit sa citesc si ceva pe gustul meu in pagina ta, nu doar compendii de lingvistica si parodii de doi lei. Asta nu inseamna ca eu sunt "maria sa Andu"... Doamne fereste Mariane! dar sunt un om simtitor, te asigur ca nu am ajuns la 44 de ani trecand prin viata ca gasca prin apa. Daca asta are vreo insemnatate pentru tine sau nu, stiu si eu? Voi incerca insa pe viitor sa obiectivez mai mult, dar nu pot depasi emotia, te rog sa ma intelegi. Pentru mine poezia este insasi EMOTIA. daca ea lipseste, atunci si poezia lipseste. La re-citire, Bobadil.

Dragă Younger Sister, apreciem interesul tău în menținerea acestui spațiu la nivelul pe care ni l-am propus. Deși nu cred în principiu că este nimic rău în a avea de la toți membrii hermeneia un astfel de feed back, aș aprecia dacă am merge puțin mai departe și am realiza că nu orice spațiu este propice unor astfel de abordări. Pe viitor, ți-aș propune să încerci să abordezi în primul rând autorul în situația în care consideri că textul său are valențe pe care tu nu le consideri artistice. Dar haide să nu confundăm aceasta cu încălcarea regulamentului. Membrii consiliului nu au apreciat că acest text ar conține nici pornografie, nici elemente profanatoare. În orice societate există căi de reglare, dar anarhia nu este una dintre ele. Dacă tu, din dorința de a îmbunătăți ceva sau a semnala o neregulă, ești prima care încalci regulamentul, nu vei obține nimic altceva decât o nouă abatere a atenției de la interesul pentru care suntem cu toții aici. Ai căi la îndemână: purtarea unei discuții în limitele polemicii literare cu autorul, sesizarea consiliului pe adresa sa oficială, scrierea unui articol pe o temă care să atingă și subiectul respectiv etc. Dar NU apelarea de maniera pe care ai ales-o tu. Te asigur încă o dată că nu va avea nimeni nimic de câștigat dacă tu vei porni de la principiul că trebuie să faci circ pentru a-ți face auzită părerea. Încearcă, te rog, să fii prima care menține nivelul dorit de respect și interes pentru literatură, și te asigur că vom avea cu toții ceva de învățat unii de la alții. În situația dată însă, te voi ruga să nu mai postezi sub acest text sau sub altele comentarii care nu legătură cu textul (pentru că nu, tu nu te-ai referit la text, ci ai cerut "As dori sa stiu cum se impaca prevederile acestui din regulament cu textul si calitatea autorului."). Alege o altă cale din cele sugerate, fără însă a abuza în abordare (și știm amândouă despre ce vorbesc), și ai putea să fii mai edificată sau să ridici probleme cu mult mai mult succes decât intervenția ta aici, care nu a făcut altceva decât să îți atragă o avertizare. Dacă te deranjează aspecte ca acela ultim invocat de către tine, în ultimul tău comentariu, scrie un articol documentat și postează-l. Încearcă să faci legătura, dacă ea există, cu tendințe ale literaturii moderne, și ai să ai parte, probabil, de o polemică adevărată care poate să și însemne ceva mai mult decât un simplu schimb de replici usturătoare, acuzații gratuite ș.a.m.d. în subsolul unui text.

Nu neapărat în limba scrierilor lui Negru (salut cu acest prilej întoarcerea pe H a acestui sensibil autor) poemul vine ca o bătaie de tobă, ciudat însă de data aceasta deloc ritualică, mai degrabă revoltată, însă la fel de obsesivă.
Te mai aștept și cu alte materiale, până atunci las aici semnul meu de apreciere specific-obsesive.

Maestre, interesant eseul! Dar, parcă, faceți ce faceți și tot la Platon și la sistemul său rudimentar, dihotomic, ajungeți! Cred că dintre toate ism-ele, hărăzite a se dizolva în sucul (filozofico-gastric) burdihanului post-modernității, rămâne cel al materialismului, dialectic și sceptic (totodată) tinzând, asimptotic, spre o obiectivizare absolută, prin experiment (nemijlocit și repetabil) și nu prin intuiție (fie ea și poetică)! Cu amiciție, Ioan J

Domnule Cozan, păi am zis și eu o sută că nu mă durea gura, dar am fost rezervat, dovadă că nu am zis o mie. Iar între noi fie vorba, poezia dumneavoastră oricum e printre excepțiile de care aminteam ( nu mai departe ultimul poemul publicat " în zadar strig și mă vaiet", dar am să vă spun mai multe în comentariul de acolo). Cu simpatie

Mie, poemul (în întregime), mi se pare a fi unul realizat. Comparaţia între "un sex neîngrijit de femeie" şi jungla "integralei lenin" o comparaţie de mare expresivitate. Remarcabilă, de-a dreptul, este strofa de final, chiar dacă este încheiată într-o notă uşor aforistică Cu amiciţie,

Ioan J

am citit numai primele patru rinduri si sint atitea repetitii deranjante incit daca as fi in locul tau as scoate-o si as matura multe de prin ea. si sa nu imi spui ca ai scris-o "cu emotie" pentru ca nu are nicio importanta.

îmi cer scuze, abia acum am observat că a rămas pe alocuri necorectat.
l-am revizuit fără a-i aduce mari îmbunătăţiri.
mulţumesc pentru toleranţă.

Manifestul Futurist - puncte esentiale

1. Vrem sa cantam iubirea pentru primejdie, obisnuita energiei si indrazneala.

2. Elementele esentiale ale poeziei noastre vor fi curajul, indrazneala si revolta.

3. Literatura de pana acum a pus accentul pe nemiscarea ganditoare, extaz si somn, noi vrem sa punem in evidenta miscarea agresiva, insomnia cuprinsa de febra, pasul masurilor, saltul periculos, palma si lovitura de pumn.

4. Noi declaram ca splendoarea lumii s-a imbogatit cu o noua frumusete : frumusetea vitezei. Un automobil de curse cu frumosul sau motor, impodobit cu tuburi groase ca niste serpi cu incarcatura exploziva, un automobil care se napusteste, care are aerul ca alearga, este mult mai frumos decat Victoria de la Samotrace.

5. Vrem sa cantam omul care tine volanul a carui tija ideala traverseaza pamantul, lansata ea insasi pe circuitul orbitei sale.

6. Poetul trebuie sa se consume cu stralucire, caldura si talent pentru a creste fervoarea entuziasta a elementelor primordiale.

7. Frumusetea exista doar in lupta. Nu exista nici o capodopera care sa nu aiba un caracter agresiv. Poezia trebuie sa fie un atac violent impotriva fortelor necunoscutului, pentru a le obliga sa se incline in fata omului.

8. Suntem ultima culme a secolelor ! Ce rost are sa privim in urma cand trebuie sa deschidem portile misterioase ale imposibilului ? Timpul si Spatiul au murit ieri. Noi deja traim in absolut, pentru ca am creat deja viteza eterna si omniprezenta.

9. Vrem sa glorificam razboiul - singurul leac al lumii - militarismul, patriotismul, gesturile distructive ale anarhistilor, ideile frumoase care ucid si dispretul pentru femeie.Vrem sa demolam muzeele si bibliotecile, sa luptam impotriva moralitatii, feminismului si impotriva tuturor lasitatilor oportuniste si utilitariste.

10. Vrem sa cantam multimile agitate de munca, placeri si revolta ; freamatul multicolor si polifonic al revolutiilor in capitalele moderne ; vibratia nocturna a arsenalelor si atelierele din spatele lunilor violent electrice ; caile ferate care devora serpii invaluiti in fum ; fabricile atarnate de nori prin firul fumului lor ; podurile care sar ca niste gimnasti deasupra coturilor diabolice ale raurilor insorite ; vasele cu aburi care adulmeca orizontul ; locomotivele care pufaie pe sine, ca niste cai uriasi din otel, cu lungi tuburi in loc de haturi, si alunecarea in zbor a aeroplanelor ale caror motoare au sunetul unui steag ce flutura si aplauzele multimilor entuziaste.

preluat de pe http://www.artline.ro/Manifestul-Futurist-20-februarie-1909-14601-1-n.html

Da, a fost interesant. Mulțumim!