da, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
Eu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
am sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
as fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
Poeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
Toate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
iata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
astazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Sunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
O carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
Spun cât se poate de sincer și pentru a nu știu câta oară că eforturile de a scrie poezie scurtă (de tip haiku sau nu) în dulcele grai mioritic mi se par demne de o cauză mai bună.
Nu înțeleg de ce autoare talentate, cum este cea de față, abandonează încercările care ar putea, într-un final desigur cum altfel decât apoteotic, să-i perfecționeze limbajul și finalmente discursul poetic în favoarea acestor scrieri scurte fără sare și fără piper.
Astfel de scrieri nu sunt, în opinia mea desigur, altceva decât bravade literare lipsite de substanță prin absența oricărei filiații, oricât de subțire, la care să putem face și noi, restul, referire.
Aș putea numi acestea 'poeme bastarde'.
Mai mult, regret că o autoare inspirată cum este Adriana Lisandru s-a lăsat recent cuprinsă și ea de această lene de a scrie și în loc să nu mai scrie nimic (un fenomen absolut comprehensibil) ne oferă și ea astfel de big-maci poetici.
Calorii multe dintr-o singură înghițitură, atât... ba nu, și uite, prozeliți!
Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
"Nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire". Deci, am trecut dincolo, nu am sărit. Iar sinceritatea în sine nu-i neaparat o scuză, și nici n-am intenționat să pară ca atare, atâta vreme cât ținem totuși cont de specificul acestui site. Dacă însă consideri că vina, singura vină, este aceea că eu nu fac parte dintr-un cerc restrâns de inițiați, întrebarea mea rămâne: m-ai convins să vreau să fac parte din acel cerc exclusivist? Poate că eu nu vreau, dar tu, care scrii poezie, ai la îndemână "armele" cele mai eficace pentru a mă face cel puțin curioasă. Despre asta am vorbit și poate acum m-am făcut mai bine înțeleasă. Iar eu una aș prefera condițiile vitrege celor exagerat de propice... rezultatul va fi cu atât mai apreciat. Mulțumind și eu pentru feed-back, necesar.
Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
Alexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
Dorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
nu stiu ce sa cred: e atat de slab textul, chiar hilar... ce demoni ai noptii se pot trezi la un biet mieunat (al pisicii de mare)?!? samd amesteci atatea elemente incat iese altceva, nu gasesc un alt sinonim, fara sa nu devin prea dura... nu este polifonie... bietul crocodile hunter!
Departe de mine intenția de a supăra vestala autoare, ori divinitatea însăși, și a-mi pune în cap tot panteonul de zei autohtoni, dar aș fi vrut să pot spune mai mult decât că textul acesta este un exercițiu simpatic de rimă, grefat pe o formulă de rugă familiară, pe care l-aș recomanda unor poeți ca substitut pentru o rugăciune perimată. Doamne iartă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din nou - de corectat.
pentru textul : lansare de carte deda, Dle Virgil, am prins ideea! poti spune orice, oricui, oricum... adica: zeflemi, ironiza, persifla, ... ma rog ORICE, dar la obiect. totul e "sa te misti mai cu talent" in numele lietarturii si folosindu/te numai de uneltele acesteia. ("atîta timp cît nu are loc un atac la persoană sau un vocabular obscen, defăimător sau rasist, cam totul este permis să fie spus atîta timp cît este la obiect"). nu as vrea sa ma resemenez, acceptand parerea dvoastra, insa, se pare ca sunteti conectat la o lume care pentru mine este prea departe si bazata numai pe principiul dovezilor. adica: orice ai face/spune, daca este sustinut cu dovezi, e legitim. sau mai bine zis ORICE se bazeaza pe ceva, are dreptul la legitimitate. e totul prea logic ca sa mai fie si uman, sfant, sincer, inocent... mai cred ca trebuie sa conteze si ceea ce suntem si cine suntem, pentru a ne respecta intre noi. altfel, ce rost mai are biografia pe care ne-ati cerut-o? nici pe departe nu vorbesc despre sentimentalisme si dvoastra ati inteles. de asemenea, mi s-a reprosat ca nu ma implic in activitatea de pe site. ceva timp in urma mi s-a reprosat ca sunt prea implicat, insa, aceasta discutie pentru mine este retorica. imi cer iertare pentru tulburarile si neplacerile ce le/am provocat pe site, dar cred ca, daca spunem ceea ce credem, avem ocazia sa invatam din eventuale greseli. eu, cu siguranta, am avut. respectuos, mircea nincu
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deEu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deLa mulţi ani şi la multe volume de versuri!
Îţi şade bine :)
pentru textul : domnului director cu dragoste deam sa fiu critic. prefer prima jumatate. a doua este prea imbibata cu romantism metaforizat.
pentru textul : come as you are deas fi terminat la "după care brațele rup aerul dintre noi"
parca stiam ca se scrie "whiskey" sau "whisky"
pentru textul : kimberlit dePoeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deToate textele vizuale din experimentul "Crucile" se pot privi, odată cu acesta de aici, ca o continuare firească, și mă întreb care e următoarea variantă care poate continua în mod logic șirul. După lectură, rămân cu senzația că orice aș încerca să schimb în text ar modifica esențial poemul.
pentru textul : crucile deiata o placheta virtuala realizata de Adrian Grauenfels cu cele mai frumoase poeme ale lui Carmen: http://en.calameo.com/read/00107378743fd75f7506b . multumim, Adrian!
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deastazi am aflat ca a plecat dintre noi si Adrian Firica, putin inainte de Carmen.
Dumnezu sa-i odihneasca!
Sunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
pentru textul : poveste cu nuferi deinteresante si placute aceste panse-uri. mie mi-au placut cel mai mult "tacerea" si "regretul".
pentru textul : Stări de un vers de... aici, cu suflet și restul. Spre, optimist! Acum, apreciere! Sărbători celor dragi, Virgil!
pentru textul : The State of Hermeneia deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deO carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deSpun cât se poate de sincer și pentru a nu știu câta oară că eforturile de a scrie poezie scurtă (de tip haiku sau nu) în dulcele grai mioritic mi se par demne de o cauză mai bună.
pentru textul : Rune deNu înțeleg de ce autoare talentate, cum este cea de față, abandonează încercările care ar putea, într-un final desigur cum altfel decât apoteotic, să-i perfecționeze limbajul și finalmente discursul poetic în favoarea acestor scrieri scurte fără sare și fără piper.
Astfel de scrieri nu sunt, în opinia mea desigur, altceva decât bravade literare lipsite de substanță prin absența oricărei filiații, oricât de subțire, la care să putem face și noi, restul, referire.
Aș putea numi acestea 'poeme bastarde'.
Mai mult, regret că o autoare inspirată cum este Adriana Lisandru s-a lăsat recent cuprinsă și ea de această lene de a scrie și în loc să nu mai scrie nimic (un fenomen absolut comprehensibil) ne oferă și ea astfel de big-maci poetici.
Calorii multe dintr-o singură înghițitură, atât... ba nu, și uite, prozeliți!
...si asta este bine :p. multumesc pt apreciere Dl Gorun. Atita timp cit acea inima bate ca un pas de ofiter - va fi bine: in text si inafara lui.
Kind regards!
pentru textul : Hemoragii deMarina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
pentru textul : pârâul lui iov de"Nu am reușit să trec dincolo de prima strofă, decît ca exercițiu de citire". Deci, am trecut dincolo, nu am sărit. Iar sinceritatea în sine nu-i neaparat o scuză, și nici n-am intenționat să pară ca atare, atâta vreme cât ținem totuși cont de specificul acestui site. Dacă însă consideri că vina, singura vină, este aceea că eu nu fac parte dintr-un cerc restrâns de inițiați, întrebarea mea rămâne: m-ai convins să vreau să fac parte din acel cerc exclusivist? Poate că eu nu vreau, dar tu, care scrii poezie, ai la îndemână "armele" cele mai eficace pentru a mă face cel puțin curioasă. Despre asta am vorbit și poate acum m-am făcut mai bine înțeleasă. Iar eu una aș prefera condițiile vitrege celor exagerat de propice... rezultatul va fi cu atât mai apreciat. Mulțumind și eu pentru feed-back, necesar.
pentru textul : Septembrie, începuturi deIesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
pentru textul : poduri suspendate deAlexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă decombinatii de trei luate cîte doua. asadar se poate si-n literatura. si ti-a reusit fain. poate la faza cu copiii ai spus mai multe decît era necesar
pentru textul : Între două tăceri demultumesc, Gebeleizis.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deDorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 descrii bine, andrei velea. scrii bine. dă-ne și restul. după preview-ul ăsta ți-aș citi toată istorisirea dintr-o suflare
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) denu stiu ce sa cred: e atat de slab textul, chiar hilar... ce demoni ai noptii se pot trezi la un biet mieunat (al pisicii de mare)?!? samd amesteci atatea elemente incat iese altceva, nu gasesc un alt sinonim, fara sa nu devin prea dura... nu este polifonie... bietul crocodile hunter!
pentru textul : murmur decomentariul tău este foarte frumos. mulţumesc mult pentru o astfel de viziune.
pentru textul : tur de orizont deDeparte de mine intenția de a supăra vestala autoare, ori divinitatea însăși, și a-mi pune în cap tot panteonul de zei autohtoni, dar aș fi vrut să pot spune mai mult decât că textul acesta este un exercițiu simpatic de rimă, grefat pe o formulă de rugă familiară, pe care l-aș recomanda unor poeți ca substitut pentru o rugăciune perimată. Doamne iartă.
pentru textul : Rug(ă) de„viața nu este poezie iar poezia nu este viață”
pentru textul : despre poezie - 2 deCred complet pe dos, și am argumentat în scrierile mele.
Pagini