Nu are importanţă când l-aţi citit pe Sorescu, important e că textul pare cum am zis mai sus. Există, în literatura română, un exemplu celebru: nuvela "Blana lui Isaia", de I. Al. Bătescu-Voineşti. După ce a publicat-o, s-a trezit aproape acuzat de plagiat după "Mantaua" lui Gogol. Acuzaţie îndreptăţită. Numai că scriitorul s-a jurat că nu citise celebra nuvelă a marelui rus! Are, însă, asta vreo importanţă?"!
si mie mi'a placut textul, chiar daca pare incarcat, e ok, tinand cont de limbajul utilizat si atmosfera redata. am sesizat si eu niste greseli de tastare, parca 2.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
am picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
și slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
bun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
Vă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
Lucian, eu nu am pretenția a fi mare critic de literatură, dar mă tratez. Pînă una alta însă vreau să îți spun că textul de mai sus este foarte slab și daca vei continua așa voi fi nevoit să întreb editorii hermeneia dacă nu ar fi mai bine pentru tine să fii încadrat la categoria novice.
zic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
Adriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
Lasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
dragul meu, eu nu am prea priceput ce vrei sa spui tu aici. dar iti arat ca un text poate fi introdus mai in interior daca esti atent la informatia din HCODE. si iata exemplele: un text translatat mai in interior 1 spatiu un text translatat mai in interior 2 spatii un text translatat mai in interior 4 spatii un text translatat mai in interior 10 spatii un text translatat mai in interior 20 spatii nu vad ce anume e asa de greu
daca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
e mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
Dragă Vali,
Dacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
Cred ca strofa a doua este mult mai bine realizata decat prima cu o mentiune pozitiva pentru final si inceput. Se simte prospetime, un lucru bun intre atatea antichitati :)
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu are importanţă când l-aţi citit pe Sorescu, important e că textul pare cum am zis mai sus. Există, în literatura română, un exemplu celebru: nuvela "Blana lui Isaia", de I. Al. Bătescu-Voineşti. După ce a publicat-o, s-a trezit aproape acuzat de plagiat după "Mantaua" lui Gogol. Acuzaţie îndreptăţită. Numai că scriitorul s-a jurat că nu citise celebra nuvelă a marelui rus! Are, însă, asta vreo importanţă?"!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie depăcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deDar discutăm vineri.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV desi mie mi'a placut textul, chiar daca pare incarcat, e ok, tinand cont de limbajul utilizat si atmosfera redata. am sesizat si eu niste greseli de tastare, parca 2.
pentru textul : Fast forward deEu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
pentru textul : pietrele umbrei deam picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii depentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
fotografia a fost schimbata. in ceea ce priveste ilustratia de cai, nu pot sa imi egalez Maestrul Marcel Chirnoaga Chirnoaga.
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus demacelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
pentru textul : Tânărul din Nain deNu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
și slăbiciunile omenești trebuie învățate, nu? ce-ar fi dacă ar fi facultăți unde să existe cursuri de predat lenea, mândria, zgârcenia etc. poate că le-am ocoli mai cu îndemânare. "arta e o violenta camuflata" - da, îmi place mult ideea asta. nu știu ce să cred însă când unii vorbesc despre arta războiului.
pentru textul : sonografie deContributie Iancu Ramona, cu mare bucurie. a doua parte sub foto .adresa directa: [email protected]. Voila!
pentru textul : A doua mea copilărie debun, am citit cu atentie textele tale cat si biografia, intrucat nu stiam cine esti si de ce scrii pe o anume tematica. acuma am inteles de unde apar mereu acei bocanci militaresti si consider ca toate poemele tale pot fi grupate intr-un volum si chiar mi se pare interesanta aceasta abordare venita din partea unei poete. se simte linia poetica, se simte usurinta si sinceritatea scrierii, se simte doza de nostalgie. scrii bine si te rog sa continui la fel.
pentru textul : Cale nouă deVă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deLucian, eu nu am pretenția a fi mare critic de literatură, dar mă tratez. Pînă una alta însă vreau să îți spun că textul de mai sus este foarte slab și daca vei continua așa voi fi nevoit să întreb editorii hermeneia dacă nu ar fi mai bine pentru tine să fii încadrat la categoria novice.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! dezic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deAdriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
pentru textul : doină pe potriva sorții deLasa-ti capul unde ii si acuzatorii in plata lor. N-ai adus niciun prejudiciu textului si nici n-ai produs neplaceri autoarei. Daca nu trebuia sa raspund eu atunci sa ma scuzati, dar va rog io, haideti sa nu exageram. Este doar un poem cu o biata cacofonie si inca si aia stearsa. Mare branza!
pentru textul : Cantata în mi minor de"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
pentru textul : Autorizații peste tot dedragul meu, eu nu am prea priceput ce vrei sa spui tu aici. dar iti arat ca un text poate fi introdus mai in interior daca esti atent la informatia din HCODE. si iata exemplele: un text translatat mai in interior 1 spatiu un text translatat mai in interior 2 spatii un text translatat mai in interior 4 spatii un text translatat mai in interior 10 spatii un text translatat mai in interior 20 spatii nu vad ce anume e asa de greu
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar dehave a thousand reasons for the above.
pentru textul : Drapeau blanc deand a thousand more!
http://www.youtube.com/watch?v=rtOvBOTyX00
daca ar fi existat o rubrica de Personale la Poezie, acolo as fi incadrat textul.
pentru textul : o mie de li/ jumătate de pas dee mai degraba consemnarea unei stari de idecizie, generata de memorie si miscarea nisipurilor ei. momentul acela cand ai porni... dar, ah, undeva se zareste drobul de sare. :)
Dragă Vali,
pentru textul : Între cer şi Vale deDacă zici tu că numeri pe degete câte texte proză ai scris, mă gândesc din ce văd în pagina ta că numeri pe organe interne probabil pe celelalte, adică poezie, revistă, etc, o grămadă de posibilități aici pe Hermeneia.
Oare ești așa de zgârcită de felul tău cu scrisul sau cu postatul sau nu ne consideri pe noi apți să pricepem ceva literatură dincolo de hai să zicem hans christian andersen pe care îl menționez aici din respect pentru el însă fără legătură cu ceea ce scrii tu.
Pentru mine textul ăsta are niște poze frumoase și niște cuvinte la mare distanță de acel borx-borbruli al lui eliade.
Plevușcă.
Virgil probabil că a încasat pedepse de la preot de a scris atâta în comm.
Andu
err: mult/idei
pentru textul : poem elizabethan deExcelente "împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă".
Eu aşa aş vedea finalul: "de parbrizul înghețat
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun deal viselor", adică fără "mele".
Cred ca strofa a doua este mult mai bine realizata decat prima cu o mentiune pozitiva pentru final si inceput. Se simte prospetime, un lucru bun intre atatea antichitati :)
pentru textul : provoc aer deIoana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet demulțumesc!
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii dece fain e primul vers!
pentru textul : Defrişare dePagini