Toți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
Draga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
în următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
Sapphire, e așa cum ai spus, a găsi mereu modalități prin care să prezinți cititorului aceleași idei vechi de când lumea. Dar există aici riscul de a nu fi acceptat, înțeles, pentru că, așa cum scriai mai demult într-un motto, "nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem deja". Oricând, oriunde, există loc de mai bine, iar aici mai e de lucrat. Mulțumesc pentru comentariul tău. Ela, voi revedea textul cât de curând, cu prelucrările necesare. Îți mulțumesc. Francisc, ar putea fi și aceea o părere, mulțumesc de trecere.
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
I liked your style, open and honest, so youthful and fresh. It might be the beginning of a novel about dusk. Kind of a young generation testimonial about Romanian new wave of immigration; the agravating masses conditions, as well as their dicontent with the Parliament reforms, all that comes about the phenomenon of a new kind of slavery, the slavery of monney and material accomplishments.
Really touching:
"I remember we talked about a few distinct things : Big Wal-Mart stores, Bananas year-round, and how big everything was gonna be in America. Similarly, we were both right and wrong. We were right at face-value, America is a really wealthy country, everything is HUGE here (cars, meals, women) it is really awesome and its definitely improved our quality of life. But we were wrong about the entire assumption of the conversation – that we were going to be happier."
(Sorry for my English is not as good as yours.)
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
înțeleg ce spui Adrian, dar nu se poate să nu recunosc că pe vremea evului ăluia negru nu saltimbancii și trupele de teatru nemțești sau englezești aveau succes ci tot cele italiene și franțuzești, cu toată brambureala, improvizația și surprinzătorul lor.
deci, recunosc că, indiferent de exigențele mele de o natură sau alta, comentariile de sub acest text sînt sauvuroase.
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
eu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
e un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
poezie duala (quasi-experiment?)in care eu m-am atasat de versul 3. Eu as fi pus (a)duc si in versul 3(de jos in sus) ca sa fie..oarecum simetrie..la ambele capete de pod;).
un text cu optiuni, unlike Romania...
Dinu, esti frumos fix aici: 'Unde e poezia de altădată? Unde sunt poeţii de altădată?'
In 'altădată'-land, nu?:)
Poate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
caut un fel simplu de a mulțumi fără să prelungesc momentul... m-ai citit , Mihaela, mulțumesc mult!
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă deToți avem și momente de dulcegăreală. Câteodată pot scoate mai mult din mine, dar nu știu de ce nu merge. Uneori graba, alteori lipsa de inspirație. Visez și eu să scriu din ce în ce mai bine, dar...
pentru textul : în noaptea asta deDraga Dorin, este pentru a doua oara aici pe Hermeneia cand fac referire la un nume propriu si prin comm-uri mi se raspunde cu "cine e asta?" de catre oameni de la care nu m-as fi asteptat la asa ceva, ma duc cu gandul la bancul cu nea Nicu la portile raiului il intreaba sf. Petru tu cine esti el zice Ceausescu, pai de unde sa stiu cine esti, uite aici sunt Platon, Newton, Einstein, fiecare mi-a demonstrat cu un crampei din descoperirile lui, zi si tu ceva sa inteleg ca esti tu... la care Ceusescu zice "da ' cine e astia?" iar sf. Petru "aa... Nicule, intra bre..." Prima oara cand Virgil ma intreba cine e Bukovski si acum cand tu ma intrebi cine e Florin Chilian. Acum nu ca ar fi vreo asemanare intre cei doi "nerecunoscuti" sau intre voi doi, astia care nu stiti cine sunt Bukovski si Chilian, dar presupun fie: 1/ ca tu traiesti o viata atat de cu capul intre urechi incat nu stii cine e Florin Chilian 2/ mai mult, nu doar ca nu stii dar nici nu dai si tu asa, ca omul din respect macar pentru mine sa zicem, un search pe google inainte sa-ti iasa asa, o pasarica pe gura 3/ Ori stii prea bine si consideri ca Florin Chilian este un neica nimeni pe langa tine Una dintre ele, care o fi Dorine? Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi decred ca e un text care incepe cu "hai" si de aceea l-am citit. mi se pare un text "de spleen" sau "de lehamite" gresesc?
pentru textul : 12'' detextul este destul de reusit. insa ultima parte suna putin fortat.
pentru textul : Da (Vinci) decailean, avand in vedere ca e textul meu, inclin sa iti dau dreptate:) multumesc oricum.
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini deîn următorul volum voi umple ultima pagină cu i-uri. să le pună cititorul pe unde vrea că eu am o mare problemă cu ele. cînd trebuiesc două pun una şi invers. probabil va trebui să mai tai din referirile directe la nervi. ar fi interesant să aflu şi de ce se mărunţeşte. sau e doar o impresie? merci Virgil dacă tot îţi place o strofă e ceva.
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deSapphire, e așa cum ai spus, a găsi mereu modalități prin care să prezinți cititorului aceleași idei vechi de când lumea. Dar există aici riscul de a nu fi acceptat, înțeles, pentru că, așa cum scriai mai demult într-un motto, "nu putem vedea decât ceea ce cunoaștem deja". Oricând, oriunde, există loc de mai bine, iar aici mai e de lucrat. Mulțumesc pentru comentariul tău. Ela, voi revedea textul cât de curând, cu prelucrările necesare. Îți mulțumesc. Francisc, ar putea fi și aceea o părere, mulțumesc de trecere.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deNu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
pentru textul : de regăsire deI liked your style, open and honest, so youthful and fresh. It might be the beginning of a novel about dusk. Kind of a young generation testimonial about Romanian new wave of immigration; the agravating masses conditions, as well as their dicontent with the Parliament reforms, all that comes about the phenomenon of a new kind of slavery, the slavery of monney and material accomplishments.
pentru textul : When the day breaks deReally touching:
"I remember we talked about a few distinct things : Big Wal-Mart stores, Bananas year-round, and how big everything was gonna be in America. Similarly, we were both right and wrong. We were right at face-value, America is a really wealthy country, everything is HUGE here (cars, meals, women) it is really awesome and its definitely improved our quality of life. But we were wrong about the entire assumption of the conversation – that we were going to be happier."
(Sorry for my English is not as good as yours.)
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane deQ: How many Dinu do we need to screw a comment on Hermeneia?
pentru textul : new year samba deînțeleg ce spui Adrian, dar nu se poate să nu recunosc că pe vremea evului ăluia negru nu saltimbancii și trupele de teatru nemțești sau englezești aveau succes ci tot cele italiene și franțuzești, cu toată brambureala, improvizația și surprinzătorul lor.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dedeci, recunosc că, indiferent de exigențele mele de o natură sau alta, comentariile de sub acest text sînt sauvuroase.
Salut!
...Un text care are potenţial. Aş înlocui unele expresii, cum ar fi "s-a stins ca o ţigară/n-a luat cu el decât un costum/icoana de lemn/. Finalul este unu foarte bun. Dacă restul s-ar ridica la înălţimea lui...
pentru textul : Tata deȘi acest text încalcă același punct din regulament. Te rog să remediezi. Este o abatere repetată.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deAleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
pentru textul : culoarea ochilor închiși deeu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
pentru textul : un avanpost al nebuniei deIn general poezia ta forteaza cititorul, nu e ceva ce se citeste asa, intr-o pauza de cinci minute, impinge imaginatia si
pentru textul : Cafea neagră cu migdale debobadile, bobadilă,
pentru textul : întârzieri demintea-ţi fumegă, feştilă...
totuşi limba ţi se-mparte
pe din două, ca la şarpe...
Multumesc pentru aprecieri si, bineinteles, pentru semnalarea greselilor pe care eu nu le observasem.
pentru textul : Ordinea întâlnirilor dee un text reusit, aparent fractionat, in care se recompun puzzle-uri, poze decolorate, destine, pagini albe, flash-uri, culori; toata recuzita unei a doua vieti, ce se proiecteaza inevitabil pe esafodajul angoaselor...acest rond de noapte-zi, viata-moarte pastreaza insa accente grave. frumos suflet are aceasta Ramona daca a stiut sa deschida a doua copilarie in tine...
pentru textul : A doua mea copilărie deIn primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri deo schita de portret simpla ,directa si plina de compasiune,un album care merita continuat
pentru textul : pe unde-o mai umbla deîmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Te citesc în continuare,
pentru textul : am evadat un timp (2) deSilvia
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
pentru textul : traces deApoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
cerusem ajutorul pentru editarea profilului, dar intre timp am vazut cum se face..scuzati!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - depoezie duala (quasi-experiment?)in care eu m-am atasat de versul 3. Eu as fi pus (a)duc si in versul 3(de jos in sus) ca sa fie..oarecum simetrie..la ambele capete de pod;).
un text cu optiuni, unlike Romania...
Dinu, esti frumos fix aici: 'Unde e poezia de altădată? Unde sunt poeţii de altădată?'
In 'altădată'-land, nu?:)
cheers to all!
pentru textul : poezie pe (contra)sens dePoate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
pentru textul : Ce rost are poezia? dedoar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
pentru textul : fog dee stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
pentru textul : Septembrie, începuturi dePagini