nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
Mari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
e frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
Domnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
Rafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
Iata ca ati reusit sa ma faceti sa zimbesc. Pina si Ecaterina cu penibilele ei interventii care par mai degraba bufonerii. Ecaterina, regulamentul spune ca noi nu incurajam astfel de comentarii la adresa comentariilor. Si te rog sa nu ma acuzi de alte chestii dar asa scrie acolo si scrie de multa vreme. Asta indiferent daca textul acesta merita sau nu merita o penita. Ai ceva de comentat despre text comenteaza dar te rog inceteaza cu aceste interventii hilare care au inceput sa ma faca sa ma indoiesc ca tu ai (sau ai avut vreodata) vreo legatura cu literatura. Ma tem ca tu simti nevoia unui spatiu public unde sa chat-uiesti. Exista destule. Cauta-le, dar nu mai transforma acest spatiu in asa ceva. Alina, da, ce sa ii faci, cred ca am eu ce am cu frigiderul. Vad ca a devenit deja celebra ideea. Poate ca e ceva la mijloc. Ma mai gindesc la propunerea ta anti-frigider. Andy Warhol a fost (fiindca nu mai traieste) un celebru pictor si artist american care a revolutionat semnificativ artele vizuale in anii 60-70 si 80 fiind o figura centrala a artei pop. A fost si un prolific regizor. De asemeni a fost unul dintre pictorii caruia i s-au vindut poate cel mai scump lucrarile inca din timpul vietii. A fost si o personalitate foarte excentrica. Multe din lucrarile lui sint in galerii americane si sint reprezentative pentru the American pop art. Poti citi despre el aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Andy_Warhol iar lucrari de-ale lui poti vedea aici: http://www.artcyclopedia.com/artists/warhol_andy.html sau aici: http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=1625&page=1
...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
Mici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
Ce pot să spun? Aș începe prin a remarca ”mâna de femeie”: mult mai sensibilă, mai tandră, mai delicată și evident... încărcată de mister. Dacă nu ar fi explicit ”trădarea lui dacă”, tabloidul te-ar putea purta către un ”if” în care trădarea propriu-zisă (tentaculară) ar putea fi amputată, sau mai bine zis simplificată: redusă la întrebarea ”ce-ar fi fost dacă” rezumând doar opțiunea. Totuși nu pot să nu admit superficialitatea unei astfel de interpretări (dat fiind decorul creat) și să recunosc că absenteismul motivării, sau justificării, are farmecul lui (prozatoric vorbind). Poate tocmai asta rezumă trădarea, particularizând frame-ul de față: potențiala gratuitate a unui gest (decizie) de moment, izvorâtă probabil din frica de dependență. Cineva drag mie îmi spunea odată: ”toți dependenții caută ceea ce nu vor mai găsi niciodată: acea primă senzație unică”. De-aici și picajul, mai corect spus: vria ulterioară.
M-am regăsit, fără să vreau...
Cu drag,
Acum am vazut propunerea ta. Spun doar atit: eu in locul tau ori nu as fi scris textul acesta, ori as fi renuntat la el. Nu ma intreba de ce, raspunsurile sunt in tine. Fiindca, uimitor pentru mine, tu doresti amplificarea fenomenului si doresti si altii implicati in el. Stiu pe cineva inalt pe toate nivelurile care ti-ar spune acum: "ai mare grija la EU-l tau". Acesta a fost ultimul meu comentariu, pe luna martie.
consider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
E ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
Doamna Cristina,
"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
Lea, uneori în viață ajungi să afirmi precum dna Doinița Coman "suficientă mie nu mi-am fost niciodată" pentru ca mai apoi să găsești această sintagmă la Montherlant în "Demonul binelui", pare-mi-se. trăim printre semnificați, aici da, ocnași, dar semnificanții sunt eliberare.cât despre mirare există o carte interesantă "Mirarea filozofică" apărută prin '90 și ceva, care mi-a declanșat resorturile pozitive pentru înțelesul cuvântului, după cum îl spuneai și tu, iar singurătatea e o noțiune mai mult decât relativă și discutabilă. cât despre actul faustian pe care îl intuiesc în ce-mi spui, sunt străin.cad bine voroavele tale, triste ca tricoul de pe mine:) Aranca, semnele tale sunt un semn bun pentru mine, reprezinți o categorie importantă de cititori:)! Bianca, nu pot să nu savurez comentariul tău. ironia o împărțim frățește. îmi place modul tău de argumentare și cred că ți-am mai făcut complimentul acesta:), însă intuiția este de-a dreptul debordantă. ai presimțit că spectatorul este personajul principal cât și faptul că starea mea de acum îmi este favorabilă actului creativ:) bravo! cine nu și-ar dori cititori atât de atenți și dezinvolți?:)mulțam de acestea și de îngălbenire![ce zici, am mai epatat o dată?:)]
păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
Marina, nu înțeleg de ce nu publici un volum de poezii în franceză direct la Paris. Precis ai suficiente texte pentru un volum. Chiar e păcat, sunt frumoase, și cred că ar fi apreciate favorabil. Și așa poeții români sunt foarte slab cunoscuți peste hotare. Aranca vine de la Știma Lacurilor a lui Cezar Petrescu? Sunt curios. :)
Am observat și în celălalt text o tendință la prea multe virgule, am impresia că dumneavoastră nu puneți virgule după reguli gramaticale, ci după cum faceți pauză între gânduri. Ține de tehnică, le puteți înlătura, se descurcă cititorul. :) Un pic de atenție și la "cearceaful" acela, la "bunu-simț", "găzdoiu", la "iar educaţia, istorică" și "Tort de ciocolată, n-am avut".
Altfel, e haioasă rău. De la polonicul acela am râs într-una. Mă bucur de-un scriitor așa de dezinvolt pe site. Îmi place tare mult cursivitatea, descrierile, umorul ăsta grozav de situație cu care nu de descurcă oricine. Sper să mai postați astfel de texte, dar periați-le totuși înainte.
conform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
revii cu o alta croiala.
pentru textul : Spune-i demaine voi sti
o sa aflu
nu am gasit cusur tehnic acestui text. este complex si imi pace fiecare figura de stil utilizata. deci: deoarece, din pricina si de aceea, semnul meu galben! fain!
pentru textul : dialog cu mirabeau deAm vazut mult mai tarziu din motive obiective, demersul facut catre Virgil Titarenco. Scuzele de rigoare. Iti doresc Succes!
pentru textul : Concurs literar detagurile astea funcționează vreodată?
pentru textul : angoase&fisuri deMari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
pentru textul : Radical din doi deViorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
pentru textul : aşteptarea după Simion dee frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"
pentru textul : nevroză dep de la?
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. deÎmi plac doar strofele I și III a doua este din păcate fadă, un crochiu fals, fără un mesaj autentic și nu îmi explic încă de ce...
pentru textul : Depresivă deDomnule profesor, îmi cer scuze pentru acest comentariu ce nu va depăși un anume aspect specultiv, dar în matematicile superioare nu intru de teamă că ma veți prinde ușor cu lecția neînvățată și mă veți lăsa corigentă. Însă mărturisesc că nu pentru frumusețea lor am ales acele citate, ci fiindcă ele mi s-au părut ilustrative în ce privește doctrina non-dualității, adwaita-vada - care, la rândul său, mi s-a părut perfect ilustrată de “descoperirea” lui Cantor. Consider că uluitoare nu este atât concluzia la care s-a ajuns – demonstrarea matematică a existenței lui Dumnezeu – ci posibilitatea ca un adevăr metazific (scuzați-mi pleonasmul) să fie demonstrat pe cale rațională! Dar, mergând mai departe, consider că adjectivul “rațional” ar trebui pus, întrucâtva, sub semnul întrebării, dacă nu cumva contestat de-a binelea (de acea am așezat și descoperirea între ghilimele, mai sus) datorită însăși mărturisirii lui Cantor: că demonstrația i-a fost revelată de Dumnezeu. Cuvântul “revelație” mă duce cu gandul la conceptul Șruti din doctrina hindusă –acea iluminare obtinuță nu pe calea raționalului, care este echivoc, limitat și failibil, ci pe calea intuiției intelectuale pure, “solare”. Considerați-le niste “gânduri cu voce tare” pe care prefer să le las să se manifeste aici (e mai liniște decât dincolo) și…sper ca nu voi fi intrat și eu în cine știe ce traistă… Dacă am făcut-o, luați-mă de o aripă și scoteți-mă ușurel afară.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deRafael, dacă nu era ironie, e mai grav... versurile așa tăiate de tine sună atât de aiurea că la prima vedere mi-am spus că nu sunt din poezia mea. M-am liniștit apoi, recitind tot. Încearcă și tu să recitești punând altfel semnele de punctuație... dacă nu, cu adevărat e grav (textul I mean). Mulțumesc de revenire. Și da, poți oricând paria pe imaginația mea.
pentru textul : Piața norilor deeu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
pentru textul : Milli defragmentul "cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." este din "Luna în câmp" de Nichita Stănescu.
pentru textul : mâna ta stângă deIata ca ati reusit sa ma faceti sa zimbesc. Pina si Ecaterina cu penibilele ei interventii care par mai degraba bufonerii. Ecaterina, regulamentul spune ca noi nu incurajam astfel de comentarii la adresa comentariilor. Si te rog sa nu ma acuzi de alte chestii dar asa scrie acolo si scrie de multa vreme. Asta indiferent daca textul acesta merita sau nu merita o penita. Ai ceva de comentat despre text comenteaza dar te rog inceteaza cu aceste interventii hilare care au inceput sa ma faca sa ma indoiesc ca tu ai (sau ai avut vreodata) vreo legatura cu literatura. Ma tem ca tu simti nevoia unui spatiu public unde sa chat-uiesti. Exista destule. Cauta-le, dar nu mai transforma acest spatiu in asa ceva. Alina, da, ce sa ii faci, cred ca am eu ce am cu frigiderul. Vad ca a devenit deja celebra ideea. Poate ca e ceva la mijloc. Ma mai gindesc la propunerea ta anti-frigider. Andy Warhol a fost (fiindca nu mai traieste) un celebru pictor si artist american care a revolutionat semnificativ artele vizuale in anii 60-70 si 80 fiind o figura centrala a artei pop. A fost si un prolific regizor. De asemeni a fost unul dintre pictorii caruia i s-au vindut poate cel mai scump lucrarile inca din timpul vietii. A fost si o personalitate foarte excentrica. Multe din lucrarile lui sint in galerii americane si sint reprezentative pentru the American pop art. Poti citi despre el aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Andy_Warhol iar lucrari de-ale lui poti vedea aici: http://www.artcyclopedia.com/artists/warhol_andy.html sau aici: http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=1625&page=1
pentru textul : intimități fără bluetooth deMultumesc pentru inspirata selectie a frumoaselor citate prezentate
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor de...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
pentru textul : ...I'm growing like spells... deMici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
pentru textul : askalon deCe pot să spun? Aș începe prin a remarca ”mâna de femeie”: mult mai sensibilă, mai tandră, mai delicată și evident... încărcată de mister. Dacă nu ar fi explicit ”trădarea lui dacă”, tabloidul te-ar putea purta către un ”if” în care trădarea propriu-zisă (tentaculară) ar putea fi amputată, sau mai bine zis simplificată: redusă la întrebarea ”ce-ar fi fost dacă” rezumând doar opțiunea. Totuși nu pot să nu admit superficialitatea unei astfel de interpretări (dat fiind decorul creat) și să recunosc că absenteismul motivării, sau justificării, are farmecul lui (prozatoric vorbind). Poate tocmai asta rezumă trădarea, particularizând frame-ul de față: potențiala gratuitate a unui gest (decizie) de moment, izvorâtă probabil din frica de dependență. Cineva drag mie îmi spunea odată: ”toți dependenții caută ceea ce nu vor mai găsi niciodată: acea primă senzație unică”. De-aici și picajul, mai corect spus: vria ulterioară.
pentru textul : dream maker deM-am regăsit, fără să vreau...
Cu drag,
Acum am vazut propunerea ta. Spun doar atit: eu in locul tau ori nu as fi scris textul acesta, ori as fi renuntat la el. Nu ma intreba de ce, raspunsurile sunt in tine. Fiindca, uimitor pentru mine, tu doresti amplificarea fenomenului si doresti si altii implicati in el. Stiu pe cineva inalt pe toate nivelurile care ti-ar spune acum: "ai mare grija la EU-l tau". Acesta a fost ultimul meu comentariu, pe luna martie.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deconsider firească dorința lui Virgil, și ți-o spun cu toată simpatia pe care ne-o declararăm recent. pentru că știu că ești un om inteligent, cred că vei observa că am dorinta de a citi mai mult din tine, iar revista Litere apare mai rar decît Hermeneia. asta ca să și glumim un pic. înțelegi deci și prin urmare ce vreau să spun. astfel, aștept cât mai multe articole , pentru că te bănuiesc prolific în scris. dacă mă înșel în privința cantității textelor tale, corectează-mă. acest articol, pentru că de aici pleacă tot solilocul meu, mi-a stârnit pofta de a lectura și mâine unul. dar asta nu mai depinde de mine.
pentru textul : Eminescu azi de1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
pentru textul : Tristete deE ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
pentru textul : a tăcut deDoamna Cristina,
pentru textul : Stupidităţi...aniversare de"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
Lea, uneori în viață ajungi să afirmi precum dna Doinița Coman "suficientă mie nu mi-am fost niciodată" pentru ca mai apoi să găsești această sintagmă la Montherlant în "Demonul binelui", pare-mi-se. trăim printre semnificați, aici da, ocnași, dar semnificanții sunt eliberare.cât despre mirare există o carte interesantă "Mirarea filozofică" apărută prin '90 și ceva, care mi-a declanșat resorturile pozitive pentru înțelesul cuvântului, după cum îl spuneai și tu, iar singurătatea e o noțiune mai mult decât relativă și discutabilă. cât despre actul faustian pe care îl intuiesc în ce-mi spui, sunt străin.cad bine voroavele tale, triste ca tricoul de pe mine:) Aranca, semnele tale sunt un semn bun pentru mine, reprezinți o categorie importantă de cititori:)! Bianca, nu pot să nu savurez comentariul tău. ironia o împărțim frățește. îmi place modul tău de argumentare și cred că ți-am mai făcut complimentul acesta:), însă intuiția este de-a dreptul debordantă. ai presimțit că spectatorul este personajul principal cât și faptul că starea mea de acum îmi este favorabilă actului creativ:) bravo! cine nu și-ar dori cititori atât de atenți și dezinvolți?:)mulțam de acestea și de îngălbenire![ce zici, am mai epatat o dată?:)]
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée depăcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
pentru textul : Bestial Planet deMarina, nu înțeleg de ce nu publici un volum de poezii în franceză direct la Paris. Precis ai suficiente texte pentru un volum. Chiar e păcat, sunt frumoase, și cred că ar fi apreciate favorabil. Și așa poeții români sunt foarte slab cunoscuți peste hotare. Aranca vine de la Știma Lacurilor a lui Cezar Petrescu? Sunt curios. :)
pentru textul : Cantilène deAm observat și în celălalt text o tendință la prea multe virgule, am impresia că dumneavoastră nu puneți virgule după reguli gramaticale, ci după cum faceți pauză între gânduri. Ține de tehnică, le puteți înlătura, se descurcă cititorul. :) Un pic de atenție și la "cearceaful" acela, la "bunu-simț", "găzdoiu", la "iar educaţia, istorică" și "Tort de ciocolată, n-am avut".
Altfel, e haioasă rău. De la polonicul acela am râs într-una. Mă bucur de-un scriitor așa de dezinvolt pe site. Îmi place tare mult cursivitatea, descrierile, umorul ăsta grozav de situație cu care nu de descurcă oricine. Sper să mai postați astfel de texte, dar periați-le totuși înainte.
pentru textul : În vizită deconform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me deAre ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
pentru textul : laleaua neagră dePagini