loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Multumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
Explică şi tu că un „spaţiu banach” este un spaţiu vectorial normat, norma definind o distanţă ceea ce-l face să devină spaţiu metric care, la rândul său, este un spaţiu topologic şi dacă spaţiul metric indus de normă este complet, atunci avem de-a face cu un „spaţiu banach”. Unde mai pui că există şi un „spaţiu barbelian”, că tot a venit vorba de Ion Barbu.
Acu’, poezia Otiliei mi se pare un exerciţiu intelectual interesant. De ce n-ar fi şi aşa ceva poezie, în măsura în care abstracţiunile sunt ilustrate concret şi asocierea conduce la sentimente? Pentru cei care sunt (numai) lucizi, poate fi doar un joc (interesant). Pentru cei care mai au, în plus şi sensibilitate poetică poate fi chiar poezie. Voi urmări ce scrie Otilia (până acum n-am făcut-o) pentru a mă lămuri dacă-şi creează un „stil” sau acest text e numai un exerciţiu
Am recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
da, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
ah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
cu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
peniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
Andule,
Îmi dau seama că eschivezi și uite că o faci prost ca de multe ori când logica nu îți funcționează. Vorbești mult despre lucruri pe care nu le știi, dar asta este o expolițiune.
1. Te bagi în seamă pentru prestigiu pe site, și te rog nu te preface că nu e așa.
2. Tot ăla rămâi, dar nu îți dai seama, un tip instabil și infantil cu ceva cunoștințe despre literatură.
3. Habar nu ai cât câștig, dar o să îți cumpăr din banii pentru donații o muzicuță să prestezi la metrou.
4. nu ai văzut niciodată Tecuciul, dar vorbești de parcă aici ți-ai pierdut doi dinți din față. (a la Sorescu) adică iar nu ai habar despre ce îndrugi.
5. Sponsorizările tale... ahhh, îmi aduc aminte cât ai contribuit la roliteratura. Generosule!
6. Dacă aș vrea să mă bag în seamă nu ți-aș răspunde ție acum.
cred că am fost destul de clar.
scuze pt offtopic Virgil!
trec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
Uite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
Imi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o creație vetustă, dulceagă, fără suflu poetic. periaz-o de epitetele inutile, de clișee, dă-i o notă numai a ta.
pentru textul : de acolo vor veni primăveri demultumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deloool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
În prima strofă am intervenit la recomadările dumneavoastră mulțumesc pentru sfaturi.Cu o poză o să revin in zilele următoare,mulțumesc pentru trecere
pentru textul : E timpul să trag de fiare deDorin!
pentru textul : Sprint final, în gheare deMultumesc mult, sunt onorata sa fiu prezenta in acest volum, va doresc mult succes, fie ca acest eveniment de inalta emotie spirituala sa formeze punti de lumina spre incantarea indragostitilor de poezie!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deicoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu
pentru textul : despre tine deȘtiți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deExplică şi tu că un „spaţiu banach” este un spaţiu vectorial normat, norma definind o distanţă ceea ce-l face să devină spaţiu metric care, la rândul său, este un spaţiu topologic şi dacă spaţiul metric indus de normă este complet, atunci avem de-a face cu un „spaţiu banach”. Unde mai pui că există şi un „spaţiu barbelian”, că tot a venit vorba de Ion Barbu.
Acu’, poezia Otiliei mi se pare un exerciţiu intelectual interesant. De ce n-ar fi şi aşa ceva poezie, în măsura în care abstracţiunile sunt ilustrate concret şi asocierea conduce la sentimente? Pentru cei care sunt (numai) lucizi, poate fi doar un joc (interesant). Pentru cei care mai au, în plus şi sensibilitate poetică poate fi chiar poezie. Voi urmări ce scrie Otilia (până acum n-am făcut-o) pentru a mă lămuri dacă-şi creează un „stil” sau acest text e numai un exerciţiu
pentru textul : nu face pasul greşit tocmai în miez deAm recitit si nu am pentru ce sa-mi cer scuze... pentru stilul franc de a pune problema nu pot sa o fac pentru ca tu esti un membru de la care hermeneia asteapta sa dai tonul pe coordonate opuse a ceea ce faci acum... nu incurajarea unei sensibilitati nepotrivite in raport cu un text postat pentru a astepta reactii sau inducerea sentimentului de jena si culpabilizarea celui ce indrazneste sa-si spuna opinia servesc acestui scop... dar poate ca ai dreptate cu acel "voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici"... poate ca nu e locul potrivit. Virgil spunea "În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor..."... se pare ca s-a ajuns ca lectorilor sa le fie frica sa comenteze... cel putin anumiti autori. Si cu asta am incheiat discutia aici ca o lungim aiurea cand lucrurile sunt foarte clare.
pentru textul : urme de cerb deMultumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
pentru textul : Renașterea împușcata deDespre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
da, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deÎmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
pentru textul : Joc deah, si inca ceva, trecand fugitiv peste comentarii, nu cred ca un asemenea text nu s eincadreaza in regulament, sunt altele care chiar sunt nepotrivite... again, queen
pentru textul : Gând de vecernie decu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deIonuț, nu e nicio problemă. am citit poezia și a rămas senzația de oraș între două lumi. atît.
pentru textul : confluențe depeniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
pentru textul : avort de... și ritmul jalnic.
pentru textul : Porumbelul alb deMi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deDo you ever fall asleep there, Dorothy? Frumos, surprinzător, Ioana. High... and low.
pentru textul : high rojo deAndule,
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deÎmi dau seama că eschivezi și uite că o faci prost ca de multe ori când logica nu îți funcționează. Vorbești mult despre lucruri pe care nu le știi, dar asta este o expolițiune.
1. Te bagi în seamă pentru prestigiu pe site, și te rog nu te preface că nu e așa.
2. Tot ăla rămâi, dar nu îți dai seama, un tip instabil și infantil cu ceva cunoștințe despre literatură.
3. Habar nu ai cât câștig, dar o să îți cumpăr din banii pentru donații o muzicuță să prestezi la metrou.
4. nu ai văzut niciodată Tecuciul, dar vorbești de parcă aici ți-ai pierdut doi dinți din față. (a la Sorescu) adică iar nu ai habar despre ce îndrugi.
5. Sponsorizările tale... ahhh, îmi aduc aminte cât ai contribuit la roliteratura. Generosule!
6. Dacă aș vrea să mă bag în seamă nu ți-aș răspunde ție acum.
cred că am fost destul de clar.
scuze pt offtopic Virgil!
promit sa-l recit cu prima ocazie, sa vedem daca seamana cu ceea ce "ai auzit", lecturandu-l.. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demultumesc.
penita
pentru textul : coliba mea de corali deiata unul din textele acelea cu care nun prea stii ce sa faci decit probabil sa zimbesti putin. evident, nu lipsit de imaginatie
pentru textul : mi-e frică să dorm detrec în fiecare zi neobservată înainte de a pleca îmi caut ochelarii și cheile rătăcite întotdeauna seara mă furișez în sufragerie televizorul e aprins mă aplec să văd dacă doarme și îl sărut ca de obicei deschid geamul lumânarea e aprinsă are întotdeauna grijă să ardă lângă icoană mă gândesc să scriu cândva despre asta despre ziua de azi nu mai pot să spun nimic nu mai vreau să gândesc acum nu simt nici oboseala nici teama aici dorm și ușa e încuiată mâine va ploua iar eu am răbdare înseamnă că va fi un nou răsărit în loc de comentariu. cu aleasa prietenie, mircea nincu.
pentru textul : eu trec așa în fiecare zi deUite ca nu stiu sigur daca in haiku-ul clasic se poate continua o idee dintr-un vers in versul urmator...dar ma interesez :) ce stiu e ca in haiku modern, multe din regulile stricte nu se mai respecta. mai ales pentru haiku-urile scrise in alte limbi decat cea japoneza.
pentru textul : Dor deTe rog să mă scuzi că te-am botezat Hialine !
pentru textul : Prag dee ok, nu-i graba.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu folosesc Opera pe un tel samsung.
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
pentru textul : Neant deImi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
pentru textul : delirice VII dePagini