intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
Între ironie şi nostalgie, aşa cum am mai spus-o şi altă dată, există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer.
Dacă se priveşte cu atenţie cam ce se postează, îndeosebi ca „poezie”, pe aici, dar şi pe alte site-uri, precum şi ce se publică, se poate observa cum nostalgia începe să detroneze ironia (care, începând cu romantismul şi trecând în PoMo – fiecare cu specificul său – a făcut carieră). S-a început, mai întâi, să se vorbească de părinţi (îndeosebi mame), bunici, străbunici, etc., care populează spaţiul unei copilării mirific-idealizate (un fel de „cult” al strămoşilor); ca să se ajungă, treptat, pur şi simplu, la o puritate şi nevinovăţie a copilăriei şi, de aici, la mitografia poveştilor (frumoasă, cea bântuită de tot soiul de fantasme, mai mult sau mai puţin înfricoşătoare fiind evitată); ca încet, încet, să se ajungă la divinitate. Astfel, pentru că a venit vorba, se poate vedea ultima inflaţie de „psalmi” (nu o spun totuşi în sens peiorativ) chiar pe Hermenia. Sub acest imperiu se înscrie şi textul de faţă. Se poate scrie poezie de această factură? Ba bine că nu atâta timp cât nu apare rutina şi deci plictiseala suprasaturaţiei. În acest sens, referindu-ă tot la H., pot fi identificate câteva texte de referinţă. Printre ele, unul recent al Maricicăi Frumosu, dar şi altele. Şi, în comparaţie cu ele, poate fi judecat şi textul de faţă care are, cert, valenţe poetice în care sugestia funcţionează nestingherit, nefiind simulată printr-o scriitură la „rece”, voit controlată.
Interesantă mai apare şi o altă tendinţa: cea a unei, să-i zic, „nostalgii ironice”. E vorba de o ironie afectiv benefică (spre deosebire de cea PoMo, cu tente puternice de maliţiozitate şi chiar de sarcasm). Ilustrată, după umila mea părere, de un Dorin Cozan. Care, însă, mai posedă şi alte valenţe, cum ar fi o „reinterpretare” a miturilor, dar şi altele care-sporesc sugestia. Dar despre asta cu altă ocazie.
Îi mulţumesc autoarei care mi-a prilejuit aşternerea acestor gânduri
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
Călin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
Greșit/corect:
iesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
tabloidul acesta ma duce cu gandul la ziua de ieri, cand totul era minunat iar azi totul e pierdut. sunt lucruri care raman, incercarea de a ti descoperi ochiul, in acelasi timp cu o alta miscare, de retinere si aparare, prin imaginile-cliseu. ca tehnica, face posibil mesajul, insa, pana la urma, de ce ti e frica sa se vada ca plangi cu lacrimi de crocodil?
Apreciez foarte mult ideea ta de a publica pe Hermeneia recenzii de carte. Desigur că o imagine reprezentativă, aleasă de tine, după lectura cărții sau poate chiar imaginea copertei, ar fi de adăugat la astfel de texte. Felicitări!
Voi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
am ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Multumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
chiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
Soluţia ?
Aş ruga autorul să-mi indice, dacă se poate, un element de lirism veritabil din acest text, pentru că, personal, îmi pare o scriere de un prozaism rar întâlnit, iar dacă fac un efort, sunt sigur că pot aduce sub ea corespondent din lumea manelistică.
Atrag atenţia că, dacă tot se pun virgule, ele trebuie să fie aşezate corect, iar punctele de suspensie sunt trei la număr, cu spaţiu după, nu înainte, nici şi înainte şi după.
Ca niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
Unu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
Imaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
Multumesc pentru atentie.
da. este o alternativă. prefer să folosesc resursele sistemului de operare. am făcut un tutorial video în care sînt prezentate setările necesare pentru diacritice.
funcții taste:
[ -ă;
]- î;
;- ș;
' -ț;
\ - â.
procedura este prezentată pe Windows 7 dar este valabilă și pentru XP sau Vista.
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
Intrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
Un text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
excelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii deÎntre ironie şi nostalgie, aşa cum am mai spus-o şi altă dată, există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer.
Dacă se priveşte cu atenţie cam ce se postează, îndeosebi ca „poezie”, pe aici, dar şi pe alte site-uri, precum şi ce se publică, se poate observa cum nostalgia începe să detroneze ironia (care, începând cu romantismul şi trecând în PoMo – fiecare cu specificul său – a făcut carieră). S-a început, mai întâi, să se vorbească de părinţi (îndeosebi mame), bunici, străbunici, etc., care populează spaţiul unei copilării mirific-idealizate (un fel de „cult” al strămoşilor); ca să se ajungă, treptat, pur şi simplu, la o puritate şi nevinovăţie a copilăriei şi, de aici, la mitografia poveştilor (frumoasă, cea bântuită de tot soiul de fantasme, mai mult sau mai puţin înfricoşătoare fiind evitată); ca încet, încet, să se ajungă la divinitate. Astfel, pentru că a venit vorba, se poate vedea ultima inflaţie de „psalmi” (nu o spun totuşi în sens peiorativ) chiar pe Hermenia. Sub acest imperiu se înscrie şi textul de faţă. Se poate scrie poezie de această factură? Ba bine că nu atâta timp cât nu apare rutina şi deci plictiseala suprasaturaţiei. În acest sens, referindu-ă tot la H., pot fi identificate câteva texte de referinţă. Printre ele, unul recent al Maricicăi Frumosu, dar şi altele. Şi, în comparaţie cu ele, poate fi judecat şi textul de faţă care are, cert, valenţe poetice în care sugestia funcţionează nestingherit, nefiind simulată printr-o scriitură la „rece”, voit controlată.
Interesantă mai apare şi o altă tendinţa: cea a unei, să-i zic, „nostalgii ironice”. E vorba de o ironie afectiv benefică (spre deosebire de cea PoMo, cu tente puternice de maliţiozitate şi chiar de sarcasm). Ilustrată, după umila mea părere, de un Dorin Cozan. Care, însă, mai posedă şi alte valenţe, cum ar fi o „reinterpretare” a miturilor, dar şi altele care-sporesc sugestia. Dar despre asta cu altă ocazie.
Îi mulţumesc autoarei care mi-a prilejuit aşternerea acestor gânduri
pentru textul : coliba mea de corali deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
multumesc pentru tot..urari, lectura, trecere...te mai astept...o sa vin sa te citesc...
pentru textul : arhitect davidov deCălin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
pentru textul : Un poem imposibil deGreșit/corect:
pentru textul : nu sunt Hilbert deiesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
tabloidul acesta ma duce cu gandul la ziua de ieri, cand totul era minunat iar azi totul e pierdut. sunt lucruri care raman, incercarea de a ti descoperi ochiul, in acelasi timp cu o alta miscare, de retinere si aparare, prin imaginile-cliseu. ca tehnica, face posibil mesajul, insa, pana la urma, de ce ti e frica sa se vada ca plangi cu lacrimi de crocodil?
pentru textul : tabloid deApreciez foarte mult ideea ta de a publica pe Hermeneia recenzii de carte. Desigur că o imagine reprezentativă, aleasă de tine, după lectura cărții sau poate chiar imaginea copertei, ar fi de adăugat la astfel de texte. Felicitări!
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deVoi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
pentru textul : excalibur deam ajuns din intamplare la el...poate nu "intamplare" e cel mai bun cuvant, cred ca il cautam e ceva vreme, fara sa stiu exact ce caut!
sa comentez? ce sa comentez?
mai bine il recitesc...
multumesc, Luminita.
pentru textul : psaltirea după Lilith deTextul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMultumesc, Doru Lubov. Deși admir creația Anei Blandiana (pe care am avut onoarea să o cunosc personal, să fiu o vreme prin preajma domniei-sale), poeta mea preferată este Ileana Mălăncioiu (în special volumele "Sora mea de dincolo", "Traversând zona interzisă"). Despre expoziții: majoritatea lucrărilor mele sunt elaborate în tehnica gravurii, cu predilecție aquaforte și aquatinta color, având o tematică fantastică. Imposibilitatea de a le reproduce identic cu originalul a amânat apariția unui album complet multă vreme. Însă expun gravură aici unde sunt și unde sunt foarte apreciate. Autorul meu preferat sf este Gerard Klein "Les Seigneurs de la guerre" tradusă și la noi "Seniorii războiului". În egală măsură cu Ray Bradbury îl apreciez și pe John Brunner pe care l-am întâlnit la una din convențiile europene de sf. Am publicat prea puțin prin "Anticipația". Poți căuta spre ex. "Elegie pentru o epavă cibernetică" scrisă în colaborare cu un bun prieten.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață devesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
pentru textul : blog de iarnă dea se citi gâze în afirmația de mai sus ”gâze și Dumnezeu”. sensul nu suferă oricum modificări.
pentru textul : sunt liber deviolent e mult spus cred. e doar puterea unui gest de a produce o suferinta muta careia nu te poti opune. mai treci:)
pentru textul : ea (indiferența se așează în lucrurile mărunte) deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo dechiar dacă merge pe căi bătătorite, textul tău, Virgil, are calitatea că punctează un mare adevăr: lipsa elitelor. ( poate n-ar fi fost rău de menţionat elitele, tot ce s-a putut forma în 20 de ani iterbelici, decimate în puşcăriile comuniste).
trist pt. mine e faptul că generaâţia care în dec. 1989 avea 3-4-5 ani, calcă în politică, vertiginos, pe urmele "seniorilor".
pentru textul : problema românilor deSoluţia ?
Aş ruga autorul să-mi indice, dacă se poate, un element de lirism veritabil din acest text, pentru că, personal, îmi pare o scriere de un prozaism rar întâlnit, iar dacă fac un efort, sunt sigur că pot aduce sub ea corespondent din lumea manelistică.
Atrag atenţia că, dacă tot se pun virgule, ele trebuie să fie aşezate corect, iar punctele de suspensie sunt trei la număr, cu spaţiu după, nu înainte, nici şi înainte şi după.
pentru textul : Fostei mele șótii dedeocamdată este ceea ce este după care cine știe...ce va fi. vă mulțumesc pentru părere.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă deCa niște pietre răsărindu-și capul deasupra apei... acest vers mă face să inchid ochii și să ascult susurul apei cum trece peste fiecare piatră și înțeleg că ziua aceasta n-a trecut degeaba.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deUn ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie deUnu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deImaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
pentru textul : Bluejay deMultumesc pentru atentie.
da. este o alternativă. prefer să folosesc resursele sistemului de operare. am făcut un tutorial video în care sînt prezentate setările necesare pentru diacritice.
funcții taste:
pentru textul : Salvaţi de diacritice de[ -ă;
]- î;
;- ș;
' -ț;
\ - â.
procedura este prezentată pe Windows 7 dar este valabilă și pentru XP sau Vista.
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
pentru textul : gust de timp deIntrebari: De cite ori pe an se intimpla Virtualia? Cine participa? Ce se intimpla? Cine scrie feed-backul? Mi-am vazut una dintre poezii sub numele Virtualiei (11 parca!) si as vrea sa ma lamuresc (in termeni mai putin poetici) cum se desfasoara... Pina atunci un Craciun Fericit si sa ne adunam toate dorurile de decembrie in poezie! Corina
pentru textul : Virtualia deUn text care reuseste se te faca sa rezonezi cu niste sentimente foarte intime ale autorului, este ceva asa, ca un confesional. Constat ca Emil merge ascendent in directia acestei proze poetice extrem de confesive, aproape indecente uneori, insa stiu, a mai spus-o cineva, doar el poate sa faca asa ceva. Un altul cred ca s-ar simti dezbracat in mijlocul unei multimi, dar lui Emil ii iese. As vrea sa mai purici textul, e pacat... Semnalez doar cateva chestii (typo-uri sau nu) "da-o-n masa" (in ma-sa poate) "cartarascu" - daca e vorba de mircea atunci e cartarEscu "nu-l vazusem demult" - cred ca in mod corect se zice "nu-l vazusem de mult" (adica de mult timp". Cuvantul demult inseamna "candva, once upon a time", right? mai e un "bursc" la un moment dat, ma rog, e de inteles, la ziar sunt unii care corecteaza, dar aici trebuie sa faci tu asta, cu atat mai mult cu cat esti editor, right? Placut, Andu
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deCristina, după asemenea comentariu, simt nevoia să mă pipăi. și găsesc același corp... of! îmi spun - deci nu la mine se referea Eminescu! ;(
îmbrățișarea a ajuns, să știi! mulțumesc. ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deexcelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
pentru textul : Copilei dePagini