Mi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
Existența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
Am și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
mă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
Madim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
Ideea nu e proastă dar textul are părți care îl dezavantajează. De exemplu, ce caută în text „ Odată cu el s-a oprit în loc un fotograf, Kevin Carter.”? E absolut aiurea. Apoi, ce caută „metanie” acolo? Hai să fim serioși. Textul mai are și alte chestii siroapoase. Repet, ideea e interesantă și ar fi putu fi exploatată cu mult mai bine. Părerea mea.
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
Felicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.
Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").
Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).
Încă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
Pana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
Perspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
cu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
Alma, a trebuit să mă întorc pe textul tău... e senzația aceea de ireal, de diafan fără a fi desuet... cum ai reușit? Și mai era ceva, ce m-a împiedicat să las semn prima dată. Pînă nu mi-am dat seama despre ce este vorba, nu am putut să scriu. E ceva care mie mi se pare artificial... prima parte. Și asta pentru că nu cred că există astfel de ochi. Atîta tot. Acolo cred eu că ai exagerat. Trebuie să găsești alt început. Generalizează fără a da impresia că o faci, așa cum ai reușit să o faci în restul textului. Aici ai fost prea abruptă. Restul însă e o atingere delicată de feminitate... fără "discurs", cald, puțin flegmatic chiar, într-o încercare de redefinire... Evidențiez și eu experimentul tău (vostru?), cu mulțumire și cu rugămintea de a revedea începutul...
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
Mă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deMi se pare un poem bun și o rescriere modernă a ideii de psalm.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deExistența și/sau non-existența lui Dumnezeu la fel ca relația dintre Dumnezeu și poet a făcut obiectul psalmilor pentru mai bine de trei decenii de poezie, hai să o numesc modernă, de la Arghezi încoace. Aici eu văd că Virgil inovează cu o notă de modernism absolut necesară, dacă Arghezi 'înfigea lopata adânc în odaie' pentru a-l descoperi pe Dumnezeu în adâncuri, așa, în urma unei munci asidue specifice acelor vremuri post industrializare, Virgil rămăne fără Dumnezeu așa, pur și simplu, cum ni se întâmplă în epoca noastră când totul (dar mai ales disparițiile) se produc în fracțiuni de secundă. Desigur e și un pic de filozofie în poemul ăsta mie îmi place Nietzsche dar chestia cu Dumnezeu care ne-a părăsit e poate prea evidentă în primele versuri.
Oricum, nu vreau să mă lungesc ca pelteaua, un psalm modern bun.
Iar comentatorul Nicodem mie cel puțin îmi amintește de un personaj foarte în vogă la ora actuală în România și anume de Corneliu V.T. Poet nelipsit de talent dar oricum discutabil, în niciun caz reprezentativ în literatura română, acest om reușește totuși să rămână permanent în atenție printr-un procedeu arhicunoscut dar care iată că nu și-a trăit încă ultimul imperiu... diversiunea intelectualistă.
Oricum, faptul că m-am referit aici la persoana dumitale Nicodem nu înseamnă că cele stabilite anterior între noi s-au schimbat cu ceva. De fapt, după cum am constatat, nimic nu s-a schimbat încă.
Andu
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deO poezie unitară în care există imagini reușite. Mi-a plăcut în mod deosebit " Dumnezeu este o pernă pe care îmi adorm iluziile"
pentru textul : Perna denu suntem pe centură...cel puțin nu eu. dar cum spuneai că mai e vremea?
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deMulțumesc Adrian! Și eu am aceeași impresie că a doua strofă se apropie mai mult de ce îmi place.
pentru textul : wild west story degând bun, om bun!
Ionuț Caragea, aș fi vrut să spun și eu câte ceva legat de opiniile d-lui critit Tene, dar, cum nu doresc să declanșez o discuție care s-ar înrudi abia printr-a 31-a spiță cu poemul Alinei, înghit în sec și tac. Ideea e că era mult mai bine dacă postați atricolul separat. Așa am fi putut și noi, ăștia de pe atelierele literare, să-l dezbatem...Nu zic bine? Sau intenția dumneavoastră (generoasă, de altfel, nimic de zis) a fost doar aceea de a ne informă? Trebuie doar să luăm act, cum ne sugerează d-l Tene?
pentru textul : și eu te iubesc deAm și eu perioadele mele de reflux, când mă retrag cu toate trupele în spatele zidurilor. ... mi-au plăcut "Melcii...", dar n-am mai insistat. Acea exprimare întreruptă, conferind un ritm specific. Ea trebuie citită neapărat cu acele spații acolo. Ca expresie nu e departe de stilul tău, amestecul de ludic și grav face o echilibristică riscantă acolo, după cum ai văzut. Aici în "urâții" parcă nu ai terminat, iar proiecțiile pe care le faci încă nu sunt clare pentru mine. Mesajul unui ciclu rareori poate fi descifrat dintr-o singură poezie (tu ai spune "dintr-un șut", probabil), de aceea încă aștept. "Urâții" e un fel de răspuns, dar stai liniștit, încă nu ești pe cruce. Cât despre subtitlu, sunt cu ochii pe el. Aștept cărămida a doua. Ura! Apoi, "Crucile" merită o atenție aparte de care încă nu mă simt în stare. Să văd cum decurge sfârșitul ăsta de toamnă... și o să văd ce boboci mă apuc să număr.
pentru textul : urâții demă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
mi-a plăcut mult!
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre deMadim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
pentru textul : Într-o gară de sticlă deIdeea nu e proastă dar textul are părți care îl dezavantajează. De exemplu, ce caută în text „ Odată cu el s-a oprit în loc un fotograf, Kevin Carter.”? E absolut aiurea. Apoi, ce caută „metanie” acolo? Hai să fim serioși. Textul mai are și alte chestii siroapoase. Repet, ideea e interesantă și ar fi putu fi exploatată cu mult mai bine. Părerea mea.
pentru textul : Foame de vultur deargumentele pe text cred că ar fi utile și tu ai fi cap-abil. dacă nu, un banc , ceva? Ia:
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deOtilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm demi-a placut! as renunta la "pe canapeaua din sufragerie" pentru a nu limita spatiul.
pentru textul : zaț deMulţumesc pentru sugestii/trecere!
pentru textul : Şarpele de aramă (XXIX) deFelicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.
Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").
Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).
Încă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
pentru textul : trei cuvinte deerr: fără virgula de după "dar".
pentru textul : elephant&castel dePana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dePerspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
cu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
pentru textul : double dose deFrancisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
pentru textul : Pur și simplu deVirgil,
Știu că ai intuit mesajul. Altfel e un exercițiu de grafică rapid cu accente pe acuratețea tehnică și nu pe cea artistică.
Cristina,
Bănuiesc la ce te gîndești dar nu ștergem ba din contră vrem să vedem și noi furnicile. prin lupă măcar.
Ionuț,
Cred că dacă te-ai apucat de turburisme o să ai vînă.
mulțumim pentru vizualizare.
pentru textul : mic tratat de poezie deOf, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă de... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deAlma, a trebuit să mă întorc pe textul tău... e senzația aceea de ireal, de diafan fără a fi desuet... cum ai reușit? Și mai era ceva, ce m-a împiedicat să las semn prima dată. Pînă nu mi-am dat seama despre ce este vorba, nu am putut să scriu. E ceva care mie mi se pare artificial... prima parte. Și asta pentru că nu cred că există astfel de ochi. Atîta tot. Acolo cred eu că ai exagerat. Trebuie să găsești alt început. Generalizează fără a da impresia că o faci, așa cum ai reușit să o faci în restul textului. Aici ai fost prea abruptă. Restul însă e o atingere delicată de feminitate... fără "discurs", cald, puțin flegmatic chiar, într-o încercare de redefinire... Evidențiez și eu experimentul tău (vostru?), cu mulțumire și cu rugămintea de a revedea începutul...
pentru textul : jasmine detoata voia catre dumneavoastra, domnule Gorun. eu l-am scris...dar nu mai stiu exact cu ce mana. da, abia astept concluziile de care vorbiti.
pentru textul : Danaidă deCa și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deMă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dePagini