forma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
ovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
Ce să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
corect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
Cred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
"o pasăre prinsă între aripi privește cerul
din scorbura unui copac" - frumos. Poate că expresia limpede (nu banală) bate totuşi incoerenţa poetizată. Ar trebui s-o practici mai des - expresia limpede.
Superb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
același este pus greșit acolo. își are originea în faptul că textul a avut o altă formă înainte de postare. în ce privește „cu” și „ca” eu nu văd nici un „ca” în text. am impresia că tu confunzi conjuncția cu adverbul. iar cei doi „cu” acolo sînt departe (în opinia mea) de a crea senzația deranjantă pe care o sesizam în textul respectiv. mă tem că chițibușăreala asta funcționărească (căreia eu nu îi văd „repectul colegial”) cu care citești acest text este semnificativ departe de o analiză literară onestă. este posibil ca tu să îmi spui că îmi doresc să fiu doar aplaudat și alte cele. crezi ce vrei. așa cum ți-am spus, nu te suspectez de bune intenții. oricum, merci de citire.
P.S. „perfectă ambiguitate” - este formă de a comunica ceva printr-un paradox evident. încercarea ta de a interpreta literal este nefericită.
Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
e ultimul sonet din seria "de urgenta", unul concluziv, asumare a trecerii, toate cele patru au fost scrise in aceeasi zi, una cu multa suferinta in jur, printre strigate de refuz al ciopartirii, recitindu-le, imi aduc aminte si tac Ela (sincer, nu m-am gandit la acel "e" din finalul versurilor, asa "s-a fost sa se intample", comentariul tau rafinat implineste sensurile, cred, din in/subconstientul meu) si Dorin (observatiile sunt pertinente, voi modifica - nu ritmul e alterat, ci sensurile imi par un pic fortate, din ratiuni prozodice), multumesc, scuze pentru raspunsul tarziu si sugrumat, stiu, citindu-va comentariile, ca veti intelege
Mai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
idilic si corect. poemul insectarului din podul bunicilor. fluturelui astuia i-a cazut o aripa... :( imi place mai mult poemul acum, cand l-ai postat cum trebuie...
sugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
Virgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
Chiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
la inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile deforma poemului te face a gandi la o sageata care te indeamna sa privesti dincolo de scriere, ceea ce nu face si textul poemului. ingenios, desi se mai intampla asta si pe la inceputul secolului trecut.
pentru textul : defectul simplu IV deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
multumesc de apreciere, an bun!
pentru textul : de mers cu bicicleta deovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.
pentru textul : Replierea deo trecere si un comm care inseamna mult. multumesc
pentru textul : Fără titlu deIonuț, nu e nicio problemă. am citit poezia și a rămas senzația de oraș între două lumi. atît.
pentru textul : confluențe deCe să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
pentru textul : Fugă de'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
mulţumesc pentru îndemn. sunt lucruri în viaţă care merită continuate. pentru că, la rândul lor, dau continuitate vieţii.
pentru textul : pe unde-o mai umbla deam inteles ialin, intradevar credeam ca e cu doi de L. merci ca ai spus.
pentru textul : strâmtori deDa Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deEmiemi, să înțeleg că pot să continui să le fac? Pentru că eu cred în amuzament...
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deMargas
corect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
pentru textul : înălțare deimpresionat si eu de "daltile ochilor tai" foarte reusit versul chiar de-ar fi fost doar atat.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deCred că îi vedem cu toții și pe aceștia, poate doar e mai greu să ne imaginăm poveștile lor nespuse. Ori poate că mult mai adesea tocmai astfel de oameni au câte una de spus, iar noi nu avem timp să o descoperim. Dinspre mine, este cât se poate de "materializată" așa cum este. Nu știu ce și dacă va mai fi ceva dincolo. Mulțumesc de ochiul atent, la rându-ți.
pentru textul : Regele pescar dehmmm, asta da idee! poate incercam, daca ne rabda site-ul si niscaiva poezii audio. cel putin asta, inainte de modificare. merita sa incerc. Multam!
pentru textul : poezie veche de-acu deam revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite
pentru textul : Geruită, de-altădată de"o pasăre prinsă între aripi privește cerul
pentru textul : Plouă în tot acest timp gol dedin scorbura unui copac" - frumos. Poate că expresia limpede (nu banală) bate totuşi incoerenţa poetizată. Ar trebui s-o practici mai des - expresia limpede.
Superb! mie nu mi se pare „psedo-psalm”, ci psalm curat, având din belșug tot ce-i trebuie. Și încărcătură simbolică, și tensiune, și sfințenie. singura chestie care mă calcă pe nervi este titlul. titlul acesta s-a tolănit peste frumusețea asta de poezie și zice „lasă, vezi-ți de drum că n-ai ce găsi aici.”.
mi-a plăcut și felul în care ai gândit acest crescendo al vremurilor – de la somn la trâmbiță. (trompetă? nu trâmbiță era?!)
pun aici imaginile care mi se par cele mai reușite… ba nu, nu le pun. e un poem în întregime bun. Chapeau!
pentru textul : fapt divers detablétă s.f. ♦ 1. Articol (de gazetă) foarte scurt.
pentru textul : spovedanie deacelași este pus greșit acolo. își are originea în faptul că textul a avut o altă formă înainte de postare. în ce privește „cu” și „ca” eu nu văd nici un „ca” în text. am impresia că tu confunzi conjuncția cu adverbul. iar cei doi „cu” acolo sînt departe (în opinia mea) de a crea senzația deranjantă pe care o sesizam în textul respectiv. mă tem că chițibușăreala asta funcționărească (căreia eu nu îi văd „repectul colegial”) cu care citești acest text este semnificativ departe de o analiză literară onestă. este posibil ca tu să îmi spui că îmi doresc să fiu doar aplaudat și alte cele. crezi ce vrei. așa cum ți-am spus, nu te suspectez de bune intenții. oricum, merci de citire.
pentru textul : perfectă ambiguitate deP.S. „perfectă ambiguitate” - este formă de a comunica ceva printr-un paradox evident. încercarea ta de a interpreta literal este nefericită.
Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
pentru textul : memento II dee ultimul sonet din seria "de urgenta", unul concluziv, asumare a trecerii, toate cele patru au fost scrise in aceeasi zi, una cu multa suferinta in jur, printre strigate de refuz al ciopartirii, recitindu-le, imi aduc aminte si tac Ela (sincer, nu m-am gandit la acel "e" din finalul versurilor, asa "s-a fost sa se intample", comentariul tau rafinat implineste sensurile, cred, din in/subconstientul meu) si Dorin (observatiile sunt pertinente, voi modifica - nu ritmul e alterat, ci sensurile imi par un pic fortate, din ratiuni prozodice), multumesc, scuze pentru raspunsul tarziu si sugrumat, stiu, citindu-va comentariile, ca veti intelege
pentru textul : Cioburi de alb deMai întâi, exceptând primele două versuri şi (poate) finalul + părţi din unitatea 3, textul este proză fragmentată, dar asta e altă discuţie, discuţie care ţine de direcţia poetică pe care o trăim de pe la anii nouăzeci, dacă nu chiar mai devreme. Totuşi, în treacăt spus, am auzit o chestie: "românul s-a născut poet, dar devine prozator"...
Fără să pun la îndoială veridicitatea trăirii, scrierea e plină de stângăcii şi exprimări aproximativ puerile, discursul e liniar şi cu aer (voit?) vetust, cu tuşe patetice şi iz bucolic.
"ceainicul de odinioară/ Născut şi crescut/ am trecut proba focului/ bătrâna sobă (inversiune care nu încarcă versul decât cu petetism)/ îmi ghida primii paşi/ Încetul cu încetul m-am obişnuit/ spunând că am un caracter instabil/ Câte puţin, am învăţat să am încredere în mine însumi/ - expresiile-şablon cu valenţe psihologice combinate cu acelea cu caracter de poveste rustică oferă un efect de, sa-i spunem, semidocţie lirică. Acuma, spune şi tu cum cum sună "Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă..." vs "spunând că am un caracter instabil şi o minte necontrolată"... Sau "Născut şi crescut în fontă dură" vs "îmi plăcea să fluier şi să şuier un cântec trist".
Concluziv, este un text cu discurs liniar, fără stil, cu exprimări nefericite, fără tehnică. Cel puţin asta e părerea mea pe care o susţin şi o semnez benevol şi de bună voie nesilit fiind de nimeni, acum şi-n vecii vecilor, aşa să ne ajute cine ne-o ajuta!
Sper să nu fi deranjat prea tare.
pentru textul : ceainicul dece m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deidilic si corect. poemul insectarului din podul bunicilor. fluturelui astuia i-a cazut o aripa... :( imi place mai mult poemul acum, cand l-ai postat cum trebuie...
pentru textul : de regăsire desugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
pentru textul : Cunoaștere deVirgil, ai dorit să fiu sinceră. Recitește comentariul tău. Iată că am fost. Așa am înțeles, dacă e ceva în neregulă, expune. Eu sunt pentru transparență și, în plus, am înțeles din comentariul tău anterior că dorești să fiu sinceră, deci să expun în mod deschis motivele. Le-am expus așa cum le-am înțeles eu. Nu arunca cu injurii în mine că nu are rost și tu pierzi. Știe toată lumea care a fost contribuția mea pe acest site și te rog și pe tine să îmi respecți munca și pe mine ca persoană. Faci presupuneri despre caracterul meu, dar, știi care e adevărul, Virgil? Copiii când se joacă între ei au o vorbă: "cine zice ăla e". Îți doresc succes!
pentru textul : analiza manifestului boierismului deChiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
pentru textul : querida dePagini