"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Renastere... cu perfuzii in vene funtionale are un iceberg, si cantece de leagan pentru lighioane interioare, mi-a placut mult, e un poem complet prin idee. "Nesimtitule" m-a facut sa zambesc, ce m-a deranjat putin a fost reluarea de trei ori a lui "se iau" in ultima strofa, apoi inca un "se ia". Poem complet, ca intotdeauna, mai vin.
Am tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului: „se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat: „Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
Felicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
de ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
Corect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
vladimir, cum se poate sa ma fi uitat pe mine? sunt florea ioana si ar trebuie sa ma tii mjinte; mi-ai sfărâmat inimioara! oricum poemul tau imi palce indiferent de ceea ce zice profetul. "primim alte nume și piei" - si eu as vrea sa primesc asa ceva... cu drag, ella
imi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
Diana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
despre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
nu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, păi ar cam trebui modificată integral. Mă rog, am să văd dacă o mai pot îmbunătăți! Mulțumesc pentru observații!
pentru textul : Them deSilviu, dar abia acum mi-am dat seama ca postarile mele sunt asezate in categoria celor ,,bune de dat la gunoi,,.
eu ma prind cam greu :)))
o sa mai scriu, dar nu aici. mult succes tuturor!
pentru textul : ...dacă de"scrisoarea despre mâine" o citesc astăzi, 6 febr.; îmi pare rău, comentariul meu poate ajunge prea târziu. poezie- scrisoare cu țintă precisă: celei pentru care scrie poeta Adriana Lisandru și care nu-i citește niciodată poeziile. incredibil, dar poate exista o asemenea femeie. pierde mult. mesajul e simplu, durerea, agitația în căutarea unui răspuns are dezlegarea prin titlurile de carte alese "Iarna vrajbei noastre" și "Fructele mâniei"; se aprind toate luminile, problema pare rezolvată. femeia e probabil mai în vârstă. o trădează ridurile... "ridul de pe frunte s-a adâncit în formă/ unui semn inutil de întrebare. / mai are câteva. / unul ca un fruct pârguit/ altul seamănă cu o floare de gheață".apariție uluitoare, mai mult sau mai puțin imaginară, pentru ea curg râuri de cerneală. interesant. inspirație divină în continuare!
pentru textul : scrisoare despre mâine deCristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Renastere... cu perfuzii in vene funtionale are un iceberg, si cantece de leagan pentru lighioane interioare, mi-a placut mult, e un poem complet prin idee. "Nesimtitule" m-a facut sa zambesc, ce m-a deranjat putin a fost reluarea de trei ori a lui "se iau" in ultima strofa, apoi inca un "se ia". Poem complet, ca intotdeauna, mai vin.
pentru textul : eufemisme si clișee deOK Trin, fără ultimul rând. Până la urmă, care e diferenţa?
Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : O, domnule Bartleby! deAm tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului:
„se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat:
„Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
pentru textul : Perpetuum robia deFelicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco
gînduri bune,
pentru textul : peretelui din gînd degeorge
Adina, am corectat. Mulțumesc numai bine!
pentru textul : antene deAcest text a mai fost introdus o data. Exista vreun motiv ptr care apare de doua ori?
pentru textul : Săgeata deMasha, mulțam de sugestii, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : Boală dePrintre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
pentru textul : iubire somnambulă deacest text e ok. te voi citi cu atentie de acum...
pentru textul : piatră de râu deVlad, m-am mai uitat odata pe text si am vazut greselile. multumesc pentru atentionare!
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dede ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
pentru textul : urme deo precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
pentru textul : delirum hristum decred ca-i tare incomod sa stai "înţepenit în mitologi"...mai ales ca-s decedati(e) de secole...
"noblesse oblige", da' nici chiar asa!
pentru textul : Cavalerul Trac deRemarc multă emoţie parcă ritmată. E doar o părere.
pentru textul : Femeia arteziană deun fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
pentru textul : o tristețe neterminată deCorect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… denu prea am înţeles ce ai vrut să spui, dar dacă îţi place mai mult Jonel, Jonel să fie.
pentru textul : Rânduri din pipotă către caporalul Pleasnă deOricum mulţam fain de semn. Stimă
Am postat textul astazi, de ce apare cu data de ieri? La fel a fost si cu textul meu anterior.
pentru textul : clavier devladimir, cum se poate sa ma fi uitat pe mine? sunt florea ioana si ar trebuie sa ma tii mjinte; mi-ai sfărâmat inimioara! oricum poemul tau imi palce indiferent de ceea ce zice profetul. "primim alte nume și piei" - si eu as vrea sa primesc asa ceva... cu drag, ella
pentru textul : Crepuscul deimi place cascada asta hotarata de a desfinta tot ce se crede a fi deja fixat. si, de asemenea, imi place ideea profetului: "cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani".
pentru textul : eu aș desființa cultura de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game deDiana, mi se pare unul din cele mai bune texte ale tale. pentru ca reusesti sa scrii un vers proaspat care este articulat de o metafora vie, nefortata si foarte puternica. As mai lucra putin la o eventuala legare a strofelor intre ele, pentru ca fracturile mi se par prea mari pentru directia pe care o propui. Dar e strict opinia mea. La cat mai multe texte de genul acesta, Diana!
pentru textul : Şase dimineaţa deCe drăguţ şi amabil eşti, mulţumesc şi te mai aştept!
pentru textul : după douăzeci de ani deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Ioanei dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deSimbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
pentru textul : Neant dedespre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur denu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
Pagini