un poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
Cine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
Doar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
E greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
Poate că aveţi dreptate, dar vedeţi Dv., chestea aia cu "zeiţo", "iubito", ş.a.m.d. au cam ieşit din uz. Sunt prea des folosite în poezia clasică. Eu încerc să caut ceva nou. Unora le place aşa, altora nu. Mă refer ca cititor. Ca editor trebuie să se analizeze după anumite şabloane şi nu după gusturi. Tocmai asta e problema pe toate site-urile. Pe unele sunt acceptate, punctate, recomandate, pe altele sunt privite ironic, iar pe altele sunt puse la ateliere, şantiere etc.
Eu unul nu mai ştiu ce să înţeleg, de aceea mă rezum doar la accepta fiecare părere şi a o folosi pe cea care voi crede că este mai bună.
Vă mulţumesc pentru sugestii şi sinceritate.
Cezar
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
Sincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
Niciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
Gerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
''în gură simți un gust albastru de sînge ca un fel de posibilă sărbătoare răzbunare niciodată la fel'' - versurile acestea mi-au plăcut mie cel mai mult și ca o mică paranteza ai sărit de la a treia la a zecea, însă e perfect!
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
Eu vă urez sărbători fericite și fiecare cu credința lui. și parcă zicea Timotei- voința lui Dumnezeu este ca orice fel de oameni să fie salvați și să ajungă la cunoașterea exactă a adevărului.
iar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
Stimate autor,
Acest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem fortat, constrans de tema uriasului monstru al marii, care inlocuieste infinitul iadului cu monstruozitatea gurii sale, care poate inghiti, digera, consuma orice ii este inferior. o tema biblica marturisita insistent in final prin majuscule.
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deCine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român deDoar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!
*dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit.*(P) De ceva timp intalnesc preocuparea multor oameni de a schimba lumea. Eu am inteles ca personajul dv ofera o utopie, fiindca iubirea, daca nu este in ghilimele, adica o prefacuta iubire, nu poate exista razboi. Adineaori am citit un text in care un autor drag mie ducea mai departe meditatia lui Nietzsche: "Lumea ar putea fi schimbata de un Caesar cu sufletul lui Hristos". Ceea ce propune si autorul citat de mine anterior. Daca povestea dv. propune obtinerea fericirii unora prin schingiuirea sau omorarea altora cu si mai multa arta, nu poate fi decat revoltator. "O vietate nu trebuie ranita nici macar cu gandul" (D.I.R,)
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deE greoi, n-are naturaleţe în versificare. Punctuaţia lasă de dorit. Versurile "amurgul e prelungirea scurtă-a dimineții/ Copii ce sorb în piept otrava ceţii/ ochii lor sunt cioburi vii din soare/ Cu visul lor împodobesc un om /De nea/ + a doua terţină sunt infantile şi fără nicio valoare artistică.
"Şi simt în palme cât de greu e fulgul" - acesta este reuşit.
Mă repet: eşti mult prea tributar formei. Şi cu toate astea, mult prea îngăduitor cu ea. De exp: "burgul/ amurgul/ murgul/ fulgul" - la ce să te aştepţi, când porneşti la drum cu patru subst. articulate? La nimic altceva, în afara monotoniei, siluirii/ sărăciei ideii etc.
pentru textul : Decembrie dePoate că aveţi dreptate, dar vedeţi Dv., chestea aia cu "zeiţo", "iubito", ş.a.m.d. au cam ieşit din uz. Sunt prea des folosite în poezia clasică. Eu încerc să caut ceva nou. Unora le place aşa, altora nu. Mă refer ca cititor. Ca editor trebuie să se analizeze după anumite şabloane şi nu după gusturi. Tocmai asta e problema pe toate site-urile. Pe unele sunt acceptate, punctate, recomandate, pe altele sunt privite ironic, iar pe altele sunt puse la ateliere, şantiere etc.
pentru textul : în zori deEu unul nu mai ştiu ce să înţeleg, de aceea mă rezum doar la accepta fiecare părere şi a o folosi pe cea care voi crede că este mai bună.
Vă mulţumesc pentru sugestii şi sinceritate.
Cezar
eugen - poate ai dreptate pe undeva. si este o simpla deformatie profesionala treaba asta cu metaforele. in my defence - asa mi-a venit, ca si cand as fi dat cu cutitu-n piatra. nu stiu cat de inspirata a fost lovitura.
cat despre final... pfuai si ce nu-mi place cand fac asta - poemul vorbeste despre un moment despre care vreau de atata vreme sa vorbesc incat as prefera sa se cataputeze intr-un copac, sa faca ceva dramatic de gen, dar sa ma lase o data in pace.
am vorbit atat cumva ca sa explic ca de fapt, chestiile nu-s chiar atat de trase de par cum par :)))
oricum, multam fain de sugestii
pentru textul : În amonte deAlma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
pentru textul : Cioplitorului de vers deadriana, nu stiu daca merit intr adevar statutul de coautor. modificarile mele sunt totusi minore. insa, multumesc. sunt onorat
pentru textul : închinare de cuarț deSincer, desi pe aici 'nu se incurajeaza comentariile la comentarii', ceea ce tot așa, sincer, mi se pare o aberație de vreme ce aici suntem un forum literar, o dezbatere și NU un alt clișeu mediatic (cel puțin eu așa sper) deci revin, mie nici măcar atât nu mi se pare reușit în acest poem.
pentru textul : Adonai – întreită mirare deNiciodată nu voi putea justifica lipsa talentului autentic prin evlavie sau alte substitute în fața cărora ar trebui, la o adică, să ne scoatem pălăriile, pantofii, etc.
Poemul este plin de prețiozități care nu au nimic de-a face cu poezia, cu atât mai puțin cu cea a mileniului trei. Împiedicat de la început până la sfârșit, poemul este un fel de il lamento di frederico fără frederico. Iar dacă e să scrii poem religios, cred că întâi trebuie să taci... și dacă e să scrii poem religios bun, atunci trebuie să taci mai mult decât djamal mahmoud de exemplu.
Margas
partea a doua incearca ceva. dar prima parte e simpluta rau
pentru textul : nicotină şi uitare dePrimele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
pentru textul : nevroză deva multumesc pentru opinii. textul s-a vrut dificil de citit chiar in ce priveste vizibilitatea
pentru textul : angemon deAndu - simplu - acolo nu mai e niciun simbol, e doar ridicarea perdelei de intuneric. sau de "intuneric"...
pentru textul : (meta)morfoze deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață deGerunziul trimite mereu cursorul actiunii oarecum spre trecut. In haiku-uri, alegem timpul prezent mai degraba decat orice alt timp trecut. Adica as fi de acord cu ce scrie Virgil, ca suna mai a haiku folosind "sprijina", desi nu-s de acord cu tot copy&pastele pe care nici el nu l-a citit decat pe diagonala.
pentru textul : Haiku deerata - pentru mine ca autor si - imi fug ochii de somn
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deca o cana cu anghinare bauta la fereastra
ne cumparam gustul acestui ceai
curand
de la dragonul rosu
multumesc, cristina
pentru textul : Recunoştere in Colentina deAi superexagerat cu punctele de suspensie. Ai un typo: "frif".
pentru textul : frigul deSunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
pentru textul : frunze de nuc de''în gură simți un gust albastru de sînge ca un fel de posibilă sărbătoare răzbunare niciodată la fel'' - versurile acestea mi-au plăcut mie cel mai mult și ca o mică paranteza ai sărit de la a treia la a zecea, însă e perfect!
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deEu vă urez sărbători fericite și fiecare cu credința lui. și parcă zicea Timotei- voința lui Dumnezeu este ca orice fel de oameni să fie salvați și să ajungă la cunoașterea exactă a adevărului.
pentru textul : noapte cu plată detextul te surprinde in final trecind din registrul ludic in existential dar are forta probabil ca ideea din final ar fi putut fi amplificata
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deiar mie mi-e frică şi nu mi-e, de el. scriu în ultima vreme cu un ochi îndreptat în sus şi cu altul în jos. totul se contractă ca o sticlă cu apă uitată în congelator. mulţi nu văd. eu văd. încerc să deschid ochi. nu ştiu dacă cititorii consimt. nu-i treaba mea. eu ştiu că moartea şi-a cumpărat o combină. ferice de cine pricepe.
mulţumesc pentru popas, Ottilia.
pentru textul : cauză şi efect deTe rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.
pentru textul : Vanity deStimate autor,
pentru textul : pâinea zilei de luni deAcest text este atât de gonflat încât poate să umple la refuz până și cel mai generos recycle bin
Dumneata chiar vrei să asasinezi pe cineva?
Citind textul Dvs. mă scutur și regret cenzura în scopuri umanitare
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor des-a strecurat o greșeală când ai tehnoredactat textul, chiar la început ''suletul''. cu respect, d3mona
pentru textul : Întâiul psalm al lui Iov deMi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii deAdrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau dePagini