Posibil ca acel cuvant care da atata bataie de cap la citire/intelegere este tehnoredactat gresit... este vorba probabil despre "sfârșit". Nu cred ca este Aida scrie agramat ci doar ca pune pauzele altfel si nu se sinchiseste sa le marcheze. Sunt sigur ca la o citire atenta ideea este inteligibila. Insa trebuie sa dau dreptate comentatorilor acestui text in ceea ce priveste faptul ca poezia poate fi inca lucrata... are un aspect nitel neglijent, nu ca nu i-ar sta bine, ca unei femei fara machiaj, abia trezita :)
daca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
Ma bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
tocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
Ecaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
am trecut pe aici ca sa las o penita. e o poveste care te prinde ca cititor si iti tot da senzatia ca ar mai fi atatea lucruri de spus despre Ana sau mama ei.cinematica, vie,fantastica. m-a fascinat.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
Repet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
Și da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
Adrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
Ai niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
Faina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut, n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta, şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
Un text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
un poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
Aranca, asta e o gluma sau ce? Poti fi mai explicita cu referire la text (fara sa incalci regulamenutul, desigur :-) Bobadil. P.S. Sau te referi cumva la comentariul meu din P.S. care contine un banc si care, ca orice banc, e doar un banc postat intr-un comm ... Sau tu ti-ai pierdut simtul umorului de tot? Sper ca nu, draga Marina. Si daca e sa fie asa, atunci hai sa-ti mai zic un banc, cica Bush Senior se duce la Bush Junior si-i spune (aici dau versiunea originala, in engleza): Son, you are making with Iraq the same mistake I made with your mother, I didn't pull-out in time"
atmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
Nu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cu plăcere Sancho !
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt dePosibil ca acel cuvant care da atata bataie de cap la citire/intelegere este tehnoredactat gresit... este vorba probabil despre "sfârșit". Nu cred ca este Aida scrie agramat ci doar ca pune pauzele altfel si nu se sinchiseste sa le marcheze. Sunt sigur ca la o citire atenta ideea este inteligibila. Insa trebuie sa dau dreptate comentatorilor acestui text in ceea ce priveste faptul ca poezia poate fi inca lucrata... are un aspect nitel neglijent, nu ca nu i-ar sta bine, ca unei femei fara machiaj, abia trezita :)
pentru textul : douămii(la) dedaca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
pentru textul : memento deCristina, după asemenea comentariu, simt nevoia să mă pipăi. și găsesc același corp... of! îmi spun - deci nu la mine se referea Eminescu! ;(
îmbrățișarea a ajuns, să știi! mulțumesc. ;)
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deMa bucur de cat esti de bataioasa, am vazut ca amandoua am sarit sa semnalam incidentul. :) Si ma bucur ca ti-a placut textul, a fost savurat si pe alte site-uri, e si umor negru, si satira, cel putin mie, imaginea unui geek secsi mi se pare foarte amuzanta, iar anii 2000 sunt cei ai internetului si-ai informatiei, deci.. de ce sa nu abordam subiectul?
Legat de citiri, nu stiu ce sa zic, in general e vorba (si nu numai aici) de inflatie de texte dar comentarii putine (nu zic neaparat citiri). Eu de exemplu ma feresc sa comentez pe poezie, ca nu e ciorba mea, si nu vreau sa dau cu bata-n balta, poate ca asa, cei ce scriu poezie se feresc sa comenteze proza, plus ca proza.. ia tiiimp, ca e luunga, multe liiitere.:) Mna, asa se invarte roata.
Sigur, ajuta daca si tu comentezi lumea, in sensul ca omul se intreaba "hei, cine-i asta?" intra, mai citeste, daca-i place, poate chiar si comenteaza. :)
Oricum, eu o sa fiu activa in perioada urmatoare (mai mult decat am fost in anii anteriori) iar daca introduci texte, voi citi si-ti voi spune o parere sincera.
Te astept oricand si ne mai citim. :)
pentru textul : să fii luat la bașcă desingura certitudine"clipa lucind ca un brici".
pentru textul : tăiș deaceastă imagine lasă un sentiment copleşitor cititorului.
semn de apreciere.
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti detocmai asta e. cred ca „regulile” nu sînt un lucru rău (deși eu nu mă pricep la „regulile” din poezie așa că nu îți pot da un sfat în această privință) dar cred că, dacă ele există, trebuie să joace un rol în procesul cenzural al auto-editării și nu în demersul creațional. cred că tu pui carul înaintea boilor și din cauza asta ajungi în situația asta. exigența poate juca un rol extraordinar în rafinarea unui text dar poate inhiba nașterea lui.
pentru textul : nihil sine deo deEcaterina, nu-s bolnav, multumesc lui D-zeu ! Pur si simplu mi-a placut poemul asta si ti-am spus (ti-am spus si ce nu imi place si in continuare mi se pare fortata sintagma din final). De prietenie nu se poate pune problema, eu nu cred in prietenii de la distanta. Se pot numi cum vrei tu, dar nu prietenii. Un prieten ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie, iar de exemplu eu si daca as vrea si n-as putea sa vin la Chisinau in urmatorul interval de timp. N-am mai ajuns eu nici la Iasi pe la niste prieteni non-virtuali, rusine sa-mi fie! Andu
pentru textul : umbrele cu oameni deam trecut pe aici ca sa las o penita. e o poveste care te prinde ca cititor si iti tot da senzatia ca ar mai fi atatea lucruri de spus despre Ana sau mama ei.cinematica, vie,fantastica. m-a fascinat.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city deRepet: textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală (când ești logat). Se mai poate verifica accesând antepenultimul comentariu al lui Andu de aici http://hermeneia.com/users/bobadil.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi da, nu voi fi în stare să scriu niciodată un text ca acesta... doar suntem unici, nu? :)
Încă un poem bun, scris de tine, aici. Deși poate pare mai dificil de urmărit ideea, spre final totul transpare, precum umbra unei rugi sau poate a unui rug. "Și după aceea?" ce rămâne: "să vadă moartea cu ochii dragostei și să audă binecuvântarea palmelor tale pironite în sori" și altele...
pentru textul : altarele deEu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
pentru textul : Oglinda desuperb! prin contradicție (fata – corbul) și lejeritatea sa ușor cinic-amăruie. plus un titlu bun.
pentru textul : băltind deAdrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
pentru textul : Străin deAi niște typos, te rog corectează. Nu îmi place cum sună "mess" (nu numai în poezie), dar se pare că nu prea avem ce să le mai facem. Ultima strofă e cea mai reușită. Dar or fi contând și celelalte, pentru structura poemului.
pentru textul : dintr-un autobuz, arșița deFaina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
pentru textul : noname@duende dePoate altădată.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deCe este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens decare merită remarcată este aceasta:
pentru textul : septembrie de"ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului"!
Şi încă ceva: dacă ai impresia că prim observaţie se referea la posibila tautologie înseamnă că nu înseamnă nimic.
pentru textul : de ce? deAbsenţe
...Multe absenţe degajă textul, nu dor, absenţe aş spune. Un ton atât de intim şi atât de universal, în acelaşi timp. Finalul - unul cumva resemnat - nu se putea mai potrivit.
...Între cel de atunci şi cel de acum. Acolo stă poezia. Şi tranziţia se face - din planul poetic, în cel real - prin factorul comun (scrisul), care devine cumva o constantă reală în ambele universuri; o constantă prin care eul se recunoaşte sau se reneagă, fiind mereu altul, într-o altă stare/existenţă.
"Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut,
n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca nişte limbi de şarpe."
...Totuşi, intervine planul real, care se converteşte în cel poetic.
"Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta,
şi chiar eu aş fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi."
Şi poetului îi este de ajuns. De aici încolo, el este Altfel.
...În speranţa că nu am bătut bărăganii prea tare, iar dacă totuşi am făcut-o, s-o fi făcut cu delicateţe, las un semn de lectură.
Felicitări!
pentru textul : Altfel deinteresantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
pentru textul : Harul Ancuţei deUn text relativ bun, destul de ermetic. Remarc ultimele doua versuri, prezinta o imagine abstracta, usor ilara, dar profunda. Cred ca ai exagerat in versurile trei-patru care ating o limita mai degraba scientologica. Ialin
pentru textul : port curajul deun poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
pentru textul : Sable d`Olonne deAranca, asta e o gluma sau ce? Poti fi mai explicita cu referire la text (fara sa incalci regulamenutul, desigur :-) Bobadil. P.S. Sau te referi cumva la comentariul meu din P.S. care contine un banc si care, ca orice banc, e doar un banc postat intr-un comm ... Sau tu ti-ai pierdut simtul umorului de tot? Sper ca nu, draga Marina. Si daca e sa fie asa, atunci hai sa-ti mai zic un banc, cica Bush Senior se duce la Bush Junior si-i spune (aici dau versiunea originala, in engleza): Son, you are making with Iraq the same mistake I made with your mother, I didn't pull-out in time"
pentru textul : this is a film deStiu Dan, dar am sa las xerox pentru ca este in ton cu mecanica textului. Într-adevar, pe texte scurte mă simt mai bine.
pentru textul : Transfigurare deatmosfera generala inspirata are impact abigail este doar un pretext o prelungire a orasului scufundat sub algele albastre "într-o nadă de lumină plouă flămând acoperind orașul de alge" o scenografie aparte realizata de corimbele acestea stranii in lumea cetaceelor si noi anonimi transfigurandu-ne treptat sub inflorescenta fericirii nepamantene intr-o "imensa coloana a oamenilor-delfin". un poem rotund dintr-o singura respiratie.
pentru textul : cântecul lui Abigail deNu știu de ce textul induce o senzație de fantastic, de ireal, pe o imagine ce pare atât de familiară. Poate prin componenta ermetică, acea "dombi" nedefinită, acel timp(istoric) neprecizat. Mi s-a părut interesant. Cu amiciție,
pentru textul : dombi dePagini