Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
Masha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
Am partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
Deşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
Cu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
Anișoara Iordache, Dacă citiți mai atent, veți vedea că nu am scris "venele capilare". Așa ceva ar fi o dovadă de necunoaștere a științei anatomice din partea mea. Puteți observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteți vedea, am suprimat în mod intenționat punctuația, pentru mai multă fluență. Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc multă "inspirație", Mircea Florin Șandru
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
Domnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
Bun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
l-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
Cezar, imi pare rau, dar e aproape trist sa vezi pe cineva cum se chinuie sa faca poezie, desi are probabil sentimente dar nu are absolut nici un pic de talent. cred ca ti-am mai spus, poezie nu inseamna a scrie "despre" ci a scrie "din cauza" a ceea ce simti. uite, de exemplu, pot sa scriu "trupul tau gol este mai frumos ca un trup de zeita". textul acesta nu are in el nici un dram de poezie. este o abureala infantila. e posibil sa existe demuazele care sa vibreze si la asa ceva si e posibil sa se fi scris si asa pin 1821 primavara. dar atit si nimic mai mult. un alt lucru insa este daca scriu "azi dimineata am prins soarele tragind cu ochiul la trupul tau. zeito!" parca suna altfel, nu crezi?
Eu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
da, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
A doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
Stimate domn va rog sa ma credeti ca eu cel putin sunt foarte serios in legatura cu moartea mea, cred cel putin la fel ca si Dvs.in ceeace va priveste Pe tema asta ar putea curge rauri de cerneala intre noi (ma rog, in cazul de fata, virtuala) si tot n-am ajunge la o concluzie cat-de-cat valida vis-a-vis de intrebarea care dintre noi ar muri la modul cel mai serios? La acest capitol, eu mereu fac referire la "mari sub pustiuri" nu stiu daca Dvs. va amintiti aceasta scriere, si daca da, daca mai simtiti pamantul sau nu. Eu v-as ruga sa ne mai scrieti pe aici pe hermeneia versuri frumoase si sa nu puneti pariu pe viata nimanui, nici macar pe a Dvs.. Cu stima, Andu
P.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
Interesant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
Virgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
pentru visatoarea
imi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!
cea mai reusita poezie pe care am citit-o in ultimele saptamani
(prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor
vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poţi muri
tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoşei
cînd mîna îmbrăcată în fier încleştează boldul negru al morţii)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
pentru textul : Recuperarea Realului deMasha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
pentru textul : auto - market deAm partea mea de vină. Ridic mâna! Mulţumesc pentru ajutorul voalat! Problema e alta... Trecând peste faptul că sunt la început, cred că literatura are un pic de matematică în ea, în sensul că dacă spun că x+2=3 înseamnă că x=1. Ştiu asta, dar trebuie să demonstrez. So, ar fi de mare folos dacă, reamintind faptul că sunt la început, comentariile ajutătoare ar veni şi cu puţină îndrumare.
Cu acelaşi respect,
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deDeşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deCu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
Anișoara Iordache, Dacă citiți mai atent, veți vedea că nu am scris "venele capilare". Așa ceva ar fi o dovadă de necunoaștere a științei anatomice din partea mea. Puteți observa că am scris: "arterele venele capilarele". Între toate aceste substantive ar fi trebuit să existe cate o virgulă (arterele, venele, capilarele), dar, cum puteți vedea, am suprimat în mod intenționat punctuația, pentru mai multă fluență. Vă mulțumesc pentru lectură și vă doresc multă "inspirație", Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deRaspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deDomnule Virgil Titarenco, nu stiu cum ati facut, le-ati invartit si tot la regulament ati ajuns. Dar aveti dreptate, chiar daca observatiile mele au fost facute si de un moderator al Hermeneia. Va rog sa ma intelegeti, eu comentez orice creatie de-a dumenavoastra ca si cand ar fi scrisa de orisicine. Un text poate fi scris lamentabil, altul poate fi mediocru (ca si in cazul de fata), altul poate fi deosebit (asa cum l-am comentat pe cel cu Poetul I). Va rog sa nu va asteptati din partea mea sa spun la fiecare text: ce frumos scrie Virgil Titarenco! Mai mult de atat, cred ca trebuie sa respectati oipinia fiecarui cititor, fiecare intelege cum vrea, cum poate si cum ii place. Asta nu inseamna ca cititorul trebuie insultat, intrucat contravine regulilor de bun simt si chiar si regulilor Hermeneia, pe care si dumenavoastra trebuie sa le respectati. Va doresc toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie dein primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deAstept sa moara Mircea Dinescu si te invit la Cetate!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deBun titlu, text bine clădit, cred că accentele epice sunt cele care-i conferă tensiunea interioară. Final pe măsură, ușor suspendat, ceea ce iarăși e bine. Eu zic că e un progres în scrisul lui Dănuț, e poate și ”efectul” traducerilor sale recente, căci orice efort liric își face până la urmă simțite ecourile.
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor del-am citit imediat după publicare dar nu aveam dispoziția să elaborez un comentariu pe măsură, apoi aproape am uitat de textu ăsta pînă l-am găsit azi primu-n lista celor mai citite. ei uite că s-o argumentat mai sus și textul e evident unul din cele de recomandat și altora spre citire, așa că-și merită o a doua peniță
pentru textul : springfield & treehouses deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie deCezar, imi pare rau, dar e aproape trist sa vezi pe cineva cum se chinuie sa faca poezie, desi are probabil sentimente dar nu are absolut nici un pic de talent. cred ca ti-am mai spus, poezie nu inseamna a scrie "despre" ci a scrie "din cauza" a ceea ce simti. uite, de exemplu, pot sa scriu "trupul tau gol este mai frumos ca un trup de zeita". textul acesta nu are in el nici un dram de poezie. este o abureala infantila. e posibil sa existe demuazele care sa vibreze si la asa ceva si e posibil sa se fi scris si asa pin 1821 primavara. dar atit si nimic mai mult. un alt lucru insa este daca scriu "azi dimineata am prins soarele tragind cu ochiul la trupul tau. zeito!" parca suna altfel, nu crezi?
pentru textul : în zori deEu cred ca acela care zice ca literatura pe internet nu e valabila, inseamna ca nu a mai intrat intr-o librarie de prin '80. Pe internet sau cel putin pe site-urile de literatura - stiti voi care - se scrie 90% prost si 10% bine. Cine scrie pe internet: cei care nu au mia de euro sa isi publice o carte pe hartie. Nici eu n-am banii astia si, daca o sa ii am, sigur nu o sa ingras vreo editura cu ei. Cine scrie prost, poate scrie bine, daca are inspiratie. Toti de aici am scris si prost, si mai prost, si mai bine. Toti de aici avem cel putin un text genial sau o sa il scriem candva. Vorbeam cu scriitorul Valeriu Stancu. El m-a debutat. Zicea, citez aproximativ: poezie buna sa scrie rar si greu, pentru a scrie poezie trebuie sa ai inspiratie, "scrii cand iti vine", pentru a scrie proza buna, insa, trebuie sa muncesti; o poezie buna vine din inspiratie, o proza buna vine din lucru. Nu oricine poate fi poet, insa oricine poate fi prozator, daca munceste. Si mai trebuie ceva, sa citesti mult. Eu cred ca asta lipseste in scrisul actual: cititul. Oamenii nu mai au timp sa citeasca. Frunzaresc netul, o carte online pe care o citesc in diagonala, intre timp mai discuta pe "mess", se fragmenteaza informatia primita prin lectura. Zilnic imi spun sa imi fac timp sa ma desprind de casa, de net, de treburi, si sa ies cu o carte, intr-un parc sau la o biblioteca (apropos, in Iasi e o biblioteca in care nu a intrat niciun doritor de carte, niciodata!). Nu mai am timp decat de cateva pagini, cand sunt deja extrem de obosita de cotidian. De aceea nici nu mai apuc sa scriu, doar in mintea mea, pe drumul de acasa spre munca si inapoi. De aceea, ma bucur cand am timp sa mai citesc un text. Fie el si prost. :)
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deAdriana, oare arta nu e liberă în om? e valabilă şi pentru tine întrebarea, batori?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deda, e o spaima si un tremur de bucurie cand vezi in ziduri doar niste texte dintr-un alt limbaj. e ceea ce ne atrage si ne alunga. si vezi, ca rilke, ca aceasta a fost.
pentru textul : Doar tu și cuvintele deA doua fotografie ce ilustreaza atelierul propriu-zis este protejat de o sticla impartita in doua (banda alba reprezentind de fapt rama acesteia, intrucit inaltimea incaperii este de 5-6 m pina la tavan unde se gasesc luminatooare, tipic atelierelor de sculptura/pictura pentru care este imperativ necesara o lumina naturala permanenta pe intreaga perioada a zilei. Adaug, pentru a prezenta mai clar acest spatiu, planul atelierelor lui Brancusi cu o mica legenda. Ceea ce nu ar trebui uitat este faptul ca inainte de a dona (operele sale finalizate existente in atelierele sale din arondismentul XV al Parisului, schitele, mobilele, uneltele, biblioteca etc) prin testament, Statutului francez, sub rezerva ca Muzeul de Arta Moderna sa se angajeze a le reconstitui dupa decesul sau; Constantin Brancusi s-a lovit de refuzul autoritatilor de la noi din 1956... Multumesc Cailean!
pentru textul : HIROSHI SUGIMOTO A L’ATELIER BRANCUSI - Centre National d'Art et Culture George Pompidou, Paris deStimate domn va rog sa ma credeti ca eu cel putin sunt foarte serios in legatura cu moartea mea, cred cel putin la fel ca si Dvs.in ceeace va priveste Pe tema asta ar putea curge rauri de cerneala intre noi (ma rog, in cazul de fata, virtuala) si tot n-am ajunge la o concluzie cat-de-cat valida vis-a-vis de intrebarea care dintre noi ar muri la modul cel mai serios? La acest capitol, eu mereu fac referire la "mari sub pustiuri" nu stiu daca Dvs. va amintiti aceasta scriere, si daca da, daca mai simtiti pamantul sau nu. Eu v-as ruga sa ne mai scrieti pe aici pe hermeneia versuri frumoase si sa nu puneti pariu pe viata nimanui, nici macar pe a Dvs.. Cu stima, Andu
pentru textul : ... și au numit-o carte defaptul că ți-a plăcut prima strofă chiar mă bucură Adrian,o zi frumoasă
pentru textul : Nu doar aripile înalță demulțumesc amîndurora. am modificat în versul acela cu „rece”. corectă observația.
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte dee greu de descifrat simbolistica si, din acest motiv, imi place. ma las atunci furat de ea si purtat de sugestia ce se afla in spatele (in umbra) ei
pentru textul : nemişcaţi deP.S. Imi pare rau, pe 26 mai nu voi fi in tara. Regret. As fi vrut sa te cunosc, Profetule. Si pe bobadil, de asemenea. Totusi, as vrea sa am cartea. Cui si unde platesc pentru a o primi postal? Stefan Doru Dancus
pentru textul : colivia de oțel deInteresant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
pentru textul : contingență deVirgil, nu văd de ce să fie lașitate. Nu sunt de acord cu o anume parte din articol, cea pe care am citit-o. E opinia mea. Dacă nu sunt de acord cu proprietarul site-ului, nu văd de ce n-aș avea dreptul să scriu acest lucru și să nu fie luat exact ca atare, ci interpretat în fel și chip.
pentru textul : analiza manifestului boierismului depentru visatoarea
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deimi pare rau ca nu am sesizat aluzia...este vina mea...daca e vb de cineva care sa nu merite, eu sunt aceea...nu e vb de asta, eu tot timpul am un sentiment de inferioritate, temeri...dar nu ma las...si stii de ce?...imi place ce fac...o sete de a stii...este singurul lucru bun ce mi se intampla...
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.
pentru textul : Ghiocelul și vântul depentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul detak faino :D te ukrainetz rumunii?
pentru textul : Vinul de Trandafiri decea mai reusita poezie pe care am citit-o in ultimele saptamani
(prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ devicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poţi muri
tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoşei
cînd mîna îmbrăcată în fier încleştează boldul negru al morţii)
Pagini