Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
Ca expresie poetică, sună, la prima vedere, frumos. Dar, evident, la un haiku avem o metrică de 5-7-5 morae (care sunt transpuse în silabe când e vorba de alte limbi decât japoneza - în japoneză, un -n- la final de cuvânt sau o consoană dublă devin morae separate fără a fi silabe separate). La textul de față număr o metrică de 6-6-5. Sigur, suma e aceeași și chiar Basho a avut un număr mic de haikuri în care a mai modificat metrica, dar nu țin minte să fi avut două versuri la rând cu același numar de silabe. Evident, am auzit și de haiku în stil modern, unde lumea nu mai ține cont de metrică. Dar intrăm în a doua problemă - elementul kigo, care sugerează anotimpul, care din nou nu e vizibil. Avem două elemente conectate, blues-ul (sau poate din punct de vedere al limbii române ar trebui să scriu -bluzul-, până la urmă româna este sau nu este o limbă fonetică?) de la radio și rotirea lentă a râșniței de piper (și aici e loc de puțină confuzie - se învârte cu totul sau doar partea ce macină?).
Cu exceptia finalului cu învârtirea râșniței care e puțin neclar în mintea mea, textul e frumos. Doar că, legat de ce înțeleg eu că este un haiku, nu văd vreo conexiune cu natura sau un element kigo.
Am citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
Felicitări!
dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
Felicitări pentru idee. Abdicarea lui Dumnezeu o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne... ...cozile sunt lungi, așteptăm cuminți să ne vină rândul certificate de naștere, de căsătorie, de deces rugăciunea spusă în fiecare seară crucea înainte de masă, slujba de duminică spovedania, să ni se ierte cele mai grele păcate erau vremuri când era mai ieftin să mori, Doamne și mai simplu toate pomelnicele astea nu mai ajung gropile trebuie să le umplem cu aur o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne așa că iau cuvântul în mâini și lupt ca un erou pe frontul suferinței pentru eradicarea fărădelegilor sfinte strâng semnăturile oamenilor nefericiți și îți cer, Doamne să abdici de la tronul împărăției tale manifeste, peste tot manifeste vrem alegeri libere revoluția a fost înfrântă prin ignorare așteptăm cuminți să ne vină rândul nu există alternativă mai bună decât mila
dacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
interesant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
se zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
Citind acest poem constat că are o simplitate plină de eleganţă. L-am recitit şi am privit indiscret dincolo de aparenţă şi am găsit un fior liric străbătând printre cuvinte. Ultimele două versuri au un mesaj deosebit. Felicitări.
este doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
Să le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
Nuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
Nici eu nu m-am impacat cu acel "caci" si voi renunta la el pentru a reduce gradul determinismului. Insa timpul verbului il voi pastra, pentru a reda nota de cauzalitate dorita la momentul respectiv. Va multumesc pentru sfat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
pentru textul : Alb şi roşu deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo deE drept, Anna, pe acest site, nu ai adus vorba de tautologie :). Iar explicaţia era, în fond, o formă de respect pentru cititor. Cred.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deO observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
pentru textul : incomod deSixtus, ultima strofă are aromă, de fapt are tot ce-i trebuie. Până acolo e cam accidentat terenul.(Pentru mine e accidentat...)
pentru textul : Rugina cuielor deCa expresie poetică, sună, la prima vedere, frumos. Dar, evident, la un haiku avem o metrică de 5-7-5 morae (care sunt transpuse în silabe când e vorba de alte limbi decât japoneza - în japoneză, un -n- la final de cuvânt sau o consoană dublă devin morae separate fără a fi silabe separate). La textul de față număr o metrică de 6-6-5. Sigur, suma e aceeași și chiar Basho a avut un număr mic de haikuri în care a mai modificat metrica, dar nu țin minte să fi avut două versuri la rând cu același numar de silabe. Evident, am auzit și de haiku în stil modern, unde lumea nu mai ține cont de metrică. Dar intrăm în a doua problemă - elementul kigo, care sugerează anotimpul, care din nou nu e vizibil. Avem două elemente conectate, blues-ul (sau poate din punct de vedere al limbii române ar trebui să scriu -bluzul-, până la urmă româna este sau nu este o limbă fonetică?) de la radio și rotirea lentă a râșniței de piper (și aici e loc de puțină confuzie - se învârte cu totul sau doar partea ce macină?).
pentru textul : Haiku deCu exceptia finalului cu învârtirea râșniței care e puțin neclar în mintea mea, textul e frumos. Doar că, legat de ce înțeleg eu că este un haiku, nu văd vreo conexiune cu natura sau un element kigo.
Am citit cu desfătare însăşi esenţa existenţei unora dintre noi. Subiectul simplu capătă consistenţă prin figurile de stil ce ascut simţurile. Unele detalii arată legătura neîntreruptă cu pământul, cu viaţa ţăranului din care ne hrănim.
pentru textul : Ţăran cu plugul deFelicitări!
la limita dintre subiectiv si obiectiv, un realism deprimant, abandon dar nu fortat; mi-a placut stilismul finalului, imaginea zdrentuita a cerului,
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui dedragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
pentru textul : Gărzile negre deFelicitări pentru idee. Abdicarea lui Dumnezeu o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne... ...cozile sunt lungi, așteptăm cuminți să ne vină rândul certificate de naștere, de căsătorie, de deces rugăciunea spusă în fiecare seară crucea înainte de masă, slujba de duminică spovedania, să ni se ierte cele mai grele păcate erau vremuri când era mai ieftin să mori, Doamne și mai simplu toate pomelnicele astea nu mai ajung gropile trebuie să le umplem cu aur o întreagă birocrație până la cerul tău, Doamne așa că iau cuvântul în mâini și lupt ca un erou pe frontul suferinței pentru eradicarea fărădelegilor sfinte strâng semnăturile oamenilor nefericiți și îți cer, Doamne să abdici de la tronul împărăției tale manifeste, peste tot manifeste vrem alegeri libere revoluția a fost înfrântă prin ignorare așteptăm cuminți să ne vină rândul nu există alternativă mai bună decât mila
pentru textul : Dumnezeu dedacă apa rece de dimineață e forțată atunci și revigorarea viselor e forțată. aici e cheia poemului de fapt: a fi realist în dragoste, fără avioane verzi pe pereți...:) penița ta e o surpriză plăcută de altfel nici n-am mai avut onoarea bucuros să te cunosc Ioana! a: și sărbători line, cu pace!
pentru textul : Lonely people can`t jump demultumesc pentru atentionare.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe denu l+am vrut un text greu, sau pretentios. ci doar unul care sa aibe niste haine lejere.
multumesc pentru apreciere! tocmai ai imbogatit dimineata:) zile bune si viata frumoasa!
pentru textul : insomnie deacum e mai limpede?
pentru textul : pontificală deAm schimbat
pentru textul : nimicul deMulţumesc
Singurul lucru de care sunt sigura pe lumea asta e poezia.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete de"drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator" - pentru asta, primeşti un avertisment.
pentru textul : aparent era noapte deEu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
pentru textul : mic poem dedacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
pentru textul : Femeia fără țipăt deMulțumesc pentru sugestii, Emil. Voi încerca să văd ce mai pot face din text. tincuta
pentru textul : Inima mea decupată deinteresant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
pentru textul : perpetuum mobile (II) dese zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
poate ca ai dreptate...
pentru textul : Refuz profund dedeci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a deCitind acest poem constat că are o simplitate plină de eleganţă. L-am recitit şi am privit indiscret dincolo de aparenţă şi am găsit un fior liric străbătând printre cuvinte. Ultimele două versuri au un mesaj deosebit. Felicitări.
pentru textul : Déjà Vu deeste doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
pentru textul : nevoi speciale de"mă așteaptă o iarnă lungă
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deca un gât de lebădă" - şi pe mine. Sper ca lebăda să facă, măcar, cercuri de zăpadă.
Îmi place adancimea realizata cu acest joc de teze în limbaj simplu, accesibil deși poemul operează în spectru axiomatic. Aproape galileian finalul, Eppur si muove reformulat.
pentru textul : Joc deSă le lași pe amândouă și să nu te mai alinți, aia să faci (smile...!!). Pentru că așa citind ambele variante, cuminte, înainte de a citi comentariile, am crezut că exact asta ți-a fost intenția, de a crea un fel de buclă, de iluzie cu alte cuvinte. Chiar îmi spuneam "uite măi iar o găselniță superbă de-a Ioanei, ochiul de scenaristă, deh". Așa că, draga mea, leave them both, din experimente ne trezim uneori cu mai mult decât am negociat. Reușit poem... tranșant ca un flash și-apoi întuneric. Dacă ai începe și tu să pui diacritice... ei, eu nu obosesc să îți spun, sper să obosești tu să explici. Haha.
pentru textul : aproape noapte pe grant deNuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deNici eu nu m-am impacat cu acel "caci" si voi renunta la el pentru a reduce gradul determinismului. Insa timpul verbului il voi pastra, pentru a reda nota de cauzalitate dorita la momentul respectiv. Va multumesc pentru sfat.
pentru textul : Sărutul dePagini