In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
crezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
există în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
nu, nu cred că mai există leprozerii în US. deși cazuri se pare că mai apar. dar în Ro mai există o leprozerie. deși mi se pare cam aiurea să mergi acolo de thanksgiving. mai ales cînd nu știi ce e aia.
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
Departe de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
este o părere subiectivă, și trebuie să o iei ca atare. oricum, trebuie să fii un pic mai atentă când alegi să scrii astfel, bazându-te pe impactul imagistic, în detrimentul fluidizării, pentru că riști ca unele imagini să își piardă din cursivitate. repet, e doar o părere.
uite, aici "indigo cu tendinţă spre violet", eu aş fi scris "indigo cu o tentă (spre) violet", asta spun, trebuie să fii puţin mai atentă. sunt poezii care ţi-au reuşit excelent, pe textul acesta se poate lucra însă mai mult.
nu ştiu italiană atît cît mi-ar trebui ca să pot confirma dacă traducerea este bună dar cu siguranţă ca sună fain în italiană. nu degeaba este ea limba poeţilor de la Vergil pînă la Dante şi Petrarca. zîmbesc.
Dacă o poţi valida ca pe o traducere bună atunci o poţi pune în subsecţiunea "traducere" din "Lingua". Cu menţionarea şi link-area către original. Merci.
francisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.
Multumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
Un an bun si luminos si tie!
am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
ai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
un text care probabil promite existenta unui anumit gen de inspiratie dar la nivel tehnic este inca extrem de slab. incearca sa citesti si sa simti estetic.
de data aceasta ne potrivim, şi eu m-am gândit la acest lucru...repetarea lui "până când", deocamdată nu găsesc nimic, asta e forma mai naturală, dar poate voi reveni în curând.
Detest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
Un poem neglijent, ușor jenant.
Multumesc! Intr-adevar, in ceea ce priveste titlul si eu am avut rezerve, dar mi-am spus ca fiind asa de sec, mai echilibreaza putin din patosul durerii regasit printre versuri :), cat despre disonanta... stiiu, stiu... dar, ce pot spune, ia-o ca pe o schimbare de cadru. Inca o data multumesc, apreciez si eu feed back-ul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
pentru textul : coborârea în Carte decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine decrezi tu ca nu sunt capabil de replica, ionut? ma doare in cot de afirmatiile belicoase. si cand te gandesti care e motivul despartirii noastre.... imi bat capul degeaba aici si acolo, oriunde te-ai afla adio
pentru textul : analiza manifestului boierismului demultumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
deocamdată ar fi de preferat să vedem ce text „lucrați” dvs.
pentru textul : Spoiler deNu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust dePS: De citit, și de ne-publicat, în cheie metafizică. :) :)))
pentru textul : Punct demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" deFelicitări, Virgil! Îți doresc lansare frumoasă.
pentru textul : Mirabile Dictu de"o noapte de taina" care se vrea cuminte si...tu n-o vrei. Remarc ultima strofa. cele bune.
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deexistă în acest poem un scenariu care mă face să am o slăbiciune pentru el. dacă ultimele două poeme ale tale ar fi fete, eu aş alege pe asta de aici şi aş fugi cu ea în lume. în loc de peniţă, remarcat dacă îmi dai voie.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deMargas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
nu, nu cred că mai există leprozerii în US. deși cazuri se pare că mai apar. dar în Ro mai există o leprozerie. deși mi se pare cam aiurea să mergi acolo de thanksgiving. mai ales cînd nu știi ce e aia.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deDeparte de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
pentru textul : crabii deiti multumesc de semnul lecturii! cu respect, dorina n.
pentru textul : Scrie! deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deeste o părere subiectivă, și trebuie să o iei ca atare. oricum, trebuie să fii un pic mai atentă când alegi să scrii astfel, bazându-te pe impactul imagistic, în detrimentul fluidizării, pentru că riști ca unele imagini să își piardă din cursivitate. repet, e doar o părere.
uite, aici "indigo cu tendinţă spre violet", eu aş fi scris "indigo cu o tentă (spre) violet", asta spun, trebuie să fii puţin mai atentă. sunt poezii care ţi-au reuşit excelent, pe textul acesta se poate lucra însă mai mult.
pentru textul : elegie 011 denu ştiu italiană atît cît mi-ar trebui ca să pot confirma dacă traducerea este bună dar cu siguranţă ca sună fain în italiană. nu degeaba este ea limba poeţilor de la Vergil pînă la Dante şi Petrarca. zîmbesc.
pentru textul : ambiguu | mîinile deDacă o poţi valida ca pe o traducere bună atunci o poţi pune în subsecţiunea "traducere" din "Lingua". Cu menţionarea şi link-area către original. Merci.
francisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deîmi cer scuze atunci. atât ție cât și lui Virgil. am revizuit:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând denicodem.
iar eu sa-ti dau dreptate. si iete cum deshtu a sarit tasta. indeed, rusine sa-mi fie ;)
pentru textul : jurnal de front. virtualia deMultumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
pentru textul : Ah deUn an bun si luminos si tie!
am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!
ovYus, acida ironie pe care pretinzi ca o ai s-ar putea sa te murdareasca pe la gura no hard feelings
pentru textul : Virtualia deun text care probabil promite existenta unui anumit gen de inspiratie dar la nivel tehnic este inca extrem de slab. incearca sa citesti si sa simti estetic.
pentru textul : Azi dede data aceasta ne potrivim, şi eu m-am gândit la acest lucru...repetarea lui "până când", deocamdată nu găsesc nimic, asta e forma mai naturală, dar poate voi reveni în curând.
pentru textul : naturam animae demulțumesc de semn și lectură, Nuța. în unele privințe ai mare dreptate. nu insist pe ce, fiindcă o face simplu poemul.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deDetest din toată ființa mea (cât a mai rămas) poemele cu 'premise', mi se par ca niște povești de adormit copiii nereușite însă, pentru că în cazul poveștilor acel 'a fost odată ca niciodată' trezește un oarecare interes, pe când aici premisa găsită în incipitul poemului 'viața este ca o mulțime de trenuri care trec peste tine'... închide, în opinia mea, orice interes. Eu una nu mai vreau să aflu ce alte grozăvii se petrec atunci când viața este 'ca o mulțime de trenuri care'... Cu atât mai mult cu cât, în accepțiunea cuiva care a studiat ceva matematică, noțiunea de 'mulțime' este vastă, nu e o simplă 'multitudine'...
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deUn poem neglijent, ușor jenant.
Multumesc! Intr-adevar, in ceea ce priveste titlul si eu am avut rezerve, dar mi-am spus ca fiind asa de sec, mai echilibreaza putin din patosul durerii regasit printre versuri :), cat despre disonanta... stiiu, stiu... dar, ce pot spune, ia-o ca pe o schimbare de cadru. Inca o data multumesc, apreciez si eu feed back-ul!
pentru textul : trecere în revistă dePagini