In primul haiku "Verdele bălții/ Pete mici de culoare -/ Aceleași broaște" nu sunt de acord. La anul se vor naste alte broaste din mormoloci noi. Dar DACA sunt broaste TESTOASE... se schimba contextul! Aceleasi traiesc multi ani. Da, al doilea haiku este bun! Virgula este nenecesara in versul 2 daca rearanjezi cuvintele si elimin una din cele doua cuvinte din "jos sub" pentru ca "sub ramuri" te localizeaza oricum jos: "Cântec de greieri sub ramuri mute savurez ceaiul cu lună" Si al treilea haiku este bun! Nu as schimba nimic. Cu drag, /O\
Te rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
Nu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
Sunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
de văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
Sebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
Ah! Superb. E ca o scenă de film, o fină, atentă și minuțioasă proiecție cinematografică a minții, care însă trece de vizual, în poezie. "o mare care nu voia să-l mai locuiască".Superb! Scrie "proză", dar totuși aici e de fapt multă poezie. Dacă s-ar scrie un roman fantasy așa, l-aș cumpăra cu ultimul banuț, și după ce l-aș citi i-aș ronțăi foile. M-am cam aprins, dar, sincer, mi-a plăcut. Mă bucur să te regăsesc, Călin. :)
.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
Primul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
PS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
Consider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
Buna, Alma! este posibil, recunosc ca am probleme cu alegerea titlurilor, uneori imi ia si o jumatate de zi sa ma hotarasc:)
Multumesc de lectura, ma bucur ca inca o data m-a "salvat" un vers!
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
Sper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Adevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
ideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
Bravos, monșer, văd că te-a înaintatără, deci la Gaudeamus nu la Gambrinus. Să se suplimenteze că noi venim cu trenul de plăcere de la Sinaia, după ce tragem o planetă, negreșit ne încercăm norocul și la Gambri....pardon, Gaudeamus, auziserăm că vine lume bună...
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
poemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
în rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
un poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
si nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
zic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
Sunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In primul haiku "Verdele bălții/ Pete mici de culoare -/ Aceleași broaște" nu sunt de acord. La anul se vor naste alte broaste din mormoloci noi. Dar DACA sunt broaste TESTOASE... se schimba contextul! Aceleasi traiesc multi ani. Da, al doilea haiku este bun! Virgula este nenecesara in versul 2 daca rearanjezi cuvintele si elimin una din cele doua cuvinte din "jos sub" pentru ca "sub ramuri" te localizeaza oricum jos: "Cântec de greieri sub ramuri mute savurez ceaiul cu lună" Si al treilea haiku este bun! Nu as schimba nimic. Cu drag, /O\
pentru textul : Trei haikuri în limba română defii calmă. dai cu biciul... nu asta e atmosfera pe Hermeneia.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deTe rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
pentru textul : secret revelation deNu e o poezie foarte rea, dar... e mult prea greoaie pentru un titlu atât de reușit. Imaginile ce se succed cu repeziciune nu au liant, nu au elemente comune și dau impresia unor fragmente puse de-a valma. Nici măcar nu clădesc o atmosferă care să susțină textul. E ca o vază spartă, colorată, de preț, dar din care nu mai poți alege nimic. "Fugă peste creste de maci" e cam singurul text deocamdată care are un... cum să zic, un nucleu care iradiază. Poate suna a sfat: nu aduna haotic lucruri, elemente pe care să le lipești apoi în text, ci, fă invers. Așează-te în ceea ce vrei să spui, în ceea ce simți, în ceea ce crezi că e important, apoi vezi ce vor să spună lucrurile acelea, și în final vii în afară cu mâna plină. Pe de altă parte, la fel de bine, acest tip de poezie poate să placă altora. Mie... nu prea îmi sună. Asta e.
pentru textul : Corb Orb deSunt fan înfocat al firescului, admir textele care conţin un denotativ mai elastic decâţ orice metaforă suprarealistă/fracturistă sau, pur şi simplu, fracturată de-atâta "bibilit". Poezia de mai sus le are pe amândouă (firesc/denotativ elastic), plus un caracter intim împărtăşit.
Personal, aş înlocui atributul "stingheri" cu forma adverbială "stingher" - "mă privesc stingher", şi aş alege între "poate" şi "uneori", din "la înmormîntări sau poate/uneori în parc" (valori prea apropiate).
"sau adorm atîrnați
pentru textul : absint de noiembrie dede văzduh
mirosind a ceață
putredă
și fum" - foarte reuşită imaginea.
Ma rog, nu stiu ce sa zic, nu sunt indicii clare :-) dar mi se pare cel mai fain poem pe care l-am citit in aceste zile despre el, este o pleiada intreaga de pro's and con's care m-a lasat cu gura cascata intr-atat de mare incat sa pot striga shut up, el a murit linistit cu ciroza lui alcoolica, ce leucemie ("am baut un vin asa de bun de imi venea sa ii spun Dumneavoastra"), why hide it, for the sake of the fucking euro-american image, for all them ass-holes? dar bineinteles ca n-a avut niciun efect. Ma bucur sa te mai citesc si pe aici mai grigore. Chiar si cu necroloage d'astea siropoase. Long time no see, that's quite bad, don't U think? We all die sometime, see what happens? Napoleon is dead, Einstein is dead, and myself i don't feel very well either... Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deda, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala
pentru textul : omului cu valuri în suflet deSebi, crede-mă că știu să citesc și mesajele "subliminale" care mai circulă pe H. Deci un simplu poem nu îmi ridică probleme. Vroiam doar să îți spun, prietenește, că nu ajungi nicăieri cu: "cutia anticutremur, tremurul unor ceasuri, armăsarii fanteziei, butoiul cinic, înțelepților fără nemurire" și am citat doar din primele două strofe. Iar sper ca această revenire a mea să nu aibă decât sensul pe care i-l atribui. Nu sunt adeptul formelor fără fond, dar nici viceversa. Mulțumesc de înțelegere!
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deAh! Superb. E ca o scenă de film, o fină, atentă și minuțioasă proiecție cinematografică a minții, care însă trece de vizual, în poezie. "o mare care nu voia să-l mai locuiască".Superb! Scrie "proză", dar totuși aici e de fapt multă poezie. Dacă s-ar scrie un roman fantasy așa, l-aș cumpăra cu ultimul banuț, și după ce l-aș citi i-aș ronțăi foile. M-am cam aprins, dar, sincer, mi-a plăcut. Mă bucur să te regăsesc, Călin. :)
pentru textul : Fiara de.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dePrimul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
Multumesc Daniela! Un semn neasteptat pt aceasta incursiune poetica! un cintec dedicat celei ce incearca sa para a fi altcineva/ceva decit puncte puncte ceea ce e - no name/ no game. Dar luna, lupoaica siderala, stie ce stie: i.e. numai adevarul poate rani, minciuna (mentionata mai sus) cade la pamint precum un glonte orb tras spre puncte puncte luna.
Mi-as dori cum isi dorea si Mr Poe 'to write as mysterious as a cat' (are wolves and cats related? dar leii? :p)
o seara frumoasa iti doresc!
pentru textul : Pseudo dePS un mic tune cu lupoaica, for you! :
Oana, mă bucură confesiunea ta.
Silvia, ai mare dreptate. mulțumesc frumos de popas, în numele Adrianei!
Raluca, merită! ibidem la mulțumiri!
Andrei... ți-l voi trimite eu prin Adi, toamna asta... dar știu că ești mai descurcăreț. Ia legătura cu Adriana prin mail.
Vlad, mi-e drag sufletul tău! Mulțumesc pentru excelenta ilustrare a acestor note ramolite!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deSă strigi ştiind că nimeni nu te aude. Şi-mi amintesc iarăşi de Cirano de Bergerac spunând că "e mai frumos când totul e zadarnic".
pentru textul : La margine (Profetul) deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
viorel, îmi pare bine că ți-a plăcut poemul, că ai lăsat un semn. îți urez să ai un an nou bun și fericit! Daniela
pentru textul : kodak film deConsider acesta unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Hermeneia. Poate aș fi mai plivit cel puțin una sau două conjuncții pe ici pe colo dar trebuie să recunosc că asist la o schimbare la față a Orianei. Eu eram obișnuit cu altfel de texte la ea. Am observat din cînd în cînd aceste noi schimbări de gamă și chiar de material de construcție. Dar acum observ o adevărată trecere a Rubiconului. Impressive...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deBuna, Alma! este posibil, recunosc ca am probleme cu alegerea titlurilor, uneori imi ia si o jumatate de zi sa ma hotarasc:)
pentru textul : de la dreapta la stânga deMultumesc de lectura, ma bucur ca inca o data m-a "salvat" un vers!
Imi place foarte mult cum scrii poezie, ei bine da povestile mari de dragoste nu mai sunt la fel de mari!
pentru textul : decubitus vulgaris deSper sa ma citesti si tu pe mine,cand imi vor fi aprobate poemele de unul dintre editori.
Cu drag,
Monica
Adevărul e că nu prea am mai scris, e drept. Între timp mi s-au schimbat ceva priorități în viață. Partea de mijloc e cea mai ... trăită... sunt acolo cîțiva oameni care mi-au marcat ultimul an. Poate de aceea e mai reușită. Cum am spus și în "biografie" cînd mă voi întoarce, mă voi întoarce aici. Mulțumesc pentru re-primire.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deideea poetica este interesanta, poezia ca act de intoarcere intr-un spatiu sigur si dincolo de el, o topire in abisul matern prietenos, luand-o in sens invers. poemul este un pic obosit, totusi, cu posibila pornire de la "nici cald nici rece".
pentru textul : scrisori imaginare III deBravos, monșer, văd că te-a înaintatără, deci la Gaudeamus nu la Gambrinus. Să se suplimenteze că noi venim cu trenul de plăcere de la Sinaia, după ce tragem o planetă, negreșit ne încercăm norocul și la Gambri....pardon, Gaudeamus, auziserăm că vine lume bună...
pentru textul : Urâții - lansare de carte deA fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deDa, un tot unitar stilistic fin, sarcasm înclinat spre zeflemea (bine strunit), imagini originale şi susţinute de ideatică. Congrat!
"Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului [...]"
"aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă."
"şi vorbim despre
cât de străină şi singură
ploaia se simte
pe străzile Londrei." - sintagme forte!
Dacă unitatea doi nu era slabă, comparativ cu restul, dădeama peniţă. Nu că asta ar fi foarte important, dar na.
pentru textul : X şi Y depoemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
pentru textul : ceainicul deîn rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
Am uitat. Pentru prezentare o „peniţă”. Dar numai dacă recunoşti că replica mea e mai bună.
pentru textul : Urâții - lansare de carte deun poem-psalm care mie mi-a transmis o emotie curata, ca atunci cand privesc prima zapada din an, asa s-a asternut in mine o pace.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave desi nu e doar emotia, mai e o punte ingusta intre material si spiritual, pe care tu o treci in perfect echilibru...
cuvintele intr-o mana iar in cealalta simtirea.
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
pentru textul : evanghelia lăcustelor dezic și eu, în loc de: "ca o coadă văzută la relanti coada caninului păzitor de cirezi divine", dacă vrei să renunți la repetiție mai bine tai una din cozi, ;-) să înlocuiești cu altceva ar însemna, probabil, să rescrii cu totul aceste versuri. Așa că aă sugera ..."ca o coadă văzută la relanti a unui canin păzitor de cirezi divine" Nu-i quite the same, știu, dar...
pentru textul : coadă văzută la relanti deSunt pasaje superbe, dureroase, dar ai si cateva parti fara de care poemul ar fi mult mai bun. Imi place cum incepe, imi place mult tema si ca e asa, ca un film, dar in anumite locuri, personal cred ca ar trebui sa fi fost putin mai sugestiva, ca spre ex. aici "Și totul să fie de o curățenie exemplară."(exemplara mi se pare ca nu aduce nici o valoare poetica) sau aici "deși era încă noapte/ Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului/ Lăsat pe perete."- personal m-as fi lipsit de explicativul acesta fara mustrare de constiinta; si ar mai fi, dar nu vreau sa para ca e un comentariu mascat.
pentru textul : auto - market de"Și de la balcon după ce se tăiase curentul
Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale
Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei
La marginea drumului,"- poate am eu ceva cu ciorile, dar strofa asta, tare mi-a mai placut:)
interesant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare dePagini