un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Am uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
Ela, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
Andrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
într-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Nu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
mi-a zis
și a bușit-o plânsul
Domnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
Citesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
Aplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
plin de influențe, calc stilistic după un milion de poeți sud-americani de prin anii șaptezeci, belizan o ține una și bună se pare. nu știu pe cine în afara studentelor intrate numai pe bază de dosar la facultate mai poate impresiona cu aceste versuri care parcă vin dintr-un volum de poezie pe care îl citeam când eram la liceu, prin anii 80. Nici măcar nu mai poți să spui că e plagiat așa ceva, deși dacă te chinui găsești o mie de versuri ca acestea prin autorii sud-americani... dar acesta e un text care nu merita să cauți e un text care nu inseamnă chiar nimic
E ca un fel de stafie a literaturii.
E Belizan.
Andu
mie îmi place stilul acesta a lui Emil. Îl regăsesc mereu în scrisul lui. Fără prețiozități dar cu un fin substrat, mai cred că nu aveam ce discuta despre marii poeți aici și nici nu cred că autorul vrea să se identifice cu vreunul dintre ei. Emil este unul dintre puținii membri de pe acest site care știe să strunească versul cu măiestrie. Silvia
Minunat ce am citit, eu, aci, astăzi. Poate încadrarea este oarecum greşită. Mi se pare mai mult un jurnal existenţial, dar nu asta contează acum.
Fragmentele din "încăpere", felul cum fiecare cuvânt îşi are greutatea sa în propoziţie, repetiţiile voite, care nu fac altceva decât să mărească dorinţa de "a ieşi spre un spaţiu", aduc o notă de "frumos-întreg" scrierii de faţă. Generează o stare în care te surprinzi lângă o veioză, un pat şi o bibliotecă ticsită de cărţi prin care ai trecut cândva precum un păianjen sătul de viaţă. De remarcat fragmentul "bibliotecarului dezordonat" care mi-a amintit de o vorbă cum că fiecare om în dezordinea lui îşi are ordinea aşa cum în anormal îţi poţi găsi normalul faptelor. La noi normalul este anormalul, zicea cândva un analist politic - divagând puţin.
Aceste note îţi induc o stare şi e meritul exclusiv al autorului Gorun Manolescu, că, personal, mi le-a indus involuntar. Este un merit, aşadar.
Felicitări.
Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
Asa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
Să ne mândrim cu Corneliu M. Popescu - cel mai bun traducător al lui Eminescu. Premiul pentru traducerea unei poezii dintr-o limbă europeană în limba engleză are numele său. Din păcate, tânărul geniu a murit la cutremurul din 1977.
Structura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
pentru textul : cu Nimănui depe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Am uitat sa adaug ca de fapt, imi place sa tin cont de sfaturile cititorilor, si incerc pe cat cu putinta sa- mi largesc viziunea, dar sa nu se indeparteze prea mult de a mea. De aceea, iti multumesc sincer pentru parere si voi mai medita.
pentru textul : long et douloureux deAş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer de"mirosul mortii" "tacerea urmasilor" - cuvinte naturale in gura unei poete de 17 ani Aecaterina, hai sa facem un pact: ich lieb dich nicht du liebst mich nicht. Deci sa nu ne mai comentam de acum incolo ca sa nu devenim pedofili sau gerontofili literari, dupa caz. Iar daca e sa tii minte data de 23 iulie 2008, propun sa inlocuiesti ploaia cu grindina aferenta cu concertul Metalica de la Bucuresti, daca ai 17 ani macar pe un genunchi. HS ! Andu
pentru textul : noapte ploioasă deJudicios.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deEla, tu poti usor "sfasaia" (in sensul bun, acela al al sfasaierii din foame) pana la miez o poezie, si pentru asta ma bucur. Apele interioare au ridicat singure pod, asa cum ai simtit si tu. Da, stiu ca sunt niste disonante acolo... poate ca le voi lucra candva, daca va fi sa fie :-) Alma, o fi de bine, o fi de rau, mai sunt si poduri suspendate pe doar doi stalpi, fara funii de otel sa le sustina :-) Lasand gluma la o parte, ochiul tau critic imi este de folos, daca va fi sa reiau, am sa mai scrijelesc un pic, desigur pastrand ceea ce da sens. Uite, de exemplu, "genunchii" este foarte clar de ce e repetat, nici nu ar avea sens altfel... una fara cealalta. Cu ce nu ma impac nici eu dupa ce s-a "racit" deja de mult poezia: incalceala", "cantec" - in contextul acesta, "suier sasaind" (la care sunt sigura ca s-a referit si Ela)... Voi vedea, candva, multumesc de sugestii. Luv, este atat de important sa stii sa pui intrebari. Daca tu ai sesizat-o pe cea nepusa in acel final, inseamna ca cel putin stalpul acesta e bun. Multumesc! Linea, da, despre pendularea aceea este obsedanta, poate de aceea si sunt cateva cuvinte aici atat de puternice si unele voit disonante (revin la chestia asta: sasaind va ramane, dar poate nu langa suier). In procesul echilibrarii balanta suiera. scartaie. face tot felul de zgomote. Asta este realitatea, care nu intotdeauna suna bine :-)). Placuta poposirea ta in lacasul acesta.
pentru textul : Gena balanței deAndrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
Cu stimă,
pentru textul : O să te muşc de umeri până îţi va da soarele dePregătesc. :)
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 desi iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
pentru textul : ea deîntr-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deun porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
... bine scris ca şi formulări. Morala mai degrabă slabă. Cred că ar trebui să mai lucraţi la ea. Ar fi păcat să nu o faceţi.
pentru textul : Spoiler deNu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
pentru textul : the fifties demi-a zis
și a bușit-o plânsul
Domnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deCitesc aici un text care vorbeste despre carpe diem dar sfarseste pana la urma intr-o reverie, stilul confesiv nefiind poate cel mai potrivit si de aici contradictia ce conduce la o poezie fara prea multa forta, apropiata mai mult ca gen lamentatiei. Poate nu e treaba mea, fiecare autor isi are propriile preferinte, dar imi fac datoria sa-ti spun ca ciclul tau, "Ore de..." este foarte des utilizat in lirica feminina contemporana, exemple gasind chiar foarte aproape de noi. Desi cred ca ai abordat voit astfel fraza "inima mea e și sărată și dulce și are multe culori" nu gasesc o justificare formala pentru utilizarea atator conectori logici. Poezia are ce-i drept farmecul ei dar parerea mea este ca te pierzi intr-o atitudine pasiva fata de vers, te lasi dominata de forta cuvantului cand poate ar fi de ales sa fie invers.
pentru textul : A șaptea minune debisericuta pitigoilor poate fi un titlu de poem...alexander, bine ai venit in dumbrava minunata!
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deAplecarea spre esențializarea mesajului este, ea în sine, atrăgătoare și poate fi pusă în pagină doar de o mână sigură și un ochi scrutător și înzestrat cu capacități speciale de selecție și plasticizare. Poemul e rotund și respiră a poezie. E ceva să poți cuprinde în patru rânduri cerul și pământul, imaginea și aroma. Dă-i înainte !
pentru textul : Poem într-o palmă demulţumesc pentru citire şi observaţii.
pentru textul : ars poetica ▒ deîn ce priveşte subtitlul am să studiez problema şi am să văd dacă pot să las ca subtitlul să devină facultativ
Andu, bucuroasa de trecere. marturisesc ai dreptate in ceea ce priveste reviziurea textelor, uneori, desi citesc ceea ce am scris, desi incerc sa corectez acolo unde si eu as simti dezacorduri sau 'asemanari' cred ca, cel putin la acest stadiu al poezie mele este nevoie de forma bruta si tocmai pentru ca momentul asta stiu ca trece... spre altceva fireste. dl. niculescu, acel decand este fortat impreuna, mi se pare destul de evident acest lucru. multumesc de apreciri Adriana,
pentru textul : big bang deproblema semnalata amterior, persista: textul in franceza are in continuare greseli.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deplin de influențe, calc stilistic după un milion de poeți sud-americani de prin anii șaptezeci, belizan o ține una și bună se pare. nu știu pe cine în afara studentelor intrate numai pe bază de dosar la facultate mai poate impresiona cu aceste versuri care parcă vin dintr-un volum de poezie pe care îl citeam când eram la liceu, prin anii 80. Nici măcar nu mai poți să spui că e plagiat așa ceva, deși dacă te chinui găsești o mie de versuri ca acestea prin autorii sud-americani... dar acesta e un text care nu merita să cauți e un text care nu inseamnă chiar nimic
pentru textul : Paraidolia deE ca un fel de stafie a literaturii.
E Belizan.
Andu
dar ca sa nu par superficial aici vorbesc despre ipostazele poeziei pentru mine!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? demie îmi place stilul acesta a lui Emil. Îl regăsesc mereu în scrisul lui. Fără prețiozități dar cu un fin substrat, mai cred că nu aveam ce discuta despre marii poeți aici și nici nu cred că autorul vrea să se identifice cu vreunul dintre ei. Emil este unul dintre puținii membri de pe acest site care știe să strunească versul cu măiestrie. Silvia
pentru textul : a tăcut deSpectacolele se desfăşoară zilnic între orele 18:00 – 23:00, iar intrarea este liberă. Maine, prima zi!
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deMinunat ce am citit, eu, aci, astăzi. Poate încadrarea este oarecum greşită. Mi se pare mai mult un jurnal existenţial, dar nu asta contează acum.
pentru textul : Vei pătrunde deFragmentele din "încăpere", felul cum fiecare cuvânt îşi are greutatea sa în propoziţie, repetiţiile voite, care nu fac altceva decât să mărească dorinţa de "a ieşi spre un spaţiu", aduc o notă de "frumos-întreg" scrierii de faţă. Generează o stare în care te surprinzi lângă o veioză, un pat şi o bibliotecă ticsită de cărţi prin care ai trecut cândva precum un păianjen sătul de viaţă. De remarcat fragmentul "bibliotecarului dezordonat" care mi-a amintit de o vorbă cum că fiecare om în dezordinea lui îşi are ordinea aşa cum în anormal îţi poţi găsi normalul faptelor. La noi normalul este anormalul, zicea cândva un analist politic - divagând puţin.
Aceste note îţi induc o stare şi e meritul exclusiv al autorului Gorun Manolescu, că, personal, mi le-a indus involuntar. Este un merit, aşadar.
Felicitări.
Bobadile, Bobadile, iar te împinge necuratu să faci ce nu trebuie și să vorbești despre comentariile și penițele date de alții. Și te mai apuci și la judecăți din astea de le zice religioase. Păi eu zic că mai mare necredincios ca tine nici că se există. Și știi de ce? Pentru că ți-e frică. Ți-e frică să abordezi pe cineva cu chestia asta pe față dar arunci șopîrle pe la spate. Iar frica măi Bobadile e mama necredinței. În ce privește aserțiunea cum că "asemenea subiecte nu se expediaza in acest fel pe un site cat de cat respectabil", venind de la tine, iartă-mă dar mi se pare culmea ipocriziei. Și ți-o spun eu cel care a luat apărarea postării acelui text despre roloverliretatura la polemice. Adică cum măi Bobadile, pentru unu-i mumă și pentru altu-i ciumă? Lasă să o spună alții dacă vor, că e mai kosher, dar nu te arunca tu să o faci pe sfîntu că miroase a pute. Nu mi se pare corect să crezi că tu ai și dreptul și autoritatea să postezi textul acela iar Gorun greșește să posteze asta. Uite cum îți pierzi bruma de credibilitate și pentru mine. Iar despre text tot nu pricep, de ce este prost? Fiindcă critică metehnele preoțești sau ale unei biserici? Păi asta se face în literatura română (cultă sau folclorică) de cînd îi lumea. De fapt e și ceva simptomatic la români și ar trebui să dea de gîndit fețelor bisericești. Dar asta e o altă poveste. Revenind însă la povestea noastră mi se pare ridicol să te văd în postura acelor fanatici islamiști care s-au ofuscat pînă la sharia și-napoi fiindcă un creator de benzi desenate din Danemarca le-a caricaturizat Profetul. Interesantă hupostasys pentru tine. Parol.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deSau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!
pentru textul : Suspiciune deAsa cum tu astepti pareri sub textele tale si altii asteapta sub textele lor. Evident, concluzia logica este ca daca toata lumea va ramine intr-o astfel de asteptare paralizanta nimeni nu va afla nici o parere de la nimeni, tocmai pentru ca fiecare este preocupat egoist numai de ce anume i se ofera lui. Banuiesc ca ai prins ideea. Nu te astepta sa primesti ceva ce tu nu oferi altora.
pentru textul : Șarpele Midgardului deSă ne mândrim cu Corneliu M. Popescu - cel mai bun traducător al lui Eminescu. Premiul pentru traducerea unei poezii dintr-o limbă europeană în limba engleză are numele său. Din păcate, tânărul geniu a murit la cutremurul din 1977.
http://www.poetrysociety.org.uk/content/competitions/popescu/
pentru textul : The National Poetry Competition deStructura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) dePagini