Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
Lea, sunt onorat de aprecieri și reverberarea unor lucruri pe care le-am dorit acolo în text. Când ai amintit de "cântecul nibelungilor", am tresărit. Nicolas, cred că "iarna din cer" e mai mult un anotim închipuit. Mă gândeam că din "tranșeele harfei", întrucât tranșeele artei cred că sunt mai onorante decât celelalte. Mulțumesc pentru trecere și semn.
Adimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
ai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
Cred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecțiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca și cititor, că asiști nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul. De la primul cuvânt (și ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respirație, se schimbă în fiecare secundă. Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aș renunța doar la "nici" din "nici nu mai știi să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opțional, ultimul semn al exclamării. Prima peniță după mult timp, mulțumesc de lectură Ioana.
am sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
sau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
Am mai citit textul si in alta parte si m-am minunat. De ce? Nu spun pentru a nu fi nepoliticos.
"Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă."
Pai daca "arta nu transmite ceva" de de Doamna/Domnisoara ma scrii matale? Si apoi ce-or fi, dupa dumneata, "simbolurile" alea (chiar si "artistice")? In plus,, daca arta chiar nu transmite nimic, atunci cum "simbolurile artistice schiteaza realitatea"? etc.
Stop, ca m-am plictisit sa scriu. In schimb, marturisesc ca textul m-a amuzat copios
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Virgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
mi-a plăcut și cred că este un poem de cel puțin două penițe. rezonez cu Dorin în argumentare. singura mea obiecție este la versul care se termină cu "mi-e greu să te mai sun" e prea lung pentru publicarea facilă într-o revistă ori chiar volum, chiar dacă nu intenționezi. desigur, rămâne la latitudinea ta. e doar o observație. am citit cu plăcere și mă bucur să văd o evoluție. cel puțin din punctul meu de vedere. frumos Mădă! felicitări!
...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie deLea, sunt onorat de aprecieri și reverberarea unor lucruri pe care le-am dorit acolo în text. Când ai amintit de "cântecul nibelungilor", am tresărit. Nicolas, cred că "iarna din cer" e mai mult un anotim închipuit. Mă gândeam că din "tranșeele harfei", întrucât tranșeele artei cred că sunt mai onorante decât celelalte. Mulțumesc pentru trecere și semn.
pentru textul : Citadela deAdimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deDa, hialin, ma voi gandi la ce ai zis. Ce zici de "Spulberat"? Dancus
pentru textul : când am trecut dejocul poetic
pentru textul : interstiţii demulțumes Sebi pentru timpul acordat poeziei mele apreciez efortul tau voi incerca sa tin cont de sfaturile tale cu mult respect o zi frumoasa
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deEhei, pentru reintoarcerea la matca yerba mate. Ai putea scrie un nou ciclu: mate blues. Frumos. Iata stilul!
pentru textul : mate blues deparanteza-i intreaga.
pentru textul : departe de pielea mea de"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.
pentru textul : un tren numit eu deai un ochi bine antrenat si neafectat de multele zonei voastre ninsori, Sancho! am sa mai trec peste poem sa mai cioplesc ce se poate, dar nu-ti promit repeziciune. multam de popas, precum si de fluieratul asta fugar...
pentru textul : cumpănă de,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
pentru textul : mov deCred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecțiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca și cititor, că asiști nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul. De la primul cuvânt (și ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respirație, se schimbă în fiecare secundă. Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aș renunța doar la "nici" din "nici nu mai știi să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opțional, ultimul semn al exclamării. Prima peniță după mult timp, mulțumesc de lectură Ioana.
pentru textul : Așteptând/ En attendant demultumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deaveti un typo
pentru textul : winter love I deO adevărată tanka.
how beautiful we are
and so serene
locked in [our] loneliness[es]
[with the] heart[s]
left out
Interesant ce efect semantic are faptul că substantivul 'singurătăți' este la plural și 'inima' la singular.
pentru textul : priveşte-ne deam sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
pentru textul : ziua cu ochii deschiși decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
pentru textul : Cu sufletul printre degete desau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.
Profetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
pentru textul : Decor cu îngeri deAm mai citit textul si in alta parte si m-am minunat. De ce? Nu spun pentru a nu fi nepoliticos.
"Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă."
Pai daca "arta nu transmite ceva" de de Doamna/Domnisoara ma scrii matale? Si apoi ce-or fi, dupa dumneata, "simbolurile" alea (chiar si "artistice")? In plus,, daca arta chiar nu transmite nimic, atunci cum "simbolurile artistice schiteaza realitatea"? etc.
pentru textul : Exerciţii logice deStop, ca m-am plictisit sa scriu. In schimb, marturisesc ca textul m-a amuzat copios
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Virgil, sunt incantata, acesta era sensul... nu era tacerea dupa care nu mai urmeaza nimic. Fotografia intr-adevar, alaturi de titlu, face tonul in minimalis :-)
pentru textul : Urme de dor demi-a plăcut și cred că este un poem de cel puțin două penițe. rezonez cu Dorin în argumentare. singura mea obiecție este la versul care se termină cu "mi-e greu să te mai sun" e prea lung pentru publicarea facilă într-o revistă ori chiar volum, chiar dacă nu intenționezi. desigur, rămâne la latitudinea ta. e doar o observație. am citit cu plăcere și mă bucur să văd o evoluție. cel puțin din punctul meu de vedere. frumos Mădă! felicitări!
pentru textul : l’absente de...trebuie să recunosc și faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este șlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu și cum spunea Călin, nostim. apreciez și modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calitățile epice dar și pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeași pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune penițe:).felicitări Tincuța! cu gânduri bune, paul te superi dacă preiau "șarampoi" și îl ciumpalacesc?:)
pentru textul : Azi am mâncat bureți deÎți mulțumesc de trecere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi desingura portiune care se remarca este strofa a treia. restul mi se pare umplutura
pentru textul : osmoză detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
Adrian, dacă aş şti aş face să devină reuşit.
însă, nu ai idee cât mă bucură faptul că "rămân atmosfera şi starea atât de specifice poeziei"!
îţi mulţumesc mult pentru prezenţă şi semnul de lectură.
pentru textul : mamă dePagini