Acum am realizat că acest text pare a fi prima parte a celuilalt crâmpei de proză, "Monstrul". Este scris cursiv și captivant.

Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.

Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară

Poate altfel gandit textul... ai incercat tu ceva, dar a iesit un simplu jurnal, intr-adevar. Ai vrut sa te scuturi de tot, sa intorci putin timpul spre nemiscare, prin "de-metaforizare". Din pacate, nu-i suficient. Revezi esentialul, Madim. Gesturile mici, inutilul lor, dar arata-ne de ce tocmai astazi, de ce sunt ele altfel, de ce ar trebui sa citim pana la sfarsit. Titlul, si el ales nefericit. Si, Madim, si jurnal daca ar fi, trebuie sa fie unul literar. Cred ca esti intr-o perioada de cautari.

mulţumesc pentru traducere. E o surpriză plăcută.

asa e, domnule, noi, astia din consiliu, am comis un abuz. ni-l asumam. barbateste si gospodareste.

bucuros de trecere, unele lucruri au un sens mai puternic în limba engleză decât în cea română. Lipstick, clutter, mess ar fi unele din ele şi le-am folosit ca un (mai) accentuat sens la ce am vrut să spun. Cred ca unui poem scris în româneşte, de un autor autohton, nu i-ar sta bine cuvinte străine, dar eu sînt american. Şi eu strâng din nas când văd cuvinte din altă limbă presărate pe ici pe colo în diferite texte, uneori în mod greşit scrise. Clutter ar însemna o dezordine cruntă într-un spaţiu mic, o grămadă de lucruri aruncate unul peste altul (nu că n-ai şti). Ar fi o frază prea lungă. Clutter e scurt dar foarte larg cuvânt.
Despre celelalte/unele chestii nu pot decât să apreciez părerea.

neaşteptată pentru mine schimbarea ta la faţă aalizeei!aşa mult seamănă cu a îngerilor cădere din ceruri.
o poveste frumoasă, auzită astă-toamnă de la un dascăl, salavoslovea: arhanghelul mihaiil ar fi spus celor vrăjiţi de cel mai frumos înger: să stăm bine, să stăm cu frică. că de nu , s ar fi prăbuşit tot cerul de îngeri.
din alt unghi, blaga punea în gura personajelor sale(multîncrezătoare în bogomilism) cugetarea: bunul dumnezeu şi crâncenul sataniil ar putea fi fraţi. se întâmplă în a sa piesa de teatru "meşterul manole", mi am amintit.
eu nu pot să diger("filosofic" vorbind) bogumilismul.după origini, culmea, chiar sunt fraţi mesia cu crâncenul sataniil.
nu am argument împotrivă. MĂ ghidez după un fragment din evanghelii: "ce e da, da! ce e nu, nu! restul nu e de la dumnezeu."

pentru labirintul sofisticat al scriiturii, o peniţă de aur!
o dau cu inima strânsă. eu iubesc mult alt gen de texte scise de tine. cum ar fi cel cu orbul care şi a deschis şcoală de caligrafie. dar nu mă mai întorc în trecut!

Emiemi, să înțeleg că pot să continui să le fac? Pentru că eu cred în amuzament...
Margas

uite ca eu cam merg inapoi, directia 600. faina poza. este prelucrata in vreo programa speciala, sau chiar asa scria acolo. bun lucru.

Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas

da, dragă Virgil, am și argumente, dar dacă tu chiar ai nevoie de ele, eu rămân fără ele, because you know... you can take a mule to water but you cannot make him drink

nu, Aranca, nici nu m-am gândit la versuri pentru copii. dacă versul își găsește atât de ușor rima este pentru că l-am scris simțind că trebuie scris, că voiește să fie așternut pe hârtie, că voiește să se elibereze din gândul, din mintea, din inima mea. acest poem este scris "dintr-o singură suflare", dacă pot spune astfel. mulțumesc pentru trecerile tale.

Sapphire nu mai strica orzul pe zburatoare... unii atata stie atata scrie... na ca a iesit cu rima spre bucuria impiegatilor si a mecanicului de locomotiva care ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase. P.S. Dedale meciurile de fotbal si cursurile la seral nu se pun la CV... nici varsta daca nu conduce la intelepciune ci uneori doar la "mintea copiilor"... si fii te rog mai respectuos cu doamnele. Daca nu iti sta in fire simuleaza macar :)

O veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
Mă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.