Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
Salut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
Deci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
Desi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
yester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.
"pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! " Mă plictisiți stimată doamna Kelaro, în postura ridicolă de avocat al acestui plagiator. Jigniți "steaua galbenă".
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
Domnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
Început doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
Într-un celebru text „What is it to be like a bat?” al nu mai puțin celebrului filosof analitic Thomas Nagel care , singurul, depășește „filosofia analitica” (filozofie ce, după umila mea părere, este o deviere deoarece are pretenția de a”studia” limbajul nostru rupându-l de entitatea care-l produce), autorul ajunge la concluzia că dacă omul ar putea percepe lumea numai cu „sonarul” liliacului, atunci altfel ar arăta „epistemologia” și, mai general, „gnoseologia”. Același lucru cred că se poate spune (și chiar o spune Nagel) și despre un marțian. Plecând de aici zic și eu că singurul mod de a comunica cu un om-liliac, marțian, etc., este poezia. Și asta pentru că prin ea se comunică, de la suflet la suflet, dincolo de cuvintele oricărui limbaj chiar și „simbolic-abstract” (inclusiv al oricărei viețuitoare de aici de pe pământ). Pentru că mie chiar mi s-a întâmplat. Vizitam, într-o zi, serele grădinii botanice din București. Era acolo și o expoziție cu vânzare de flori și plante ornamentale. Nu m-a atras decât o pricăjită de plantă decorativă care se sufoca într-un ghiveci. Și mi-a șoptit (pe bune) „Ia-mă”! Și am luat-o. Iar la mine acasă, după ce am îngrijit-o (cum am putut) dar, mai ales, „am stat de vorbă” cu ea, și-a revenit miraculos. Tot așa am reușit și cu pisica mea. Care avea 19 ani și era pe ducă (blocaj renal). I-am mai prelungit viața cu un an, în condiții bune, „vorbind” cu ea aproape în fiecare seară. Cu oamenii, se pare, e mai greu să te înțelegi (asta zice nevastă-mea când i se pune pata pe mine; noroc că îi trece repede). Mulțumesc Profetului pentru întrebare. Că mi-am adus aminte de cele ce le-am zis. Și care au dovedit că „poezia” are o „eficiență” practică extraordinară. Și aduce un „profit” pe care „utilitariștii” nici nu îl visează. Pentru toate astea, „peniță” Asta da "polemică". Că aia in legătură cu RoLit nu a făcut decat să mă amuze (e și asta ceva; dar prea puțin; zic și eu - nu dau cu parul)
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Andule, ce plăcere să te ,,revadă" omu'. Mă temeam că te-am pierdut:). Cu ocazia asta am aflat și părerea ta. Dacă medeei, din cât am putut să îmi dau seama citind-o până acum, aș fi bănuit că o să îi placă textul, în cazul tău nu aș fi riscat o anticipare a impactului poeziei. În ceea ce privește observația ta sunt convinsă că aș fi făcut-o și eu dacă textul era al altcuiva. În situația asta însă, știi cum e...:) Vă mulțumesc amândurora.
emi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
citind textul de fata, in timp ce mancam pufuleti si o coca, mi-am amintit de o perioada in care, postand aceleasi texte pe mai multe site uri, aproape de fiecare data, cele mai putine laude si ridicari la cer le primeam aici. banuiesc ca nu mi se intampla numai mie. asa ca, daca aici nimeni nu cade pe spate cand ne citeste, e firesc sa avem resentimente si ofuri. insa, m-am intrebat apoi care e avantajul ca pe Hermeneia altfel stau lucrurile. cred ca este unul, cel putin, si destul de mare: te face mereu sa fii mai bun, te tine in priza. pentru ca daca ai standarde greu de atins, atunci cand o faci, cu siguranta e un progres si o multumire pe masura. de aceea, imi permit sa spun ca, poate, nici nu importa critica (sau laudele) celorlalti membri Hermeneia. cat timp stii ca aici e greu, te pui pe treaba si lupti cu tine si cu scrisul tau. nu e vorba asadar de meritele celor din consiliu sau de o negativitate si respingere. este, imi place sa cred asta, o exigenta. Hermeneia este o exigenta. sa multumim pentru asta
adică cum, sunt pe moarte? te rog frumos, nu-mi face preziceri de-astea că îmi pierd tot curajul rămas. asta vrei? da, confirm, acum și de cîte ori va fi nevoie, 17 am împlinit în 10 iunie 2008, m-am născut în 1991, noaptea, și învăț acu la colegiu, am trecut în anul doi. e vreo problema cu asta?
hai Virgile, nu mai scrie asa doar de "amorul artei"! Mi-e dor de cuvintele puternice din yerba mate and so on... ce naiba? daca o tii tot asa, o sa strangi in jurul tau ... stii tu ce, mai bine ca mine! "scantei de gheata' "buze de carbune" - clisee "golul care se casca" - bine ca nu "golul care casca" - penibil "luandu-ma cu sine" - tentativa de licenta poetica sau pur si simplu rateu semi-agramat? virgile, un site de literatura romana, cu atat mai mult unul "hostat" in exil, este "doomed" unless cineva (tu sa zicem, da?) face altceva decat ce e previzibil si schimba "the odds". E posibil, eu asa cred. Drag, Andu
adrian, nu are rost sa fim rigizi si nici sa intram in polemici inutile, de fapt mi-a placut poemul si tu stii asta... dar inainte de orice "explicatie", sta poemul, asa cum este el!
Mi-au plăcut foarte primele trei strofe și îmi permit să consider că poezia de peniță s-a înfăptuit cu ele. Densitate plăcută de metafore, imagini vii, suestie bine dozată. Ce a urmat, îmi pare o altă poezie, cu salt în alt timp. Două cuvinte din titlu, "adânc" și "peste", îmi sugerează direcții diferite. Dar îmi pot imagina rezultanta și nu e rău deși cam clișeistic. /O\
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce sa zic? Doar felicitari. Esti unul dintre autorii pe care-i urmaresc cu placere.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deIată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante deSalut și eu venirea pe Hermeneia a acestui autor din diaspora, sportiv poet și filozof care nu de puține ori m-a pus pe gânduri citindu-l prin diverse locuri. Sper să posteze texte adevărate pe aici și nu resturi aruncate de la înâlțimea staturii sale. Eu sunt gata de citit, deocamdată am răbdare, la pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, știu asta.
pentru textul : Canibalism liric deDeci, bine ai venit pe Hermeneia, Măria Ta!
Luminează-ne!
Margas
O pagină admirabilă! Poezie peste tot...căci colo unde e dumnezeu e si poezia.
pentru textul : introfanie de toamnă I deDesi poemul e un intreg precum cerul, remarc versurile:
,,mi-am dorit să mă mai plimb cu dumnezeu [...]
să stăm de vorbă ca pe vremuri
să îl întreb cum e cu oamenii care n-au pîine sau n-au idei
sau n-au dumnezeu și să îl privesc cum tace [...]
să mă simt singur și să fie
toamnă"... să te simţi, dar să nu fii :), iar toamna să fie caldă. Un poem în care am intrat tiptil. Felicitări, Virgil!
Dacă ar fi să am vreo sugestie, ar fi aceleasi ca si antecomentatorii :) Am incercat să îl citesc si cu verbul la indicativ prezent, ca un dor implinit, însă parcă tot mai frumos e dorul exprimat prin acel conjuctiv.
Cu bucuria lecturii, Mariana.
nicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
yester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
pentru textul : there is a war ▒ deViorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
pentru textul : Fuga din mine demulţumesc de trecere, te mai aştept.
Mulțumesc. Pentru mine, Isidore Isou este un alt Constantin Brâncuși.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet de"pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! " Mă plictisiți stimată doamna Kelaro, în postura ridicolă de avocat al acestui plagiator. Jigniți "steaua galbenă".
pentru textul : silent night de"Tare aş vrea să ştiu unde este şcoala care te învaţă să simţi..."
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deCred că prefer gogonelele, unor gogomănii, ele cu siguranţă nu au frustrări!
Nu se mai văd penițele, cred că a avut o mulțime poezia aceasta. Admirația mea pentru titlu, primele cinci versuri și strofa a doua. Mai ales referința la zeița neagră Kali, fascinantă și înfricoșătoare, așa cum am cunoscut-o în cartea lui Dan Simmons, Song of Kali.
pentru textul : loc de strigat îngeri deDomnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : trup pe ecranul de radar deAcest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat azi pe un alt site interactiv. Te rog să iei măsuri așa încât această problemă să fie rezolvată. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : despre femeia deÎnceput doar în aparenţă trudnic, pregătire răbdătoare a acţiunii propriu-zise (câtă acţiune poate fi într-un asemenea text, situabil între poem şi povestirea cu tâlc). Foarte bună, ca intuiţie a psihologiilor, scena din maşină. Dar finalul este comod, simplist, melodramatic, aproape lamentabil, anulând, pur şi simplu, întregul...
pentru textul : Concediul deÎntr-un celebru text „What is it to be like a bat?” al nu mai puțin celebrului filosof analitic Thomas Nagel care , singurul, depășește „filosofia analitica” (filozofie ce, după umila mea părere, este o deviere deoarece are pretenția de a”studia” limbajul nostru rupându-l de entitatea care-l produce), autorul ajunge la concluzia că dacă omul ar putea percepe lumea numai cu „sonarul” liliacului, atunci altfel ar arăta „epistemologia” și, mai general, „gnoseologia”. Același lucru cred că se poate spune (și chiar o spune Nagel) și despre un marțian. Plecând de aici zic și eu că singurul mod de a comunica cu un om-liliac, marțian, etc., este poezia. Și asta pentru că prin ea se comunică, de la suflet la suflet, dincolo de cuvintele oricărui limbaj chiar și „simbolic-abstract” (inclusiv al oricărei viețuitoare de aici de pe pământ). Pentru că mie chiar mi s-a întâmplat. Vizitam, într-o zi, serele grădinii botanice din București. Era acolo și o expoziție cu vânzare de flori și plante ornamentale. Nu m-a atras decât o pricăjită de plantă decorativă care se sufoca într-un ghiveci. Și mi-a șoptit (pe bune) „Ia-mă”! Și am luat-o. Iar la mine acasă, după ce am îngrijit-o (cum am putut) dar, mai ales, „am stat de vorbă” cu ea, și-a revenit miraculos. Tot așa am reușit și cu pisica mea. Care avea 19 ani și era pe ducă (blocaj renal). I-am mai prelungit viața cu un an, în condiții bune, „vorbind” cu ea aproape în fiecare seară. Cu oamenii, se pare, e mai greu să te înțelegi (asta zice nevastă-mea când i se pune pata pe mine; noroc că îi trece repede). Mulțumesc Profetului pentru întrebare. Că mi-am adus aminte de cele ce le-am zis. Și care au dovedit că „poezia” are o „eficiență” practică extraordinară. Și aduce un „profit” pe care „utilitariștii” nici nu îl visează. Pentru toate astea, „peniță” Asta da "polemică". Că aia in legătură cu RoLit nu a făcut decat să mă amuze (e și asta ceva; dar prea puțin; zic și eu - nu dau cu parul)
pentru textul : Ce rost are poezia? desilviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
Andule, ce plăcere să te ,,revadă" omu'. Mă temeam că te-am pierdut:). Cu ocazia asta am aflat și părerea ta. Dacă medeei, din cât am putut să îmi dau seama citind-o până acum, aș fi bănuit că o să îi placă textul, în cazul tău nu aș fi riscat o anticipare a impactului poeziei. În ceea ce privește observația ta sunt convinsă că aș fi făcut-o și eu dacă textul era al altcuiva. În situația asta însă, știi cum e...:) Vă mulțumesc amândurora.
pentru textul : Punctum deemi, am inteles. iau in consideratie. adevarul este ca si acest poem si cel anterior au primit, in decursul timpului, aprecieri contradictorii si nu prea stiu ce sa fac cu ele. cum spuneam si la "traiesc periculos", vreau sa vad cum sunt primite si aici...
pentru textul : oul de piatră deCitit, plăcut, lăsat sermn să știi.
pentru textul : iubirea noastră are întârziere decitind textul de fata, in timp ce mancam pufuleti si o coca, mi-am amintit de o perioada in care, postand aceleasi texte pe mai multe site uri, aproape de fiecare data, cele mai putine laude si ridicari la cer le primeam aici. banuiesc ca nu mi se intampla numai mie. asa ca, daca aici nimeni nu cade pe spate cand ne citeste, e firesc sa avem resentimente si ofuri. insa, m-am intrebat apoi care e avantajul ca pe Hermeneia altfel stau lucrurile. cred ca este unul, cel putin, si destul de mare: te face mereu sa fii mai bun, te tine in priza. pentru ca daca ai standarde greu de atins, atunci cand o faci, cu siguranta e un progres si o multumire pe masura. de aceea, imi permit sa spun ca, poate, nici nu importa critica (sau laudele) celorlalti membri Hermeneia. cat timp stii ca aici e greu, te pui pe treaba si lupti cu tine si cu scrisul tau. nu e vorba asadar de meritele celor din consiliu sau de o negativitate si respingere. este, imi place sa cred asta, o exigenta. Hermeneia este o exigenta. sa multumim pentru asta
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar demultumesc pentru lectura si comentariu!
pentru textul : tânăr demultumesc pentru aprecieri, madim! trecerea ta este o mangaiere pentru mine.
pentru textul : Poem despre o vrajă deeseu depre... farfurii?
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deGlumesc, desigur. Speram sa nu fie asa previzibila cum spuneti, dar asta e. Multumesc!
mulțumiri pentru articol, Dorel. felicitări cîștigătorilor și participanților.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deadică cum, sunt pe moarte? te rog frumos, nu-mi face preziceri de-astea că îmi pierd tot curajul rămas. asta vrei? da, confirm, acum și de cîte ori va fi nevoie, 17 am împlinit în 10 iunie 2008, m-am născut în 1991, noaptea, și învăț acu la colegiu, am trecut în anul doi. e vreo problema cu asta?
pentru textul : bandajul meu alb deAndrei, ai împărțit deja textul. Postează-l pe capitole/subîmpărțiri. Adrian are dreptate, plus că și eu vreau să te citesc mai pe îndelete.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dehai Virgile, nu mai scrie asa doar de "amorul artei"! Mi-e dor de cuvintele puternice din yerba mate and so on... ce naiba? daca o tii tot asa, o sa strangi in jurul tau ... stii tu ce, mai bine ca mine! "scantei de gheata' "buze de carbune" - clisee "golul care se casca" - bine ca nu "golul care casca" - penibil "luandu-ma cu sine" - tentativa de licenta poetica sau pur si simplu rateu semi-agramat? virgile, un site de literatura romana, cu atat mai mult unul "hostat" in exil, este "doomed" unless cineva (tu sa zicem, da?) face altceva decat ce e previzibil si schimba "the odds". E posibil, eu asa cred. Drag, Andu
pentru textul : continuum explosion deadrian, nu are rost sa fim rigizi si nici sa intram in polemici inutile, de fapt mi-a placut poemul si tu stii asta... dar inainte de orice "explicatie", sta poemul, asa cum este el!
pentru textul : Viraj mult prea strâns demultumesc pentru comentariu, va mai astept! ma gandesc la propunerea dumneavoastra!
pentru textul : păianjen deMi-au plăcut foarte primele trei strofe și îmi permit să consider că poezia de peniță s-a înfăptuit cu ele. Densitate plăcută de metafore, imagini vii, suestie bine dozată. Ce a urmat, îmi pare o altă poezie, cu salt în alt timp. Două cuvinte din titlu, "adânc" și "peste", îmi sugerează direcții diferite. Dar îmi pot imagina rezultanta și nu e rău deși cam clișeistic. /O\
pentru textul : lumina lumânării ploua adânc peste noi dePagini