mai intervin cu o corectura importanta la penultimul comentariu: cunoastere revelata, nu...relevata. Scuze, am tastat in graba si fara sa recitesc. Nu "apar textul", ci doar o maniera de comentariu, cea in care este indicat sa evitam un anume gen de etichetari. Fiindca, la urma urmei, opinia noastra nu se poate substitui adevarului. Oricare-ar fi el...

mintuirea exista cu adevarat - doar ca o gasim in noi :)

Dincolo de titlu (voit bombastic, demodat, „modernist”), aud pe toate drumurile astăzi că poezia este într-o criză profundă. Aud într-atât de frecvent discuţii despre „moartea poeziei”, încât mi-e greu să nu accept, cel puţin la nivelul percepţiei majorităţii, că se poate vorbi despre o criză majoră de identitate a poeziei. Acele „invenţii secrete”, „conspiraţii” şi „vrăjitorii pseudo-ştiinţifice” nu se referă la metafizică, ci se referă la prejudecăţile simple ale omului comun, care în cinci minute din momentul în care te aşezi la o bere cu el, îţi împoaie capul cu tot felul de „conpiraţii” (ba guvernul ne nenoroceşte, ba UE ne fură, ba SUA ne folosesc în nu mai ştiu ce scop meschin, ba evreii conduc lumea etc.). Tocmai că pledez pentru „metafizică” şi „mister” atunci când aduc în discuţie ideea lui Vianu: poezia are o putere de penetrare mai mare decât filozofia. Asta este poate şi datorită unui accent special pus pe „cum”, aşa cum s-a discutat mai sus.
Nu putem nega, oricât de vetust ar suna, că lumea noastră nu este “o societate dominată de ştiinţă şi tehnică, cu o religie aproape apusă”. Ştiinţa şi tehnologiile mănâncă o mare parte a efortului nostru intelectual şi financiar, iar religia aproape că nu mai există decât în acte! Ne învârtim într-o lume de cercetări şi „gadget-uri”, din care, efectiv, l-am cam expediat pe „Dumnezeu”. Nu este nimic naiv aici, este o observaţie seacă, de bun simţ.
Cât despre îndoielile dumneavoastră relativ la cunoştinţele mele asupra poeziei, nu este „corect politic” şi faceţi astfel de supoziţii.
Despre discuţiile de mai sus relative la „ce” vs „cum”, trebuie să spun că eu cred într-un „,mesaj” al poeziei, un mesaj demn, cu valoare intelectuală, însă, în acelaşi timp, cred şi în „cum” (chiar în „tehnica literară”). Probabil „cum” este mai important în literatură faţă de „ce”, în sensul formulat de Adrian. În acest mic „manifest” am vrut să mă pledez împotriva autorilor care-l elimină total pe „ce”, rezumând poezia doar la o problemă de „cum”, reducând actul creator la un spot publicitar (unde, ştim foarte bine, nu contează ceea ce spui, important e să ai efect, iar oamenii să-ţi cumpere produsul).
A se ţine cont ca aici este o tabletă, nu un articol. Iniţial l-am scris ca un mic discurs pe care sâ-l prezint cu ocazia unei lansări de carte.

mulțumesc pentru semn și lectură, Paul, dar contextul va rămâne neschimbat.

Aș vrea să fac cîteva precizări în cazul în care aceste lucruri nu sînt clare pentru tine. În primul rînd acest site vrea să fie un site cu preocupări literare în limba română. De aceea este necesar (și în cazul de față și regulamentar) ca textele publicate aici să respecte limba, gramatica, etc, a limbii române. Deci pe viitor va trebui să îți editezi cu foarte mare atenție textele înainte de a le posta aici. Eventual rogi pe cineva care cunoaște limba română să o facă. Și apoi le postezi. În caz contrar vom fi nevoiți să le trimitem în șantierul literar. De asemeni cred că ar fi bine să îți completezi profilul în pagina personală pentru ca cititorii să știe de unde vii și cine ești. Precizări din acestea biografice în comentarii nu prea sînt citite de toată lumea.

uite si penita. :)

pentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)

Ingadiut sa-mi fie sa ma explic. Eu nu am nimic cu nimeni, nici nationalist si nici tampit nu sunt, va rog sa fiu luat pe cuvant de onoare. E adevarat ca imi place sa folosesc ironia (uneori foarte acida) pentru a trezi pe unii oameni din amortirea care ii face nedemni de a fi copiii oricarui Dumnezeu. Si ai dreptate Virgil, poate ar merita facuta acea separatie pe site. Nu vad de ce un cititor de limba "x" ar trebui sa dea in pagina principala peste texte in limba "y", chiar daca aceasta limba "y", conform spuselor Marinei, ar fi trebuit studiata in clasele 1-4. Mentionez ca eu de exemplu in acele clase si pana in ziua de azi am studiat si studiez limbile engleza si spaniola in care am o pricepere extinsa, citesc texte in original fara nicio dificultate. Franceza nu imi este familiara, desi se zice ca noi am fi francofoni... ma rog... Chiar ma intreb de ce nu exista cativa scriitori de limba spaniola pe Hermeneia, mi-as dori... sincer. Cam atat si sa fiu iertat, nu cred ca termenul "emigranti" are ceva jignitor in el. Cum sa spui altfel "expats" in engleza, nu? Ce sunteti voi? Nu asta? Nu inteleg sensibilitatea asta exagerata Virgile... Marina... scuze... Andu

am sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul

Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?

ooo...lume buna aici! :) daca versurile acelea te-au facut sa iesi din barlog, le las in pace!

Vina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.

actaeon, Comentariul dumnevoastră trădează, încă din pornire, un soi de iritare pe care nu cred că-l merit. Spuneți că detestați construcțiile poetice dubitative (acel "poate" vă face să luați foc) și sunteți adeptul unor versuri sentențioase, apodictice, care să nu trădeze teama insului față de universul înconjurător. E dreptul dumneavoastră să fiți cavalerul fără frică și fără prihană, cum, la fel, e dreptul meu să cred că obiectele exercită asupra mea o agresiune ocultă. În orice caz, aveți stofă de critic, argumentația are o logică aparent imbatabilă, sunteți un scriitor cultivat, drept pentru care imi scot pălăria. Să auzim numai de bine, Mircea Florin Sandru

nu exista nici un sarut pasional in text. nu inteleg de ce un astfel de text ar trebui sa fie verosimil ca doar nu e manual pentru masina de spalat. cred ca o citire mai atenta a textului si fara ochelari de cal ar duce la o peceptie mai dezvoltata. este oare necesar ca „murmurous interruptus” să fie un parfum întilnit de soția ta? poate ne spui și la ce parfumuri se pricepe soacra sau vecina. si ce mai puteam zice?...