Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".

si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar

Bun venit, in primul rand. Las comentariu acesta pentru ca poezia m-a atras intr-un fel foarte interesant. Un vers minimalist care incearca si aproape reuseste sa poetizeze o stare aproape minimalista, o voce poate prea putin directa pentru ceea ce vrea sa spuna si un final pe care il gasesc tangential cu cliseicul, dar una peste alta, o poezie care pare a veni direct din autor, ea nefiind nemijlocita de nimic. Promit sa mai revin aici, pentru ca mi se pare interesant acest prim text. Sa ne citim cu bine!

Desigur ca nu supara parerea , unde mai pui ca sunt aproape de acord

textul nu e prost.
remarc „Mintea mea e un hingher
care ucide tot ce poate fi animal în omul din mine. Și omul din mine se întoarce
în prima mîngîiere lăsată în blana cîinelui copilăriei.”
deranjează însă prea multe de „și” și „care/pe care”. unele propoziții fără verb(presupus implicit) sună puțin agramat.
folosirea unui titlu scris în limba engleză pentru un text eminamente românesc sună a snobism ieftin (deși nu știu dacă există și altfel de snobism)

1. Imi cer scuze daca a sunat "acid" ceea ce am zis. 2. Din raspunsurile tale, ca de-acolo a si pornit, am remarcat ca defapt tu esti cea acida. Vezi primul comentariu pe care ti l-am facut pe site legat de banalitatea acelui text... si uita-te la raspunsul tau. Care dintre noi doi a fost acid ? 3. Nimeni de pe site nu are nimic personal cu tine, doar ca... scrii foarte slab si nu vrei sa faci nimic in sensul asta. Textele tale depasesc foarte rar un nivel de clasa a cincia (cu parere de rau). 4. Aciditatea poate aparea si din mandria prosteasca, umana de genul "cum sa-mi dea mie lectii o persoana care scrie...asa" 5. Sa oprim aceasta conversatie aici ca este site literar si nu forum. Imi cer scuze persoanelor care vor fi deranjate de acest schimb de replici din subsolul acestui text. In cazul in care este necesar, cer unui editor sa stearga comentariile din subsol. Multumesc ! Ialin

o creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.

sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza

probabil autorul a vrut a spune ca "Boierismul - necenzurat" a fost publicat in "Tecuciul cultural" iar "Boierismul" pe site-ul agonistan cu talibanii de rigoare, dar asta nu cred ca are prea mare importanta - Am citit textul de mai sus si nu m-a preocupat de ce parte se plaseaza autorul (pentru ca de acum chestia e rasuflata) dar am vrut sa vad ce vrea sa spuna autorul despre subiect si trebuie sa recunosc ca am fost putin dezamagit pentru ca nu am gasit foarte mult. Acuma, stiu ca despre acest "manifest" nu se poate spune foarte mult fiindca el ca atare nu contine mare lucru dar am vrut sa citesc ceva mai consistent. De obicei (probabil cu citeva exceptii) tot ce am citit pe marginea acestui lucru sint fie osanale caraghioase fie parodii punctiforme. please do better next time yester.

Călin, prefer un moment - două de neliniște, pentru că intenția nu ar trebui să fie, de obicei, de a mulțumi pe cineva, ci de a-l edifica și instrui. Cam asta se face pe un portal de literatură. Nu e nimeni “miezul din fanta”. Și dacă ai înțeles că m-ai deranjat, atunci mai deranjează-mă! Dar din câte se vede lucrurile stau viceversa. Îți mulțumesc ție, cât și Luminiței, pentru sinceritatea opiniei.

nu aveam cum să ratez blogul tău, e un fel de Coran pentru mine...

In viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.

Raspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.

Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana