Cristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
Fă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Felicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
cred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus
Remar versurile:
,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
Cristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
Andrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
ma tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
o sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
superba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
zîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
khong ai (sper că fi scris bine numele ăsta familiar, neaoș, despre variantă nu pot să zic decât că mi-a plăcut. e aproape ca originalul.
p.s. ce mai e nou prin indochina ?
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Dragă Diana Frumoasa,
La 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
Ce nu inteleg eu este faptul ca nu aveti niciun cuvant frumos de spus despre ceea ce scriu. Oare sa fie totul atat de negru? Toate poeziile postate aici sunt doar... de "liceu"?
Lucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
Aceeasi placere sa te intalnesc, sa te citesc. Tropii astia parca sunt picaturi pentru ochi, sa-i limpezeasca. Mai vino seara pe la noi Daniele draga :-) Si nu ma pot abtine sa nu zic ca mie mi-a ramas gandul la textele tale sf... cred ca unele dintre cele mai bune si actuale pe care le-am citit. Nu ai de gand sa ne desfeti si pe aici? Cu drag, Andu
locuiesc in alba iulia, in viata mea am vazut 3 africani in carne, oase si piele:) unul mi-e prieten bun. recunosc, nu i-am spus inca bancul:) contextul insa cred ca e destul de clar incat sa nu existe suspiciuni! parerea mea:)
Hm, inteleg perfect alegerea dv si mi se pare justificata. Chiar o voi opera. Vad ca mizati pe duritatea gerunziului si pe lucrurile esentiale, realiste. Va multumesc, domnule!
vad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
Domnule proprietar al sitului Hermeneia, Sper ca nu veți considera și aici intervenția mea ca nefiind la subiect. E un comentariu la textul dumneavoastră – și cum nu pot să cred că cineva poate găsi vreo valoare literară acestui text, este evident că ideile lui trebuie discutate. Voi începe prin a vă spune că boierismul nu este ideologia oficială a sitului poezie.ro sau poezie PUNCT ro (în nici un caz poezie „dot” ro). Imperativul de a spune că ești editor nu vine din partea boierismului, ci din partea conducerii sitului - și nu ca o consecință a promovării boierismului de o parte din editorii sitului. Dumneavostră comiteți un sofism crezând altceva, sofismul „post hoc, ergo propter hoc”, adică considerați că dacă A s-a întâmplat după B, înseamnă că s-a întâmplat din cauza lui B. Apoi, comparația pe care o faceți cu vremurile comuniste este aberantă. Se pare că ați uitat vechea vorbă românească cum că „promisiunea dată e datorie curată”. Doar despre asta e vorba, nu despre matricole și cravate de pionieri. În țara libertății, unde fiecare își poate manifesta identitatea, dumneavoastră alegeți să fiți împotriva dreptului altora de a își etala identitatea pe situl dumneavoastră. Fie și așa, dar nu vă mai ascundeți după deget, lăsați apelurile la „bunul simț” deoparte! Comparația cu steaua lui David este și mai absurdă. Aceasta era un simbol al discriminării, pe când emblema „editor poezie.ro” nu este nici pe departe așa ceva. Opinia că soarta romanilor e de a se întoarce mereu în lanț o fi adevărată, dar nu are nici o legătură cu situația care a generat textul dumneavoastră. Libertatea înseamnă dreptul la a opta, iar Dan Mihuț optase să fie editor pe alt site; or, asta presupune niște obligații deontologice, printre care și a-și declina identitatea de editor în orice forma ar publica. Alegerea e simplă: ori ești de acord să faci asta, ori renunți la postura de editor. Nimic mai mult. Însă odată ce ai ales această postură, ești obligat de propriul cuvânt dat să te comporți ca atare. Respectarea unui contract, oral sau scris, nu vă spune nimic? Vreau să vă mai spun că a discredita ceva sau pe cineva prin acuza de „nazism” (sau „legionarism”, uneori) este o practică tipic comunistă și securistă. Dar dumneavoastră probabil că nu ați fost securist, nu? Dumneavoastră doar nu ați înțeles ce a fost nazismul – ce să-i faci, one can only learn so much from the movies ... Nu aveți nici un argument în tot textul, e doar un manifest al resentimentelor față de situl advers, ceea ce, îndrăznesc să spun, nu interesează pe nimeni. P.S. Nu vreau să intru în nici o polemică umorală. Vă rog să-mi răspundeți numai dacă aveți argumente raționale. Eu nu voi continua o discuție cu pereții.
unul din cele mai concise si autentice texte citite aici. m-a prins, ca libelula in plasa. chiar daca sunt putine comentarii aici, cu siguranta a placut multora felicitari
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
PS nu ma lua in serios . mi-a placut.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deCristina, de data asta nu prea au miză. Dar cred că ştii şi tu asta.
pentru textul : Haiku deFă unul bun din ambele şi dă-mi răgazul unei reflecţii la cezură. Ştiu că poţi mai mult. Eşti o foarte bună cunoscătoare a genului; am observat şi din comentariile de interpretare de la haiku-urile mele pentru care îţi mulţumesc din nou.
Felicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
pentru textul : Premiile "RefleXos" decred ca mi ar fi placut, dincolo de fericirea faramitata aici, sa ascult o singura poveste, cu siguranta, in ea un razboi imposibil s ar fi dus, ca soarele sa ne pice in gura de sus
pentru textul : mărunțișuri despre fericire deRemar versurile:
pentru textul : Flegmatic de,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
Cristina, îți mulțumesc pentru mâna întinsă! Cred că e nobil gestul tău, iar eu nu pot uita căldura cu care am fost primit pe lira. Am șters pentru totdeauna câteva poeme care nu mă reprezintă! Ai respectul și prietenia mea!
pentru textul : Andrei Velea - Hotel în Atlantida deAndrei, meritul este al tău, pentru că am fost și eu, pentru câtva timp, atlant împreună cu tine!
Vă doresc o seară plăcută!
şi eu care mă dădeam de ceasul morţii ptr o măgulire. just kiddin'.
pentru textul : i really don't think that i care dema tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deo sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.
rămăsesem la varianta moldovenească a verbului.
pentru textul : pe stradă des-ar putea să pară căutată.
îl voi reciti de mai multe ori, dar încă nu pot fi obiectiv.
cand am vazut titlul, chiar la marele slagar m-am gandit...
ce ti-e si cu butoanele memoriei.
dar ar fi interesant de stiut cum il recepteaza cineva de vreo 20 de ani, de ex.
pentru textul : un tramvai deAm reținut cele semnalate Domnule Cozan. Mulțumesc!
pentru textul : Caii morții dene vedem la data stelara respectiva si asteptam apocalipsa impreuna c u
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui desuperba asocierea intre cerc și calul pur-sânge arab, ideea de miscare, de viteză, galopul ... mai mult decât atât, om si cal sunt una, devin o sferă, imbătisând plăcerea zborului. tabloul e deosebit. tehnica poetică ireprosabilă, am emotii e prima penita daruita pentru că ma regăsesc in omul-cerc incălecând timpul-cal pentru a tinde spre perfectiune. bravo, domnule djamal mahmoud. narile cititorului vibrează simtind bucuria animalului eliberat in noapte ...deci, penita si succes mai departe
pentru textul : Pe muchiile cercului dezîmbesc. totusi colocvialismele „de doamne ferește” și „nu-i așa ca ai plâns?” care nu știu de ce îmi aduc aminte de stilul lui eminescu, poate sînt în plus, sau „îndulcesc” prea mult textul
pentru textul : primăvară de ghips deBine, doamnă. Astea-s părerile d-voastră, pot să trăiesc cu ele. Sănătate!
pentru textul : De vorbă cu tata dekhong ai (sper că fi scris bine numele ăsta familiar, neaoș, despre variantă nu pot să zic decât că mi-a plăcut. e aproape ca originalul.
pentru textul : poezie pe pătura aspră a unui paznic de noapte dep.s. ce mai e nou prin indochina ?
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deDragă Diana Frumoasa,
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deLa 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
Ce nu inteleg eu este faptul ca nu aveti niciun cuvant frumos de spus despre ceea ce scriu. Oare sa fie totul atat de negru? Toate poeziile postate aici sunt doar... de "liceu"?
pentru textul : De-a Dumnezeu… deLucian, hai sa ne uitam putin prin fereastra asta: "Privesc fereastra care altădată, ca pe redută încercam s-o cuceresc." vad aici: privesc fereastra pe care altadata/ incercam sa o cuceresc, ca pe o reduta "Peretele i s-a decolorat. Verdele-i viu este plin de pecingine" Ultima propozitie mi se pare contradictorie...poate verdele candva viu este ros de pecingine ...desi "pecingine" te duce cu gandul mai intai la bolile de piele si abia pe urma la mucegai, poate ca gasesti altceva aici... "Vopseaua i se desface în unghii întoarse. Ici, colo scot fluturii Aripa la aer. A rămas doar sticla plesnită în colțuri și o perdea Cu melci de ceară acoperind noaptea adâncă a memoriei Care reînvie liniștea serilor cu stele îmbumbind. " Prea lunga ultima fraza..cititorul se pierde in ea. Poti fragmenta, zic eu, sau poti renunta la ultimul vers (" a imbumbi" mi se pare o inventie nu tocmai fericita) "În colțul stâng o lampă de sticlă albă fără gaz cu bol de geam" gasesc exagerat de detailata descrierea lampii. finalul e bunicel, mi-au placut "pirueta". trag perdeaua si ma duc. Sancho
pentru textul : Lângă fereastra veche deAceeasi placere sa te intalnesc, sa te citesc. Tropii astia parca sunt picaturi pentru ochi, sa-i limpezeasca. Mai vino seara pe la noi Daniele draga :-) Si nu ma pot abtine sa nu zic ca mie mi-a ramas gandul la textele tale sf... cred ca unele dintre cele mai bune si actuale pe care le-am citit. Nu ai de gand sa ne desfeti si pe aici? Cu drag, Andu
pentru textul : dura-vura delocuiesc in alba iulia, in viata mea am vazut 3 africani in carne, oase si piele:) unul mi-e prieten bun. recunosc, nu i-am spus inca bancul:) contextul insa cred ca e destul de clar incat sa nu existe suspiciuni! parerea mea:)
pentru textul : l’absente deHm, inteleg perfect alegerea dv si mi se pare justificata. Chiar o voi opera. Vad ca mizati pe duritatea gerunziului si pe lucrurile esentiale, realiste. Va multumesc, domnule!
pentru textul : Groparul orb dealma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice
pentru textul : imaginar devad acest text ca pe un semnal de alarma. inclusiv inlegatura cu masivele defrisari din Bucovina din ultimii ani, care duc la inundatii in aproape fiecare anotimp apoi, e o ironie fina si venita extrem de prompt! marian, om de munte, stie sa bata fierul cat e cald ;) textul nu e nicidecum o gluma si va putea fi citit cu aceeasi placere si in viitor si inalt context, cred
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deFelicitari! Autorului - Virgil Titarenco, editurii Grinta si Alinei Manole!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deDomnule proprietar al sitului Hermeneia, Sper ca nu veți considera și aici intervenția mea ca nefiind la subiect. E un comentariu la textul dumneavoastră – și cum nu pot să cred că cineva poate găsi vreo valoare literară acestui text, este evident că ideile lui trebuie discutate. Voi începe prin a vă spune că boierismul nu este ideologia oficială a sitului poezie.ro sau poezie PUNCT ro (în nici un caz poezie „dot” ro). Imperativul de a spune că ești editor nu vine din partea boierismului, ci din partea conducerii sitului - și nu ca o consecință a promovării boierismului de o parte din editorii sitului. Dumneavostră comiteți un sofism crezând altceva, sofismul „post hoc, ergo propter hoc”, adică considerați că dacă A s-a întâmplat după B, înseamnă că s-a întâmplat din cauza lui B. Apoi, comparația pe care o faceți cu vremurile comuniste este aberantă. Se pare că ați uitat vechea vorbă românească cum că „promisiunea dată e datorie curată”. Doar despre asta e vorba, nu despre matricole și cravate de pionieri. În țara libertății, unde fiecare își poate manifesta identitatea, dumneavoastră alegeți să fiți împotriva dreptului altora de a își etala identitatea pe situl dumneavoastră. Fie și așa, dar nu vă mai ascundeți după deget, lăsați apelurile la „bunul simț” deoparte! Comparația cu steaua lui David este și mai absurdă. Aceasta era un simbol al discriminării, pe când emblema „editor poezie.ro” nu este nici pe departe așa ceva. Opinia că soarta romanilor e de a se întoarce mereu în lanț o fi adevărată, dar nu are nici o legătură cu situația care a generat textul dumneavoastră. Libertatea înseamnă dreptul la a opta, iar Dan Mihuț optase să fie editor pe alt site; or, asta presupune niște obligații deontologice, printre care și a-și declina identitatea de editor în orice forma ar publica. Alegerea e simplă: ori ești de acord să faci asta, ori renunți la postura de editor. Nimic mai mult. Însă odată ce ai ales această postură, ești obligat de propriul cuvânt dat să te comporți ca atare. Respectarea unui contract, oral sau scris, nu vă spune nimic? Vreau să vă mai spun că a discredita ceva sau pe cineva prin acuza de „nazism” (sau „legionarism”, uneori) este o practică tipic comunistă și securistă. Dar dumneavoastră probabil că nu ați fost securist, nu? Dumneavoastră doar nu ați înțeles ce a fost nazismul – ce să-i faci, one can only learn so much from the movies ... Nu aveți nici un argument în tot textul, e doar un manifest al resentimentelor față de situl advers, ceea ce, îndrăznesc să spun, nu interesează pe nimeni. P.S. Nu vreau să intru în nici o polemică umorală. Vă rog să-mi răspundeți numai dacă aveți argumente raționale. Eu nu voi continua o discuție cu pereții.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar de[un asasin in serie]
pentru textul : Cuvinte inventate de[darling, ţie îţi urez ca în fiecare an/
happy anniversary]
unul din cele mai concise si autentice texte citite aici. m-a prins, ca libelula in plasa. chiar daca sunt putine comentarii aici, cu siguranta a placut multora felicitari
pentru textul : preludiu în roșu deCred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere dePagini