Frumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
Aș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
Extras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
Responsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
mi-a plăcut poemul. are un caracter frust, desenînd drumul uneori inutil pentru recâștigarea unei iubiri pierdute. aș avea câteva mici cârcoteli în prima strofă sintagma /dintre vertebrele mele fierbinți/. deși e ok ideea, parcă nu cadrează cu restul textului, direct, palpabil. în strofa doi aș scoate /am fost gata să-mi vînd și sufletul/.
ultima strofă mi-a plăcut foarte mult, foarte vizuală, frumoasă.
mi-ar fi placut sa păstrezi atmosfera de început. ori să începi cu tandro-dulceaţa de la final... aşa, poezia ta pare o minciună. nu că poezia ar fi adevăr 100%:) înţelegi tu. spor la viaţă şi scris!
Virgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
Venetia, anno domini 1667. O femeie cu un copil in brate si altul de mana, asteapta, langa un pod, un barbat. Barbatul vine in goana calului, o imbratiseaza pe ea, ea cu boneta si rochie lunga, apoi copiii, si pleaca, tot in goana calului, peste pod, se pierde in zare. Dupa un timp, ea primeste o scrisoare, cum ca barbatul ei a murit de ciuma. Scrijeleste pe zidul casei lor, cu un cutit, 1669. Apoi isi ia copiii de mana si dispare pentru totdeauna in hatisurile cenusii ale visului. Nimeni nu a mai stiut nimic de ei pana in zilele noastre, pana cand ai scris tu aici. As zice ca ai simtit transa existentelor anterioare cand ai redactat poemul. Penita pentru scrijelit anno domini 2009 :). Cine mai intra in joc? As scrie si eu, dar deja am gasit barbatul si ma multumesc cu ce am :)).
Virgil, într-adevăr, ideea este de moment, dar nu e nouă, textul însă e lucrat câteva zile (nu postez niciodată fără să lucrez textele), dar probabil că mai mult nu s-a putut scoate din conținut sau nu am reușit eu. Vulnerabilitatea poate fi uneori o calitate. ;) Vă invit la o "completare" proprie sau o antiteză, așa cum a scris Ela. :)
ce bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
remarc iremisibil pentru unii versurile: la non stop găsesc aceeași veșnicie gratis înșirată pe rafturi ca un șir de mărgele la gâtul de sfinx și: mersul meu face bine la depărtare la tenul timpului poate și la percepție ai construit ca un Manole o consistență proprie și remarc nonșalanța și ironia cu care te detașezi în poem. aceasta e o poezie care merită a fi semnalată. însă între noi fie vorba, chiar contează mai mult dacă îți pun o peniță sau îți spun că stilul tău îmi cade bine?:) te pândesc și cu nobilul semn de aur:)! târziu, paul p.s. nici dl. Dancuș nu are gusturi proaste:)!
Marina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
Poemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
Ce zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
mie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
Sixtus, uneori în lucrurile simple e toată frumusețea. ia de exemplu o iesle. simplă, dar facilitară hranei atâtor nebănuite frumuseți. un text simplu care l-am vrut să-l agăț ca un tablou al sărbătorilor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
pentru textul : crochiu I deAș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
Extras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
pentru textul : joacă de rime deResponsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
Ela, pe ce site-uri de literatură interactive ai citit tu astfel de recenzii "realizate de specialiști" și de critici literari? Încă o dată, m-ai jignit cu neîncrederea ta în valorile pe care le promovez eu. Dar e părerea ta și voi ține cont pe viitor. Afirmi că "tot ce contează este autenticitatea, nu falsitatea valorilor", de acord, dar faci această afirmație în contextul de mai sus. Să înțeleg că valorile mele nu sunt autentice, că promovez false valori? Poate că te înșeli, dar timpul va dovedi cine a avut dreptate. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai debună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
pentru textul : sic transit secunda mundi dee fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur dealma, acolo tu ai vrut sa pui un link la o poza sau ai vrut sa publici poza?
pentru textul : după douăzeci de ani demulţumesc frumos Silvia pentru comentariu şi vizită, deci cineva adormea tot greu..
pentru textul : eu şi un suflet decu drag.
"finalul basmvisului"...cred ca textul e si asa mult prea incarcat pentru astfel de inventii lingvistice baroce.
pentru textul : Şarpele de aramă (XVI) deMi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
mie imi place cum ai schimbat. dar nu cred ca e cazul sa fii prea modest. unii ar putea sa creada.
pentru textul : french kiss vegetal demi-a plăcut poemul. are un caracter frust, desenînd drumul uneori inutil pentru recâștigarea unei iubiri pierdute. aș avea câteva mici cârcoteli în prima strofă sintagma /dintre vertebrele mele fierbinți/. deși e ok ideea, parcă nu cadrează cu restul textului, direct, palpabil. în strofa doi aș scoate /am fost gata să-mi vînd și sufletul/.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deultima strofă mi-a plăcut foarte mult, foarte vizuală, frumoasă.
mi-ar fi placut sa păstrezi atmosfera de început. ori să începi cu tandro-dulceaţa de la final... aşa, poezia ta pare o minciună. nu că poezia ar fi adevăr 100%:) înţelegi tu. spor la viaţă şi scris!
pentru textul : atât de absurd deVă mulţumesc. Cezar
pentru textul : toamnă decolegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku de"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare"
ca sa vezi...si cand colo, te-ai impiedicat de punctul de sub semnul meu de intrebare! :)
pentru textul : la mormântul lui menelau denu te-a parasit inspiratia, de ce dai alarme false?
Virgil, mă văd nevoit să-ţi spun că m-ai dezamăgit puţin. Dar nu eşti primul. Şi nici ultimul. Nu înţeleg cum poţi duce tu o discuţie (deşi e mult spus "discuţie") literară într-un punct cultural sau patrotic. Chestia asta:
"trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" (moldovenesc, ha?) e murdară. De unde ştii tu cât am umblat eu? Şi chiar dacă ar fi aşa - contează dacă e moldovenesc, oltenesc sau ardelenesc acel izolaţionism"?! Şi de când trebuie să fii umblat în toată lumea ca să-ţi dai seama că nu poţi surprinde sub nicio formă spiritul unei naţii, liric vorbind, în limba alteia?
În ceea ce priveşte "prelinge încet" e un pleonasm prin definiţie. Faptul că un lichid se prelinge în 3 secunde, iar altul în 5, nu anulează sensul încorporat de "încet" al termenului de "prelinge".
Enunţul ipotetic: mierea de albine se prelinge mai încet decât apa" e perfect valid, pentru că stabileşte raporturi. Dar "mierea de albine se prelinge încet' e pleonasm si punct. Oricât am umblaţi am fi prin lume au ba.
pentru textul : oolong tea demulțam, Ioana! am să țin cont!
pentru textul : zile galbene deVenetia, anno domini 1667. O femeie cu un copil in brate si altul de mana, asteapta, langa un pod, un barbat. Barbatul vine in goana calului, o imbratiseaza pe ea, ea cu boneta si rochie lunga, apoi copiii, si pleaca, tot in goana calului, peste pod, se pierde in zare. Dupa un timp, ea primeste o scrisoare, cum ca barbatul ei a murit de ciuma. Scrijeleste pe zidul casei lor, cu un cutit, 1669. Apoi isi ia copiii de mana si dispare pentru totdeauna in hatisurile cenusii ale visului. Nimeni nu a mai stiut nimic de ei pana in zilele noastre, pana cand ai scris tu aici. As zice ca ai simtit transa existentelor anterioare cand ai redactat poemul. Penita pentru scrijelit anno domini 2009 :). Cine mai intra in joc? As scrie si eu, dar deja am gasit barbatul si ma multumesc cu ce am :)).
pentru textul : caut femeie deerr: regulament
pentru textul : în care discul se zgârie deVirgil, într-adevăr, ideea este de moment, dar nu e nouă, textul însă e lucrat câteva zile (nu postez niciodată fără să lucrez textele), dar probabil că mai mult nu s-a putut scoate din conținut sau nu am reușit eu. Vulnerabilitatea poate fi uneori o calitate. ;) Vă invit la o "completare" proprie sau o antiteză, așa cum a scris Ela. :)
pentru textul : lucruri care nu-mi plac dece bine că te retragi. Trebuia să o faci din clipa în care ai fost demascat. Cine te poate crede pe tine, măscăriciule, infractor literar ce eşti?
Acum aştept suspendarea de la Sergiu Nicolaiescu. Am o floricică şi încep să rup din ea : mă suspendă, nu mă suspendă, mă suspendă....Ia uite, nu mai sunt petale !
pentru textul : fahrenheit game debobadil are dreptate
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deremarc iremisibil pentru unii versurile: la non stop găsesc aceeași veșnicie gratis înșirată pe rafturi ca un șir de mărgele la gâtul de sfinx și: mersul meu face bine la depărtare la tenul timpului poate și la percepție ai construit ca un Manole o consistență proprie și remarc nonșalanța și ironia cu care te detașezi în poem. aceasta e o poezie care merită a fi semnalată. însă între noi fie vorba, chiar contează mai mult dacă îți pun o peniță sau îți spun că stilul tău îmi cade bine?:) te pândesc și cu nobilul semn de aur:)! târziu, paul p.s. nici dl. Dancuș nu are gusturi proaste:)!
pentru textul : consistență proprie deMarina, Matei, vă mulțumesc pentru comentarii. Sper că textul meu nu a fost, totuși o premoniție. Vor urma și altele în același stil când voi mai găsi timp și inspirație. Ai dreptate, Matei. O să taie și vor fi tot mai multe inundații și secetă tot mai accentuată și tot mai multe pagube materiale și victime. Asta e probabil soarta oamenilor și n-ai ce să le faci. Decât prin educație. Care nu prea mai există nicăieri în lume. Abia când va fi suficient de rău ceva se va schimba. Acum e încă totul foarte bine.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) dePoemul nu e chiar rău de tot, nu e nici cine știe ce, oricum sigur NU de două penițe. Din câte știu eu, Cristina a fost cea care a pus valoarea poetică în prim plan pe aici pe H de o bună bucată de vreme încoace și nu i-am găsit deseori cusururi evidente întru ale criticii. Și nici aici nu îi găsesc, poate doar un pic tonul exagerat.
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deCe zic eu este că nu trebuie prea mult efort de lectură ca să îți dai seama de nivelul extrem de coborât dpdv literar al acestui autor mai degrabă de texte de manele pentru grădiniță decât de poezii postate pe un site ca Hermeneia. Agramat 'ni s-a făcut poza de George poate', clișeist 'ceasul din gară' indigest 'ai pufnit pe nări' și retard 'poate gândeai la mine' acest autor ne prezintă aici un muc al gândirii sale împachetat în versuri care nici măcar din coadă nu pot ca să sune. Dar știți ce e ciudat? Că poemul acesta nu deranjează, poți să-l citești și e ok. Îți intră pe o ureche și îți iese pe amândouă. Pe amândouă penițele, desigur.
Margas.
am aflat multe desptre tine din acest poem. e un fel de fotografie a celui ce locuiește la malul mării. un poem imagine.
pentru textul : știi, doar dimineața... demie dimpotrivă, mi s-a părut melodramatică și previzibilă chestia cu „lumea era pe atunci lapte dulce și-ncăpea într-un sân.”. La urma urmei la ce lume să te gîndești la trei luni? În schimb m-a fascinat încă de cînd am citit ”despre stelele care curg în fântâni” precum și ”a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc” dar mai ales întregul fantastic al nopții de douăzeci de ani cînd ” va strânge paharele și se va preface-n lupoaică să strivească iar cerul în colți” după ce în prealabil „o să-i cumpere tort douăzeci de garoafe și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină”. Textul are aproape forța unui film de Guillermo del Toro. Felicitări.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deai dreptate în privința pietrelor. De când am scris poemul am simțit asta.
Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : kamalateză deUltima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deSixtus, uneori în lucrurile simple e toată frumusețea. ia de exemplu o iesle. simplă, dar facilitară hranei atâtor nebănuite frumuseți. un text simplu care l-am vrut să-l agăț ca un tablou al sărbătorilor.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dePagini