penița a fost o bucurie să o pot pune. am oferit-o ideii tale de a provoca colaborotarii acestui site să compună pe o temă impusă. este un mod de creație interactiv, dacă pot spune astfel. pe mine m-a încântat nespus de mult. nu am bifat pentru un anume text, ci, spun iară, pentru ideea ta.
draga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
Răspuns pentru Ionuț Caragea. Am citit Manifestul cu pricina. Nu e vorba de nuanțe diferite, ci de idei absolut diferite. de două direcții/abordări diametral opuse. Mă și mir Ionuț că nu ai realizat acest lucru în urma lecturii. În general, întreg Manifestul degajă o anume naivitate poetică în acele întrebări retorice. Dar, iarăși, repet, sunt două direcții absolut diferite.
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
Vă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
Madim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
Sunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
genul acesta de texte nu doar că mă obosește dar începe chiar să mă adoarmă mai devreme de ora patru dimineața, ceea ce, pentru oricine mă cunoaște, nu e bine
pentru că atunci când adorm înainte de patru dimineața înseamnă că am citit vreun text ca acesta sau, și mai rău, doar pasaje dintr-un text ca acesta... iar bioritmul meu se dă complet peste cap, cafeaua de la ora șapte dimineața nu-mi mai priește pentru că mintea mea nu a apucat să se odihnească în cele patru ore pe care mi le permit să le dorm pe zi... și de ce?
pentru că un domn, în cazul de față domnul Turburea, scrie asemenea inepții îmbătrânite pe Hermeneia și vrea să mă omoare cu zile.
Dl Turburea probabil are impresia că a reînviat nu doar țărănismul, ca și curent literar, ci țărănismul ca mod de a ne afirma noi, românii, cât de dăștepți suntem.
Eu vreau să vă dezamăgesc stimate domn, nu mă mai simt țăran de pe vremea lui Coposu, care a cam fost ultimul adevărat, acum ceea ce îmi serviți aici sunt doar banalități care probabil vă fac să lăcrimați, din nou probabil de râs când citiți aprecierile la adresa acestor texte.
Pe mine nu m-ați convins și anume deloc.
Ce am observat este că dincolo de trucurile grafice pe care le stăpâniți aproape la perfecție, textele Dvs. nu se ridică decât rareori și mai cred că multe dintre textele Dvs. (ca acesta de exemplu) nu aterizează la Șantier doar pentru că sunteți membru al Consiliului H.
Eu unul, dacă aș fi în acel board, aș trimite acest text la Șantier.
Dar este doar părerea mea pe care îmi cer scuze dacă mi-am exprimat-o prea frust.
Vă aștept cu texte mai bune, mai inspirate, stimate autor.
Sau poate mai bine cu o grafică dintre acelea pe care le executați măiastru și care ne încântă de fiecare dată în loc de exerciții din acestea de pre-literatură?
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
și acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
Sintagma nu-i apartine lui Stefan Ciobanu. Comentariul sau aproape exact era in felul urmator: "Da ce, sunteti ceata lui Pitigoi? Dai intr-unu striga doi? ....Asa se intimpla cind ajungi intr-un spatiu mic si dai peste bisericute bine cladite". Deci nu are de-a face cu expresia folosita de Katya aici.
Aranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
Un text cu ceruri, coarne (specifice lui Barac), herghelii și, ceva inedit pe Hermeneia, un text cu "p...a". Din care text reiese că "p..a" este ori personajul principal și relativ invizibil, ori un fel de mantră, मन्त्रं adică. Prea multe coarne. Nu prea mi-a plăcut.
... și sfântă este regula nescrisă a site-ului, deci iată-mă aici. un poet mai tinerel, scria cândva: precum dintr-o cameră în alta/prin zile trecând.... cred că nu ești singura aplecată spre/"în căutarea timpului pierdut". știi la cine mă refer. ai o lume întreagă într-un poem intitulat "banalitate". și după cum spui chiar tu, începi să pui valoare pe reacțiile pozitive ale celor din jur (un zâmbet). cred că dezamăgirea ta survine în urma faptului că nu toate elementele s-au transformat în interior, că încă mai există acest cadru banal. undeva în tine, poate stă ascunsă o lume fără apusuri și lipsită de răsărituri banale. adicătelea ordinare. mi-a rămas plăcut, acest vers al tău: ciudat aceleași case cu priviri de cine sunt eu. scrie și scrie-te, iar recitind vei dizolva până la dispariție "locurile comune" din real... tu, pe tine, descoperindu-te. am fost rău?:)
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
E un text matur despre... maturizare, una accelerată, frumoasă, dureroasă, complice cu pierderea naivităţii. Luciditatea/ acceptarea ideatică par să echilibreze lirica nostalgică, onirică şi erotică. De remarcat "carnea de femeie s-a adunat pe mine /
ca furnicile pe o prăjitură, odată cu asta
şi bărbaţii, cu degetele lor magice [...] care fărâmiţează totul."
Cum spuneam, o poezie matură, cu miză, asumată, care, mai întâi de toate, îşi propune să lămurească spiritual autorul şi o face cu o voce în care fierb tinereţea şi marile porniri.
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
Felicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
Profete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
text care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
penița a fost o bucurie să o pot pune. am oferit-o ideii tale de a provoca colaborotarii acestui site să compună pe o temă impusă. este un mod de creație interactiv, dacă pot spune astfel. pe mine m-a încântat nespus de mult. nu am bifat pentru un anume text, ci, spun iară, pentru ideea ta.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 dedraga Aranca, voiesc sa iti spun ca nu am urmarit nicicum rima, cu atat mai mult regulile rimei. poemul l-am scris asa cum am simtit ca trebuie scris. ideea lui si marturisirea ei a primat in fiecare cuvant, in fiecare vers. nimic altceva. eu nu cred in reguli. arta este ceva ce se intampla. arta nu este matematica de gimnaziu, ci cercetare pura. ceea ce se intampla dincolo de bariere, legi, reguli... nu am pretentia ca ceea fac eu este absolut sau perfect, dar fac din suflet.
pentru textul : Ceasul meu descuze pt my misspell (de aceea l-am si scris probabil de doua ori!)
gindeste-te la acea pata khaki: este un punct bun de plecare pt un alt poem.
sa stii ca azi mi-a placut mai mult la citire poemul tau, miine nu garantez. la donna e mobile, etcetera
pentru textul : ieşirea din iarnă deAm să vă rog, d-le Dinu, să găsiţi acestui text un titlu conform cu regulamentul site-ului. Citez:
16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$.
Mulţumesc!
pentru textul : în limba surdo-muţilor deRăspuns pentru Ionuț Caragea. Am citit Manifestul cu pricina. Nu e vorba de nuanțe diferite, ci de idei absolut diferite. de două direcții/abordări diametral opuse. Mă și mir Ionuț că nu ai realizat acest lucru în urma lecturii. În general, întreg Manifestul degajă o anume naivitate poetică în acele întrebări retorice. Dar, iarăși, repet, sunt două direcții absolut diferite.
Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Umbra. decontinui sa astept polemica aici
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deînclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deVă mulțumim pentru primire și aprecieri. Îmi pare rău că Virtualia a stârnit și aici discuții și probleme mai puțin legate de literatură. Cred că Ela a omis ceva în primul ei comentariu (faptul că pseudonimul "Ela Victoria Luca" reprezintă cel utilizat de ea pe agonia.ro unde este editor și nu cel care e scris pe volum - mea culpa) și de aici toată discuția. Acestea fiind circumstanțele atenuante, vă mulțumim încă o dată și vă așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deMadim, "iubite mă întreb de ce visele mele te-au ales pe tine nu ți-am trimis niciodată o invitație nici îngerii mei nu știau despre existența ta știu că am început într-o seară să-i scriu o scrisoare lui Dumnezeu dar niciodată nu i-am trimis-o pentru că de fiecare dată mă opresc fără putere nu mă întreba cum am început și la ce filă am ajuns mereu am o filă nescrisă. începutul e de fiecare dată altul" iubesc mult inceputul acestui poem iar sfarsitul imi fura o lacrima cu drag , erika
pentru textul : La fereastra asta Dumnezeu plânge deSunt in Romania. Mi-am schimbat mobilul si am pierdut numarul tau de telefon. Daca vrei sa ne auzim, dam-mi un email la [email protected] si comunica-mi numarul tau de mobil. Te voi suna.
pentru textul : lumina dinaintea vederii deimi place mult tecstul, are farmecul cales al unei amintiri profunde. daca nu ar fi avut penita i-as fi dat eu.
pentru textul : epistolă pentru iarnă degenul acesta de texte nu doar că mă obosește dar începe chiar să mă adoarmă mai devreme de ora patru dimineața, ceea ce, pentru oricine mă cunoaște, nu e bine
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală depentru că atunci când adorm înainte de patru dimineața înseamnă că am citit vreun text ca acesta sau, și mai rău, doar pasaje dintr-un text ca acesta... iar bioritmul meu se dă complet peste cap, cafeaua de la ora șapte dimineața nu-mi mai priește pentru că mintea mea nu a apucat să se odihnească în cele patru ore pe care mi le permit să le dorm pe zi... și de ce?
pentru că un domn, în cazul de față domnul Turburea, scrie asemenea inepții îmbătrânite pe Hermeneia și vrea să mă omoare cu zile.
Dl Turburea probabil are impresia că a reînviat nu doar țărănismul, ca și curent literar, ci țărănismul ca mod de a ne afirma noi, românii, cât de dăștepți suntem.
Eu vreau să vă dezamăgesc stimate domn, nu mă mai simt țăran de pe vremea lui Coposu, care a cam fost ultimul adevărat, acum ceea ce îmi serviți aici sunt doar banalități care probabil vă fac să lăcrimați, din nou probabil de râs când citiți aprecierile la adresa acestor texte.
Pe mine nu m-ați convins și anume deloc.
Ce am observat este că dincolo de trucurile grafice pe care le stăpâniți aproape la perfecție, textele Dvs. nu se ridică decât rareori și mai cred că multe dintre textele Dvs. (ca acesta de exemplu) nu aterizează la Șantier doar pentru că sunteți membru al Consiliului H.
Eu unul, dacă aș fi în acel board, aș trimite acest text la Șantier.
Dar este doar părerea mea pe care îmi cer scuze dacă mi-am exprimat-o prea frust.
Vă aștept cu texte mai bune, mai inspirate, stimate autor.
Sau poate mai bine cu o grafică dintre acelea pe care le executați măiastru și care ne încântă de fiecare dată în loc de exerciții din acestea de pre-literatură?
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deși acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
mai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
Sintagma nu-i apartine lui Stefan Ciobanu. Comentariul sau aproape exact era in felul urmator: "Da ce, sunteti ceata lui Pitigoi? Dai intr-unu striga doi? ....Asa se intimpla cind ajungi intr-un spatiu mic si dai peste bisericute bine cladite". Deci nu are de-a face cu expresia folosita de Katya aici.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
pentru textul : ora amiezii dedaca ai nevoie, te pot ajuta eu. id: dorincozan
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deUn text cu ceruri, coarne (specifice lui Barac), herghelii și, ceva inedit pe Hermeneia, un text cu "p...a". Din care text reiese că "p..a" este ori personajul principal și relativ invizibil, ori un fel de mantră, मन्त्रं adică. Prea multe coarne. Nu prea mi-a plăcut.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului de...mi-era dor de charientismul tău, Dorine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului de... și sfântă este regula nescrisă a site-ului, deci iată-mă aici. un poet mai tinerel, scria cândva: precum dintr-o cameră în alta/prin zile trecând.... cred că nu ești singura aplecată spre/"în căutarea timpului pierdut". știi la cine mă refer. ai o lume întreagă într-un poem intitulat "banalitate". și după cum spui chiar tu, începi să pui valoare pe reacțiile pozitive ale celor din jur (un zâmbet). cred că dezamăgirea ta survine în urma faptului că nu toate elementele s-au transformat în interior, că încă mai există acest cadru banal. undeva în tine, poate stă ascunsă o lume fără apusuri și lipsită de răsărituri banale. adicătelea ordinare. mi-a rămas plăcut, acest vers al tău: ciudat aceleași case cu priviri de cine sunt eu. scrie și scrie-te, iar recitind vei dizolva până la dispariție "locurile comune" din real... tu, pe tine, descoperindu-te. am fost rău?:)
pentru textul : banalitate desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever deE un text matur despre... maturizare, una accelerată, frumoasă, dureroasă, complice cu pierderea naivităţii. Luciditatea/ acceptarea ideatică par să echilibreze lirica nostalgică, onirică şi erotică. De remarcat "carnea de femeie s-a adunat pe mine /
ca furnicile pe o prăjitură, odată cu asta
şi bărbaţii, cu degetele lor magice [...] care fărâmiţează totul."
Cum spuneam, o poezie matură, cu miză, asumată, care, mai întâi de toate, îşi propune să lămurească spiritual autorul şi o face cu o voce în care fierb tinereţea şi marile porniri.
pentru textul : retro .01 deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deFelicitări, Mariana, un haiku frumos construit, cu impact vizual puternic şi sugerând miracolul primăverii care există şi în afara şi înăuntrul embrionului sau mugurelui. Dinamism şi exuberanţă totodată.
pentru textul : Haiku...poleit deMulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
pentru textul : Cătunul de pe malul apei dePoemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
pentru textul : a love song for bobby long demulțumesc hopernicus. încercăm, încercăm.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deProfete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
pentru textul : Cei trei Iacob dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 detext care începe cu două gafe: - „cu somnoroase râuri ” - o fi vreo glumă la adresa lui badea Mihai - „cuvânt exact și totuși echivoc” - pare amuzant, livresc și parcă din același poet textul curge bine, tocmai ăsta e farmecul scriiturii lui Andu Moldovan. Tipul ăsta știe să le rostească (treabă ardelenească socotesc eu). La compoziție ca și la spusul de bancuri nu îl întrece nimeni. apoi textul devine sprințar-heteroclit (nu postmodernist cum ar zice alții mai puțin pricepuți ca mine, pentru că textul n-are nimic postmodernist, Andu Moldovan fiind un romantic cu semn schimbat de cele mai multe ori) finalul în poantă, ca de obicei la Andu, de data asta însă ambiguu de vreme ce nu știm dacă este vorba de dunăre sau de eufrat unde prietenul nostru a plecat să facă pe eroul național
pentru textul : ira&Co dePagini