din cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
Emil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
Deşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
Ce să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
nu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
În afară de "împart singurătatea felie cu felie" (care e un clişeu şi ideatic şi imanent) şi de fragmentarea, să-i spunem, neinspirată, textul îmi pare unul reusit.
Virgil, ai dreptate în privința acestei metehne a mea de a mă autoexplicita. Mulțumesc pentru trecere și sunt fericit că ai apreciat poezia cel puțin ca infrastructură imagistică...
din nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
Bianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
Un text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
Un poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
Margas
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
Textul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
Adriana, poemul tau imi suna a clasici, iata ca ei traiesc! Nu cred ca "nu mi-e lut ci-mi este rouă" e corect ci mai degraba ar fi "nu mi-e lut ci mi-este roua", nu stiu exact dar fii sigura ca dedal si/sau francisc o sa-ti spuna forma corecta, eventual folosind o ironie fina, conjugata si arhetipala. Andu
"gura bortei năpârcii"? - am alergie la genitivale, dar duble întâlnesc ceva mai rar:). Mi-amintesc de-un vers, de acum ceva vreme, citit nu-ş' pe unde: "inima viscolului nopţilor sufletului meu" sau ceva de genul. Textul d-voastră e plin de asemenea construcţii (simple, ce-i drept)
"pachetele risipite sub pom" - doar într-o notă sarcastică versul acesta respiră.
Un text care eşuează la trecerea dinspre pioşenie şi ironism.
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
Foarte frumos Ottilia, bine legat, bine susţinut prin imagini, într-un cuvânt mi-a mers direct la inimă. Cu un singur lucru nu mă împac - cuvântul "aparţinător" - are şi conotaţii negative şi nu prea e de-al locului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din cripta mea se aude ciudat acel "vom tace" și cvasi-alăturarea turmă-plutire... chiar de aș fi preferat "într-un vals" sper într-o revenire pe text, fiindcă e păcat de idee.
pentru textul : ball masque deEmil, este, fără îndoială, un text bun...dar n-ai putea schimba ultimul vers? fără a mai vorbi de rima știrbă, pe cuvânt că, din pricinaa lui, mi-am amintit de "Iarna pe uliță"! :) Bine ai revenit.
pentru textul : Recycle bin deDeşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
pentru textul : cambodian oud deCe să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
pentru textul : zid fără nicio fereastră denu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
pentru textul : copilul verde deÎn afară de "împart singurătatea felie cu felie" (care e un clişeu şi ideatic şi imanent) şi de fragmentarea, să-i spunem, neinspirată, textul îmi pare unul reusit.
pentru textul : Blond-negru deda şi eu ştiu cine a scris epopeea lui ghilgameş, dar mă prefac că habar nu am. chiar nu pricep ce rol au glumele astea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deVirgil, ai dreptate în privința acestei metehne a mea de a mă autoexplicita. Mulțumesc pentru trecere și sunt fericit că ai apreciat poezia cel puțin ca infrastructură imagistică...
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur dePentru idee (cu majusculă, poate), dar şi pentru felul în care ai desfăcut-o. Fain!
pentru textul : niciploaia denimic nu se compara cu mediterana. multumesc celor care au calatorit alaturi de mine.
pentru textul : La Méditerranée deFelicitari Luminitei pentru volum!!! Si multumim Adina pentru informatie. La cat mai multe astfel de evenimente in viitor. Petre
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse dedin nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » detincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
pentru textul : Karma alunecă printre noi demerci de observatii, m-ai facut sa ma gindesc la unele modificari posibile
pentru textul : delirice VII deBianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
pentru textul : sculptată în gheață deUn text care curge destul de firesc din care se evidentiaza tenta de litanie. Nu pot spune ca impresioneaza in vreun fel, mi se pare destul de bonom. In final ati folosit niste sintagme destul de uzitate "sperante trecatoare", "eterne regrete" . Ialin
pentru textul : Sub fardul dimineții deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown deCorina, probabil că e și valabil universal:)...
pentru textul : jurnal de bord deSilvia, ce găteai bun?:)
un text care contine asa ceva: "Sunt un îndrăgostit/ care se autodepăşeşte şi scrie" e orice dar nu poezie
pentru textul : Doleanţă deRaluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.
pentru textul : desperado deUn poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deMargas
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
pentru textul : insomnie deMultam de comentariu Andule... stii tu ce stii despre Kali :)
pentru textul : loc de strigat îngeri deTextul are idei frumoase, dar cred că e puțin prea predictibil, prea urmează căi bătătorite. Alte cuvinte, gen -mânjit- sau repetarea verbului - a mirosi - aduc textului un aspect cumva bolovănos. Cred că merită revizuit și îmbunătățit, are în el insulițe de poezie bună.
pentru textul : Singurătate pe margini de urme decristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
pentru textul : abjectivalia deExcelente "împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă".
Eu aşa aş vedea finalul: "de parbrizul înghețat
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun deal viselor", adică fără "mele".
Adriana, poemul tau imi suna a clasici, iata ca ei traiesc! Nu cred ca "nu mi-e lut ci-mi este rouă" e corect ci mai degraba ar fi "nu mi-e lut ci mi-este roua", nu stiu exact dar fii sigura ca dedal si/sau francisc o sa-ti spuna forma corecta, eventual folosind o ironie fina, conjugata si arhetipala. Andu
pentru textul : Ulcior de"gura bortei năpârcii"? - am alergie la genitivale, dar duble întâlnesc ceva mai rar:). Mi-amintesc de-un vers, de acum ceva vreme, citit nu-ş' pe unde: "inima viscolului nopţilor sufletului meu" sau ceva de genul. Textul d-voastră e plin de asemenea construcţii (simple, ce-i drept)
"pachetele risipite sub pom" - doar într-o notă sarcastică versul acesta respiră.
pentru textul : noapte cu plată deUn text care eşuează la trecerea dinspre pioşenie şi ironism.
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns deFoarte frumos Ottilia, bine legat, bine susţinut prin imagini, într-un cuvânt mi-a mers direct la inimă. Cu un singur lucru nu mă împac - cuvântul "aparţinător" - are şi conotaţii negative şi nu prea e de-al locului.
pentru textul : iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf dePagini