nu mă aşteptam la aşa final, oricum, nu la unul care să confirme levitaţia. eu aş fi ales o contopire mai accentuată a planurilor, mai ales în sensul sugerării confuziei vis-realitate, parcă sublinierea directă, de câteva ori în text, a întrepătrunderii nu e cea mai bună soluţie. sigur, depinde de continuare. nu ştiu încă ce urmăreşte textul.
mai sunt câteva repetiţii care ar putea fi evitate (ex. ,,Se gândea că ar putea fi văzut, să vadă toţi" ).
oricum, mă bucură revenirea. aştept continuarea.

frumoasa si plina de viata aceasta asteptare a lucrurilor a timpului inauntrul si in afara noastra. deosebite mi se par versurile acestea prin crearea unei atmosfere nu neaparat fantastice, dar cu atribute aproape onirice: "Je dis que c’est un excès de fierté Qui pousse l’homme à s’installer dans cette attente Comme une fillette assise sur son lit attendant Que ses jambes grandissent touchent le plancher" multumim Rahel Khalfi! multumim Marlena Braester!

Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?

Multumesc Marga si Silvia. Sa fiu sincer, nu ma asteptam la un prea mare interes in legatura cu acest text.

Marga, pentru ca iti place atat de mult Castaneda voi posta imediat textul "Carlos Castaneda, Vrăjitorii Tolteci şi Tăcerea" (atentie la punctul 8. al textului pentru ca se leaga cu o "Reductie fenomenologica"). Acesta este o varianta imbunatatita a unui text postat demult pe Hermenia. De altfel, eu consider ca H., ca si alte situri de acelasi gen, este si un loc in care, prin interactiune cu cititorii, se pot imbunatati postarile si se pot, astfel, prezenta variante noi.

Silvia: "nu voi participa într-un viitor într-o luptă cu domnia voastră, eseistul"...nici eu cu tine, poeta.

Iulian, cred că e bine să selectezi ceva semnificativ din titlu și restul, dacă ții neapărat, să scrii la subtitlu.

Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.

Pe dumnezeu sfântul. Nu pricep.
Să iau exemplu la scris ? Să scriem toţi aceeaşi monostilpoezie futuristo-neo-modernistă, minimalisto-post-2000, ca să nu scoatem cititorii din încălţările cu care stau până se rup. Perfecţionată până scriu toţi fără abateri ?

OK !

Epopee în roz

Într-un şir indian se bălăbăneau castraveţii roz
ai bunicii cu ceas de aur la butonieră
unde să fi auzit alaltăieri de castraveţii aceştia
de un roz plumburiu ?
memoria îmi joacă şah pe masa lăsată în paragină
de Turgheniev înainte de moarte
dar şi când voi pricepe de ce castravetele roz
se uită la mine cu codiţa ridicată
atunci să vezi... cabaret
sensurile existenţiale doborâte din manualul primordial
se vor aduna circular într-un tub biologic
de făcut măşti contra ridurilor
feliuţe feliuţe feliuţe
dedesubt dezamăgirile sfioase se vor îmbrăca
în zâmbete de fond-de-ten bine articulat
stupefiate florile gingaşe ale castravetelui roz
din glastra ondulata de pe pian.

revenind, cred ca pentru obsedanta rima, Profetul a ales bine clasificarea ta.

am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....

Marina, iti multumesc pentru apreciere . Cu respect

bun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos

am recitit inca si inca acest poem si imi suna nu numai a cintec, a bocet si jale. sint impresionata de simplitatea si impactul (asupra mea) versurilor "tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine." ce revine in final accentuind mesajul. "Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi singurătățile tale doar de mine sunt pline tinde-ți mâna, mâna dreaptă inima ta dreaptă peste mine."

doamna Ştefan, Cristina, ( că nu mai ştiu cum să mă adresez pentru că aestecaţi pluralul persoanelor), care-i acel criticism mârlănesc ? din câte am citit pe aici văd că ai şi foloseşti din abundenţă expresii care nu prea te fac să roşeşti.

încă ceva, chiar crezi că mă interesează sfaturile tale ? ( "lasati-l macar pe Bacovia deoparte cand scrieti"...etc, etc...). parcă vă plăcea ceea ce am scris despre Bacovia la un moment dat. şi apropos,
credeam că am lămurit episodul cu "eu nu vă cunosc" în altă parte, ca să nu prelungim aici o polemică inutilă. am observat că ai talentul de a intra în genul acesta de dispute. te enervezi prea uşor ca orice persoană care e convinsă că ştie mai mult decât celălalt şi e uimită să vadă că, argumentat, s-ar putea să mai dea şi cu băţul în baltă.

îl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)