Ela, îți mulțumesc pentru aprecieri. De ce sunt 10, poate pentru că am încercat să redau câteva din liniștile mele, cele de la (a) la (j), trecând prin toate literele sufletului. Îmi cer scuze cititorilor mei pentru că linkurile nu au mers de la început (la mine se deschideau) și tocmai pentru că am primit mai multe "plângeri", am ales să postez și colajul care sper să vă fi plăcut. Mulțumesc și prietenilor Alina Sonea și Alex Mihăileanu (Subiectiv) pentru amabilitatea de a-mi oferi din fotografiile realizate de ei, pentru ideea colajului.
o poezie reusita, cu metafore deosebite. rugamintea este de a mari putin fotografia sau de a indica sursa pentru a te ajuta; eventual de a indica tehnica, anul. pare un nud in ulei....
Secventa cu blestemul calului e inedita si mi-ar fi placut sa o dezvolti mai mult. In pornirea ta e ceva eliadesc dar te-ai pierdut un pic apoi in unele imagini comune. E un fragment din ceva?! Parca mi-as dori o continuare... tocmai pentru ca mi-a facut placere sa citesc acest text cu un titlu intr-adevar de efect. Nu numai titlul, mai sunt si multe alte parti bune aici! Violeta
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
Îmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
Raluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
bine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Doar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
Din punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
De ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
Ce-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
ai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
Cel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
Adriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
Poezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
Am revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alba, relaxeaza-te putin, la naiba, fată!
bobadil,nebunule...
pentru textul : Devorah deEla, îți mulțumesc pentru aprecieri. De ce sunt 10, poate pentru că am încercat să redau câteva din liniștile mele, cele de la (a) la (j), trecând prin toate literele sufletului. Îmi cer scuze cititorilor mei pentru că linkurile nu au mers de la început (la mine se deschideau) și tocmai pentru că am primit mai multe "plângeri", am ales să postez și colajul care sper să vă fi plăcut. Mulțumesc și prietenilor Alina Sonea și Alex Mihăileanu (Subiectiv) pentru amabilitatea de a-mi oferi din fotografiile realizate de ei, pentru ideea colajului.
pentru textul : silences deVirgil, gradul de comparatie al adjectivului "perfect" este o...licenta poetica?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deo poezie reusita, cu metafore deosebite. rugamintea este de a mari putin fotografia sau de a indica sursa pentru a te ajuta; eventual de a indica tehnica, anul. pare un nud in ulei....
pentru textul : 4 telefoane cu Moniq dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly depoezia ta mi-a amintit fara sa vreau de sorin stoica. ai reusit sa vorbesti despre deznadejde fara sa cazi in patetic.
dau penita, pentru ca nu e usor sa vorbesti cu usurinta asta despre boala sau moarte. nici despre poeti de altfel.
pentru textul : Lunea se moare uniform deSecventa cu blestemul calului e inedita si mi-ar fi placut sa o dezvolti mai mult. In pornirea ta e ceva eliadesc dar te-ai pierdut un pic apoi in unele imagini comune. E un fragment din ceva?! Parca mi-as dori o continuare... tocmai pentru ca mi-a facut placere sa citesc acest text cu un titlu intr-adevar de efect. Nu numai titlul, mai sunt si multe alte parti bune aici! Violeta
pentru textul : Oli chiorul debun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deÎmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deRaluca Sandor, tu ai citit com meu prin care o atenţionam pe Raluca B? se pare ca nu dacă spui: "sau macar unul din editori sa fi intervenit in subsolul textului utilizatoarei aziza".
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi debine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
sa fie si o cola light...
pentru textul : broşură de la martori deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deDoar ultimele trei versuri se pot numi poezie, tot restul e o colecție de enunțuri chinuite, forțate, fără sens și fără strălucirea unui dicteu inspirat. Penițele au fost date pe alte considerente, n-au nici o legătură cu valoarea textului, nu mai comentez, așteptam opinia ta (hm!) Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca!
pentru textul : Piața norilor deDin punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deDe ceva vreme lucrez la altă povestire, tot cu huțuli, dar lipsa de timp m-a împiedicat să o termin. Despre huțuli, în general, am creat eu însumi o pagină, împreună cu prietenii mei, cu un dicționar, un mic ghid de conversație, ceva fotografii și date despre ei colectate din diferite cărți și publicații. O simplă căutare de cine e interesat pe google după "limba hutula" trebuie să o aducă în prim plan.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul deam retinut. multumesc.
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I deCe-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
pentru textul : tăceri deai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
mulțumesc.
pentru textul : echilibristică deCel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
pentru textul : consuelo si medea deŞi Raluca Blezniuc
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deAdriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea
pentru textul : keep my secret well deIdeea morţilor repetate este, de acum, înhumată. Rămâne să căutăm alte moduri expresive, moduri pe care, pe alocuri, le-ai găsit.
Limbaj excesiv de tehnic aici: "încă nu sunt capabilă să combin trăirile la nivel de experienţă
pentru textul : îmbătrânesc pe malul unui poem depentru a analiza finalul".
Paul, vreau să știi că mi-au plăcut
pentru textul : singura pipă din oraș deversurile acestea s-au spart de podea
nu știu ce curge din ele
poate sirop de afine
mulțumesc frumos Daniela, am reparat și sper să meargă acum
pentru textul : naiv dePoezia Mariei este limpede, cu versuri fine, simple, nezorzonate. Sunt poveşti scrise din suflet, uşor neprelucrate din prea mult dor şi bucurie a sufletului, te laşi cuprins pur şi simplu şi nu cauţi nodul în papură. De unde papură?
Frumos final,Maria!
"îl căutase în toate apele"...
P.S.La mulţi ani!
pentru textul : am nevoie de o inimă nouă deAm revenit, despre compoziție: sigur, toată ideea stă nu atât în albastru, cât în petele de culoare, dar calitatea pozei este într-adevăr destul de slabă. Pe de altă parte, textul e susținut de fotografie, așa că alegerea de a a rămâne sau a pleca bănuiesc că a fost destul de greu de făcut. Pentru că pare un text în care într-adevăr te-ai lăsat dusă de "val", ca să mă exprim așa, poate că nu e nevoie să fi atât de exigentă. Nici nu cred că e neaparat o poezie... poate niște gănduri pierdute. Poate că Marina nici nu a avut pretenția asta... dar se poate desigur să mă și înșel. Locuri comune, simple, da, dar să ne fie îngăduit din când în când...
pentru textul : La Méditerranée dePagini