Da, " ulciorul nu merge decât o singură dată la apă". Ar fi trebuit să cern cuvintele cu mai mare grijă. Mă voi strădui mai mult. Vă mulțumesc sincer pentru sfaturi.
Virgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
andu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
Prea multe repetiții plictisitoare ca să mai poți remarca faptul că sunt și versuri în textul ăsta. Dacă încep să-l citesc de la „pentru fiecare am şlefuit câte o cruce” chiar mi se pare un text bun, plăcut, un text care te atinge. Îmi place descrierea indirectă a gropii dată de ciclicitate:
„şi eu eram tot mai în adânc
mai în adâncul lucrurilor acestora”
Îţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
De fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
adrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
Draga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
Marina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
Vad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
Nu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
zic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
Rar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
Fii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.
"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
E un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
Mie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
margas,
Aş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, " ulciorul nu merge decât o singură dată la apă". Ar fi trebuit să cern cuvintele cu mai mare grijă. Mă voi strădui mai mult. Vă mulțumesc sincer pentru sfaturi.
pentru textul : Mercenar prin timp deVirgil, mi-ai facut aici doua complimente frumoase: ai numit textul poezie (fie, o parte din el!) si m-ai numit si 'poheta'. Multumesc!:)
Important pina la urma e sa iubim mai frumos decit scriem.
parerea mea :p
pentru textul : Astăzi deehe, destul de sensibil si secsi acest text - ce ai vedea dincolo de zbaterea lor - O Captain! My Captain! oh oh :)
pentru textul : de vorbă cu tine dece ai domnule? Nu te mai opresti? Ti-am spus ca am obosit!
pentru textul : eu nu sînt poet deandu, am să schimb, cred, liliachii, încă nu știu cu ce nu știu la ce te-ar referit, andu, când ziceai de decontare la o selecție de texte pentru publicare? am peste o mie, dar nu știu dacă aș putea alege 50 cu care să nu-mi fie rușine să ies în lume mai scriu... :) mersi de citeală
pentru textul : amokuri zen deSărbători luminate, domnule Gorun!
pentru textul : Pascală (2) defoarte frumos ultimul vers!
Prea multe repetiții plictisitoare ca să mai poți remarca faptul că sunt și versuri în textul ăsta. Dacă încep să-l citesc de la „pentru fiecare am şlefuit câte o cruce” chiar mi se pare un text bun, plăcut, un text care te atinge. Îmi place descrierea indirectă a gropii dată de ciclicitate:
„şi eu eram tot mai în adânc
mai în adâncul lucrurilor acestora”
„singurătate
pentru textul : gropar degroapă în care mă adâncesc”
Îţi mulţumesc foarte mult pentru încurajare, Adriana Lisandru!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deDe fapt ideea poeziei mi-a venit tocmai văzând o asemenea catedrală, în întregime construită din cranii şi alte ...oscioare aparţinând scheletului uman...http://www.220.ro/vacanta/O-Catedrala-A-Oaselor/lWkCvrpeT9/
Mă bucur că nu te deranjează parafraza...
adrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deDraga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deMarina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
pentru textul : dor de vis de mamă deVad ca parerile sunt impartite... eu sunt mai multumit de a doua varianta desi admit ca e mai putin dinamica... multumesc pentru pareri... acest haiku a evoluat datorita voua.
pentru textul : ... deNu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
pentru textul : northern lights demi-a placut poezia ta. imagini frumoase, feminine aproape. si-o o lume, de parca ar fi privita cu ochii intredeschisi.
pentru textul : in memoriam dedin câte am observat poezia aceasta a fost citită de foarte multe ori, însă vreau sa știu care este impresia care o lasă?
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului dezic ca putem gandi mai nuantat. Poate ca povestea cu muntele nu este cea mai potrivita Mai mult, as extinde ecumenismul pana la nivel de individ - asa cum am zis inainte - mergand pe diferentele dintre diversi indivizi (chiar si in cazul gemenilor care au un ADN identic) si nu la cel, prea general, de diferente intre contexte culturale din care o anumita religie face parte. Si aceasta deoarece experienta religioasa este un/o quale (plural qualia) cu totul specific(a) fiecarui individ. Mai mult, probabil pentru un artist (dar si pentru omul de stiinta, filosof etc) atunci cand este "cuprins" de "inspiratie", pare a fi vorba tot de un asemenea "quale" (creativ). Care, in lipsa de altceva mai bun, putem zice ca este tot de natura "religioasa" (mai mult sau mai putin mascata). Aici se poate porni o discutie extrem de interesanta. Care poate atinge si modul in care o anumita religie, dar si traditie culturala (in general) poate influenta (in bine sau in rau) sau sa ramana neutrua, o asemenea experienta interioara. Si inca ceva extrem de interesant. Se pare ca un astfel de quale (sa-i zicem "religios") a aparut odata cu aparitia lui homo sapiens (contemporan cu omul din Neanderthal). Homo sapiens al carui creier si-a dublat (dupa altii si-a triplat) volumul in raport cu cel al omului din Neanderthal, printr-o mutatie de-a dreptul "misterioasa". Si marturie stau desenele si picturile din pesterile rupestre. Daca va interesa pe cineva (astept reactii) as putea sa va propun o discutie plecand de la "filosofia mentalului" (extrem de actuala; mult mai actuala decat "filosofia analitica" orientata pe "limbaj") si care nu trebuie confundata cu "stiinta cognitiei" (care este orientata pe reproducerea pe computere a anumitor comportamente "inteligente" ale omului - un behaviorism depasit). Si atunci, poate, vom putea sa dicutam mai obiectiv. Pe baza de "opinii" si nu de "credinte" (fie ele religioase sau atee)
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deAi esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor deRar am ocazia să citesc așa adunătură nelegată, fără cap și fără coadă, de idei, concepte, imagini. Treci prin miorița, desfrânare, moarte, voyeurism, Cioran, Duh, cultură, martiraj, Eli, Eli, lama sabahtani (ca părăsire a Duhului?? Uh!), Matrix (!!!), Adam, păcat (ei, cel puțin astea două vin mai legate, dacă apărea și Eva era tacâmul complet), sfârșind apoteotic cu Abel și Cain. Nu crezi că-i prea mult pentru un biet text de... cât? Două pagini? Ideile sunt prezentate ca aruncate din copac, uneori chiar am impresia că sunt citate din memorie (sau nu), pentru că nu sunt egale valoric. Poate că n-ar fi rău să îți faci un plan înainte de a scrie un eseu. Și să mai cristalizezi amalgamul acesta de idei și de cunoștințe. Spor la lecturi.
pentru textul : Replierea deAm incercat sa postez insa am intampinat probleme, la rubrica "alege" nu am gasit domeniul "poezie".
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 devă mulțumesc pentru aprecieri! atunci când inspirația îmi va permite voi mai posta.
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei dee prea...prozaic?
pentru textul : Oala cu lapte deFrancisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
pentru textul : când îngerul își imaginează deFii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.
pentru textul : amalia de"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
pentru textul : Sentiment de septembrie deAm pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
pentru textul : Locuință în rău dedar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deE un text bun. Spunea cineva într-un comentariu că e greşit “A naibii amintiri" e mai corect decat “ale naibii amintiri” deşi acum acordul e realizat corect. În context varianta folosită de tine este bună, marchează limbajul oral care defineşte textul. Îmi place pentru că are atmosferă, puține texte au atmosferă. Desigur c-aş mai schimba câteva cuvinte pentru a-i da o formă mai îngrijită, dar asta nu-i scade prea mult din valoare.
pentru textul : Ultima zi din martie deMie mi-a plăcut aşa cum e. Mai simplu, merită citit, crează o stare sufletească. Noi artiştii asta facem, vindem emoții.
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru textul : Fabrica de îngeri demargas,
pentru textul : go fishing deAş putea replica printr-o fraza celebră, pusă în circulaţie de Mihai Ralea: "Aşa-mi trebuie, dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă"!
Mă limitez la a vă spune că vă invidiez: sunteţi o fericită, cu ferma dvs. convingere că ar fi poezie (şi încă de valoare!) ceea ce scrieţi.
Pagini