@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
Plicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
Eu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
Cel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
Mulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
ah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
inteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
paparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
multumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Remar versurile:
,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
Nu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
Violeta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
întrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
contez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
@ Otti - Multumesc! Einstein mentioneaza fara rusine in teoria relativitatii : 'Gravitation is not responsible for people falling! in love' - qed sau...Amen! :p
pentru textul : K.2 de@ Mr T - jealousy gets you nowhere, so, nu fi rea!
Plicticos comentariul Dvs. domnule aalizei, o scuză simplă era deajuns. Dacă doriți însă să vorbim despre epigrame și epigramiști (fără însă a schimba subiectul de la mitocănia Dvs. primordială) eu vă propun o baie de Păstorel Teodoreanu, asta desigur dacă nu e exagerat față de abordarea Dvs. atâta de facilă, adică presupunând că eu sunt o mămăligă iar Dvs sunteți un vătrai.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deEu opresc aici disputa (pe care sper că o simțiți 100% amicală) cu Dvs. domnule Victor aalizei (și dacă ar fi doar pentru că eu, una, m-am lămurit ce pattern folosiți)
Margas
mă onorează aprecierile şi peniţa acordată acvariului meu fluorescent,venite din partea unui autor preţios şi sensibil estimator al poeziei
pentru textul : o inimă ca o sepie deCel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!
pentru textul : Cutiile cuculoare de...mulțam de precizare, Andule, chiar nu știam în ce anotimp, fie el și existențial:), să plasez textul. miroase a gutuie, mă car:)! io:)
pentru textul : liniștea din vamă de" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
pentru textul : Reverie deRepetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
Un Iaacov si cu inca un Iaacov fac doi si cu inca un iaacov ai un inceput de scara istoria naste iaacovi pentru ea insasi si pentru ca linia vietii sa nu moara. h
pentru textul : Cei trei Iacob deMulţumesc Adrian pentru comentariul frumos. Textul are mai puţin praf în el fiindcă vorbeşte despre minunea de neuitat a copilăriei. Poate că ai drepate legat de versul în italic. Îl voi modifica astfel : "în livada noastră cu meri".
Dar în ce priveşte forma de turtă, expresie cred eu necesară şi elocventă, este mai greu să modific, dar voi scrie la plural " ca formele de turtă dulce"...comparaţie cu înţeles complex. Poate îţi aminteşti şi tu turtele dulci în formă de inimă, deliciul copilăriei :)
pentru textul : copilărie deam inteles ca a fost o eroare din neintelegerea regulei asa ca textul ramine asa
pentru textul : olympa deah, e vina mea ca m-am exprimat un pic confuz. remarcate am si vrut sa zic :)) nu stiu cum mi-a scapat. scuze! largire inseamna sa apara mai multe texte acolo, sa fie un fel de "imbold" sa se posteze texte calitative. asta va duce, cred, si la o interactivitate crescuta. fluenta inseamna sa se schimbe mai des, sa curga adica, de-asta am pus " ". apoi la 3 am gresit anticipand deschiderea " , era, de fapt special "articol", adica pus special pe prima pagina, ilustrat etc. de fapt 3. e continuarea lui 1. sunt foarte obosita si posibil nu am coerenta necesara, daca mai ai nelamuriri, ma voi stradui sa (ma) explic.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deinteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
pentru textul : REM ded-le Silviu
nu am nici o urmă de rea intenție iar opinia a fost una cinstită și argumentată.Cât despre cum nu sunt eu ”om al școlii”, nu ați nimerit-o.Dar deloc.Cred că depinde de...școli.De altfel ”compunerile” la a12-a pot fi surprinzătoare. Regret că nu ați putut primi mai senin și un comment mai puțin favorabil legat de textul dvs și manifestați tendința de a o lua personal. Opinia mea se lega de un text nu de autor.
Dacă vă convine pot afirma că este o scriere genială fără nici un defect, iar imaginile de genul fulgilor în gene sunt inedite , cu atât mai mult după modificarea verbului ”presară”cu ”anină” printre alte modificări operate pe scrierea în discuție. Și încercați de asemenea să luați în seamă și factorul subiectiv, ce nu place unui cititor poate la fel de natural să -i pară incredibil altuia.
o zi frumoasă
pentru textul : Înfloresc iernile deEști un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
pentru textul : Mă-ndepărtez deMarturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
pentru textul : the kill depaparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
pentru textul : monociclu demultumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Remar versurile:
pentru textul : Flegmatic de,,Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi"
E tare ironic, flegmatic, acest poem :) Cred că în mod voit s-a folosit expreia ultra fumată ,,te-am fumat". Aş renunţa la ultimul vers sau măcar la ,,hai". E doar o părere.
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
pentru textul : white sent (for blanche) deca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deNu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).
pentru textul : Milli deUn poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice deŞi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)
Mihai, merci de citire, iar dacă ți-a adus o amintire atunci e și mai bine Gebeleizis, mulțumesc pentru observațiile pertinente. Cînd am scris textul era atît de noapte și eu atît de obosit încît nu am observat. Acum am corectat, oarecum. Sper să fie mai aproape de bine.
pentru textul : întîmplare după ploaie deScuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram deadextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini deCu mare drag, şi cu tot sufletul!
pentru textul : ROTUND deMulţumesc, Paul!
pentru textul : Noapte bună, copii deVioleta, comentariul tau imi intareste convingerea ca, in fapt, un text are doi autori: unul care-l scrie...si unul care-l citeste. :) De ce spun asta? pentru ca eu, scriindu-l, nu l-am dorit "suav" si... nu simteam suav. Brualitatea pe care tu o sesizezi ca fiind discrepanta a fost intentia de fond. Repetitia aceea pe care o numesti explicativa este intentionata...contam pe o anumita trimitere (destul de limpede, dealtfel...). Multumesc pentru analiza si ma bucur ca ti-a placut, dincolo de diferenta intru receptare.
pentru textul : în fruct de salcie deîntrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
pentru textul : ploaia prietenului din mine deAdriana, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Decojirea decontez foarte mult pe părerile celorlalți și le aștept cu nerăbdare. le prefer pe cele realiste și bine intenționate și sunt dispus să țin cont de ele, de sunt pertinente și constructive. astfel de păreri, de fapt, aștept și, când le primesc, mă bazez pe sinceritatea lor. mulțumesc de solicitudine și mă bucur nespus de faptul că versurile mele inspiră alte versuri. cu sinceritate, vă mulțumesc și vă aștept să reveniți la fel de atentă și inspirată, aleasă și stimată doamnă.
pentru textul : Stare existențială dePagini