Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Textele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
Interesant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
cred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
Dacă mai era cazul, avem aici o bătaie de joc în direct și o pereche de palme aplicată pe Regulamentul Hermeneia de însuși întemeietorul site-ului.
Deci, citez 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist' am încheiat citatul... cometariu însoțit de peniță de aur.
Acum. mă întorc la Regulamentul site-ului unde găsesc
26. Membrii Hermeneia au posibilitatea
evidenţierii unui text prin acordarea unei „peniţe de aur”. Acest lucru va
trebui să fie însoţit întotdeauna de un comentariu care să explice motivaţia
celui care o oferă. Orice abuz va fi sancţionat de către editori/moderatori.
Și cum orice membru al site-ului poate spune 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul' atunci haideți să umplem textele de pe site cu penițe!
Light them up!
Un texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
felicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
fain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
multumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
Am sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Pe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
ai dreptate, mai marele nostru! asta tot incerc sa spun si eu, desi uneori ma ia valul. multumesc de trecere! te astept cu drag de fiecare data. cu reverenta.
varianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
este un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu numai că mi-a plăcut, dar m-a și convins! las o peniță.
pentru textul : en garde deMerci mult Paul :) cu acelasi drag Sebastian sau Alex sa fie? :)
pentru textul : Atacama defara ultimul vers, parca ar cobori totul in derizoriu
pentru textul : Pe muchie de cuţit deas vedea insa totul ca ingredient al unui alt context mai curajos
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deTextele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deIată şi peniţa, Vlad Turburea. Pe vremea aceea lucra Virgil la ele, frumoasele!
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deInteresant si intrigant in acelasi timp. Pentru ca toata aceasta perindare aproape cinematografica din mintea copilului (scuze, i-am uitat numele, dar ce conteaza) face parca mai degraba sa te convinga de ce limba romana este ca una din acele duminici fascinante ale copilariei lui. Pentru ca la urma urmei te intrebi de ce a raspuns ca "Nu, limba română nu este ca o duminică”. Avea o parere prea inalta despre limba romana? Ceea ce descrie el ca si "duminicile lui" nu pare neatragator, sau nu pare sa ii fie lui neatragator. Copilul asta ori considera limba romana inferioara duminicilor copilariei lui, ori o considera prea academica, scolastica, teoretica (poate chiar rigida) pentru a putea sa se asemene cu lumea vie, colorata, frematatoare a duminicilor cartierului sau. Intrigant.
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică deAm mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens deei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
pentru textul : invazia decred că din acea lumină se poate desprinde firul unei vieți, ca o renaștere sidefie, un cordon ombilical transparent și subtil pe care nimic nu îl desprinde, e sacru. eu sunt prezentă în orice absență. chiar și când celălalt nu poate vedea, auzi, atinge. iar depărtarea e doar o distanță între două puncte. nu știm niciodată ce o anulează, e de ajuns o vibrație de suflet. atunci când există, autentic. mulțumesc, dinspre răsăritul de acasă.
pentru textul : zborul tău sidefiu de...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
pentru textul : gînduri numerice deDacă mai era cazul, avem aici o bătaie de joc în direct și o pereche de palme aplicată pe Regulamentul Hermeneia de însuși întemeietorul site-ului.
Deci, citez 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist' am încheiat citatul... cometariu însoțit de peniță de aur.
Acum. mă întorc la Regulamentul site-ului unde găsesc
26. Membrii Hermeneia au posibilitatea
evidenţierii unui text prin acordarea unei „peniţe de aur”. Acest lucru va
trebui să fie însoţit întotdeauna de un comentariu care să explice motivaţia
celui care o oferă. Orice abuz va fi sancţionat de către editori/moderatori.
Și cum orice membru al site-ului poate spune 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul' atunci haideți să umplem textele de pe site cu penițe!
pentru textul : Îndobivărare deLight them up!
Un texte superbe, qui porte à la réflexion de la pensée ainsi qu'à la réflexion du regard sur un paysage intérieur. En fait, j'aime particulièrement ce texte qui me fait penser à la méditation et au "non-agir" total: depuis la rive, j'observe les évènements. A noter la construction et le très beau rythme interne de ce poème grâce à de nombreuses allitérations : mordent - mouvant, la lune - dans l'eau, coule- croise, ombre- arbres. Le plus beau vers étant le final : "La respiration pousse la nuit vers les berges." Bienvenue Daniela sur ce site.
pentru textul : Nuit sur le fleuve defelicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
pentru textul : cîntece pentru Jusa defain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii
e ok, nu-i graba.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu folosesc Opera pe un tel samsung.
ma rog, sa trecem peste felicitari deocamdata fiindca eu din ce ai scris tu aici n-am prea scos mare lucru decit niste generalitati pe care cred ca le stia oricine despre arta din Romania comunista. Mai mult am observat ca ai scris despre autoare niste chestii care pe mine pur si simplu nu ma intereseaza, cite doctorate are madam Cirneci si mai stiu eu ce ”cîmpuri de interes științific”, si altele. Eu zic să o lăsăm baltă cu limbajul ăsta de lemn și cu aduațiile astea de trei lei. Dacă ai ceva interesant de scris scrie, dacă ai o idee creativă prezint-o dar textulețe din astea în care îi zornăim cuiva medaliile de tinichea mie mi se par de un profund prost gust. Poate or fi mai degustate la Paris dar pentru mine nu valoreaza nimic. Hai sa folosim Hermeneia pentru a crea ceva, pentru a promova lucruri interesante, novatoare si nu pentru banalitati zdranganitoare pe care te asigur ca oricine le va uita peste doua zile. E plina lumea de carti pe care nu le citeste nimeni.
pentru textul : Magda Cârneci - Art et pouvoir en Roumanie 1945 – 1989 demultumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
deși nu m-a ispitit niciodată ruleta rusească, apăs pe trăgaciul acestui text, până voi împușca o peniță.
pentru textul : sufletul românului depentru Eminescu, fiindcă eu cred că s-a săturat și el să fie de-a pururea răstălmăcit, înainte de a-i înțelege poezia.
pentru Blaga, Arghezi și maidanezi (aici ai lovit trei dintr-un foc),
și încă un foc, pentru tonul elegiac din final.
Pe mine m-a prins acest text. Are, într-adevăr, ceva mister, dar doar mister de situaţie, pentru că, din păcate, stilul în care e scris nu participă la atmosferă. Ori nu permite - el, stilul. Oricum, e o scriere onestă, clară în idee, care nu-şi propune mult, dar nici puţin. Păcat de unele exprimări nefericite, de unele redundanţe, de lipsa unei structuri... Poate că, întâmplarea fiind adevărată (este?) , autorul şi-a propus doar relatarea ei, nu şi convertirea ei într-un gest imanent literar. Iar mie, crezând că lucrurile stau aşa, mi-a plăcut.
Ar fi interesant să scrii un alt text, plecănd de la această întâmplare, dar să-l fardezi puţin şi cu ficţiune, să-l scrii într-un stil gotic, la persoana I, timpul prezent, iar finalul să fie unul neaşteptat sau, măcar, deschis. :).
De bine!
pi punct es: mi-a plăcut foarte mult modul direct în care ai povestit, fără pretenţii academice. Parcă eram într-o sală, iar tu povesteai o întâmplare. Modul acesta de scriere (totuşi, mult mai mult trecut prin travaliu tehnic, dar care travaliu nu se observa la final) a făcut furori cândva. Pare-mi-se că a adus şi un nobel (bunînţeles, nu doar el - modul).
pentru textul : Scrinul negru deCe vrea sa insmne "aleahiM uc lumeoP"
pentru textul : Poemul cu Mihaela deVirgil, mulțumesc mult! Cred că ar trebui să scriem toți câte ceva despre acele vremuri. Virgil, tu ce făceai pe 17 decembrie 1989?
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deai dreptate, mai marele nostru! asta tot incerc sa spun si eu, desi uneori ma ia valul. multumesc de trecere! te astept cu drag de fiecare data. cu reverenta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demultumesc frumos pt semn, ma bucura aprecierea ta.
mult succes si inspiratie
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu devarianta mea: eve croite în anorexice frumuseți de cocostîrc blonde bergdorf gheișe discret elevate singurătăți pătimșe se lasă sorbite în liposucții programate riguros peste weekend femei resetate and good as new
pentru textul : Eve postmoderne dema maguleste comentariul tau, francisc! depre coditele tale, nici nu stiu ce sa mai zic?!?
pentru textul : Rugăciune particulară deeste un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
pentru textul : dorina deAdrian, despre Pavarotti poti scrie la http://www.hermeneia.com/proza/3969/.
pentru textul : colaj ludic desuperb! mai astept... sper sa mai fie. iata ceva viu, real... chiar daca unii poate au mai scris despre asta....
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deca bine ziceai, Doru... am mai scuturat pe aici, era timpul.
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie dechiar, pe unde mai esti?
Pagini