Si inca ceva Bobadile, si eu ard tamiie. Si inca din aia din pustia Sinai. Prime quality. Ma face asta ortodox? Sau iudeu? Sau animist? Sau ce anume? Uneori "duhneste" a tamiie la mine in office. Is something wrong with that? Iar despre brinza ce sa iti spun.. in lipsa de caș ardelenesc ma multumesc si cu "roumi" egiptean sau aleppo cheese. Merge exelent cu "Rosso di Transysvanie", colectie bizantina. Sper sa pricepi despre ce fac eu vorbire pe aici.
Un poem care demonstrează maturitate din toate punctele de vedere. Foarte bine surprins si redat sentimentul golului, al pustiului, al neîmplinirilor raportate la grila simplă a vieţii obisnuite, plină de lucruri aparent simple, dar care au valoarea aceea de a umple. Discursul liric e firesc, de o naturaleţe seducătoare. Imaginile sunt redate de metafore nou-nouţe, sugestive ( viața mea e o cameră de hotel de două stele / din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi).
Ultima strofă e un maxim pe care îl putea atinge acest poem. Primul vers m-a purtat rapid prin filozofiile new age, apoi m-a adus ,,acasă", la o înţelegere perfectă a ceea ce simte uneori dumnezeu ( toţi si-au întors faţa de la mine...).
Admirabil! Mulţumesc autorului că mi-a făcut duminica asta atât de frumoasă si mi-am întors faţa spre un poem excepţional. Pentru tot ce am scris mai sus, evidenţiez acest poem împreună cu felicitări sincere!
raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
cred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
Am scris de vreo doua ori un comentariu aici insa inainte de a valida trimiterea acestuia pagina disparea. Asa ca am sa ma rezum a spune ca mi-a placut.
poemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
a te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
Versul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
Pentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
Rafael, hermeneia nu este un forum de discuții, nici chat; nici rubrică de "interpelări" nu avem. Dacă ai vreo observație de făcut referitor la funcționarea site-ului, te rog să folosești adresele de contact. Încercăm să păstrăm strict specificul unui site literar, nedorindu-ne să legăm prietenii sau să construim antipatii virtuale. Prin urmare, intervențiile tale sub acest text, iar ultima nu face deloc excepție, nu numai că încalcă regulamentul, dar, consider, devin și jignitoare. Referitor la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, nu voi reuși să înțeleg de ce uneori avem impresia că, dacă suntem ironici și luăm în bășcălie pe cineva, vom ști noi, eventual cei care citesc, iar cel luat în bășcălie nu, și totul va fi un haz general, de care ne putem oricând dezice ridicând din umeri: "Eu am pus o simplă întrebare". La rându-mi mă voi abține de la a face cea mai mică presupunere sau afirmație referitoare la persoana ta, așa cum tu nu te-ai abținut deloc; îți voi spune că aici nimeni nu ți-a jignit credința, ci doar cineva și-a exprimat și explicat credința sa și a combătut ideile altor confesiuni (ceea ce, în sine, nu trebuie să jignească pe nimeni), pe un dialog început de către tine, și te voi ruga încă o dată să păstrezi regulile acestui site. Iar o rugăminte valorează mai mult decât o impunere. Dacă vrem să rămână hermeneia un spațiu de cultură, iar nu o caricatură a unei societăți virtuale, depinde de fiecare dintre noi să facă mai mult chiar decât impune regulamentul, mai ales în ceea ce privește bunul simț; aceasta nu ține de echipa editoriala, ci de noi toți, ca membri. Te invit încă o dată să recitești primul punct din regulament; într-o lume ideală acela ar trebui să fie și unicul. Ar fi plăcut dacă toți cel puțin am tinde spre asta. Aceasta este ultima mea intervenție aici fără legătură cu textul în sine, cerându-mi eu iertare tuturor membrilor site-ului pentru această degenerare de discuții; după părerea mea, una dintre cele mai triste de până acum.
v-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
Dvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
dragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
Emanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
mulţumesc pentru semne, păreri...
e corect ce spuneţi în legătură cu acea parte finală, voi mai citi, re-scrie
cristina, mulţumesc pentru cuvintele frumoase :)
două observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
Părerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
Proza scrisa dupa toate rigorile artei. Are de toate. Esential ar fi sa nu stagneze doar in cadre clasice (descrieri si atat). Poate ar fi bine ca acel Richard sa spuna, la un moment dat, ceva personal, nu doar sa fac (sa execute ceva) iar cand vrea sa vorbeasca, autoarea sa-l transforme intr-un salahor. Desigur, nu e nimic batut in cuie, poate ca textul e mai lung si eu nu pot intui inceputul sau continuarea lui. Pentru modul exemplar in care e scris acest text - o penita. Dancus
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
foșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Si inca ceva Bobadile, si eu ard tamiie. Si inca din aia din pustia Sinai. Prime quality. Ma face asta ortodox? Sau iudeu? Sau animist? Sau ce anume? Uneori "duhneste" a tamiie la mine in office. Is something wrong with that? Iar despre brinza ce sa iti spun.. in lipsa de caș ardelenesc ma multumesc si cu "roumi" egiptean sau aleppo cheese. Merge exelent cu "Rosso di Transysvanie", colectie bizantina. Sper sa pricepi despre ce fac eu vorbire pe aici.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deda, multam. nu stiu ce-i in capul meu.
imi pare bine ca stii despre ce vorbesc eu aici
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara deUn poem care demonstrează maturitate din toate punctele de vedere. Foarte bine surprins si redat sentimentul golului, al pustiului, al neîmplinirilor raportate la grila simplă a vieţii obisnuite, plină de lucruri aparent simple, dar care au valoarea aceea de a umple. Discursul liric e firesc, de o naturaleţe seducătoare. Imaginile sunt redate de metafore nou-nouţe, sugestive ( viața mea e o cameră de hotel de două stele / din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi).
pentru textul : fade out hotel deUltima strofă e un maxim pe care îl putea atinge acest poem. Primul vers m-a purtat rapid prin filozofiile new age, apoi m-a adus ,,acasă", la o înţelegere perfectă a ceea ce simte uneori dumnezeu ( toţi si-au întors faţa de la mine...).
Admirabil! Mulţumesc autorului că mi-a făcut duminica asta atât de frumoasă si mi-am întors faţa spre un poem excepţional. Pentru tot ce am scris mai sus, evidenţiez acest poem împreună cu felicitări sincere!
raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
pentru textul : Pilda omului care a tăcut decred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
C'est surpris par trop. J'ai copié en hate Extrèmement est plus moderne pour peste poata: Merçi Nicole pour ton amabilité à bientôt!
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche denu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
pentru textul : Culori deAm scris de vreo doua ori un comentariu aici insa inainte de a valida trimiterea acestuia pagina disparea. Asa ca am sa ma rezum a spune ca mi-a placut.
pentru textul : fericirea II depoemul de mai jos se numeste "Cine se ascunde aici" si l-am publicat de curand pe site-ul Hermeneia De când a încurcat sforile păpușilor Sale lacrimile lui Dumnezeu s-au strâns laolaltă în angoasa mărilor lumii Într-o noapte a coborât pe pământ, ascunzându-se ca un copil cu aripile frânte sub un colț al inimii noastre. De fiecare dată când ura îi zgârie pielea și îi străpungem avid în cuie nevinovăția El sădește petale de flori pe care să ne așternem obrazul. Nu ne mai cere nimic. A făcut-o o singură dată. De atunci are răbdare și ne iubește până când inima noastră se satură de viață, apoi, abandonați de noi înșine, ne adoptă.
pentru textul : Dumnezeu de„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dea te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
am retinut o parte din observatii. multumesc.
pentru textul : peisaj cu hieroglifă deVersul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
nu prea înțeleg în ce fel a aterizat Nichita Stănescu în capul acestei liste, poetul care a trecut în neființă acum 27 de ani daca socotesc eu bine și nu 20 de ani despre care e vorba aici. Apoi următoarele nume sunt ilustre necunoscute inclusiv Djamal Mahmoud, mie personal mi-ar fi rusine sa fac asa ceva. In rest nu stiu, cartea o fi ceva. Dar Nichita ar trebui scos de acolo macar din respect, desi stiu cat e de greu pentru unii oameni care n-au nimic sfânt sa exercite acest sentiment.
pentru textul : Când greierii tac deRafael, hermeneia nu este un forum de discuții, nici chat; nici rubrică de "interpelări" nu avem. Dacă ai vreo observație de făcut referitor la funcționarea site-ului, te rog să folosești adresele de contact. Încercăm să păstrăm strict specificul unui site literar, nedorindu-ne să legăm prietenii sau să construim antipatii virtuale. Prin urmare, intervențiile tale sub acest text, iar ultima nu face deloc excepție, nu numai că încalcă regulamentul, dar, consider, devin și jignitoare. Referitor la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, nu voi reuși să înțeleg de ce uneori avem impresia că, dacă suntem ironici și luăm în bășcălie pe cineva, vom ști noi, eventual cei care citesc, iar cel luat în bășcălie nu, și totul va fi un haz general, de care ne putem oricând dezice ridicând din umeri: "Eu am pus o simplă întrebare". La rându-mi mă voi abține de la a face cea mai mică presupunere sau afirmație referitoare la persoana ta, așa cum tu nu te-ai abținut deloc; îți voi spune că aici nimeni nu ți-a jignit credința, ci doar cineva și-a exprimat și explicat credința sa și a combătut ideile altor confesiuni (ceea ce, în sine, nu trebuie să jignească pe nimeni), pe un dialog început de către tine, și te voi ruga încă o dată să păstrezi regulile acestui site. Iar o rugăminte valorează mai mult decât o impunere. Dacă vrem să rămână hermeneia un spațiu de cultură, iar nu o caricatură a unei societăți virtuale, depinde de fiecare dintre noi să facă mai mult chiar decât impune regulamentul, mai ales în ceea ce privește bunul simț; aceasta nu ține de echipa editoriala, ci de noi toți, ca membri. Te invit încă o dată să recitești primul punct din regulament; într-o lume ideală acela ar trebui să fie și unicul. Ar fi plăcut dacă toți cel puțin am tinde spre asta. Aceasta este ultima mea intervenție aici fără legătură cu textul în sine, cerându-mi eu iertare tuturor membrilor site-ului pentru această degenerare de discuții; după părerea mea, una dintre cele mai triste de până acum.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dev-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
pentru textul : Soarele e rotund deDvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer dedragul meu, sunt oameni care ma inspira si oameni care ma expira, ceea ce pentru tine e artificial pentru mine e natural, nu e prima oara cand mi se spune ca fortez nota... nu/ti cer sa ma placi si nici sa ma intelegi si nici chiar sa imi lasi comentariu, si nici sa fii amabil...e dreptul tau de a/mi critica textul, e opinia ta pe care o respect insa...sunt lucruri pe care le poti intelege mai tarziu dupa ce mai treci prin viata si sunt lucruri pe care nu le poti pricepe niciodata pentru ca pur si simplu te caracterizeaza alt stil.
pentru textul : Höre Israel deEmanuel Pope, comentariul tău nu este suficient de argumentat pentru a susține penița. Modul acesta de evidențiere a unui text - penița - trebuie folosit, daca îmi este permis să o spun , mai cu parcimonie, altfel îl devalorizam, și justificându-l printr-un comentariu...cât de cât mulțumitor :) - adica NU lângă argumente din categoria "textul e fain, excelent, grozav, genial etc." sau "ochii autorului sunt albaștri. " te rog să revii asupra comentariului. Andreea, sper să nu mă înțelegi greșit - intervenția mea este una pur administrativă, nu are legătură cu valoarea textului tău. o zi bună vă doresc.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dep.s. - tilul de milioane
pentru textul : i-am pus numele mamă demulţumesc pentru semne, păreri...
e corect ce spuneţi în legătură cu acea parte finală, voi mai citi, re-scrie
cristina, mulţumesc pentru cuvintele frumoase :)
numai bine,
pentru textul : oriental red dealex
două observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
pentru textul : celor cîțiva deeu cred că este vorba despre vladimir ilici lenin
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir dePoetului Paul Blaj. Doinei Leonte, multă stimă colegială.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deaalizeei ce tot spui
pentru textul : am avut un vis decă blaj-inul îi blajin
şi caragea îi meschin?
pe parol de nu mă-nchin
terminaţi sau vă termin!
scapai de ultimele incurcaturi. in rest, referiri multe, aceeasi minciuna:) Multam de trecere!
pentru textul : salcâmul din femeia mea dePărerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
pentru textul : Sub Acoperire desi iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
pentru textul : Höre Israel deProza scrisa dupa toate rigorile artei. Are de toate. Esential ar fi sa nu stagneze doar in cadre clasice (descrieri si atat). Poate ar fi bine ca acel Richard sa spuna, la un moment dat, ceva personal, nu doar sa fac (sa execute ceva) iar cand vrea sa vorbeasca, autoarea sa-l transforme intr-un salahor. Desigur, nu e nimic batut in cuie, poate ca textul e mai lung si eu nu pot intui inceputul sau continuarea lui. Pentru modul exemplar in care e scris acest text - o penita. Dancus
pentru textul : Richard deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa deauto-citirile nu se inregistreaza - varianta care mi s-ar parea absolut corecta si de bun simt - si noi facem valuri intr-o copaie?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – defoșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
pentru textul : lin dePagini