Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
cel mai mare fan si apostol al lui Christos, supranumit si apostolul neamurilor, el insusi numindu-se apostol si rob al lui Isus Christos, prin voia lui Dumnezeu, este Pavel. Initial prigonitor al bisericii, dupa intalnirea sa cu Lumina, pe drumul Damascului, a primit apostolatul si a devenit rugul care a mistuit lumea. Lui ii datoram multa consideratie si respect.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
In viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
multumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
O trecere imponderabilă prin aceleași toamne, aceleași gări ale memoriei noastre imediate. Text compus asimetric din registre atemporale, decupate din alte elegii ale inimii încă nedevoalate, pagini rescrise cu tremurul indescifrabil al resemnării absolute. Dureros de profund finalul, apogeu irefutabil, încât pentru mine e de ajuns: "frunzele cădeau împăcate cu cerul, da, frunzele decedau cu fața spre tine"
un text foarte previzibil
un text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
textul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
salut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
compozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
Bine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
I think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
Mulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
imagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
îmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
Acu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
pentru textul : Copacul (Psalm) decel mai mare fan si apostol al lui Christos, supranumit si apostolul neamurilor, el insusi numindu-se apostol si rob al lui Isus Christos, prin voia lui Dumnezeu, este Pavel. Initial prigonitor al bisericii, dupa intalnirea sa cu Lumina, pe drumul Damascului, a primit apostolatul si a devenit rugul care a mistuit lumea. Lui ii datoram multa consideratie si respect.
pentru textul : Fanii lui Cristos deAm înţeles, Doina.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deasteptam in continuare alfabetul. frumoase lucruri vezi tu cind deschizi abecedarul inimii. felicitari pentru ilustratiile inedite!
pentru textul : Absens - alfabet poetic (3) deIn viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine demultam de trecere si semne.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
pentru textul : În căutarea urșilor polari demultumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
pentru textul : obsesia firului deO trecere imponderabilă prin aceleași toamne, aceleași gări ale memoriei noastre imediate. Text compus asimetric din registre atemporale, decupate din alte elegii ale inimii încă nedevoalate, pagini rescrise cu tremurul indescifrabil al resemnării absolute. Dureros de profund finalul, apogeu irefutabil, încât pentru mine e de ajuns: "frunzele cădeau împăcate cu cerul, da, frunzele decedau cu fața spre tine"
pentru textul : personificare de toamnă deun text foarte previzibil
pentru textul : patul în formă de gondolă deun text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta
Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede dep.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata
textul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
pentru textul : clopotul de sticlă desalut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
pentru textul : două noi secțiuni deun poem superb, ma bucur ca l-ati adus aici.
pentru textul : Vulpea deMargas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.
D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.
Conflict încheiat!
pentru textul : go fishing deeu personal nu vad nimic vulcanic aici, sau poate nu ma pricep
pentru textul : I live in a yellow water-lily deLucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
pentru textul : la vest de mine însămi deunivers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia deAlma, să știi că și eu m-am gîndit la asta. Și cred că am să o fac sîmbăta asta.
pentru textul : login deAndu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
pentru textul : Cântec decompozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana. un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
pentru textul : Tablou viu deMultumesc pentru atentie. Nici eu nu mai sunt asa convins de text cum eram aseara cand l-am scris. Sa mai aud o parere, ceva, totusi. O zi buna!
pentru textul : căsătoria este sfântă, da deBine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
pentru textul : Brasilia deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri deI think the begining of this poetry is just a continuation of a puzzle-perception of the world. Somehow, inside-outside areas are bounded, but not in common way ; it's a memory inter-space, where you are living without your past, "like a sad silence". No more feelings, no more angry, because all is calm and peacefull there, deep inside, where there's "no any distance from me". A pray for your future, no matter if it will be a son or not. A symbolic child. :)
pentru textul : disease de"nu cântărea mai mult ca bobul de rouă" - aş folosi "decât" şi aş încerca să scap de un "până când".
pentru textul : naturam animae deMulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
pentru textul : Mâțâli deimagini rotunjite cu grație, neredundante, o descompunere a realului în tablouri fin versificate, poezia aceasta a ta m-a apropiat și pe deplin reținut, nu ești un simplu peisagist imitând realitatea, reușești aici cu o mână sigură să trasezi contururi fine ce se expun nude și fără artificiozitate sincera mea apreciere
pentru textul : Pictorul de poduri deUn text cu personaltiate, nerv şi naturaleţe. Expresiv, simplu, îngrijit. Felicitări!
pentru textul : amintirea de: da, la cateva zile m-a deranjat si pe mine acel adesea. care nu mi s-a parut ca explica, ci mai mult, ca diminueaza finalul. limitandu-l. asa ca l-am scos decisiv. la virgula, nu as pune o, din aceleasi motive. :) oricum am avut in calcul si varianta cu o virgula. incantat de trecere si, cum spuneam mai sus, onorat.
pentru textul : omul este om și-n crucea goală deîmi spunea Virgil la un text, la un moment dat, ca e un pic cam sentimental, dar că până la urmă femeile trebuie să scrie ca femeile și bărbații ca bărbații. :) Nu știu dacă se încadrează acolo și textul acesta, dar ar putea fi o explicație.
pentru textul : dream maker deAcu, legat de subiect, eu zic ca e o trădare față de noi înșine atunci când ajungem să ne gândim în termeni de dacă, n-ar trebui, ar trebui să avem curajul să ne aruncăm, altfel simulăm vieți. Cam acolo bate textul, dar m-am băgat în atâtea metafore că nu mă recunosc.
Pagini