Aş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
Frumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
Vlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
Eu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
uite ca m-am (h)ambitionat si am lecturat tot textul,insa opinia mea a ramas aceeasi. si nu cred ca e cazul sa te simti lezata in vreun fel (caci mie impresia asta mi-o lasi); ar fi mai ok sa abordezi opiniile/critica la modul constructiv.
Danutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
am mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
Cred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
un text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
fara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
Pentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
Nuţa Crăciun, ştiu, simt că felicitările tale vin din inimă. Cartea abia a început lungul drum al editării. Te voi ţine la curent pe tine şi pe cei interesaţi cu mersul ei. Mulţumesc pentru tot!
Cristina, ai mare dreptate în privinţa corectitudinii. Am fost tare mirat să văd că juriul nu cunoştea, la momentul comunicării oficiale, niciun detaliu despre autori. Asociaţia Catalist s-a ocupat cu o mare seriozitate, conform unor reguli foarte stricte de organizarea concursului. Îţi mulţumesc pentru aprecieri!
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
ma tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
Andu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
Maestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
Cailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
"Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!"
Andule, cred că e a treia oară când îţi spun că pe Hermeneia este interzisă vulgaritatea, indiferent de limba folosită (chiar şi aia de la bocanc)... Că ai câte o părere absolut irefutabilă despre toate, pricep, dar de ce te consideri tu deasupra regulamentului şi sfidezi orice avertisment, nu. De fapt, înţeleg, dar nu vreau să spun.
Te rog să te potoleşti!
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
No, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu cred că ziceți bine. M-ați provocat... bine, o să mă apuc de scris. În sfârșit.
pentru textul : Colecționarul de ape deAş putea să spun că tăcerile acestea, dacă nu sunt ale lui Simion, cum ne-a obişnuit autorul Turburea, de la o seamă de vreme, sunt ale unui guşter ce-şi poartă o parte din vină într-o “eternitate atemporală”. Aşteptarea îmbracă haina unei căderi “dacă nu ar fi aşteptarea” care “să-i cadă pe piept”, moartea ar fi mai rapidă, rece, nu atât de caldă. E bună liniştea şi împăcarea „soldatului”, sub scut, “aproape linişte”, este învingător.
pentru textul : prezentul simplu deFrumos lucrat cadrul, din personaje care se pot identifica armonios. O combinaţie scurtă de trăiri sugerate printr-o singură respiraţie. Totul se reduce la sonorizare mută. Practic e o vizuală. E minunat să putem avea fiecare dintre noi, cu noi, un guşter atunci când aşteptarea ni se apropie. Eu nu mă tem.
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
pentru textul : Piața Universității. Remember deVlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
pentru textul : Unui mare poetastru deEu nu mi l-am schimbat niciodata, am scris cu i pentru ca am observat ca pe I (i mare) l-ai interpretat pe post de L (l mic). Deci pseudonimul meu e de vreo 6-7 ani incoace ialin (Ialin ala e "i" mare nu "L" mic). ialin
pentru textul : strâmtori deuite ca m-am (h)ambitionat si am lecturat tot textul,insa opinia mea a ramas aceeasi. si nu cred ca e cazul sa te simti lezata in vreun fel (caci mie impresia asta mi-o lasi); ar fi mai ok sa abordezi opiniile/critica la modul constructiv.
pentru textul : La coada televizorului detu cînd mai scrii ceva, Bobadil?
pentru textul : uneori|singurătate deNu-i rau textul... se simte cumva faptul ca textul s-a nascut dintr-o framantare launtrica... e greu sa cauti sensuri si sa nu te intrebi la ce bun.
pentru textul : eventual poetul deprobabil ca Oriana s-a referit la alta tara, daca nu cumva la o tara imaginara
pentru textul : Viscol cu geminide deDanutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : misterul lui Hades de"mirosea a poet" mi se pare putin undeva spre zona glumeata (sau ironica) nu stiu daca asta ai urmarit
pentru textul : Clivaj deam mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
pentru textul : pești deCred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
pentru textul : *** deun text ce merită remarcat pentru metaforele sale originale: "cine se naște cu iubirea în coloană va fi ascuțit de doruri ca o sabie" "sufletul îl cărăm în spate ca pe - un tovarăș de front ranița devine targă lăsând să ne adulmece ostiile aerului" "în ultima ulcică am lăsat pene să doarmă pe ele greieri inima lor e o cutie de vioară albastră" "căci frumusețea își poartă războaiele în ritm de clopot" dincolo de cuvinte, o sensibilitate de o factură specială. "orașele nu or să aibă niciodată miros de fân doar cetățile sacre" (o clipă mi-am amintit de Ostia Antica din această primăvară și mirosul de fân din marele castru roman...) rima din penultimul vers involuntară cred, taie brusc ritmul întregului ( ...cred că și repetiția lui în și în- ): "în bulboana îngândurată, timpanul a primit o piatră" fiecare purtăm în buzunarele sufletului atâtea cronici anacronice... un poem deosebit. fotografiile par puțin mari.
pentru textul : copacul cu oale defara acest "carabanit" (regionalism sau nu...regasit insa in jargonul actual) poemul are o alta valoare...printre clipe de ghemuire, reintoarcere la arhetipurile de foetus sau de "ganditor" intr-un spatiu straniu nedefinit unde umbrele nestatorniciei ne calatoresc sufletele la nesfarsit. labirinthia, hmmm imi suna cunoscut...science fiction-ul deh! insa imaginea "spre diminetile cărămizii ale labirinthiei" are o altfel de consistenta.
pentru textul : ghemuire III deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza dePentru complicitate, pentru simplitate, si pentru luminile acelea ca flacarile comorilor. Si, in opinia mea, poate ar merita sa pui altceva in locul zapezii nepatate de singe. E putin cam cliseistic.
pentru textul : Horrorscop deNuţa Crăciun, ştiu, simt că felicitările tale vin din inimă. Cartea abia a început lungul drum al editării. Te voi ţine la curent pe tine şi pe cei interesaţi cu mersul ei. Mulţumesc pentru tot!
Cristina, ai mare dreptate în privinţa corectitudinii. Am fost tare mirat să văd că juriul nu cunoştea, la momentul comunicării oficiale, niciun detaliu despre autori. Asociaţia Catalist s-a ocupat cu o mare seriozitate, conform unor reguli foarte stricte de organizarea concursului. Îţi mulţumesc pentru aprecieri!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deCând citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri dema tem ca a pune o carte in pdf online violeaza niste conventii de copyright si ma uimeste ca nu va dati seama de asta evident ca exista edituri care au si "carti online" dar asta nu se poate face "asa cum vrei, cu orice volum care iti cade in mina" numarul de pagini? ceva peste 100. pretul? habar n-am, ca daca ma iei repede ametesc cu milioanele romanesti sau cu ce s-or mai folosi acum, deci nu stiu dar nu imi inchipui sa fie ceva exorbitant.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 de:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant
pentru textul : epitaful unei zile deAndu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr demai jalnica decat textul ?
pentru textul : timpi deun poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deMaestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deCailean, Dacă habar nu ai despre ce vorbești, scrie-mi la [email protected] și am să-ți pun la dispoziție lucrarea lui Rorty pe baza căreia am scris acest eseu. O să ai surpriza, de-a dreptul neplăcută pentru tine, că n-am pus în "gura" lui Rorty cele la care te referi, ci "și le-a pus singur". Aștept, apoi, nu să-mi ceri scuze. Ci să taci și să-ți înghiți singur ce ai scos pe gurița matale fără o minimă documentare. Mă gândesc la o soluție mai eficienta. Voi posta chiar acum lucrarea lui Rorty ca să-ți dea, el singur, replica. Și, dacă nu te descurci în engleză, roagă-mă frumos și o să postez, special pentru tine, și versiunea română.. Mai menționez că, de data asta, trimiterea din textul meu nu se mai află acolo unde am spus în eseu. Ci la http://files.meetup.com/328570/THE%20DECLINE%20OF%20REDEMPTIVE%20TRUTH%2..., de unde am reprodus-o. Și pentru că acum mi-a sărit rău țandăra, rog conducerea Hermeneiei să-ți suspende contul pentru atac mârșav la persoană. Aștept răspunsul conducerii Hermeneiei
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv de"Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!"
Andule, cred că e a treia oară când îţi spun că pe Hermeneia este interzisă vulgaritatea, indiferent de limba folosită (chiar şi aia de la bocanc)... Că ai câte o părere absolut irefutabilă despre toate, pricep, dar de ce te consideri tu deasupra regulamentului şi sfidezi orice avertisment, nu. De fapt, înţeleg, dar nu vreau să spun.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deTe rog să te potoleşti!
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deNo, amu, înțeleg, despre spiralare. Dar și treptele în spirală de tine remarcate au ceva întortocheat dacă nu pășești pe ele și te lași doar cu privirea. Mulțam fain, mai ales pentru decriptarea sângelui limpede, dezrădăcinări. Cât despre împărțirea jumătăților, prima e nașterea - răsăritul, a doua este re-nașterea, cumva, în midhe. Am vrut să scriu midhe, am preferat să scriu centru.
pentru textul : înălțarea din pântec deŢi-a scăpat un spaţiu în "ne vrute".
"pentru a mai vedea marea ce mi-a inundat holul" - personal, aş încerca să elimin "ce"ul explicativ din acest vers.
pentru textul : din oase se aud ţipăte de pescăruşi dePagini