din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
nu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
metafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
interesant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
Cristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
mulțumesc pentru încurajări, Virgil. sunt un plod cu aplomb către poezie, fie că citesc, scriu. critica pozitivă încurajează, e drept, până la un anumit nivel când începi sa desenezi pe lângă contur mai rar. Paul, sfaturile tale mi-au dat încrederea de care aveam nevoie. Alina, ai bani de cheltuit văd :) merită acum, pentru mine înseamnă mult. mulțumesc Emanuel Bobadil: și taurii la coridă sunt fair-play.
Orice naștere are durere și bucurie; și poate că bucuria nu este împlinită dacă nu ai cunoscut durerea înainte de toate. Filosofic o poți accepta, doar așa.
andu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...
cred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
Ei bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
As incerca un comentariu privind mesajul acestui text, nu modul de scriere, care suprapune planuri aparent distincte. Nevoia poetului/omului de a se sti iubit, deci setea de certitudine, arunca in virtual afirmatia "nu ma iubesti". Potentiala partenera de discutie, oricare ar fi ea, incearca sa-i infranga nesiguranta si nelinistea acestei dupa-amieze in care Dorin Cozan e trist. Ea apare pe chat-ul relatiei la minut, cu argumente firave, neputand decat sa dea vina pe sufletul lui, suavul! Este modalitatea de a ocoli substanta pe care ar fi datoare s-o framante, sa-i de foorma si sens, din toate textele autorului. Pentru ca aici ar fi trebuit sa ne amintim de "crucile", ciclul lui Dorin, care a inhibat prin elitism pe unii cititori. Fiesta de imagini si cuvinte in care obisnuia sa ne arunce Dorin Cozan, este aici minimalizata la emoticonuri si libertati de interpretare. Nu am caderea sa dau verdicte asupra calitatii scrisului, am incercat sa aduc o fanta de lumina in propria-mi perceptie.
Sugestiv text, Costine. Lasa, in continuare, sa curga frunzele alea rosii din tine (in timp ce mananci ciocolata) privind cu ochi maturi cum le culege intelepciunea inimii, dupa ce le-ai imprastiiat pentru noi. Bine te-am regasit. G.M.
Privește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
Cîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
o poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Finalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
Uite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
cum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
uite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
Ioana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
LIM.
aşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
Alina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
Marga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Stiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 deMi-a plăcut recitalul.
pentru textul : Control Panel.Test 01 denu ştiu. poate abţinerea de la folosirea nejustificată a anglicismelor (sau americanismelor) ar fi ceva ce necesită textele lui laurenţiu belizan.
pentru textul : abso(lut) demetafora "patrafire wireless" mi se pare cel mult bizară.
"o reţea autistă a gândurilor" este o altă sintagmă pe care nu reuşesc să o pun la un loc. de fapt nu prea înţeleg cum gîndurile pot forma o reţea. pentru că nu vorbeşti despre reţea neouronală ci despre o reţea a gîndurilor. dar să zicem că vrei să sugerezi ceva de genul acesta: http://www.thebrain.com/
m-am ocupat multă vreme de thebrain aşa că de asta am venit cu ilustraţia asta. dar, de la asta şi pînă la autism nu mai pot să fac saltul. pentru că autismul este o boală comportamentală. în genere de origine genetică şi care poate avea implicaţii la nivelul sinapselor. dar cum poate o "reţea de gînduri" să fie autistică îmi scapă. pentru mine sună ca şi cum ai spune "un anotimp reliefat al ploilor". e greu să pui conceptul de anotimp şi conceptul de reliefare în aceaşi expresie. pur şi simplu sună aiurea. cam la fel de disonant îmi sună ideea de reţea autistică. părerea mea.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
pentru textul : Satul din vale deMulte dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
pentru textul : at least we tried deinteresant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
pentru textul : Balada despărțirii deCristina, mulţumesc de trecere şi pentru cuvinte. Nu, nu e un text nou. E unul mai vechi, dar mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc să-l postez şi pe acest site. Textul este extrem de personal pt. că e dedicat unui prieten care nu mai e în viaţă. De aceea îmi este greu să mai schimb ceva în el. Dar nu se ştie niciodată.
Toate cele bune,
pentru textul : Despre un gigolo clandestin deEugen.
mulțumesc pentru încurajări, Virgil. sunt un plod cu aplomb către poezie, fie că citesc, scriu. critica pozitivă încurajează, e drept, până la un anumit nivel când începi sa desenezi pe lângă contur mai rar. Paul, sfaturile tale mi-au dat încrederea de care aveam nevoie. Alina, ai bani de cheltuit văd :) merită acum, pentru mine înseamnă mult. mulțumesc Emanuel Bobadil: și taurii la coridă sunt fair-play.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deOrice naștere are durere și bucurie; și poate că bucuria nu este împlinită dacă nu ai cunoscut durerea înainte de toate. Filosofic o poți accepta, doar așa.
pentru textul : überpain deandu, jur ca acum am vazut comentariul tau. sa nu crezi, doamne fereste, ca te-am ignorat. stii de ce nu ti s-a intamplat si tie ce ziceai? pentru ca si eu ma uit la comentariul tau tot ca o tampita de unde trag concluzia ca sunt si eu o tampita de drept comun, conchizand simplu si clar sau cum ai scris tu. ma bucur cu aceeasi prietenie ca ai atata grija de silueta mea literara si promit ca donez pungutele cu grasime de dupa liposuctie fabricii de sapun pentru spalat rufe poetice deja curate, chiar daca nu sunt la moda. onorata de cele 5 citiri. nu e putin lucru sa ti se citeasca un text de 5 ori de catre acelasi cititor. sa ne traiasca bine copiii si sa cante urias de minunat pe sau sub burtile preferate de ei personal. ave, man ...
pentru textul : gourmet decred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
pentru textul : într-un tablou de Rafael dezici că te-ai împiedicat dom'le, bine că n-ai rupt firul ăsta de mătase.
pentru textul : modus vivendi demulţam cu mâna pe inimă.
eu aș continua textul. are ceva ce promite.
pentru textul : Tendințe primăvară-vară 2014 deEi bine, trebuie să-i mulțumesc lui Andu pentru semnalarea acestei poezii, în ultimul timp nu am prea avut timp să citesc tot ce se postează. Nici nu știu, nu pot spune că l-am regăsit pe Emilian Pal, nici nu pot spune cu certitudine că el a început să îl găsească pe următorul, inevitabilul, Emilian Pal. Știu doar că este o maturizare a scrisului, o oarecare sfiiciune a spunerii, nu pentru că autorul nu știe ce vrea să spună, ci parcă pentru că se întreabă dacă mai este nevoie să mai spună ceva; un balans de atmosferă cum rareori ai ocazia să găsești într-un jazz bar mic, unde nimerești din greșeală într-o seară ploioasă, și ești singurul care nu cunoaște pe nimeni de-acolo. Aproape nu-mi vine să cred ce ai creat tu aici. Sper să ții bine de drumul acesta.
pentru textul : turtle blues deAs incerca un comentariu privind mesajul acestui text, nu modul de scriere, care suprapune planuri aparent distincte. Nevoia poetului/omului de a se sti iubit, deci setea de certitudine, arunca in virtual afirmatia "nu ma iubesti". Potentiala partenera de discutie, oricare ar fi ea, incearca sa-i infranga nesiguranta si nelinistea acestei dupa-amieze in care Dorin Cozan e trist. Ea apare pe chat-ul relatiei la minut, cu argumente firave, neputand decat sa dea vina pe sufletul lui, suavul! Este modalitatea de a ocoli substanta pe care ar fi datoare s-o framante, sa-i de foorma si sens, din toate textele autorului. Pentru ca aici ar fi trebuit sa ne amintim de "crucile", ciclul lui Dorin, care a inhibat prin elitism pe unii cititori. Fiesta de imagini si cuvinte in care obisnuia sa ne arunce Dorin Cozan, este aici minimalizata la emoticonuri si libertati de interpretare. Nu am caderea sa dau verdicte asupra calitatii scrisului, am incercat sa aduc o fanta de lumina in propria-mi perceptie.
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deScrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă deSugestiv text, Costine. Lasa, in continuare, sa curga frunzele alea rosii din tine (in timp ce mananci ciocolata) privind cu ochi maturi cum le culege intelepciunea inimii, dupa ce le-ai imprastiiat pentru noi. Bine te-am regasit. G.M.
pentru textul : november time demult, Ottilia!
pentru textul : Există viață după… dePrivește în jur, ărivește în tine, nu vezi că în toate sunt culori, de la cele mate, la cele trasparente, de la cele vii, la cele terne, prin infinite nuanțe. Nu putem scrie fără culori. Mulțumesc, Alma, pentru că ai văzut frumosul din trist. Virgil, aici sunt doar gânduri. Am încadrat la proză-jurnal. Sunt scrise într-o suflare, nimic elaborat intențuinat. Aș putea să renunț la acea "asurzire", sigur că de-ar fi fost poezie nu aș fi folosit acest cuvânt. Am scris despre un imposibil, o mamă, între ochiul meu și iarba Domnului. Mulțumesc, îmi prinde bine critica ta, e constructivă. E o pagină de jurnal. :)
pentru textul : cai negri, însetați de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game deCîtă cursivitate! Te citesc cu mare plăcere! Ador textele care se desfășoară cu atîta seninătate în curgere încît simți că alergi. Bun, asta e legat de construcție. Acum.. de conținut. Ideea de eu-Dumnezeu, cădere, unic Dumnezeu, dialog cu Dumnezeu, condiția umană, nu e nouă dar nici nu tocmai obosește, că s-ar sinucide toți filozofii. Ideea se digeră relativ ușor tocmai din cauza discursului cursiv, ironiei și sarcasmului. Face dintr-o lectură care în sine are un subiect greu, să discuți spiritualul în termeni de micoze.. nu-i tocmai de colea. Oricum, ești cel mai bun prozator care îl descopăr în ultima vreme. Ah și ce mă bucur, și ce mai sper că textul asta nu e a one time thing behavior.
pentru textul : Jurnalul unui condamnat deScobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.
pentru textul : cu sens interzis deo poezie frumoasă. Scrisă parcă fără niciun efort, curge firesc ,suplu.Imi place genul ăsta minimalist cumva iar aici văd un peisaj sufletesc redat intr-un mod sensibil și proaspăt.
Singurul lucru la care aș renunța este ”dacă ar fi un labrador, aș alerga cu ea până
nu ne-ar mai vedea nimeni.”
E cumva redundant. Nu atât de mult însă încât să strice întregul, deși cred că ar fi mai bine fără.
Oricum o scriere reușită. O trec la ”preferințe”
pentru textul : sing me a hungarian song deFinalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
pentru textul : ganga deUite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I decum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deuite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
Ioana, pentru întîrzierea răspunsului. Aşa este. Eu pornesc de la o idee. Dacă nu e, nu scriu. Poate mă pierd spre final, nu am răbdarea să revin pe text, să îl şlefuiesc. Mulţumesc de trecere şi semn. Iarăşi scuze.
pentru textul : Despre o buză deLIM.
aşa este, e un fel de dezacord acolo fiindcă îngheţata se topeşte. Propriu-zis această poezie e un fel de colaj din amintiri care depind de trei situaţii diferite - trenul, biserica cu muzeu şi spitalul cu îngheţata la cofetărie. Am încercat să găsesc un fir comun şi de aceea e puţin sincopată. Cât despre codul de bare, aşa a curs firesc pentru mine, dar ştiţi şi dvs. cum e - ceea ce firesc pentru un suflet al unui individ pare preţios sau lipsit de naturaleţe pentru cititori. Recunosc , e loc de mai bine, vă salut domnule Gorun.
pentru textul : peisaj zero deAlina, mulțumesc frumos pentru popas și apreciere!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deMarga, a descrie o acțiune și motivația ei îmi pare un demers literar destul de clar. chiar sugestiv. însă nu e prima oară când logica 'au înțelesurile te necăjesc. nu am să stau să îți explic poemul. vorba unui defunct: te las să îți bați capul singură. insistă pe la colțuri. hm, parcă sună mai bine în acest context:)
Stiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu
pentru textul : Poemul de dragoste dePagini