interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
Cred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
Virgil, mare parte din sugestii îmi par demne de luat în seamă. Dealtfel o să și modific conform lor. Ele vor da fluență și vor îndepărta rugozitățile textului. Mă bucură comentariul tău constructiv cu atât mai mult pentru că îl așteptam de ceva vreme... mulțumesc, cu stimă
Un punct de vedere pertinent privind fenomenul internetului, interacțiunea acestuia cu literatura contemporană. De altfel așa ar trebui început un dialog privind literatura on-line cu deficiențele și calitățile ei necunoscute, un dialog nu numai al profesioniștilor dar și al celor care ar dori/au capacitatea să se afirme literar. ("Pe "Agonia" intră cine vrea, când vrea. E un fel de ghiveci din care poți rămâne cu ceva. Nu e vorba ca "familia Agonia" să schimbe ierarhii literare... " De exemplu, de aici se poate declanșa cu adevărat o polemică interesantă.) Mă întreb cum va fi ascensiunea fenomenului în următorii nu zece, chiar cinci ani... Cred că nu evaluăm încă suficient noul impact al netului literar.
Sapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
Ei, semnificatia asta! Mitul intors, rasucit. Din Cantarea Cantarilor si fecioarele care au ramas pe dinafara. Iar cea care e inauntru, isi primeste mirele. Caci: "o sută de mii de flyere zboară deasupra încăperii" si mai sunt o multime de alte sugestii...Chiar: "Tu ești celălalt dintre cei doi prinși" sa nu-i spuna nimic domnului Dinu? Precum si: "tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice/te văd în viscol cum vii încet" sau: "la picioare este lumea noastră în oglindă
ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol" etc., etc., etc.
m-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
Călin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
imi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
mi-a placut, insa eu as fi ales un alt mod verbal. ma gandesc ca poate conditional optativul ar fi fost mai potrivit decat viitorul. indiferent, ramane totusi un poem bun.
iată și răspunsul. leonard este un autor bun și fără îndoială că postează aici de multă vreme. în același timp însă, din cît îmi aduc eu aminte, refuză să comenteze sau să participe în dialog sub alte texte. cu alte cuvinte se folosește de hermeneia doar pentru a-și afișa textele și cam atît. pentru acest gen de participare pe hermeneia avem încadrarea de membru corespondent. evident cu limitările implicite. dacă el dorește să devină membru cu drepturi (și responsabilități) depline ne poate anunța. sper să fi răspuns întrebării dumneavoastră.
un text ok care îmi amintește de scrierile (și nu de picturile!) lui Salvador Dali...
Ambițios, incisiv, tentant, pe alocuri insidios, textul curge frumos către un final nu neapărat reușit, mai degrabă izbutit.
Mi-a plăcut sexualitatea ascunsă a textului, îi dă forță fără vulgaritate.
Pentru asta dau peniță.
Minusurile sunt multe mai ales dpdv al exprimării și textul merită rescris pentru a elimina bâlbele cu care obosește cititorul.
Încă nu e poezie în textul ăsta
Dar comparativ cu ce citesc lately, e totuși ceva care îmi amintește de poezie
pai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
multumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
Virgil, de acord, sorry, totuși cum rămâne cu 'disjucttivă', 'manelismul', 'zidul belimului', virgula înainte de 'însă' din 'do'n'şoara care scrie piticisme porno, însă păstrează decenţa', non-sensuri ca 'aș întreba-o aproape retoric' sau finalul 'altădată' în loc de 'altă dată'. Sincer, Virgil, nu trebuie să-ți fie teamă cum spui că așa avea vreo 'antipatie' față de Adrian. Cred că el are o 'antipatie' față de mine. Diferența o faci tu, care, regret să spun, lui îi ierți ieșiri penibile în decor ca aceasta de mai sus iar pe mine m-ai suspendat deja de câteva ori pentru chestiuni mult mai slabe. Dar m-am învățat, it's a man's world, don't worry! You're just another typical male. Iar pentru mine a devenit banal acest individ protejat care când i se scoală neuronul obosit mă trimite la cratiță. Pentru mine e deja funny fiindcă iată, mărturisesc, eu habar n-am să gătesc, de Crăciun mi-am rezervat o masă unde voi mănânca singură linguine cu fructe de mare și voi bea vin de Recaș.
Margas
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
strofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Eu niciodată nu m-am împăcat cu țigara ca motiv literar. Hai, poate merge în proză, Preda a dovedit-o. Așa că m-am oprit la versul trei, scuze pentru asta. Aveți cumva salon și pentru nefumători?
exceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
nu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
cred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Emiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
Cristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
pentru textul : אני בולעת את הצמא defrumusetea de neexplicat a cantecului religios... si atat.
pentru textul : versuri libere dema gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deCred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
pentru textul : centrul lumei deVirgil, mare parte din sugestii îmi par demne de luat în seamă. Dealtfel o să și modific conform lor. Ele vor da fluență și vor îndepărta rugozitățile textului. Mă bucură comentariul tău constructiv cu atât mai mult pentru că îl așteptam de ceva vreme... mulțumesc, cu stimă
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deUn punct de vedere pertinent privind fenomenul internetului, interacțiunea acestuia cu literatura contemporană. De altfel așa ar trebui început un dialog privind literatura on-line cu deficiențele și calitățile ei necunoscute, un dialog nu numai al profesioniștilor dar și al celor care ar dori/au capacitatea să se afirme literar. ("Pe "Agonia" intră cine vrea, când vrea. E un fel de ghiveci din care poți rămâne cu ceva. Nu e vorba ca "familia Agonia" să schimbe ierarhii literare... " De exemplu, de aici se poate declanșa cu adevărat o polemică interesantă.) Mă întreb cum va fi ascensiunea fenomenului în următorii nu zece, chiar cinci ani... Cred că nu evaluăm încă suficient noul impact al netului literar.
pentru textul : www.ro deSapphire - da, necesară urare și expresivă remarcă. Nu îmi doresc să dramatizez lucrurile și probabil nu sunt cel mai năpăstuit și încărcat cu experinețe negative individ din prea întunecata noastră Românie. E vorba de o anumită modalitate de a transla lucrurile spre un deznodământ interior tensionat. Asta nu prea e bine pentru echilibrul fiecărei zile, dar sonetul vine tocmai să-mi aducă dezlegarea necesară și conștiința că pot trece prin vremi și vremuri fără să mă las supus de greutatea lor. Cu prietenie
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deEi, semnificatia asta! Mitul intors, rasucit. Din Cantarea Cantarilor si fecioarele care au ramas pe dinafara. Iar cea care e inauntru, isi primeste mirele. Caci: "o sută de mii de flyere zboară deasupra încăperii" si mai sunt o multime de alte sugestii...Chiar: "Tu ești celălalt dintre cei doi prinși" sa nu-i spuna nimic domnului Dinu? Precum si: "tu și un animal fără picioare prin zăpadă și bice/te văd în viscol cum vii încet" sau: "la picioare este lumea noastră în oglindă
pentru textul : când după război se așterne liniștea deceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol" etc., etc., etc.
daca era numai ultima strofa ii acordam probabil o penita. asa cum este insa mi se pare ceva ce nu ma atrage.
pentru textul : în ornicul toamnei dem-am ingrozit citind apocalipsa ta... m-a ingrozit nu numai vehementa cu care sfarami picioarele sfioseniei cu care ar trebui sa privim spre Dumnezeu ci mai ales credinta multor romani cand au horilca langa ei că lucru vrednic e sa-ti bati muierea, copiii, apoi soacra si cand mâna ceea de femei sta vreascuri pe podea mai ramane un pisc nebiruit... icoana, il dam jos din ramă pe Dumnezeu ca si cum l-am cobori de pe cruce fara sa-i mai protejam fluierele zdrobite ale picioarelor, ci tragem de carne fasii, fâșii... românul a fost mereu meșter să își înjure ,,ca la carte'' radacinile si cerul... acesta e sentimentul pe care-l am citindu-l... dancus, ascuteti arcusele și arcurile si trage sa zidesti biserici de cuvinte nu-ți dărâma propria cetate. ai țipat ca un pișat pe garduri ...iartă-mă că strig la tine cu îngrozire..dar până la poem, mai e mult...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deCălin, m-a găsit cumva aproape imaginea poemului tău, chiar dureros de familară aș spune, dar nu știu ce să spun de formă... Îmi dau seama că e elaborată, sunt legăturile aproape invizibile pe care și le țes ele singur lucrurile, și totuși, nu mă pot împaca deloc cu, de exemplu, repetiția ideii în versurile "umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite", greutatea expresiei în "Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă" (aici aș fi văzut mai degrabă poiana înecată, cu inversiunea în oglindă necesară), și oarecum lipsa de originalitate a expresiei "înfioară înserarea / cu-ntrebări". Ai să-mi spui, probabil, că am "spart" toată poezia, iar eu te voi întreba dacă nu crezi că ideea este suficient de puternică pentru a o lua de la capăt. Pentru că eu așa simt aici.
pentru textul : Atâta abis deimi place textul, incat citindu l m a obligat sa ma loghez ca sa las semn. recunosc, nu mi place solutia, Dumnezeu, pt ca absolut imposibil sa faci ca El sa rezolve lumea aceasta si relatia cu sinele personal. chiar daca intrevad aici solutia sf Augustin. asa ca incep sa cred asemeni lui Cioran: daca nu ti este dat, degeaba. Iar asta, iertata fie indrazneala, e o nedreptate. insa, ca discurs, sunt impresionat. un jurnal autentic, adica poem
pentru textul : Măști ale dragostei dem-ai leagănă-te și pe comentariu...
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deSe pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră denu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu demi-a placut, insa eu as fi ales un alt mod verbal. ma gandesc ca poate conditional optativul ar fi fost mai potrivit decat viitorul. indiferent, ramane totusi un poem bun.
pentru textul : dacă deiată și răspunsul. leonard este un autor bun și fără îndoială că postează aici de multă vreme. în același timp însă, din cît îmi aduc eu aminte, refuză să comenteze sau să participe în dialog sub alte texte. cu alte cuvinte se folosește de hermeneia doar pentru a-și afișa textele și cam atît. pentru acest gen de participare pe hermeneia avem încadrarea de membru corespondent. evident cu limitările implicite. dacă el dorește să devină membru cu drepturi (și responsabilități) depline ne poate anunța. sper să fi răspuns întrebării dumneavoastră.
pentru textul : prezervativ deCristian, conform regulamentului acestui site, această poezie era bine să fie postată doar pe Hermeneia, nu și pe încă două site-uri. Mulțumesc.
pentru textul : nu uitați maioneza deun text ok care îmi amintește de scrierile (și nu de picturile!) lui Salvador Dali...
pentru textul : se ia prin copy-paste deAmbițios, incisiv, tentant, pe alocuri insidios, textul curge frumos către un final nu neapărat reușit, mai degrabă izbutit.
Mi-a plăcut sexualitatea ascunsă a textului, îi dă forță fără vulgaritate.
Pentru asta dau peniță.
Minusurile sunt multe mai ales dpdv al exprimării și textul merită rescris pentru a elimina bâlbele cu care obosește cititorul.
Încă nu e poezie în textul ăsta
Dar comparativ cu ce citesc lately, e totuși ceva care îmi amintește de poezie
pai, daca-i musai...cu placere! ce sa fac? opinie despre text: o usoara ambiguitate indusa de pronumele "ei". ei - care? oamenii? ingerii? "afară oamenii-și inventează moartea- sub privirea îngerilor care se joacă "de-a v-ați ascunselea" *** ei poartă-n piepturi bombe cu ceas ..." apoi, pentru o mai bun cursivitate a lecturii, cred ca poti renunta la cratima din al doilea vers. mi-au placut "amimalele iubivore".
pentru textul : habituel demultumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
pentru textul : Nisipiri deVirgil, de acord, sorry, totuși cum rămâne cu 'disjucttivă', 'manelismul', 'zidul belimului', virgula înainte de 'însă' din 'do'n'şoara care scrie piticisme porno, însă păstrează decenţa', non-sensuri ca 'aș întreba-o aproape retoric' sau finalul 'altădată' în loc de 'altă dată'. Sincer, Virgil, nu trebuie să-ți fie teamă cum spui că așa avea vreo 'antipatie' față de Adrian. Cred că el are o 'antipatie' față de mine. Diferența o faci tu, care, regret să spun, lui îi ierți ieșiri penibile în decor ca aceasta de mai sus iar pe mine m-ai suspendat deja de câteva ori pentru chestiuni mult mai slabe. Dar m-am învățat, it's a man's world, don't worry! You're just another typical male. Iar pentru mine a devenit banal acest individ protejat care când i se scoală neuronul obosit mă trimite la cratiță. Pentru mine e deja funny fiindcă iată, mărturisesc, eu habar n-am să gătesc, de Crăciun mi-am rezervat o masă unde voi mănânca singură linguine cu fructe de mare și voi bea vin de Recaș.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deMargas
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm de„aș putea lăsa loc liber, puncte puncte, paranteze, aș putea desena un cerc, un opt,” Te rog frumos: nu pune 8! Pentru că Dumnezeu citind pe orizontală s-ar putea să-i placă. Deoarece 8 „culcat” e semnul infinitului (în matematică). Și cum îngerul este un dogmatic ar fi posibil să se blocheze și să nu își mai imagineze NIMIC. Lectura a fost plăcută. Cȃnd voi avea dispoziția necesară te voi mai citi.
pentru textul : când îngerul își imaginează destrofa a doua ramine tot la fel de rigida, impenetrabila - as sugera o rescriere a ei si nu, nu cred ca eu pot face asta [because I'd have to charge you! :p].
as sugera ceva in tonul primei strofe pentru fluiditate deoarece ultima este oarecum previzibila si fara 'edge'.
Good luck!
pentru textul : Salome deEu niciodată nu m-am împăcat cu țigara ca motiv literar. Hai, poate merge în proză, Preda a dovedit-o. Așa că m-am oprit la versul trei, scuze pentru asta. Aveți cumva salon și pentru nefumători?
pentru textul : insomnie deexceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
pentru textul : trăiesc periculos denu ai fost alambicată și te-am înțeles imediat, cât și viziunea ta asupra unui poem, însă acesta nu e genul ăla de poem. nu știu câtă tangență ai avut tu cu salinger, mie mi-au plăcut mult cele 9 povestiri. nu îl citez decât pentru a argumenta genul acesta de scriere, cea în care nu ți se cere nimic, nu trebuie să îți pui întrebări, nu trebuie să găsești răspunsuri, nu te duce în extaz, nu îți spune decât ceea ce este, este ca să te citez: o știre poetică.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt decred că nu m-ai înțeles tu, dar asta este exact ceea ce vroiam de la poem. să prezinte un fapt destul de șters, destul de neutru, destul de comun, ca să zic așa, și care să se termine ca o povestire de salinger. îți înțeleg bunele intenții, dar trebuie să înțelegi și tu că știu ce vreau de la un text. totul este asumat. chiar lipsa temei. e ca și cum ai intra pe o autostradă și nu ai ști de unde vii și unde te duci, tot ce ar conta e drumul. iar drumul e bun. și nu e vb despre nici un accident. aici ți-a fost sugerat acest fapt, dar nimic din poem nu indică precis aceasta. titlul poate induce în eroare.
poemul este acesta: intri în viața mea exact 10 minute cât durează tot ce spune poemul. este vb despre o pauză la o benzinărie. trebuie să interpretezi metaforic textul. urmele de cauciuc pe asfalt simbolizează de fapt urmele mai accentuate dintr-o viață. oricum ai observat, desigur, că nimic nu induce spre un accident rutier. deci:ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident nu își are rostul.
sper să înțelegi, acum, și să mă înțelegi că avem divergențe de opinie. nu spuneam degeaba acest lucru.
Emiemi, Ecaterina Bargan, Aranca, sînt onorat să vă regăsesc aici, apreciez eleganța exprimării voastre. Referitor la formulări de genul “cu_c”, știu din capul locului că sînt și cititori care comentează acest gen de exprimări; nu consider că e un punct slab sau un punct tare și nici măcar un risc asumat. Cred că e corect să spun trag cu coada ochiului și nu- trag din coada ochiului sau prin coada ochiului, ajung la situații nefirești. O alternativă posibilă în text - “avînd coada retezată…” dar nu! Aranca, Dacă ai dorit să bagi o șopîrlă, ai reușit! Dicționarul ne pune în încurcătură pe amîndoi. Pentru că gușter(șopîrlă)- aici noțiunea gîndită de autor în text - are pluralul gușteri; însă tot cuvîntul gușter are pluralul guștere (s.n), aici cu înțelesul de gîtlej, boală la copii. Pe de altă parte, sînt termeni și expresii care, deși nu și-au găsit locul în dicționarele tradiționale, se regăsesc nestingherite în limbajul colocvial. De pildă: fugi băi guștere de aici! cu sensul - fugi de aici fraiere! sau admirativ: ce guștere mare e și ăsta! În presă găsim expresii de genul: un guștere de mahala”/”un guștere politic”. Nu trag o concluzie, încă mă întreb, cu respect!
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deCristina, unul din lucrurile pe care nu l-am înțeles niciodată este de ce le place oamenilor mari să se fandosească și să se comporte copilărește. Nu cred că ți sa interzis vreodată, implicit sau explicit, să oferi penițe de aur pe Hermeneia. avertismentul a fost în ce privește absența unei explicații pentru gest. și ca să fiu (și mai) deschis cu tine - deși această deschidere și transparență a mea este din ce în ce mai prost înțeleasă pe plaiurile mioritice și nu numai -, deci cum spuneam sînt uimit de atitudinea ta. pentru că am observat că te lăudai cu studii și pregătire managerială. eu nu le am. (eu sînt un analfabet și un ignorant la cam toate capitolele. dar asta e. esențial e că mă simt bine așa cum sînt.) anyway, dacă tot ai școlile astea înalte de manageriat, și dacă bănuiesc că ai fost și/sau ești manager, bănuiesc că ai fi șocată să vezi un senior member din grupul tău că se comportă infantil oferind mai degrabă o imagine copilăroasă a problemei cu pricina. și te-ai gîndi probabil că membrii juniori ar vedea, ar fi expuși la o imagine denaturată și jenantă în loc să vadă un exemplu, un model. pentru că asta este ce văd eu acum la tine. stau și mă întreb și eu, ce o fi trecînd prin mintea unui membru Hermeneia care este liceean și teribilist cînd se gîndește la facilitatea oferirii penițelor și se uită la tine. își zice probabil că este și asta încă o parodie acolo. și că dacă „ăștia cu experiență” și cu volume, și activitate literară babană își permit să ia chestia în dărbacă, atunci probabil că asta e. totul e o parodie manelistă cu un nebun acolo în frunte de-i zice profetu'. uite, asta este ceea ce ne păgubește pe noi pe români. nu că nu am fi isteți, talentați sau harnici. ci faptul că avem un talent fenomenal, legendar de a bagateliza și maneliza (probabil verbul cel mai bun este „a bobadiliza”) absolut totul. numai ca să moară și capra vecinului, dacă nu de secure măcar de rîs.
pentru textul : Cretacic târziu dePagini