Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
O iei asa inca netrezita si bruta, nelustruita si nu vrei sa o lasi sa umble singura ca un Lazar inviat si tot te invarti pana faci geloasa insasi notiunea de circularitate... despre idee vorbesc ca sa nu intelegi gresit, ca vad ca de la o vreme toata lumea pricepe anapoda. Textul este fara miza, conceput si scris fara luciditate doar de dragul de a fi scris... asta simt asta zic.
e, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
nu ştiu dacă este de bine s-au de rău, dar mă bucur că v-aţi aplecat privirea şi peste textul meu, d-le Titarenco.câteva îndrumări nu mi-ar strica aşa că îndrăznesc să spun că vă mai aştept.mulţumesc mult.
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.
finalul, adica ultimul vers, e prea abrupt. in rest un text placut, desi am rezerve la anatomia perfecta a unei persoane mai in varsta. nu contest cunostintele tale despre tibet, faraoni si alte excentritati.
dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
finalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
Nicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
Dacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
din pacate sint de acord cu antecomentatorul meu. ba chiar mai mult. textul este nereusit nu numai ca lipsa de continut dar si ca forma. repetarea acelorasi cuvinte/silabe la inceputul versurilor consecutive uriteste textul si ii confera monotonie artificiala.
cred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
Oricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deEi si?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” desilviana, te rog sa citesti in intregime regulamentul de functionare al hermeneia.com si sa te conformezi lui
pentru textul : diversitate... deO iei asa inca netrezita si bruta, nelustruita si nu vrei sa o lasi sa umble singura ca un Lazar inviat si tot te invarti pana faci geloasa insasi notiunea de circularitate... despre idee vorbesc ca sa nu intelegi gresit, ca vad ca de la o vreme toata lumea pricepe anapoda. Textul este fara miza, conceput si scris fara luciditate doar de dragul de a fi scris... asta simt asta zic.
pentru textul : Într-o gară de sticlă dee, aici e (ne)cazul cunoasterii imprejurarilor in care a venit pe lume subiectul!:) ai dreptate in tot ce ai spus. am recitat poezia intr-un cadru restrans, o nunta de-adevaratelea, cu gesturi, prozodie asa cum m-am priceput mai bine si chiar a iesit! aici, ca si in carte, se "lipeste" textul pe alb si asa il gaseste cititorul. incerc o varianta scrisa:) Multam de comentariu!
pentru textul : poezie veche de-acu deReușită prima strofă, însă spre final am senzația că poemul pierde din valoare. Sau poate că aceasta e și intenția autorului.
pentru textul : adrift deMaria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol denu ştiu dacă este de bine s-au de rău, dar mă bucur că v-aţi aplecat privirea şi peste textul meu, d-le Titarenco.câteva îndrumări nu mi-ar strica aşa că îndrăznesc să spun că vă mai aştept.mulţumesc mult.
pentru textul : deşertăciune de,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
pentru textul : mov deE pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.
pentru textul : Prunci de lumină de...am modificat si acea expresie, pe la noi o folosim, dar poate pentru cineva nefamiliarizat sună prost.
pentru textul : hidden agenda deSper să fie mai bine.
A, şi mai sunt şi titlurile. "Ca o cortină" vs "Ca un drum..."
pentru textul : precum o cortină deai investit mult în mesaj, dar nu am avut nevoie să pun în funcţie decodificatorul
plăcut finalul, se aşază direct, graţie hârtiei
suntem pe hârtia care ne poartă undeva mai departe
pentru textul : petele de pe lună dedecât covorul lui aladin și
nu mai pot spune decât că în ceai mi-a intrat ca un cub
toată tăcerea
Paul, nu știu cum poți să împaci prima definiție cu următoarele două!
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deeu încerc, dar nu prea-mi iese - numai fulgi și pene pe-aici...:)
portjartiere la "portjatiere".
finalul, adica ultimul vers, e prea abrupt. in rest un text placut, desi am rezerve la anatomia perfecta a unei persoane mai in varsta. nu contest cunostintele tale despre tibet, faraoni si alte excentritati.
pentru textul : nevoia de predictibil I deDa, asa e: acolo e gresit.
pentru textul : vorbe destrofa a doua produce un adevărat impact prin primele versuri. acolo e un tragism care pulsează către margini.
pentru textul : Recunosc & dedar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
pentru textul : Alean alb deMă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
da, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului definalul cu moartea care a trecut si dusa a fost, e o imagine cu impact poate chiar prin absurdul afirmatiei, caci moartea ca si viata este in toate dar aceste realitati obiective, sunt la indemana imaginatiei noastre, putem sa le schimbam dupa bunul plac ! :) un text cu imagini frumos construite !
pentru textul : O altfel de noapte deNicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
pentru textul : un mecanism al iluziei deDacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
pentru textul : Spleen boreal detare șăgalnic comentariul tău, mulțumesc si pentru zâmbetul de pe buzele mele, și pentru urările de bine.
fie să ne-ntâlmin la fel de veseli pe Hermeneia... sau pe aiurea!
pentru textul : arămie deerată: interbelici, generaţia
pentru textul : problema românilor deașa am să fac madam. merci.
pentru textul : ars poetica II deȘi acest text încalcă același punct din regulament. Te rog să remediezi. Este o abatere repetată.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată dedin pacate sint de acord cu antecomentatorul meu. ba chiar mai mult. textul este nereusit nu numai ca lipsa de continut dar si ca forma. repetarea acelorasi cuvinte/silabe la inceputul versurilor consecutive uriteste textul si ii confera monotonie artificiala.
pentru textul : femeie vinovată... decred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
pentru textul : Cântec pentru Ulma deOricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
pentru textul : crucile deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée dePagini