regret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
Când se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
şi mai este ceva de observat. postatorul poeziei "funk şi brânză de capră" parcă ar vrea să se identifice, şi deşi nu-şi dă numele, foloseşte google-ul prin care cică noi, cititorii, dar mai ales juriul să-l caute pe undeva prin regiunea vasluiului.
parcă noi am fi fraieri şi nu ştim cine e din vaslui!
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
Prima impresie
interfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
în culorile nopţii o samba-reggae
s-a oprit sub geam
copacabana e încă plină de lume
el sambodromo a curs până la ultima picătură
maracatu şi frevo zgâlţâie aerul parcă
încercând să-l despice
cordao do bola preta
marchinhas
munecas
ritmuri de burgeonic dans
carnaval sau circ frivol în toate moleculele
oraşului
tu calcă încet
roşu e culoarea mea preferată
am terminat dansul
sectorul 6 e ca un câmp plin cu măşti
baloane sparte steguleţe pene de papagal
sicle goale de bere şi sânge
nu pune întrebări
iniţierea n-are nevoie de zgomot
lasă-ţi cuvintele în antreu şi ca rafta marley
acordează-mi atent coardele pielii
apasă pe coarda g pe coarda o
vor înflori aceleaşi acustice note
în acelaşi timp în amândoi
apoi vom vorbi.
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
oana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
domnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
Poezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Lucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
am citit ieri poemul și m-a impresionat curgerea lui, fara sincope, fara nici cea mai mica poticnire, hm aceeasi patina senina, acelasi lucru frumos. felicitari, f. frumos.
Lyset, prin versurile tale ai reusit sa transmiti o stare. Si poate ca s-ar fi continuat daca nu ajungeam la acea "pagina alba in suflet". Da, mi-a placut bineinteles si acea incheiere! Cu siguranta te voi mai citi!
p.s. poate elimini acele "surplusuri" mentionate de Profetul.
Bobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
Virgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
regret Dorel dar legătura cu „Moartea căprioarei” nu a fost căutată. nici măcar un pic. de fapt cînd am început să scriu textul nu mi-am propus să îl termina așa. ci poate altfel. deși e cam pretențios să spun că știu cum intenționez să îmi termin textele. cel puțin marea lor majoritate. dar în cazul ăsta, muza, bat-o vina...
pentru textul : domnule Labiș deCând se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
pentru textul : roza duhurilor deCălin, aşa e. Mulţumesc. Scuză-mi întârzierea, nu am observat că îţi pot răspunde.
pentru textul : zile deşi mai este ceva de observat. postatorul poeziei "funk şi brânză de capră" parcă ar vrea să se identifice, şi deşi nu-şi dă numele, foloseşte google-ul prin care cică noi, cititorii, dar mai ales juriul să-l caute pe undeva prin regiunea vasluiului.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deparcă noi am fi fraieri şi nu ştim cine e din vaslui!
Cristina, nu știu la ce ipocrizie te referi. Cred că ar fi civilizat să înveți să nu mai arunci cu acuzații nefondate doar pentru că nu ai argumente logice. Te asigur că nici nu mă sperie și nici nu mă impresionează genul ăsta de acuzații. Îmi este indiferent cîte răspunsuri are sau nu are textul de acolo. Și nici nu am de gînd să mă tîrguiesc cu tine. Te-am anunțat civilizat că o astfel de practică (ne-etică în accepțiunea noastră) nu se potrivește cu statutul de membru Hermeneia. Sau, ca să dau o singură explicație, este sinonim cu un act de hărțuire. Mai ales că ți-ai expus părerea pe Hermeneia și nimeni nu ți-a îngrădit acest drept. A denigra însă un autor și textul lui în altă parte, și chiar Hermeneia sub o anumită formă, fără ca autorul respectiv să poată avea dreptul la replică, este, așa cum am mai spus, ne-etic. Noi nu ne pierdem vremea să intrăm în dialog cu nu știu ce site sau cu redacția lui. Nu este problema noastră. Tu ești cea care ai ales să faci acest gest și deci responsabilitatea lui și consecințele lui îți aparțin. Nu le împinge la noi. Tu ai tot dreptul să faci ce vrei. Tot la fel, Hermeneia are dreptul să se protejeze și să își protejeze membrii. Sper să înțelegi aceasta. De aceea din această clipă ai contul suspendat pe Hermeneia.com. Iar pentru atitudinea ostilă îți promit că voi insista ca suspendarea să fie pe o perioadă foarte lungă.
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 dePrima impresie
pentru textul : hermeneia 3.0-b deinterfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.
atât e tot ceea ce am avut curajul să schimb. mai mult nu, şi nu dau explicaţie. scriu în plus mulţumesc şi dau click.
pentru textul : un fel de snafu ne-mbrăţişează idilic decitind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deîn culorile nopţii o samba-reggae
s-a oprit sub geam
copacabana e încă plină de lume
el sambodromo a curs până la ultima picătură
maracatu şi frevo zgâlţâie aerul parcă
încercând să-l despice
cordao do bola preta
marchinhas
munecas
ritmuri de burgeonic dans
carnaval sau circ frivol în toate moleculele
oraşului
tu calcă încet
roşu e culoarea mea preferată
am terminat dansul
sectorul 6 e ca un câmp plin cu măşti
baloane sparte steguleţe pene de papagal
sicle goale de bere şi sânge
nu pune întrebări
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deiniţierea n-are nevoie de zgomot
lasă-ţi cuvintele în antreu şi ca rafta marley
acordează-mi atent coardele pielii
apasă pe coarda g pe coarda o
vor înflori aceleaşi acustice note
în acelaşi timp în amândoi
apoi vom vorbi.
Cu riscul de a parea rau intentionat, fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica...(sau ma rog acum se vor forta s-o faca, so humour me, please !). Textul asta e un soi de joaca "haihui", pe alocuri fortat (drag de sine si haihui, prea alba, fosnea prelung -mici artificii care nu se mai "practica" de ceva decenii). Stiind cine e autorul, nu cred ca a intentionat vreun moment sa "plasmuiasca" vreo capodopera cu textul asta, repet, pare un simplu joc.
ialin
pentru textul : timidă umbra ta de fată decitisem altceva.
trecand peste ceea ce vad eu, nefiind, spun ca mi-a placut privirea aceea lunga, mai putin "destinul" cu care e comparata ea, dar ideea-i frumoasa.
pentru textul : Autostopista deîntr-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.
pentru textul : bronzul orologiilor deVirgil, Ottilia, va multumesc. Scriu mai rar. Nu mîna e de vină, ci computerul. Mi-a murit. E si asta o ironie ...a soartei.
pentru textul : toamnă deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deoana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : ultima țigară dedomnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
erata: textul a aparut la categoria proza...desi am avut impresia ca selectasem "poezie". scuze.
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley depoate nici n-a vrut
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor dePoezia de faţă are idei dar mai trebuie lucrată, părerea mea.
1.Prima strofă s-ar putea lipsi foarte bine de ultimul vers sau făcut în aşa fel încât nucul singuratic în mijlocul unei câmpii "să zică" ceva mai profund.
2.Versuri reuşite:
"lângă magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua"
3."şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..." - nu văd bine deloc ultimul vers de aici, "dacă nu au murit demult..." - încarcă inutil primul vers pentru că apare explicaţia.
4. Ultima strofă se potriveşte cu nucul de la început (cred că asta a fost şi intenţia ta, să aduci cumva finalul spre început, dar nu prea ai reuşit)doar dacă vorbim despre nuc ca subiect de zi cu zi şi nu ca aspect poetic. Este în plus şi nu un plus pentru conţinutul versurilor tale.
Succes.
pentru textul : Poezie verde deVorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Lucian, te rog să scoți cacofonia din titlu, "ca ceasul"(eliminându-l pe "ca", sau înlocuindu-l cu "precum", găsețti tu ceva, da?) De asemenea, n-ai făcut acordul corect, corectează în ultimul vers: "Ale cărui limbi" în loc de "a cărui.." Poezia e muzicală, te-ai străduit, dar rimele sunt facile, tu crezi ca mulți alții că e ușor să scrii așa, să sune doar, nu, e foarte greu fiindcă trebuie să cauți niște rime deosebite, cuvinte perechi mai rare, dacă nu originale. Ai câteva imagini simpatice: "prin albastru treci ca o gondolă." ,"umbre de gondole par să devină." dar și platitudini: "Îmi sunt dovada că în lumină locuim încă. Și faptul că măsoară timpul ca și cum ar fi o busolă"
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deVă mulţumesc tuturora pentru timpul acordat şi comentarii.
pentru textul : Fanii lui Cristos deCu adânc respect Mihai. T.
am citit ieri poemul și m-a impresionat curgerea lui, fara sincope, fara nici cea mai mica poticnire, hm aceeasi patina senina, acelasi lucru frumos. felicitari, f. frumos.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală dehei. acum vad asta. nu stiam unde-s inacceptabilele astea. cat despre postarea b... am crezut ca n-am apasat cum trebe pe boton. nu sweat. oricum
pentru textul : mama, guarda le farfale! deLyset, prin versurile tale ai reusit sa transmiti o stare. Si poate ca s-ar fi continuat daca nu ajungeam la acea "pagina alba in suflet". Da, mi-a placut bineinteles si acea incheiere! Cu siguranta te voi mai citi!
pentru textul : e prea mult? dep.s. poate elimini acele "surplusuri" mentionate de Profetul.
Bobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
pentru textul : story of a city deAm intrat special aici sa vad ce e pe prima pagina si bate vantul. Probabil ca Panza asta astepta pentru morile de vant.
pentru textul : login deVirgil am notat. In general sunt foarte atent la ce imprumut de pe net. Folosesc numai material din "public domain" . In cazul de fata e probabil ca siteul sau serverul sa fie deconectat temporar.
pentru textul : Menajeria dintre noi dePagini