Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
Întrebarea mea a fost cu privire la măsura în care autorul a ales cu atenţie încadrarea (mai ales că acum fiecare poate să îşi administreze acest lucru fără probleme).
Dar ca poezie eu o consider reusită. Tocmai stridenţa acelui sunet răpăitor pe acoperiş în "dialog" de atmosferă cu "umbrele plumburii" fac farmecul acestul text.
nu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
virtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
Nichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
Trist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
Imi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
mulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
te rog - e a doua intervenţie a mea - să corectezi textul. e la remarcate totuşi.
dacă nu o vei face îl voi trece în şantier. e o situaţie delicată dar o voi face.
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
Recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
remarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
Cred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
ieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
accentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
Frumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
Still, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
i.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
off topic. ar iesi o povestire fainuta din schimburile de replici din subsol. :)
ma simt ca la cinema.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deLeonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.
pentru textul : Străin deÎntrebarea mea a fost cu privire la măsura în care autorul a ales cu atenţie încadrarea (mai ales că acum fiecare poate să îşi administreze acest lucru fără probleme).
pentru textul : ascultând ploaia deDar ca poezie eu o consider reusită. Tocmai stridenţa acelui sunet răpăitor pe acoperiş în "dialog" de atmosferă cu "umbrele plumburii" fac farmecul acestul text.
nu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
pentru textul : we will always have sighisoara... devirtualia e o amintire vie legata de Iasiul sub zapada, de Casa Pogor si de Oamenii adunati intru poezie. Alina are meritul ei; eu ma inclin si ii multumesc. despre Virtualia numai de bine
pentru textul : Virtualia deNichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
pentru textul : Har şi talent (2) - Fragment dintr-un interviu al lui Nichita deTrist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...
pentru textul : defectul simplu VII deerata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deImi rezerv dreptul de a evalua si comenta textul mai tarziu insa am sa ma refer la comentariile Ecaterinei care imi dau senzatia, luate ca intreg, ca nu sunt defel in coerenta unele cu altele... ori textul acesta are multe hibe cum ai subliniat in primele luari de pozitie si penita nu se justifica ori aceasta a fost acordata pentru ca lectorul are posibilitatea de a se rupe in enspe si imparte daruri valorizand conduita unui autor si mai putin textul analizat. Si eu apreciez un om care stie sa primeasca o critica constructiva dar nu-i dau penite pentru ca mi-a suportat "mofturile". Ar mai fi o varianta, putin probabila... aceea ca Ecaterina a recitit poezia si i-a gasit virtuti literare care i-au scapat la inceput insa in acest caz acestea ar trebui subliniate la nivelul comentariului. Sfatul meu este sa nu bagatelizam acest instrument.
pentru textul : pictograme (1) deDoar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deVerde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
pentru textul : mijlocul cerului deAndu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
pentru textul : Dumnezeu demulțumesc de trecere, Profetule, și te aștept să revii la fiece poem. că am un stil "naiv" nu mi s-a mai spus, însă mi s-a recomandat să îmi construiesc versul fără a urmări neapărat rima. ai dreptate în ceea ce privește ultima strofă. am pus acolo două versuri pentru a încheia parcă un ciclu și nu pentru a susține ideea poemului. îți dau dreptate și în cea ce privește lipsa de lucru, de aceea îți mulțumesc sincer și iară pentru aprecieri.
pentru textul : Poemul conceperii dete rog - e a doua intervenţie a mea - să corectezi textul. e la remarcate totuşi.
pentru textul : Iulian are ochi de melc dedacă nu o vei face îl voi trece în şantier. e o situaţie delicată dar o voi face.
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi deRecomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie enorm si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar... daca nu ati vrut sa spuneti, printr-o prietenos-didactica insinuare, ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare din prima saptamana.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deCeea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
pentru textul : mama iubire deremarc:
"începe sezonul gripei
culoarea închisă
a leşinului înconjoară oraşul
paralelipiped cu paralelipiped
respirația cuvintelor potrivite
m-apasă pe piept"
desi eu as fi scris "m-apasă în piept"
pentru textul : paralelipiped deCred ca e o diferenta destul de evidenta de limbaj, formulare( nu gasesc un cuvant mai potrivit ) intre incpeutul si sfarsitul primei strofe. Adica primele trei versuri iti aduc in minte poeticul, expresia poetica de o anumita natura si apoi vine o comparatie nu prea potrivita cu buncar, container... Cred ca puteti gasi ceva mai bun de atat.
Strofa a doua mi se pare mult mai buna exceptand poate "intrebarile fara raspuns" care-mi dau senzatia de stereotipie.
ialin
pentru textul : trapa deAcest text nu are nici o sansă să devină poezie. "Nori negri" s-au adunat asupra sa încă de la naștere. Lasă-l și scrie altul.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deîncă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deDraga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români detextul are unele parti care promit dar si expresii banalizate precum "pagina vietii", "umarul sperantei" titlul si finalul merita un text mai bun
pentru textul : iz de madona deieri, mă apucasem să scriu ceva despre text dar am renunţat şi nu l-am trimis. mi se păruse că ar fi stat mai bine "devenind" în loc de "ce devine". acum reconsider.
pentru textul : o inimă ca o sepie deaccentul ar fi căzut pe sepie şi nu pe pântec. pântecul, ca un fel de acvariu fosforescent, e frumos. plăcut text.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deFain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.
pentru textul : Renaştere deFrumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
pentru textul : fals jurnal de duminică deStill, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
pentru textul : Drapeau blanc dei.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru
foarte inspirat si placut. un poem scris parca cu pensula unui pictor.
pentru textul : dimineață la nice de...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... dePagini