virgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
Nu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
Ela, iti atrag atentia ca pe Hermeneia descurajam comentariile laconice, scuze, multumiri si altele din acestea. in acelasi timp recomandam atentie atunci cind se posteaza un comentariu. timpul alocat este suficient de generos pentru asa ceva. Exista deja un curent de opinie pentru a introduce reglementarea aceasta in ce priveste dimensiunea comentariilor in regulament. Cred ca voi lua o masura tehnica astazi in primul rind
Cred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
vă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
Aș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
Frumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
Aș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
Ești un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
Un discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
Din perspectiva cititorului, există texte care poartă în ele o înţelegere latentă. Mi-ar fi greu/imposibil să explic durerea pe care am priceput-o.
Foarte elegant textul, elegantă foarte maniera de a trata fapte trecute, dar atât de prezente si sensibile. Tropi echilibraţi, care converg şi, foarte improtant, care nu strivesc/umbresc sensul general. Excelentă screire, excelent final.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
Frumos a reuşit să transmită poemul acesta. Iau cu mine versurile" la început te-am acceptat greu pentru că nu ştiam cu ce să te hrănesc
te ciupeau ciorile dacă nu te luam
pe atunci erai uşor şi cald pentru mine
în fiecare dimineaţă rupeam căte o bucată de suflet şi ţi-o dădeam din mâini " .
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tiberiu, multumesc pentru ca ma citesti! Atunci cand, rar, mai si scriu :).
pentru textul : și eu te iubesc devirgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deVioleta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci reginei. Un an roditor, iti doresc.
pentru textul : Carmen Sylva deNu știu de ce sau poate știu (nu mai știu pe cine parafrazez) mă duce gândul la "Frumoșii nebuni ai marilor orașe" (Acei nebuni ai marilor orașe - Fănuș Neagu), un titlu de altădată, o poveste pe deplin uitată, în cadența clasică a versurilor, ceva între catren și text muzică folk sau poate niciuna, într-un exercițiu firesc la cafeaua de dimineață. Și mie îmi plac diminețile când mă scutur de coșmaruri și îmbrac cămeșa unor versuri vechi ce sună prin gânduri și proiecte... Allora, știu, e un joc al ritmului, iar ritmul ține de tinerețe și speranță. Îmi place strofa a doua, mai ales ultimul vers: "Căci zeii azi se plictisesc Visând analogii fantaste La-ntretăieri care lipsesc Din vidul vidurilor vaste"...
pentru textul : Doar un nebun frumos deEla, iti atrag atentia ca pe Hermeneia descurajam comentariile laconice, scuze, multumiri si altele din acestea. in acelasi timp recomandam atentie atunci cind se posteaza un comentariu. timpul alocat este suficient de generos pentru asa ceva. Exista deja un curent de opinie pentru a introduce reglementarea aceasta in ce priveste dimensiunea comentariilor in regulament. Cred ca voi lua o masura tehnica astazi in primul rind
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deCred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
pentru textul : Șapte poduri peste memorie devă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
pentru textul : Pui cu patru picioare deExcelent text, da. Cam abrupt finalul. Poate trece la urmatorul nivel, ce ziceti?
pentru textul : Doar femeie deTitlul acestui text este foarte potrivit ca titlu pentru un volum viitor al tău.
pentru textul : Dungi şi buline deAș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
pentru textul : Zidul fostei grădini decred ca daca nu citesti cu atentie primele doua versuri scapi mesajul .
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deFrumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
pentru textul : crochiu I deAș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
un pic scremut și prea poezie. cum s-ar zice, și prețios și căutat, deci nu
pentru textul : poem falus deUn text scris stângaci, dar destul de profund pentru 18 ani.
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deTragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli deWell, ce sa ii faci, tre' sa fac si eu bani, nu? Ca doar nu traiesc cu vint de Venetia...
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții denu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta
pentru textul : la vest de mine însămi demi-a placut si am vrut sa las acest semn... poemul imi pare bun asa cum e... stie sa fie suficient de nostalgic si suficient de 'obraznic'!
pentru textul : tremolo deSilvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
pentru textul : poate de... e incitantă abordarea ta , Călin, iar de vreme ce unii ca noi o aprobăm trebuie să o și argumentăm. oare câți români și de câte ori se gândesc la cei ce nu mai pot zâmbi printre noi? cam aceasta e întrebarea. eu sunt perfect de acord cu tine. nici pentru mine nu au murit. dar suntem... doi:)! noi și Mausolelul care a ieșit demult din vara lui 1917. mulțam de companie. cu drag, paul
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deEști un simpatic. Ca de obicei. Interesant este că textul l-am scris prin ’70. De ce l-am postat acu’ ? Uite d’aia, Magistre. Ca să nu înnebunească Posteritatea, căutând prin hârțoagele mele, când mi se vor edita ”Operele complete” .
pentru textul : Mă-ndepărtez deUn discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Felicitări!
pentru textul : consiliere cu freud deAre ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.
pentru textul : laleaua neagră deDin perspectiva cititorului, există texte care poartă în ele o înţelegere latentă. Mi-ar fi greu/imposibil să explic durerea pe care am priceput-o.
Foarte elegant textul, elegantă foarte maniera de a trata fapte trecute, dar atât de prezente si sensibile. Tropi echilibraţi, care converg şi, foarte improtant, care nu strivesc/umbresc sensul general. Excelentă screire, excelent final.
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire deStimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate depoezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deFrumos a reuşit să transmită poemul acesta. Iau cu mine versurile" la început te-am acceptat greu pentru că nu ştiam cu ce să te hrănesc
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă dete ciupeau ciorile dacă nu te luam
pe atunci erai uşor şi cald pentru mine
în fiecare dimineaţă rupeam căte o bucată de suflet şi ţi-o dădeam din mâini " .
Spre final, poemul devine măreţ prin acel "dar eu tac", hiatus între lumi. Cred, totuşi, că ar merge un titlu în româneşte. Acum nu-l mai schimba, că te-am sharuit pe facebook, dar pe viitor :).
pentru textul : oceans house mirror dePagini