Ioana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
Hmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
emiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
Este un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
Alma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
Nu, Aranca, am reinceput sa scriu poezie de doi ani - pentru mine, in text de un an este foarte vechi. :) Pe cele "din tinerete" nu le mai am. Iar acesta, [in care unii au reusit sa gaseasca (totusi! ) ceva..].a fost scris cu doua zile inainte de a-l posta pe Hermenia. Felicitari pentru precocitatea ta - dar asta chiar nu inteleg: ce legatura esta intre faptul ca ai invatat o poezie la 12 ani - fie ea si din Blaga - si textul asta? Sau ca, tu, la 12 ani, citeai Crima si pedeapsa? Ar trebui sa reactionez...cum?! Sa spun si eu, la randul meu, ce anume citeam la 12 samd? Da, exista o trimitere la "numai din noroi cresc nuferi" acolo si e asa de evidenta, incat nici macar nu merita vorbot despre ea...parerea mea. aaa, si textul "nu vrea sa speculeze nimic". el spune. atat.
Când clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
dintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
Da, ai prins bine firul, nu am vrut să spun mai mult decât am spus, ci să vezi cum văd ce nu se vede. În plus, parcă ți-am mai lăsat un comentariu pe o proză. Is'n it? Și nu găsesc firul înapoi. :)
pai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
parca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
ma bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
Uite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
colajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
am mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
Simpatic, dar eu raman la parerea ca maestrul Firica lately a picat in sofisme, i-am spus-o o singura data si s-a cam suparat pe mine. Nu foarte tare, dar de atunci nu prea mai vorbim :-) Si unde mai pui ca nici macar n-am apucat sa-i spun doua vorbe acolo despre portavionul Boo...
nu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce ai domnule? Nu te mai opresti? Ti-am spus ca am obosit!
pentru textul : eu nu sînt poet deIoana, finalul este inventat, de fapt nu avea nici un fel de, eu rar dau sugestii mai mult decât trebuie cititorilor mei, sunt cam pretențioasă și vreau cam multe de la ei. Văd că m-ai cam prins aici, mă întreb ce-ai fi spus dacă se termina chiar înainte de. Dar n-am putut rezista tentației cu cea de-a doua variantă... chiar eu m-am întrebat asta, recitind textul. Bicicleta este cheia poveștii, clar, și nu degeaba sunt două trei orașe în toată povestirea asta. Dar de-ajuns, de-ajuns. Să înțeleg că nu ai trișat. Că încă mai visezi. Mda, sugestia ta cu cireșii înfloriți nu-i rea, dar face parte din lenea mea de a da mai mult decât vreau cititorului. Dar mă gândesc, promit.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deHabar n-aveam ca nici pe sitele asta nu am voie sa scriu despre Virtualia sau orice vreau eu. Chiar asa, am nevoie de aprobarea ta personala?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deHmm... am ceva texte doar in proza. Sa ma concentrez mai intai pe partea asta, zici? Ok. Incerc. Cred ca am publicat mai mult texte ca cel de mai sus pentru ca am crezut ca mi se potrivesc mai bine, pe parcurs am uitat de tehnica:)).
pentru textul : Ultima zi din martie deAdriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deRimele la infinitiv şi aritmiile au ucis :(
pentru textul : Epitaf deemiliane se pare ca pe hermeneia nu se prea gusta proza de calitate daca ar fi sa judecam dupa nr de cititori care au trecut pe aici cat si pe sub story of a city, 2 texte escelente prin forma si fondul lor, ambele demne nu doar de penite (care pana la urma sunt niste buline rosii de gradinita) dar si de niste comentarii pe masura. pentru ca-i tarziu (duminica 00:24), pentru ca mi-e lehamite acum de analize (para)literare, pentru ca am savurat prea mult textul ca sa mai am nerv rece sa-l disec, si in sfarsit pt ca "don' virgil cauta sa ma anatemizeze, si atunci comentariul acesta se va dematerializa in lipsa contului meu, deci pentru ca toate acestea "trebuiau sa poarte un nume" si sa indice un final, am ales sa nu fiu eu cel care iti comenteaza cu verva si talent textul (care obliga...), dar o penita tot pot sa ofer. caci m-am infruptat din carnea prozei tale cu nesat si far' de masura.
pentru textul : don petrică deBună ziua!
...Nu înţeleg de ce insistaţi cu texte de natură clasică, când este evident că nu deţineţi la un nivel agreabil nici tehnica exterioară (versificaţia), nici tehnica interioară.
...Flori/petale/crini/nopţi/scrin/stele/ceruri/timp/spaţiu/miresme etc - nu mă înţelegeţi greşit, nu interpretez lexical, însă atunci când aceste cuvinte atât de mari sunt dublate de-o expresie plată/perimată, devin şi mai supărătoare. Mai departe, "poezia", cel puţin pentru mine, nu degajă nicio tresărire, cerebrală ori sufletească, iar poticnelile de ritm şi lipsa euritmiei pun sigiliul.
...V-am citit din textele albe, nu sunt fan deloc, ba din contră, însă e cert că acolo vă descurcaţi mai bine. Poate rămâneţi prin zona aia, dat fiind faptul că, dacă veţi mai continua cu asemenea versuri, majoritatea lor va ajunge la şantier. În treacă fie spus, acest text este cu un pas (un pas jumate) pe acolo, dar poate că poate fi salvat. Încă.
O zi buna!
pentru textul : Dor virtual deEste un text prost - în primele versuri, dimensiunea lirică este ratată în tentativele metaforice, stihurile sfârşind astfel ca trusime prozaice. De la "efemerul anotimp" în jos, e o-ncercare de mimare a meditaţiei în acord cu natura. Oricum, textul e peste ce propui cititorilor de obicei.
pentru textul : iarna deAlma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deevident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
pentru textul : Har şi talent deNu, Aranca, am reinceput sa scriu poezie de doi ani - pentru mine, in text de un an este foarte vechi. :) Pe cele "din tinerete" nu le mai am. Iar acesta, [in care unii au reusit sa gaseasca (totusi! ) ceva..].a fost scris cu doua zile inainte de a-l posta pe Hermenia. Felicitari pentru precocitatea ta - dar asta chiar nu inteleg: ce legatura esta intre faptul ca ai invatat o poezie la 12 ani - fie ea si din Blaga - si textul asta? Sau ca, tu, la 12 ani, citeai Crima si pedeapsa? Ar trebui sa reactionez...cum?! Sa spun si eu, la randul meu, ce anume citeam la 12 samd? Da, exista o trimitere la "numai din noroi cresc nuferi" acolo si e asa de evidenta, incat nici macar nu merita vorbot despre ea...parerea mea. aaa, si textul "nu vrea sa speculeze nimic". el spune. atat.
pentru textul : poveste cu nuferi deCând clovnul îţi spune că nu mai are lacrimi pe stoc,
priveşti dedesubtul scenei, şi-i ceri iertare pentru deranj.
Călători prin grotele timpului, beţia vinului de rouă
îşi traversează destinul de gări părăsite.
Femei transparente aleargă pe şine -
pentru textul : Micul cersetor rosu dedintre toate lucrurile frumoase , doar săbiile nu şi-au terminat călătoria.
Şi din aceasta cauză, lacuri se vor îmbrăca în nuferi amari -
cerşetorul îşi lasă genunchii de rezerva şi-şi aşteaptă optimist, ocara...
mai batran si mai intelept: fara poezie, lumea e pustiu.
pentru textul : toamnă 3 deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă deDa, ai prins bine firul, nu am vrut să spun mai mult decât am spus, ci să vezi cum văd ce nu se vede. În plus, parcă ți-am mai lăsat un comentariu pe o proză. Is'n it? Și nu găsesc firul înapoi. :)
pentru textul : Păpușari depai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
pentru textul : nimic artificial deşi eu cred că trebuie refăcut aici:
"Rugăciuni în furouri, promisiuni sub rimel.
Întomnarea spontană dintr-un cerc de inel"
în primul rând din cauza silabei în plus, şi în al doilea rând ca inelul e un cerc şi nu poate fi altfel.
pentru textul : Argintiu furişat de"când toți ne pișam pe noi de frig" - termenul "boldat" e incompatibil cu Hermeneia. Modifică şi apasă "atenţie editor", pentru a reîncadra textul.
pentru textul : liquido deo sterg. ceea ce imi ceri nu pot face.
pentru textul : Solange, fata fără mâini deoh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om
pentru textul : Încondeiez iubire deevident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
pentru textul : Pia fraus deparca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
pentru textul : Viol consimțit demulțumesc pentru variantă, dar deocamdată nu reușesc să mă desprind de forma asta. am s-o las un timp, poate revin.
pentru textul : vals pentru masha dema bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
pentru textul : caut femeie deUite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II decolajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
pentru textul : Dantela întoarcerii deam mai citit texte de felul acesta. cel de față mi se pare cam prea lung (și chiar contorsionat) pentru ce vrea să spună. sună ok (cred) ca text-poantă dar am rezerve ca literatură
pentru textul : Convieţuire deSimpatic, dar eu raman la parerea ca maestrul Firica lately a picat in sofisme, i-am spus-o o singura data si s-a cam suparat pe mine. Nu foarte tare, dar de atunci nu prea mai vorbim :-) Si unde mai pui ca nici macar n-am apucat sa-i spun doua vorbe acolo despre portavionul Boo...
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) denu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dePagini