Am uitat ceva. Ideea poemului și versul se vor lipi de noi scoarțele de copac mi-au amintit de versurile Victoriei Milescu, le reproduc aici: Cu stăpânire de sine Mergi printre cei buni, printre cei răi părul are mai mult argint decât aur trandafirul din dreptul gurii se scutură iar trupul are din ce în ce mai mulți ghimpi ai vrea să nu rănești când treci prin mulțime ghimpii din ce în ce mai puternici se înfig în pieptul celui îmbrățișat la întâmplare poate că acesta de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt era cel așteptat…
Draga mea, Saphhire, este un poem foarte frumos din toate punctele de vedere. Sincer, nu indrăznesc să comentez un poem, cred că incă nu am câștigat acest drept, dar să încerc să dezvălui câteva motive care nu m-au lăsat numai cu lectura ci am simțit nevoia să atrag atența asupra acestui final atât de reușit. Să adaug căteva elemente care îmi susțin afirmația despre acest poem: unitatea ideilor, prozodia interioară liniștitoare și specifică Profetului, autorul este cu personalitate poetică, un poem scris de Virgil Titarenco poate fi recunscut și fără semnătură, această caracteristică este după mine cea mai importantă pentru orice creator de artă scrisă (adică să fie detașat de pluton! de marele pluton! .. să aibe marcă proprie! să fie recunoscut după scris, fără semnătură! și Profetul face din plin acest lucru cu tot ce se numeste creație literară!...) Virgil Titarenco este un nume cu un loc sigur in literatură, a intrat deja în Hiperboreea. Citesc intotdeauna cu foarte mare plăcere poemele sale. Acel iz stănescian, nichitian, este undeva in spațiu ca "element chimic" în alcătuirea unui poem de care poetul de față se folosește discret, natural, atît cât e în firea vieții elementul comun "nurilor comuni" din universul stelar. Steaua lui Virgil Titarenco are strălucire proprie și inundă și domină lumina celor care o deslușesc, este ca o cometă pentru fanii poemelor sale. Licențele poetice simple și autentice dezvăluiesc cititorului o forță poetică nedescătușată în totalitate, dar gata să izbucnească într-un Vezuviu imprevizibil și atemporal Sunt foarte multe lucruri frumoase de scris despre poezia acestui poet deja cunoscut navigatorilor pe net, căutătoti de comori scrise, cât și unui număr remarcabil de cititori ai cuvântului publicat, din biblioteci ți nu numai.
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
adina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
multumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
cind am spus ce am spus m-am referit la faptul ca nu as vrea ca cineva sa faca "sondaje artistice" aici pe hermeneia si apoi sa le foloseasca in alta parte. nu as vrea sa fiu gresit inteles, nu te banuiesc de asa ceva dar vreau sa fiu sigur ca protejez hermeneia si membrii ei. in acelasi timp vreau sa spun ca salut astfel de initiative ale imaginatiei tale si ale altora si mai astept. cit despre participarea mea, va fi si ea atunci cind voi gasi textul cu pricina
Ştefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
de acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
este o secventa doar, din seminarul de iconografie. (multumiri profesorului italian!). voi arde insa cele sase oracole inainte de a fi acestui anotimp promisa.
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
Ca sa precizam lucrurile. 1. Am semnalat, din start, articolul lui Rorty pe baza caruia am scris eseul. Asa ca scuza dumitale cum ca nu am pus intre ghilimele la ce am preluat este, ca sa ma exprim eufemistic, superflua. 2. Am postat textul lui Rorty pentru ca, dumneata, sa poti verifica ce afirmi, inainte de a afirma ceva. 3. Aluzia dumitale cel putin ignobila ("nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici") - ca sa nu zic altfel - la anumite "relatii oculte" cu....s.a.m.d nu face decat sa te descalifice definitiv. 4. Si acum, o marturisire personala, cred (in sufletul meu) ca sunt de mii de ori mai religios (si ortodox crestin si asta nu citand tot soiul de "citate" din Scripturi pe care, te asigur, ca le-am citit si, sper, ca le-am si inteles, atat in spiritul cat si in litera lor, ci pe baza anumitor experiente personale, dincolo de cuvinte) decat altii. Dar asta nu ma face sa-mi pierd cumpatul si sa nu accept si alte puncte de vedera intr-o discutie civilizata. Astept discutia cu dumneata, de data asta chiar civilizata, pe marginea textului lui Rorty pe care, singur recunosti ca nu ai avut minima obligatie (sa-i zic morala) sa-l consulti (oricand puteai sa dai un search pe google si sa-l gasesti, chiar daca nu mai era la adresa indicata de subsemnatul atunci cand am scris eseul). Si nu sa recurgi la cele de genul "nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații". 5. Reiterez solicitarea conducerii Hermenei de suspendare a contului dumitale, in masura in care nu vei da un raspuns credibil la obiectiile mele si vei continua cu niste derefulari de care nu este nimeni vinovat ca le ai. Si care, chiar cred, ca nu prea intereseaza pe nimeni altcineva decat pe propria dumitale persona; ca nu pot vorbi de "sine" care e cu totul altceva decat "persoana", "eu-l" ("ego-ul") etc. de care tot vorbeste psihologia, "Sinele" asta pe care nu se poate pune mana, dar - cu certitudine - exista (cel putin pentru mine).
un text slab, dar o idee provocatoare. asa inteleg comentariul tau bobadil. multumesc pentru incurajare si pentru penita. te astept si pe viitor la fel de incurajator.
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
nici ca ma asteptam sa nu-mi raspunzi ca un ingamfat ce esti. nu ti se pare ca o cam iei pe aratura domnule Titarenco? de unde si pana unde comparatiile cu „Fîntîna” lui Duchamp, ori cu sculpturile lui Brancusi? esti pa-te-tic, zau. daca vrei sa spui ca fotografia pe care ai postat-o vrea sa insemne ARTA, atunci e grav. si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba; ci vorbesc ca un individ care acu ceva vreme a fost pasionat de fotografia artistica digitala, si care, chiar daca nu a aprofundat domeniul s-a documentat; suficient cat sa distinga o fotografie artistica de un kitsch (si daca vrei sa faci comparatii si singur, internetul iti sta la dispozitie). asa ca pastreaza pentru dumneata atitudinile simandicoase si ifosele. si trezeste-te domnule Titarenco! pe bune... p.s.: prelucrarea lui Vlad cu siguranta se apropie mai mult de actul artistic decat fotografia initiala.
Sunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
mulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am uitat ceva. Ideea poemului și versul se vor lipi de noi scoarțele de copac mi-au amintit de versurile Victoriei Milescu, le reproduc aici: Cu stăpânire de sine Mergi printre cei buni, printre cei răi părul are mai mult argint decât aur trandafirul din dreptul gurii se scutură iar trupul are din ce în ce mai mulți ghimpi ai vrea să nu rănești când treci prin mulțime ghimpii din ce în ce mai puternici se înfig în pieptul celui îmbrățișat la întâmplare poate că acesta de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt era cel așteptat…
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deintr-adevar, un pictor al Tainei...
pentru textul : Ştefan Câlţia : pictură --- muzica : Ketil Bjornstadt deam selectat filmul in "preferintele personale", multumesc, Donna Alba.
Draga mea, Saphhire, este un poem foarte frumos din toate punctele de vedere. Sincer, nu indrăznesc să comentez un poem, cred că incă nu am câștigat acest drept, dar să încerc să dezvălui câteva motive care nu m-au lăsat numai cu lectura ci am simțit nevoia să atrag atența asupra acestui final atât de reușit. Să adaug căteva elemente care îmi susțin afirmația despre acest poem: unitatea ideilor, prozodia interioară liniștitoare și specifică Profetului, autorul este cu personalitate poetică, un poem scris de Virgil Titarenco poate fi recunscut și fără semnătură, această caracteristică este după mine cea mai importantă pentru orice creator de artă scrisă (adică să fie detașat de pluton! de marele pluton! .. să aibe marcă proprie! să fie recunoscut după scris, fără semnătură! și Profetul face din plin acest lucru cu tot ce se numeste creație literară!...) Virgil Titarenco este un nume cu un loc sigur in literatură, a intrat deja în Hiperboreea. Citesc intotdeauna cu foarte mare plăcere poemele sale. Acel iz stănescian, nichitian, este undeva in spațiu ca "element chimic" în alcătuirea unui poem de care poetul de față se folosește discret, natural, atît cât e în firea vieții elementul comun "nurilor comuni" din universul stelar. Steaua lui Virgil Titarenco are strălucire proprie și inundă și domină lumina celor care o deslușesc, este ca o cometă pentru fanii poemelor sale. Licențele poetice simple și autentice dezvăluiesc cititorului o forță poetică nedescătușată în totalitate, dar gata să izbucnească într-un Vezuviu imprevizibil și atemporal Sunt foarte multe lucruri frumoase de scris despre poezia acestui poet deja cunoscut navigatorilor pe net, căutătoti de comori scrise, cât și unui număr remarcabil de cititori ai cuvântului publicat, din biblioteci ți nu numai.
pentru textul : cuvintele sînt deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). deei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
pentru textul : Rupt de realitate deadina, multumesc mult de penita luminoasa. tensiune nu am vrut sa pun, pt ca personajul meu nu este din crima si pedeapsa. si nici ana nu a opus rezistenta:) oricum multumesc de trecere. nu am mai citit nimic scris de tine de multa vreme:) laurentiu, multumesc si tie de citire si de semn. ma bucur ca se vede firescul pe care am vrut sa il redau. o seara luminoasa in inimile si casele voastre
pentru textul : cerul interzis demultumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 decind am spus ce am spus m-am referit la faptul ca nu as vrea ca cineva sa faca "sondaje artistice" aici pe hermeneia si apoi sa le foloseasca in alta parte. nu as vrea sa fiu gresit inteles, nu te banuiesc de asa ceva dar vreau sa fiu sigur ca protejez hermeneia si membrii ei. in acelasi timp vreau sa spun ca salut astfel de initiative ale imaginatiei tale si ale altora si mai astept. cit despre participarea mea, va fi si ea atunci cind voi gasi textul cu pricina
pentru textul : ce am scris "atunci" deŞtefan, dacă îmi permiţi o mică observaţie: "pentru îndrăgostiţii ce-şi plimbă câinii lupi/pentru că doar ei ştiu exact ora/când porţile oraşului sunt închise/
de baudelaire" fără de baudelaire l-aş vedea.
În rest, mi-a plăcut.
s.b.
pentru textul : unde îmi pare că exist dede acord cu Matei. Singura porţiune care mi-a oferit o vagă senzaţie (să îi spunem metafizică) a fost subtitlul aşa cum era el în forma iniţială, "românia lui virgil t", pentru că acum (lui virgil t) sună dezamăgitor de banal de parcă ar fi o dedicaţie la "radio delfinul brăilean". pe vremea cînd era "românia lui virgil t" m-a făcut să tresar puţin, să mă întreb dacă acel "lui" este genitiv sau... posesiv. Sau poate imaginativ, iluzoriu, naiv. Anyway, mi s-a părut straniu şi coborîtor spre meditaţie (cel puţin pentru mine) acel subtitlu. Acum însă Matei are dreptate, a rămas doar o glumiţă răsuflată, un banc pe care l-am auzit de atîtea ori încît nici măcar nu mai rîde nimeni.
pentru textul : mama la toate țările deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" deeste o secventa doar, din seminarul de iconografie. (multumiri profesorului italian!). voi arde insa cele sase oracole inainte de a fi acestui anotimp promisa.
pentru textul : iconografie atemporală deaşa deci, mă bucur yester :) că ai rămas necăjit.
pentru textul : ne trezim într-un pat deMi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper deChiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal deCa sa precizam lucrurile. 1. Am semnalat, din start, articolul lui Rorty pe baza caruia am scris eseul. Asa ca scuza dumitale cum ca nu am pus intre ghilimele la ce am preluat este, ca sa ma exprim eufemistic, superflua. 2. Am postat textul lui Rorty pentru ca, dumneata, sa poti verifica ce afirmi, inainte de a afirma ceva. 3. Aluzia dumitale cel putin ignobila ("nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici") - ca sa nu zic altfel - la anumite "relatii oculte" cu....s.a.m.d nu face decat sa te descalifice definitiv. 4. Si acum, o marturisire personala, cred (in sufletul meu) ca sunt de mii de ori mai religios (si ortodox crestin si asta nu citand tot soiul de "citate" din Scripturi pe care, te asigur, ca le-am citit si, sper, ca le-am si inteles, atat in spiritul cat si in litera lor, ci pe baza anumitor experiente personale, dincolo de cuvinte) decat altii. Dar asta nu ma face sa-mi pierd cumpatul si sa nu accept si alte puncte de vedera intr-o discutie civilizata. Astept discutia cu dumneata, de data asta chiar civilizata, pe marginea textului lui Rorty pe care, singur recunosti ca nu ai avut minima obligatie (sa-i zic morala) sa-l consulti (oricand puteai sa dai un search pe google si sa-l gasesti, chiar daca nu mai era la adresa indicata de subsemnatul atunci cand am scris eseul). Si nu sa recurgi la cele de genul "nu vi se pare penibil să puneți în gura unuia ca Rorty astfel de aberații". 5. Reiterez solicitarea conducerii Hermenei de suspendare a contului dumitale, in masura in care nu vei da un raspuns credibil la obiectiile mele si vei continua cu niste derefulari de care nu este nimeni vinovat ca le ai. Si care, chiar cred, ca nu prea intereseaza pe nimeni altcineva decat pe propria dumitale persona; ca nu pot vorbi de "sine" care e cu totul altceva decat "persoana", "eu-l" ("ego-ul") etc. de care tot vorbeste psihologia, "Sinele" asta pe care nu se poate pune mana, dar - cu certitudine - exista (cel putin pentru mine).
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. desi ai ceva impotriva mofturilor? :)
pentru textul : museum / hd dein rest/ ma abtin. e fain ca recunosti scrierile de duzina/mai putin de duzina fara nici un efort.
Da, un tot unitar stilistic fin, sarcasm înclinat spre zeflemea (bine strunit), imagini originale şi susţinute de ideatică. Congrat!
"Astăzi,
stând de vorbă cu domnişoara Y
despre câtă botanică încape
în frunza stejarului [...]"
"aplauzele mă muşcă haotic de sânge,
simt nevoia să-mi pun un leucoplast
pe inimă."
"şi vorbim despre
cât de străină şi singură
ploaia se simte
pe străzile Londrei." - sintagme forte!
Dacă unitatea doi nu era slabă, comparativ cu restul, dădeama peniţă. Nu că asta ar fi foarte important, dar na.
pentru textul : X şi Y deun text slab, dar o idee provocatoare. asa inteleg comentariul tau bobadil. multumesc pentru incurajare si pentru penita. te astept si pe viitor la fel de incurajator.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual desecret ;;)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el defaină poza
pentru textul : Feminitate sine qua non deSilviu, da, parcă aş vorbi despre un capăt rămas în urmă...
pentru textul : Fistulă decă cușca nu sună bine
pentru textul : cauză şi efect dePoate "parful de stele" mi se pare prea cliseistic, insa finalul e reusit. Eu as fi renuntat la subtitlu.
pentru textul : Plecări deDoar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare denici ca ma asteptam sa nu-mi raspunzi ca un ingamfat ce esti. nu ti se pare ca o cam iei pe aratura domnule Titarenco? de unde si pana unde comparatiile cu „Fîntîna” lui Duchamp, ori cu sculpturile lui Brancusi? esti pa-te-tic, zau. daca vrei sa spui ca fotografia pe care ai postat-o vrea sa insemne ARTA, atunci e grav. si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba; ci vorbesc ca un individ care acu ceva vreme a fost pasionat de fotografia artistica digitala, si care, chiar daca nu a aprofundat domeniul s-a documentat; suficient cat sa distinga o fotografie artistica de un kitsch (si daca vrei sa faci comparatii si singur, internetul iti sta la dispozitie). asa ca pastreaza pentru dumneata atitudinile simandicoase si ifosele. si trezeste-te domnule Titarenco! pe bune... p.s.: prelucrarea lui Vlad cu siguranta se apropie mai mult de actul artistic decat fotografia initiala.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house dece frumos și simplu. și cât sentiment de libertate... mi-a plăcut tare să citesc/recitesc...
pentru textul : happy denoapte liniștită, vouă, Daniela!
Sunt onorat şi încântat să răstorn pietrele de aducere aminte care marchează acest poem şi să descopăr că pot visa şi eu cu Iacov sub scara minunată deschisă spre umbra lucrurilor viitoare. Citesc cu bucurie în fiecare vers o naştere din nou după o fugă nebună din faţa Celui de care nu poţi să te ascunzi, dar care îţi numără şi îţi călăuzeşte paşii, citindu-ţi gândurile şi cercetându-ţi fiecare fir de păr, numărat, nu-i aşa, încă înainte de naştere. Citind poemul parcă ajung şi eu la Betel fugind ca un fiu risipitor spre sfârşitul zilelor mele, dar cu toată truda alergării mai ştiu că trecând pe la Betel primesc o pace aleasă, veşnică, şi mai ştiu că ridicând ochii în sus, la capătul scării, prin cerurile deschise nu se văd doar îngeri ci e chiar Domnul Isus care ţine-n mână cununa. Mă bucur de întâlnire, Ioan Barb
pentru textul : Betel demulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
pentru textul : crucile dePagini