Poemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
Adriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
Cât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
Domnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
la țanc text, din mai multe motive. enumerarea îmi pare cam prea extinsă la un moment dat. dar pe de altă parte asta face ca și ritmu, intensitatea, suspansu, să crească. și acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” dă mult de gîndit și e pe cît de clar pe cît de ambiguu (în sensu bun, în care lasă loc mai multor discuții). totuși, observ că o mai scăzut mania din alți ani pentru perioada asta, poate că lumea începe să se plictisească și de crăciun. consumismu din ultimii douăzeci de ani l-o dus la suprasaturație
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
textul are parți bune și mai puțin împlinite. îmi place, în mod deosebit "caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămîntul". se evidețiază din întreg. dacă tot textul ar fi fost așa...
Atenţie la spaţiul lăsat după cratimă, (de- ntuneric/ târându- şi) când aceasta uneşte/contopeşte cuvinte. Nu se lasă! De data aceasta am corectat eu, dar data viitoare n-o s-o mai fac.
Ei, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
sa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
Dimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
as lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
nu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
intra alma pe ring la spectacolul datului cu stîngul în dreptul. domnişoara nu ştie, aşa cum nu ştie nici Cristina Ştefan, că lauda de sine nu pute a bine. dar mă rog, fiecare cu deodorantul lui (sau al ei).
Consideraţiile Almei se încadrează la acelaşi capitol "mîlc bobadilic". Niciodată nu a anunţat pe nimeni din juriu, (Călin poate confrma) că propune descalificări de texte. De fapt Alina ştie prea bine cum a activat ca membru în juriu, aşa că dacă aş fi în locul ei, aş avea decenţa unei atitudini mai puţin belicoase. Repet, decenţa.
"Bariera" mea a fost, reamintesc celor cu memorie scurtă, a fost în legătură cu altfel de ieşiri de ale Almei, ieşiri de genul "hei, eu ştiu cine a scris textul X". Ieşiri care nu au nici o legătură cu gramatica sau alte criterii. Dar au legătură cu la(g)cunele deontologice ale Almei. Regret că sînt nevoit să spun asta.
Faptul că ea "vede" acum nu ştiu ce pe Hermeneia este... interesant. Şi noi vedem multe. But, of course, de gustibus.
Sau aşa cum îmi spunea cineva, acum cîteva secunde, "ai făcut transparente rezultatele juriului (ai fost extrem de transparent) şi tot nu le convine?".
Evident, unei categorii de oameni obişnuită doar cu şopîrle, corupţie, fofileli şi aranjamente pe sub masă, cu nepotisme, pile şi relaţii, ... modul transparent, democratic, absolut corect, ... pur şi simplu îi displace. Cam aşa cum apa rece doare dinţii stricaţi... Doar o metaforă. Nu o luaţi la propriu ;)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
amanunte. amanunte ce surprind ceva din farmecul amanuntelor cotidiene.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deerată: pentru câteva momente impresia că sunt și eu pe acolo...
pentru textul : introfanie de toamnă I dePoemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
pentru textul : Intrări separate deDoamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri deAş reface primele două versuri.
pentru textul : singurul motiv pentru care nu mă sinucid deAdriana, îți mulțumesc pentru evidențierea acestui poem.Această capacitate de receptare a ta, cu totul remarcabilă, nu este întâmplătoare.Ea este clădită pe sensibilitate poetică și multe cărți citite cu mintea și sufletul. Prima parte a poemului, ar putea fi o lungă dar incompletă introducere a unui tratat despre inocența iubirii, rezumat în ultimele patru versuri... Cu prietenie
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee dejohn barry, Cristina. mersi!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deMihaela,
pentru textul : confluențe deștiu, nu m-am gîndit la obs. pentru că ești autorul poeziei era firesc să dau curs solicitării.
Cât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
pentru textul : Altfel deeu mă gîndeam la o un sex oral cu ejaculare. mă înșel? oricum e ok devreme ce dă de înțeles atîtea lucruri
pentru textul : Cândva deDomnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
pentru textul : Telefonie mobilă dela țanc text, din mai multe motive. enumerarea îmi pare cam prea extinsă la un moment dat. dar pe de altă parte asta face ca și ritmu, intensitatea, suspansu, să crească. și acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” dă mult de gîndit și e pe cît de clar pe cît de ambiguu (în sensu bun, în care lasă loc mai multor discuții). totuși, observ că o mai scăzut mania din alți ani pentru perioada asta, poate că lumea începe să se plictisească și de crăciun. consumismu din ultimii douăzeci de ani l-o dus la suprasaturație
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun deE bine să te uiţi în urmă când începi să dai cu pietre... E o regulă şi un proverb. Ce ţie nu-ţi place...
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... de1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
pentru textul : Conul de umbră detextul are parți bune și mai puțin împlinite. îmi place, în mod deosebit "caut chiștoace prin scrumieră ca o pasăre ce scurmă pămîntul". se evidețiază din întreg. dacă tot textul ar fi fost așa...
pentru textul : Implozii deAtenţie la spaţiul lăsat după cratimă, (de- ntuneric/ târându- şi) când aceasta uneşte/contopeşte cuvinte. Nu se lasă! De data aceasta am corectat eu, dar data viitoare n-o s-o mai fac.
pentru textul : Vechi revelaţii deEi, cred că mai bine ar fi fost dacă Lucian se făcea mai bine înțeles, în locul răspunsului în doi peri dat. Uite doar un link - a se căuta în indice de subiecte - cacofonie 1 (nu sunt fan pruteanu, dar are și el dreptate, așa am învățat și eu pentru facultate...). Problema care se pune, Lucian, este că poezia nu este un examen de limba română. Ea chiar trebuie să sune bine. Dacă vom accepta "cacealma" drept cuvânt care face parte din vocabular, tare greu însă ne vom împăca să vedem scris "ca ceasul" în titlul unei poezii. Mai contează oare că strict vorbind nu este o cacofonie? Atâta vreme cât sună urât (și sună, asta este, la fel ca și cacealma, after all, numai muzical nu sună), eu m-aș feri să folosesc o astfel de alăturare. Așadar, ai dreptate Lucian, nu este o cacofonie (iar tu știai asta și nu era nevoie să arunci capcane - "dacă este, de ce este"), dar și ceilalți cred că au dreptate, care îți spun că nu tot ceea ce este permis este și de bun augur în poezie.
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă deno, for goodness sake. si chiar daca dai vreodata penite, da-le textelor nu oamenilor. eu vreau sa-mi cumpar un stilou
pentru textul : ziua furată de...mulțumesc Vio, cu seriozitatea care te caracterizează, te recunosc, altfel, aș zâmbi puțin...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine desa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
pentru textul : de ce ar trebui deDimpotrivă, îți mulțumesc pentru răbdarea de a lectura versurile, cu toată aparenta lor lipsă de coeziune. Am urmărit în felul acesta, alunecînd pe firul de păianjen al Celei Serghi, să recreez din picăturile ploii atmosfera hipertimică a vremurilor de atunci în perspectiva unei alte ploioase zile de mai din anul de grație 2007 :) . Acuma, nu am înțeles dacă manifestarea ta este de natură pozitivă sau negativă, dar zîmbetul și bunăvoința de a mă citi, îmi dau speranța că s-ar putea să fie totuși de bine ;)). Te mai aștept, cu drag.
pentru textul : Hipertimie de... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescența și tinerețea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezește și acum tihnă și senin, mulțumesc de venire...
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deas lasa o penita mare cat Dogaru, dar nu mai mare, pentru fraza asta:
"noaptea am visat că Dogaru urcă treptele cu două sacoșe din rafie pline ochi cu smerenie."
multe pot sa incapa in doua sacose de rafie, mi-am zis. printre altele, o viata de om...
pentru textul : Dogaru de la cinci deRevin, cu o întrebare: nu e "centrul lumii"?
pentru textul : centrul lumei denu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deMulţumesc frumos Mariana...
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
pentru textul : În căuşul palmei deIncepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit deintra alma pe ring la spectacolul datului cu stîngul în dreptul. domnişoara nu ştie, aşa cum nu ştie nici Cristina Ştefan, că lauda de sine nu pute a bine. dar mă rog, fiecare cu deodorantul lui (sau al ei).
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deConsideraţiile Almei se încadrează la acelaşi capitol "mîlc bobadilic". Niciodată nu a anunţat pe nimeni din juriu, (Călin poate confrma) că propune descalificări de texte. De fapt Alina ştie prea bine cum a activat ca membru în juriu, aşa că dacă aş fi în locul ei, aş avea decenţa unei atitudini mai puţin belicoase. Repet, decenţa.
"Bariera" mea a fost, reamintesc celor cu memorie scurtă, a fost în legătură cu altfel de ieşiri de ale Almei, ieşiri de genul "hei, eu ştiu cine a scris textul X". Ieşiri care nu au nici o legătură cu gramatica sau alte criterii. Dar au legătură cu la(g)cunele deontologice ale Almei. Regret că sînt nevoit să spun asta.
Faptul că ea "vede" acum nu ştiu ce pe Hermeneia este... interesant. Şi noi vedem multe. But, of course, de gustibus.
Sau aşa cum îmi spunea cineva, acum cîteva secunde, "ai făcut transparente rezultatele juriului (ai fost extrem de transparent) şi tot nu le convine?".
Evident, unei categorii de oameni obişnuită doar cu şopîrle, corupţie, fofileli şi aranjamente pe sub masă, cu nepotisme, pile şi relaţii, ... modul transparent, democratic, absolut corect, ... pur şi simplu îi displace. Cam aşa cum apa rece doare dinţii stricaţi... Doar o metaforă. Nu o luaţi la propriu ;)
Interesul unui text este de a fi prezentat perfect din toate punctele de vedere. Mulțumesc.
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj dePagini