Voi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
Fara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
Pentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
Ce vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
Mihai, Rotaru si djinii exista si daca eu ma gandesc la ei si daca nu o fac asa ca despre lucrurile ce ne inconjoara numai de bine. Urari de bun venit. Alina... șofarul este un instrument muzical cu un sunet aparte, utilizat de vechii evrei inclusiv in cadrul celebrarii in templu a unor sarbatori. Acolo poate ar fi mers un "alearga" dar ar fi schimbat sensul pe care l-am vrut eu sa fie sugerat... poate "fuge" dar si astfel intelesul este diluat. Da... "inca"... acolo e de modificat. Multumesc.
Ce să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
Aranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
multumesc mult de oprire si semn.
Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
Frumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Poezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
Nu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
m-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
Violeta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
Interesant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Voi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
pentru textul : excalibur de... găsesc aici un produs finit. Pe care îl salut. În special pentru: "ca și cum viața m-ar șantaja se atîrnă de mine/ încă o zi...". În particular pentru peisajul proaspăt, alcătuit din cuvinte ca : aripă, umbre, salvate prin figurile de stil în a căror componență intră. Și totuși parcă, parcă ar mai trebui ceva...
pentru textul : fluturele metalic deFara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
Frumos recviem in proza, Virgil.
pentru textul : a murit steve jobs deNu, Sebi! Amuzant ești tu! Ceea ce este un lucru bun:)
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deCu aceeași prietenie...
Multumesc ,baieti!
pentru textul : suferinţă deAdică "ochii ei ovali".
pentru textul : Imago dePentru că am mai avut cîteva discuţii şi am mai auzit cîteva opinii şi neclarităţi aş vrea să mai precizez încă două lucruri. Deşi anunţul propriu-zis va apare şi el foarte curînd.
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deCe vreau să precizez este că nu vor putea participa la această competiţie decît cei care sînt membri Hermeneia înscrişi pînă la data de 6 Aprilie 2010, ora 23:59 - ora României. Orice membru care se va înscrie după acea dată şi ora nu va mai putea participa.
Apoi, pentru participare nu mai există nici o altă condiţie în plus cum ar fi categoria de încadrare ca membru sau numărul de texte postate pe Hermeneia pînă la acea dată.
Iar în ce priveşte membrii juriului am considerat că a existat întotdeauna posibilitatea contestării sau observaţiilor sub acest text-anunţ. Am considerat că dacă cineva are o rezervă sau o nemulţumire are şi curajul să o facă publică. Aşa cum noi am făcut totul public de la bun început. Orice alte observaţii de acest gen mai pot fi luate în consideraţie tot pînă la data menţionată.
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deMihai, Rotaru si djinii exista si daca eu ma gandesc la ei si daca nu o fac asa ca despre lucrurile ce ne inconjoara numai de bine. Urari de bun venit. Alina... șofarul este un instrument muzical cu un sunet aparte, utilizat de vechii evrei inclusiv in cadrul celebrarii in templu a unor sarbatori. Acolo poate ar fi mers un "alearga" dar ar fi schimbat sensul pe care l-am vrut eu sa fie sugerat... poate "fuge" dar si astfel intelesul este diluat. Da... "inca"... acolo e de modificat. Multumesc.
pentru textul : Doi deCe să zic, până la alte inutile zic eu citind textul acesta discuții despre praful gros de doi stânjeni așternut peste asemenea versuri, ar trebui să depășim agramatismele în prima fază ca să părem măcar un pic serioși.
pentru textul : Fugă de'vom sări peste linia şotronul impregnată-n asfalt'
Sunt de alta parere fata de cea a lui Andu.Virgil are texte mult mai bune si cel de sus pare nitel fortat. si dificil.
pentru textul : regulile jocului I deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" deEla, thank you. You catched a thread :)
pentru textul : disease detu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deIulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
pentru textul : cacofonia sentimentelor deAranca, se intampla in viata ca oamenii sa se cunoasca atunci cand aripile lor sunt prafuite de treceri, pe om il ispiteste mai ales frumusetea din celalalt , e o rugaciune salbatica, un mix de religii si simboluri pentru ca noi azi suntem un mozaic. e un poem de dragoste in care femeia isi vede iubitul intr un fel ciudat, mistic... multumesc de trecere, aprecierea ta o simt aproape... pe ganduri, Katya
pentru textul : trandafirul guarani descuzele de rigoare. hai dom'le că nu-i bine să se bată creştin cu creştin, ce, am ajuns mai rău ca ăia din multistan? lupta poetică nu merită jertfe!
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deviorel
inteleg, cand ma pun intr-o pozitie exterioara. sunt convinsa ca mai trebuie lucrata, din pacate mi-am pierdut dispozitia de "lucru" in ultimul timp. e ca si cum ai juca cu o minge la zid, ma intereseaza mai mult urma lasata. multumesc pentru citire, atentie, stii tu. :o)
raul
cum ii spuneam si lui viorel, sunt sigura ca mai poate fi imbunatatita. cred ca-i si un soi de experiment in care in loc sa las poezia cititorilor, o las sa-si gaseasca singura cititorul. sa vad daca e in stare. :o)
pentru textul : Compactă demultumesc mult de oprire si semn.
Lisandro,
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" dea fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu dehai să vă trec în mulțimea omega.
pentru textul : teoria mulțimilor deFrumos poem, Eugen! numai pentru imaginea de final și textul tău merită evidențiat... acea mână care devine tot mai străină pe măsură ce ne descrie... da, fain... și acea cruce personală atât de impersonală uneori. mi-a plăcut. mie și umbrei mele:) las semnul meu de apreciere cu drag, pentru nuanța creștină, umană în fond a textului. felicitări!
pentru textul : Umbra. dedin degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Poezie cu impact emotiv. M-au impresionat versurile "femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată/ în palma cu spini, bărbații plivesc biserici" Ma gandesc de cateva zile la ele...
pentru textul : canon să dormim împreună deNu-i rau deloc... astfel de momente au valoare prin ele insele... cauta insa mai adanc, cauta paradoxul... cred ca inca zgarii suprafata, mandru de aparenta ordine si siguranta a ratiunii.
pentru textul : Scene (colaj) dem-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
pentru textul : introfanie de toamnă I deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
mie mi-a placut textul, l-as fi votat fara ezitare daca participa la vot, am gasit versuri pentru mine, memorabile:
"mă trezesc în fiecare zi când soarele-și scapără primele boabe de tămâie peste jarul nocturn"
"cine spune că artiștii sunt gigantici se înșeală
artiștii sunt ultimi liliputani exilați pe-o planetă mirosind a pustiu"- aici mi-ar fi placut simplu: "planeta pustie"
"eu? cine mai sunt în acest început de primăvară?
o boabă de mazăre într-un bol decorativ"
si multe altele, nu le pot reda pe toate dar recunosc ca fiecare imagine imi deschidea o intrebare si-o uimire si asta ma incita sa citesc mai departe cu toate simturile la panda...
textul nu e rau, nu e nici mai alambicat decat altele, mai elaborat poate... ce nu mi-a placut a fost ultimul vers, care parca nu s-a inchis destul de bine peste imaginea pe care o aveam eu in minte citind textul:
"mi-e dor să mă trag cu sania pe colina unui crin în paradis"
desi sa recunoastem ca dincolo de acel "ma trag cu sania", care nu suna prea bine, iarna se lipeste bine de paradisul in care te refugiezi ca sa mai dormi putin, atunci cand martie bate la usa.
pentru textul : lullaby pentru candelabre deVioleta, era vorba despre postarea unei fotografii cu premiul Pulitzer (și nu despre persoană) fără a fi siguri dacă avem sau nu dreptul să o utilizăm. Aveam niște reguli înainte referitoare la respectarea dreptului de autor. Eu, cel puțin, încerc să respect dispozițiile legale internaționale. Ceea ce mă uimește: de ce nu privești lucrurile așa, tocmai tu?
pentru textul : Foame de vultur deInteresant experiment atat din punct de vedere structural cat si ca modalitate de accedere la imaginarul lectorului... o poezie ca o nada... ca o oglinda :)
pentru textul : contingență dePagini