Într-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
Nu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
Are perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
Ai dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
Pamfletul are şi el nişte limite. Stop! Nu iţi pot oferi decât, să zicem, „compasiune” (şi peniţa care a fost, pentru text, of course, pe bune). Că de „milă creştină” sunt sătul până peste cap. Mare e grădina lui Dumnezeu. Şi suntem cu toţii în ea. Ce-şi face omul cu mâna lui e…lucru manual. Nefericirea e că we are all connected.
felicitari castigatoarei!!! felicitari si pentru alegere andu. maia chiar a reusit sa parodieze textul si a facut-o cu mult umor. cat despre mine... stiu ca ce am scriu nu e nici pe departe parodie. doar ca poezia ta mi-a dat motive de joaca. asa ca fu o experienta placuta. ;)
Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
Acum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
și asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
ai observat faptul ca utilizarea conceptelor in Candelabrele nu tine cont de mitul contextului; aici e iluzia si jocul ei, si riscurile ei si ale cititorului, caruia sper sa-i placa. din acelasi motiv si alegorizarea prea....fortată (?) - permite manifestarea imaginatiei fara limite normal ca pun capcane vanatorilor, fiecare prada isi are coltii ei, apropos de tinerea la distanta ....
”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
am citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
E o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
Da, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
Ar fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
remarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
nu știu ce să spun. în primul rînd nu înțeleg ce legătură este între titlu și text. și mărturisesc că m-am străduit. apoi textul. nu este scris neglijent, ba chiar binișor. dar în afară de ideea inabilității subiectului în ce privește vulnerabilizarea sentimentală nu prea am înțeles nimic. cu siguranță se vrea descrierea unei stări de extremă, de alunecare. dar fără un context mai larg în care să se înscrie și să aibă un rost/rol toată această poeveste pentru mine nu trece de nivelul unui exercițiu de scriere. și atît.
Nu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
simplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, asta e! Se mai intampla si asa. multumesc pentru vizita.
pentru textul : murmur deÎntr-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
pentru textul : micul război de pe scară deNu stiu cati au auzit de Charles Bolduc. Un tanar prozator de pe acilea care a scris acum vreo 2-3 ani o carte cu numele LES PERRUCHES SONT CUITES. Mi-a picat in mana la recomandarea cuiva si am ramas profund impresionat. Texte scurte, 2-3 pagini, imagini din viata de zi cu zi combinate cu secvente erotice, horror, dragoste, amintiri, un autor care stie sa-si exploreze si sa nareze cursiv cele mai spontane si complicate ganduri, dandu-si in acelasi timp si raspuns la intrebarile pe care si le pune. In fine, Emilian are imaginatie si se apropie cumva de acel autor. Ii recomand sa-si grupeze textele intr-o ordine cronologica si sa le dea forma unui volum de povestiri scurte ce ar prinde bine la public. De ex, capitolul I, Copilaria, subcapitole, bunici, martieni, vietnamezi. Capitolul II - Iubirea, ea, el amorul, despartirea Capitolul III - Poezia, ateliere literare, foamea de cuvinte si nu numai. Sa pastreze si doza de tristete, si cea de nebunie, si cea de ironie, si cea de imaginatie. Daca le grupezi si le aranjezi pe toate, in asa fel incat sa-l atragi pe cititor in universul tau bine conturat, logic, succesiv, poti avea succes. Dzeu da dar nu baga si-n sac si timpul trece extraordinar de repede. Concluzia mea, Emilian Pal are valente de prozator, are potential enorm, asa cum o confirma si textul de fata.
pentru textul : story of a city deAre perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
pentru textul : Poezie verde deAi dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
pentru textul : Urmă pe nisip deAş reformula "lama inimii/ coaja amiezii ".
pentru textul : pastel de...apreciez relația ta cu Dumnezeu. poemul acesta este însă nefericit. fericește-l, eliberează-l de asonanțe, rime facile, ruperi de ritm, tropi desueți etc., de sărbători, merită! îmi place genuitatea lui...
pentru textul : Refuz cu dor deVirgil, Marina, multumesc de sugestii! acum ... parca e mai putin prafuit:)
pentru textul : surâs dePamfletul are şi el nişte limite. Stop! Nu iţi pot oferi decât, să zicem, „compasiune” (şi peniţa care a fost, pentru text, of course, pe bune). Că de „milă creştină” sunt sătul până peste cap. Mare e grădina lui Dumnezeu. Şi suntem cu toţii în ea. Ce-şi face omul cu mâna lui e…lucru manual. Nefericirea e că we are all connected.
pentru textul : octopus defelicitari castigatoarei!!! felicitari si pentru alegere andu. maia chiar a reusit sa parodieze textul si a facut-o cu mult umor. cat despre mine... stiu ca ce am scriu nu e nici pe departe parodie. doar ca poezia ta mi-a dat motive de joaca. asa ca fu o experienta placuta. ;)
pentru textul : două mâini deMulțumesc pentru frumoasele cuvinte de apreciere și pentru recomandări. Ai rostuit foarte frumos cuvintele poemului, Oriana, mă bucură că mă înțelegi și ești alături de mine. Am să încerc să-mi fac "tema pentru acasă!", ai dreptate. Ioana Dana Nicolae, ai foarte mare dreptate, mersi. Ioana Dana Nicolae, Oriana, vă aștept cu drag în"casa mea!"
pentru textul : Trofee rănite deAcum devii rezonabil. "Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică." Aici chiar mi se pare ca putem discuta. Şi nu plecând de la Frege, Russell, Wittgenstein (din Tractasus) de la care, se zice, ca a început târâşenia (sau s-a accentuat, pentru că rădăcinile, se pare, sunt mult mai adânci). Ci, eventual, de la Witt. (din Cercetari) şi ale sale "Jocuri de limbaj". Ceea ce l-a scos din sărite pe Russell. Care, revoltat de ecourile multiple ale „Cercetărilor filosofice” (Witt. II), nepublicate încă, dar care circulau în diverse notiţe luate de studenţii ce îi audiaseră cursurile, îl fac, pe Russell, să exclame – plin de ţâfnă şi parapon la adresa obrăzniciei fostului său învăţăcel pe care îl susţinuse şi ajutase cu fervoare să revină în mediul academic, chiar împotriva vrerii acestuia: „Pentru Wittgenstein cel târziu…reflecţia filosofică serioasă a devenit prea obositoare; şi astfel el a născocit o doctrină ….[împotriva căreia] eu simt o aversiune extrem de puternică”.
Dacă vrei să discutăm pe tema asta, îţi stau la dispoziţie. S-ar putea astfel să apară un dialog interesant. Tocmai pentru că (e foarte posibil) sa nu fim de acord. Dar putem discuta civilizat si argumentat.
Mingia e la tine.
Ce înţelegi prin „abordare analitica”?
pentru textul : Har şi talent devrei „simboluri inovatiare”, nu??
:))))
iartă-mă, nici eu nu vreau să fiu înțeleasă greșit, dar lasă-mă să râd pe îndelete.
pentru textul : în ultima cameră, el deși asta nu e orinia mea. :)
pe lândă simbol, șaizeciștii și nu numai ei sunt bieți embrioni care nici nu știau că există.
da, când nu poți să tii gura închisă si să respiri (cu inspirație/expirație) te poți îneca, e-adevărat...
err. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali deai observat faptul ca utilizarea conceptelor in Candelabrele nu tine cont de mitul contextului; aici e iluzia si jocul ei, si riscurile ei si ale cititorului, caruia sper sa-i placa. din acelasi motiv si alegorizarea prea....fortată (?) - permite manifestarea imaginatiei fara limite normal ca pun capcane vanatorilor, fiecare prada isi are coltii ei, apropos de tinerea la distanta ....
pentru textul : candelabrele debine mai, babodile, am sa-l rescriu.
pentru textul : e poi vivere de”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
alex
pentru textul : fugara deam citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
pentru textul : mensura deOK.
pentru textul : semnul de plecare deE o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
pentru textul : Erotheia. Până la capăt și dincolo dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deDa, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
pentru textul : clinical life demie imi place cum ai schimbat. dar nu cred ca e cazul sa fii prea modest. unii ar putea sa creada.
pentru textul : french kiss vegetal defireste
pentru textul : vule vu murir avec moi? deAr fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
pentru textul : psalm deremarc: "Pășeșc prin dinții fricii s-ascult de încă bate Călcâiu-nchis în suflet și sufletu-n călcâi." si "De ce mă strânge albul cu mânecile-ntoarse?" mai citim... Bine ai venit pe Hermeneia, Adrian.
pentru textul : Am fost poet odată denu știu ce să spun. în primul rînd nu înțeleg ce legătură este între titlu și text. și mărturisesc că m-am străduit. apoi textul. nu este scris neglijent, ba chiar binișor. dar în afară de ideea inabilității subiectului în ce privește vulnerabilizarea sentimentală nu prea am înțeles nimic. cu siguranță se vrea descrierea unei stări de extremă, de alunecare. dar fără un context mai larg în care să se înscrie și să aibă un rost/rol toată această poeveste pentru mine nu trece de nivelul unui exercițiu de scriere. și atît.
pentru textul : Dor de irişi deNu știu dacă-ți mai amintești. Dar, în urmă cu câtva timp, când la Deko se repeziseră toți asupra ta să, te desființeze, cred că am fost singurul care am spus că, dacă-ți vei curăța de zgură textele, vei ajunge să scrii poezie. Fără a renunța la enunțuri șocante, acum ele se leagă într-o prozodie care se desfășoară firesc de personal și ne banal. Dovadă și textul de față. Ca și altele din ultimul timp.
pentru textul : de vorbă cu o sabie desimplu si fara inhibitii. astfel mi se pare ca se exprima autorul, fara a incerca sa surprinda, sa uimeasca, sa epateze. in acest context, poemul, daca vreti sa il numesc astfel, imi pare a fi o marturisire pura, sincera, absoluta... cu ceva tratament impotriva aciditatii gastrice, conform titlului..., desi nu inteleg de ce astfel.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II dehop, hop, apare şi don juan phoetus cu offtopic. scuzele sînt acceptate. mergi în pace.
pentru textul : când se crapă de ziuă, dePagini