temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
Mie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
Simt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
Eu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
ceea ce apreciez la tine, paul, e faptul ca, de o vreme, se contureaza un stil in pagina ta. mai e de lucru, fireste, dar efortul merita, dupa cum stii. te citesc cu atentie in continuare
îmi amintesc diminețile astea deși nu le-am văzut de mult (mai greu printre betoanele orașului, mai ales ale cartierului muncitoresc). și iată cum mi se face dor de copou, care e la jumătate de an și cîțiva kilometri de aici
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
vreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
În al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
se pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
Cred ca e destul de cald afara pentru a mai aprinde si noi focuri... ar fi ok daca ati putea sa va rezumati la comentari pe text si doar pe text. Nu cred ca discutiile personale sunt foarte productive, asa cum nu cred ca ele sunt foarte interesante pentru ceilalti useri. Multumesc!
Până la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
Poemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
A fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
îmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
Virgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
ma semnez pe ghips de dragul artistului. va veni vremea cand ghipsul va crapa si puiul va iesi galben si auriu ca o stea pufoasa de Craciun. pana atunci, piuie infundat. mi-as face o casa din containere, dar nu cred ca Vlad are si secondhand.
Strofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă deMie poezia ta-mi vorbeste de iubire si brate calde-n dimineata rece, de indoieli si de sfisieri , de pietrisul in care-ti zgirii sufletul si-apoi de iar drumul drept fierbine-al omului spre dragoste si dinspre ea. Cum e scrisa putin imi pasa si daca ai pierdut o virgula e treaba ta, eu insa, ma duc la treburile mele c-un miros de lamiie-n plete si-un gust de piine prajita care-o sa-mi tina de bine toata ziua. h
pentru textul : Labirint de"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
pentru textul : mosaique deSimt ca nu pot sa ma ating de ..cantecul asta al tau.Pentru ca rezonez cu el intr-o masura care nu-mi permite observatii obiective. Il vad ca pe un des-cantec, ca pe un fel de stranie rugaciune la sine.de parca ai incerca sa faci un colaj din fragmente de vis.
err: a eclozat
pentru textul : Sunt unele lucruri de care nu ar trebui să pomenim seara delipsită de orice emoţie
pentru textul : defunctis amor deUn poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă deEu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
pentru textul : apartament cu 4 camere deceea ce apreciez la tine, paul, e faptul ca, de o vreme, se contureaza un stil in pagina ta. mai e de lucru, fireste, dar efortul merita, dupa cum stii. te citesc cu atentie in continuare
pentru textul : pauză de băgat aplauze dece bine daca ar fi fost insemnarile tale pe 5 sept de ziua Adrianei!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deîmi amintesc diminețile astea deși nu le-am văzut de mult (mai greu printre betoanele orașului, mai ales ale cartierului muncitoresc). și iată cum mi se face dor de copou, care e la jumătate de an și cîțiva kilometri de aici
pentru textul : absint de noiembrie dede "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! desigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
pentru textul : Recunosc & devreau să spun două lucruri: în primul rînd vreau să îi mulţumesc lui Adrian pentru efortul deosebit pe care l-a făcut aici de dragul membrilor noştri nou veniţi. Pentru că a fost o muncă migăloasă şi altruistă. De fapt intenţionez să o incorporez în pagina mai amplă a RIF.
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) deÎn al doilea rînd vreau să îmi exprim uimirea că nu văd nici un comentariu din partea nimănui, fie nou venit sau altfel de membru. Nici măcar un mulţumesc. Sau măcar o întrebare sau o observaţie. Nu îmi vine să cred că cred că nu ar exista dubii sau neclarităţi. Sau poate chiar nemulţumiri. E de preferat să le exprimaţi aici unde vi se poate răspunde.
se pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dehm! multe idei. un poem ce se vrea un repros adresat timpurilor ce nu se schimba... felicitari pentru ingeniosul punct de vedere!
pentru textul : Militianul intervine deCred ca e destul de cald afara pentru a mai aprinde si noi focuri... ar fi ok daca ati putea sa va rezumati la comentari pe text si doar pe text. Nu cred ca discutiile personale sunt foarte productive, asa cum nu cred ca ele sunt foarte interesante pentru ceilalti useri. Multumesc!
pentru textul : text parțial lipsă deregret raluca dar va trebui să pui acestui text un titlu „normal”, așa cum scrie la regulament
pentru textul : amidon deea te-asteapta mat sau pat sau la pat?
pentru textul : șah dePână la urmă este și aceasta o provocare, de remarcat că uneori când ești foarte aproape de subiect e greu să decelezi ce este în suflet de ceea ce redă fotografia ca expresie. Poate de aceea Katyiei îi este suficientă poza așa cum este, iar pentru alții este doar o poză de la care se poate pleca înspre arta fotografică. Plăcut mult încercarea Almei. Katya... oricât de off topic ar fi, nu mă pot opri a-ți spune să te bucuri din toată inima de ea. Și... încearcă să te gândești la asta: pentru ceilalți privitori sufletul tău, sentimentul tău trebuie să răzbată din fotografie, altfel este o fată frumoasă, cu enorm de multă lumină în priviri, dar nu e artă fotografică, aș spune eu. Și cred că pe-aici s-ar situa și comentariul lui Andu, care e mai tranșant decât mine și căruia poate îi e lene să se lanseze în experimente uneori, cum au făcut Virgil și Alina.
pentru textul : my Mary dePoemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
pentru textul : nici măcar elena de" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here deA fost articolul de dimineață, care mi-a ținut loc de cafea. L-am citit pe nerăsuflate și m-am bucurat că l-am găsit. Îmi pare foarte interesant, mă bucur că ați făcut precizările cu momentele revoluției 89-iste, că dacă aș fi răsfoit și dădeam chiar peste ele, aș fi lăsat cartea din mână. Citind articolul mi-a fulgurat prin minte și Kafka și Hesse, mulțumesc și eu pentru coperta postată, căci a devenit o carte de căutat.
Lucrurile astea se întâmplă brusc și exact la timp.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deadica, daca omu urca cu furca nucile in pod, eu sa mi iau talpasita?
pentru textul : Paneraș cu ouă deîmi însuşesc obiecţia ta. Uneori forţez la final, stricând echilibrul. În acest poem este doar o scădere a tensiunii dar am recitit "Legenda omului-sandwich" şi acolo îţi dau total dreptate.
un gând bun
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deBai p...lica Bobadilica,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deam văzut ultimul comm :) Cristina, faci cum vrei tu, este poezia ta!
pentru textul : elegie 011 deEu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deVirgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
pentru textul : blind cu einstein dema semnez pe ghips de dragul artistului. va veni vremea cand ghipsul va crapa si puiul va iesi galben si auriu ca o stea pufoasa de Craciun. pana atunci, piuie infundat. mi-as face o casa din containere, dar nu cred ca Vlad are si secondhand.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deStrofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
pentru textul : Atunci când voi crede dePagini