dacă "dragostea miroase înţepător", atunci, desigur, vom intra cu toţii în laborator ca să ne lăsăm contaminaţi de această substanţă bizară, nu e aşa? sau poate nu, şi vom rămâne liniştiţi, la fel ca şi sticluţele cu capac etanş, de care poate trebuie să ne ferim... oare cum e mai bine? :)

semn de lectură, am citit cu plăcere.

Bobadil, PROSTIA ta sau a altcuiva?

"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".

Imi plac idei din el, in ansamblu este un text slab. Incetati cu rastalmaciutul cuvintelor, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu... pot sa citesc altceva, nu-i nicio problema. Legat de periaj... cred ca iar nu vad bine. Poate ar trebui sa recititi cu atentie, se pare ca avem o problema de comunicare aici, dar cum am mai spus, pot citi altceva. Ialin

nu-si regasise forma nici urmele olarului dincolo de amfora ramasa grea abandonata pe strada ingusta cusuta la marginea orasului de fiecare data ramineam in urma sa acoperim oglinzile trupului cu pinza mortii pina cind fi-vom strigati pe numele dintai blajinii ursitului mort linga talpa casei imi amintea citeodata de toate acele amiezi de duminica ce ridicau pe rind ca un lest salbatic matasea desirata a cerului dincolo de iluzie sau ce mai ramasese din cafeaua la nisip de pe plaja roasa la colturi peste memoria obiectelor fragile uitate prin gari tineretea lui avea ceva inevitabil de cite ori o femeie necunoscuta imprima noptilor vechi semne de aer si apa cineva va mai locui in ea inca o vreme imi spuneam ca un suris sfielnic de crin intre doua nasteri anuntate

evident, este un text care ar mai putea fi lucrat. mulțumesc pentru comentarii și pentru opinia favorabilă chiar dacă e mai mult decît merită. este însă un motiv în pluc sa că continui.

Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"

...ai gânduri bune... și cred că aș fi menționat dacă ar fi făcut așa ceva...în plus, de ce să luăm toată plăcerea google-iștilor...?

Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.

I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.

"o sa ramana cerc"

Pana la urma sunt si cercurile de pe mobila dovezi ale perfectiunii copilariei. Sper sa nu sune patetic ca am spus asa. Mie mi-a placut de la inceput pana la sfarsit, mi-a placut si sticla postita si trenul si hamacele, chiar m-a facut sa ma gandesc putin la mare si la cort, apoi putin despre moarte si despre varstele de mijloc. Mi-a placut, desi ultimele doua strofe nu le inteleg, poate nici nu e timpul sa le inteleg, mi-a placut si singura obiectie pe care as avea-o ar fi dezordinea. Sunt multe imagini, multe varste, care nu comunica intre ele, desi simt ca asa ar trebui. Si asta scade putin si din credibilitatea discursului. Pare putin construit, neasumat. Zic si eu. :)

Ela, sper că fiecare să fi înțeles ce era de înțeles din tot ce a fost scris aici. Eu, personal, am înțeles. Este o experiență. Astfel de clasamente nu s-au mai făcut pe alte site-uri literare, doar ceva asemănător în cadrul concursurilor (deci, anunțate). Criteriile sunt inspirate din citirea textelor, iar intenția mea nu a fost de ironie, ci, așa cum a spus Virgil, e o proiecție a feminității. Așa am ales eu să mă exprim, așa am știut. Nu am vrut să jignesc pe nimeni și speram ca toți cei Aleși să se bucure, așa cum m-am bucurat și eu, sincer, atunci când am făcut alegerile, iar cei nealeși să nu se supere. Dacă observi atent, cei al căror nume a fost ales, au un avantaj net față de ceilalți: au link direct la pagina lor. Sper ca Hermeneia să îți fie locul unde să poți reveni oricând dorești tu.

Virgil, tu spui că e ridicol cum am comentat eu, acelaşi lucru spun şi eu despre comentariul tău prin care tu flagelezi "auto-gratularea" mea. Este ridicol şi dincolo de bunul simţ să insinuezi că mă felicit pe mine însămi doar fiindcă resping faptul că ar fi pleonasm în ultimul vers al poeziei mele. Sau spun că este o exprimare cel puţin necesară. Şi "vibraţia sufletului" nu e pleonasm, e loc comun, se poate utiliza în comentarii. Insinuezi agramatisme şi te erijezi drept bun sociolog şi lector de sondaje publice (în care ştii sigur ce procent e de partea opiniei tale!...auto-gratulare evident). Este mereu aceeaşi poveste: jucaţi rolul de persoane care cenzurează simplitatea unui sentiment curat, dar în culise felicitaţi pe cei care vă sunt favoriţi şi le permiteţi dulcegării. (Mi-am permis şi eu o insinuare).

ok. mai mult pentru ei am scris comentariul ăsta. mă simt oarecum împăcat. scuze, dar începe să te sîcîie cînd ești lovit repetat în același loc. seara bună

abia acum a apărut comentariul. Cred că aveţi dreptate privind subiectul, el a mai fost utilizat. M-am axat mai mult pe expresie, am încercat să o fac gravă, apropiată de limbajul scrierilor sfinte. Genul ce se rosteşte de la tribună, chiar dacă profunzimea nu e punctul forte al mesajului.