în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
multumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
în "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
Mie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
Din punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
e o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
LIM.
Da, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
cred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
Interesant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
ai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
Virgile, uite am recitit acum lista de comentarii si imi dau seama ca ar trebui sa imi cer scuze pentru ca am fost atat de laconic in primul meu comm - sound like disrespect, si nu e cazul. Ce vreau sa spun? Primele doua strofe sunt o insiruire de "variante" ale acelorasi doua idei filozofice si care au legatura cu "o tempora, o moris". Acest gen de insiruire este la ora actuala epuizat din punct de vedere al posibilitatilor de exprimare prin ultra-uzitare si nimeni nu cred ca mai are rabdarea necesara de a parcurge cu inima treaza si sufletul deschis o astfel de insiruire care de fapt repeta aceeasi idee. Finalul e ok, desi si acesta este cam pe modelul "si daca toate-acestea fi-vor invatate/ restul o sa vina de la sine-apoi/si-or sa se-mplineasca visurile toate/ ce le-ati pus intr-insii mame scumpe, voi" :-) Cred ca o poezie scurta, in care sa rezumi doar chintesenta poetica a primelor doua strofe urmate de un final mai rafinat, fara acel ton de tatic care explica copiilor cum trebuie sa faca exercitii de respiratie, ar fi o reusita. Parerea mea, Bobadil. P.S. Inca mai astept, sa stii, eu ma straduiesc dar tu... nimic! :-)
dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
Interesant, tocmai am scris la Emil Pal la "aproape ziua" si vin aici la Ioana la "aproape noapte" ca sa constat ca si la ziua lui Emil si la noaptea Ioanei tot "se sug burtile", ce chestie dom'le! :-) Bobadil P.S. Ambele variante au farmecul lor si iata ca ma intorc la una dintre vechile "dileme" referitoare la actiunea in poeme, dar nu gasesc locul potrivit unei astfel de dizeratii aici. Totusi prima varianta, la timpul trecut are o nota de poezie in plus, parerea mea. Un poem cinematografic, dinamic, frumos.
Cristian, te rog sa nu te superi dar in Jurnal de nesomn III ams scris: "2. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Cred ca va trebui sa aduc la zi si regulamentul. Este vorba doar de o exclusivitate de doua luni. Multumesc pentru intelegere
O asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
Mulțumesc, Paul!
Faptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect demultumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
pentru textul : Suflet androgin deîn "ce fac atunci când nu va fi soare" e mai bine "ce sa fac...". "știu ca stai"- scrie "că stai". e cumva straniu sa scrii despre euro si apoi brusc despre dragoste. "pe stradă aceași oameni" scrie "pe stradă sunt aceeași oameni". facind exceptie de greselile de taste sau de gramatica, este un text pe gustul meu.
pentru textul : jurnal deeu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
pentru textul : jester deMie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor deDin punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deŞi, aici, pentru T. Cristea şi V. Streinu, respect.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAm spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deva multumesc de sfaturi. voi tine cont de ele. gand bun de la Iasi:)
pentru textul : poți să taci denegură deasă –
pe drumul spre chilie
lumânări arzând
***
în vale neguri –
pe deal casa bunicii
cu soare în geam
acestea îmi par mie cum trebuie!
ultimul este de excepţie.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii dee o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
pentru textul : Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii deLIM.
Da, Bianca, așa sunt pre-simțirile, vin percutant, răvășitor și îți aduc imperative, "să nu clintim clipa nașterii". Impresionant cum ai rezonat cu acest poem și, nu numai atât, cum ai simțit că până și acel articol ar putea avea alt efect dacă l-aș schimba. Da, îl voi schimba, se acordează mai bine "aceste". Mulțumesc, dinspre viețile cele largi.
pentru textul : pre-simțire decred ca poemul acesta dincolo de discursul sprintar, are o cu siguranta o adancime „codata” departe de „comunul” obisnuit, o incursiune intr-un univers al pasilor liberi, un salt peste perceperea logica, cu intrarea directa a imaginatiei intr-o infatisare mult mai plina de semnificatii... si daca tonul ludic confera armonie scrierii, finalul accentueaza adancimea unui mesaj care nu ingradeste, impune doar citirea pe un portativ special
pentru textul : cu inima cât un purice de diamant deO.K. Boba. Am modificat. Sper ca orice urma de "polemica" a disparut. Cat despre "rating", chiar ca nu ma intereseaza.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deInteresant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
pentru textul : In dar: mandala denu-i nicio inovatie. n-am stiut unde sa-l postez.
pentru textul : nu mai ciobi cuvinte, la culcare! defelicitările mele premianţilor. Poate ne spui ceva mai multe despre acest cenaclu, Călin. Şi poate văd şi eu o revistă cîndva. ;)
pentru textul : Premiile revistei sibiene "Cenaclul de la Păltiniş" dein primul rand intrebarea este ofensatoare. si nu o schimb. deci: alina ghiceste dara:)
pentru textul : nonșalanța iubirii decred că mi-ar fi plăcut să insiști mai mult pe descrierea voastră, nu pe acțiune. chiar m-a frapat cuvântul "costeliv", e foarte expresiv.
pentru textul : noaptea la sfat... defără a şti...
pierderea cunoștinței - pierderea conştiinţei, mai degrabă.
pentru textul : despre fructul cunoașterii deai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
pentru textul : atît de bine știi să rănești cu cuvintele I demulţumesc pentru comentariul sensibil şi empatic. Cu prietenie, Cristina
pentru textul : X pe geamul aburit deVirgile, uite am recitit acum lista de comentarii si imi dau seama ca ar trebui sa imi cer scuze pentru ca am fost atat de laconic in primul meu comm - sound like disrespect, si nu e cazul. Ce vreau sa spun? Primele doua strofe sunt o insiruire de "variante" ale acelorasi doua idei filozofice si care au legatura cu "o tempora, o moris". Acest gen de insiruire este la ora actuala epuizat din punct de vedere al posibilitatilor de exprimare prin ultra-uzitare si nimeni nu cred ca mai are rabdarea necesara de a parcurge cu inima treaza si sufletul deschis o astfel de insiruire care de fapt repeta aceeasi idee. Finalul e ok, desi si acesta este cam pe modelul "si daca toate-acestea fi-vor invatate/ restul o sa vina de la sine-apoi/si-or sa se-mplineasca visurile toate/ ce le-ati pus intr-insii mame scumpe, voi" :-) Cred ca o poezie scurta, in care sa rezumi doar chintesenta poetica a primelor doua strofe urmate de un final mai rafinat, fara acel ton de tatic care explica copiilor cum trebuie sa faca exercitii de respiratie, ar fi o reusita. Parerea mea, Bobadil. P.S. Inca mai astept, sa stii, eu ma straduiesc dar tu... nimic! :-)
pentru textul : fericirea II dedacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire
pentru textul : Aburi demerci Adriana, către planeta "maricica", repede, repede,dar eu mă pregăteam de teză, să văd ce fac acolo :)
pentru textul : poem orb deInteresant, tocmai am scris la Emil Pal la "aproape ziua" si vin aici la Ioana la "aproape noapte" ca sa constat ca si la ziua lui Emil si la noaptea Ioanei tot "se sug burtile", ce chestie dom'le! :-) Bobadil P.S. Ambele variante au farmecul lor si iata ca ma intorc la una dintre vechile "dileme" referitoare la actiunea in poeme, dar nu gasesc locul potrivit unei astfel de dizeratii aici. Totusi prima varianta, la timpul trecut are o nota de poezie in plus, parerea mea. Un poem cinematografic, dinamic, frumos.
pentru textul : aproape noapte pe grant deFrancisc, ma dezamagesti: B. nu e ironic, asa e el (adica bobadilic). E de bine? E de rau? Dumnezeu stie. Sau poate...nu srie nici El.
pentru textul : carnețel deCristian, te rog sa nu te superi dar in Jurnal de nesomn III ams scris: "2. Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi." Cred ca va trebui sa aduc la zi si regulamentul. Este vorba doar de o exclusivitate de doua luni. Multumesc pentru intelegere
pentru textul : nu uitați maioneza deO asociație specială: versurile tale și pictura lui Ion Vincent Danu. Mă tot gândesc cine pe cine inspiră în acest tandem suprarealist generând un anabolism al ideilor înmagazinate într-o nouă identitate artistică și tinzând spre un fantasy conceptual. Accentele horror din final lasă deschis subiectul...posibilitatea de a deveni flexibil și incitant...așa cum un tablou te invită să vezi toată expoziția... "înainte de Vicenza nu eram eu.." dar poate era Tolkien și limba elfilor.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deMulțumesc, Paul!
pentru textul : Haiku deFaptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Pagini