virgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
pe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
pentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
subiectul e interesant și ideea e măreață. textul însă e mediocru. păcat p.s. iar dacă ai să mă întrebi de ce spun asta am să îți spun că totul e bine cam pînă la rîndul patru. după aceea cam totul e previzibil și destul de plat.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
elian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
queen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
Îi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
Ar fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
Paul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
De asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
primele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
ultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
Pai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
Vladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
Daniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
Învăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
N-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
Personal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
virgil, ma bucur sincer ca te-ai oprit aici. e primul comentariu pe care il faci pe text la mine. nu cred ca acuma o sa mai modific ceva. am eliminat 2 strofe din poezie inainte sa postez. poate o sa revin cindva, cind se mai raceste. pot sa te intreb ce inseamna a bagateliza, ptr ca e a doua oada cind aud cuvindul si acum am senzatia ca prima data l-am inteles gresit.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt depe mine ma deranjeaza scrisul cu italice la poezia asta, mai ales fiindca nu le vad rostul si imi este greu sa citesc. sfarcul unei poezii e o chestie interesanta, dar poezia ta intr-adevar il are uscat, incearca sa-i dai un pic de viata.
pentru textul : Oglinzi deAdrian, singuratatea ar putea deveni astfel absurda. Multumesc pentru continuarea starii. Virgil, ma bucur ca spui asta. Am renuntat la acel cuvant.
pentru textul : somn decred că e un text greoi și reușește să rămînă „poetic” doar prin... „predictibilitatea incomprehensibilității” sale
pentru textul : Pui cu patru picioare detextul a suferit mici modificări...fără să abuzez, aș aprecia din nou o părere sinceră...
pentru textul : confesiuni decineva interesat? :)
mulțumesc,
ștefan
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea depentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.
pentru textul : tu nu ai de unde să ştii desubiectul e interesant și ideea e măreață. textul însă e mediocru. păcat p.s. iar dacă ai să mă întrebi de ce spun asta am să îți spun că totul e bine cam pînă la rîndul patru. după aceea cam totul e previzibil și destul de plat.
pentru textul : nihil sine deo deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deNu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deP.S. Nu ma refeream la mine. Dar, daca o sa o tugam cat putem de frumos, poate...cine stie?
pentru textul : nevermind deelian, nu cred ca esti tu in masura sa justifici sau nu cantitatea de virulenta din comentariile mele iar in ce priveste lipsa de politete sau comportament civilizat cred ca am manifestat-o de mult prea multe ori si mi-a fost intimpinata de comportamente jalnice precum cel al Elei ela, nu draga mea, gresesti. tu ai "acostat" anuntul de mai sus ca sa ne spui vrute si nevrute. acestea sint faptele si sint de o nepolitete si un tupeu care baleiaza intre ridicol si jalnic. dar asta nu este treaba mea. nu ma intereseaza in ce masura te faci tu de ris atita timp cit faci chestiile astea in alta parte. apoi prin recidiva ai continuat sa imi raspunzi ignorind atentionarea mea. mi se pare de prost gust sa "justifici" continuarea comportamentului tau datorita interventiei mele. ai calcat flagrant regulamentul de mai multe ori si continui sa sfidezi. pur si simpli ma oboseste sa fac educatie unui om care nu o are si acuza pe celalalt ca jigneste. eu zic sa te uiti in oglinda si sa vezi mai bine cum arati inainte de a ma acuza. sint prea multi cei care mi-au spus ca nu stii sa te comporti intr-o comunitate. pe Hemeneia noi cautam ca oamenii sa fie respectati, relaxati si responsabili. oricine abuzeaza acest cadru nu il merita.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deAm primit cartea. Arată fff bine. Felicitări! Mulţumesc.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dequeen margot, este ultima data cind voi mai tolera asa ceva. nu voi sterge textul acesta, nu pentru ca ar avea vreo valoare literara - pentru ca nu are - ci pentru ca exista aici niste comentarii care as vrea sa ramina vizibile. e poate pentru prima data cind spre rusinea unui text el ramine pe hermeneia in ciuda lipsei lui de valoare literara. as vrea sa fie cit se poate de clar ca nu ma intereseaza elucubratiile tale despre vulcanism, nuieluse de alun si cercurile lui arhimede. le poti emite oriunde dar nu aici. nu compara "constringerile" mele cu giumbuslucurile pe care le faci tu aici, pentru ca NU AU NIMIC IN COMUN. acolo, asa cum scriu, invit oamenii sa scrie la inspiratia unui text. nu imi bat joc de nimeni stergind textul la fiecare doua zile ca sa ma aflu in treaba. tu aici iti faci reclama si galerie la "picturi". eu zic sa devii om serios, daca e posibil, si sa intelegi limba romana. deocamdata scopul hermeneia este literatura in primul rind si nu pictura sau alte arte. motivul este de la sine inteles, pentru cine vrea sa inteleaga. nu mai incerca abureli de genul "liedurilor vizuale" sau mai stiu eu ce "simbioze" pentru ca nu asta este problema. de fapt m-as bucura mult sa vad o simbioza. DAR NU VAD. ceea ce vad e ca cineva arunca niste acuarele asa la intimplare, apoi la atentionarea moderatorilor catadicseste sa mai abureasca niste texte, apoi dupa doua zile le scoare, apoi baga alte poze, apoi alte texte si tot asa ajuge un fel de "ciulama vulcanica" pentru care zic eu exista medicamente dar nu le dau numele. eu zic ca am fost mai mult decit amabil si pozitiv in abordarea mea de pina acum. te-am invitat sa coagulezi un interes pentru o sectiune de arte iar daca fenomenul ar genera interes am putea incerca sa gasim o solutie. te-am rugat sa editezi textul si sa il aduci la acea forma si sa il incadrezi in acea categorie pe care o cere acest pat al lui procust asa cum numesti tu regulamentul. observ ca nu vrei sa faci asta. as vrea sa iti spun ca daca toti membri hermeneia s-ar comporta pe site asa cum o faci tu, in cel mai scurt timp acest site ar dispare. ma intreb daca nu cumva acesta este scopul tau. in orice caz, nu mor caii cind vor ciinii, si te avertizez cit se poate de serios ca la urmatoarea abatere din sirul celor pe care le-ai comis aici, se vor intimpla urmatoarele doua lucruri: textul iti va fi sters FARA NICI UN FEL DE AVERTISMENT si contul iti va fi suspendat pe o perioada determinata de consiliu. motivul pentru care pina acum nu s-a luat o astfel de masura este indelunga rabdare si bunavointa a consiliului hermeneia care a insistat fata de mine. dar nu vom mai putea contiuna cu o astfel de lipsa crasa de respect fata de cititorii hermeneia si fata de ceilalti autori care publica aici, au un comportament elegant si asteapata ca hermeneia sa fie un mediu pe masura.
pentru textul : livada de sticlă deÎi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
Cu stimă
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris dealtceva, despre poezie? se poate?
pentru textul : căutarea marelui doi deAr fi amuzanta toata aceasta incercare de polemica daca nu ar fi atat de trista prin limitele discursului, lipsa de argumente si tema de doua parale care se doreste problematizata. Si daca oferi atat de putin atunci nu ar trebui sa te superi daca si raspunsurile sunt pe masura. Dinu eu am citit rabdator, m-am si amuzat (recunosc) insa atunci cand ai aruncat pe masa "asul" de caragea ai reusit sa ma pierzi de musteriu... ce mai urmeaza? Un citat revelator asupra poeticii contemporane semnat Fluerasu? Chiar am luat-o toti pe miriste si nu mai recunoastem adevaratele valori?
pentru textul : poetul III dePaul, ai reușit prin acest poem să esențializezi niște adevăruri exprimându-le, aparent, atât de simplu, încât te întrebi dacă nu cumva arta stă în puterea simplității. Să exemplific: se știe că înaintea plecării, oamenii au acel moment de luciditate în care parcă stau de vorbă cu Dumnezeu și spun acel ceva „genial”. De aceea, imaginea simplă de copil cuminte care ridică două degete în fața Învățătorului pentru a spune ceva genial, e atât de potrivită și de sugestivă în acest context.
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deDe asemenea, simularea plânsului și a părerii de rău le-ai surprins atât de bine, cu o fină ironie și chiar cu înțelegere .
Versurile „morții sunt așa simpatici cumva și foarte înțelegători/ o companie selectă chiar” cred că sunt doar vârful unui iceberg cu o „densitate teologică” foarte mare. Așa am perceput eu acest poem. De-am luat-o pe arătură, știu că vei zâmbi cu înțelegere :)
N-am înțeles aluzia titlului și nici de ce „spital nou” . Sunt convinsă că au o anumită semnficație, dar poate că fac parte din partea nonvulnerabilă a poetului. Așa că te rog să nu-mi răspunzi :).
Mihaela muţumim. bine ai venit pe Hermeneia!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deprimele două strofe au un aer aparte, îmi plac foarte mult. le găsesc pe gustul meu ca mod de exprimare dar mai ales pentru mesaj.
pentru textul : Cu ochii închiși deultima strofă curge bine în opinia mea până la: "presupun că lucrurile au o măsură a lor/o nucă nu poate fi niciodată cât un labrador/o nucă va fi mereu fix de mărimea unei nuci/ restul parcă diluează esenţa din acest fragment.
Pai ce sa facem, Vlad, aflam ce mai zice lumea de noi. In fond, e tot un fel de activitate de blog sau atelier literar, numai ca la o scara mult mai larga. Si mai e ceva, pregatesc ceva, dar vei afla la momentul potrivit.
pentru textul : iertarea după Simion deNu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust deVladimir, ți-am spus odată că mi-am găsit poetul când ți-am citit versurile. Cred că știi ce înseamnă. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Despre poezia de aici, aceeași senzație. E dincolo de tehnică, de construcție, de abordare. E o parte din mine. Poate părea patetică și inutilă intervenția, însă uneori cred că se poate ierta impulsul ce nu te lasă nici să taci, nici să spui ceva pertinent. De fapt, poate că e tot un soi de apostazie :)
pentru textul : apostasia deDaniel, da, acelea sunt pauzele logice ale poemului. Am oscilat un pic între a le marca prin rând liber şi a lăsa cititorul să le simtă. În ultimul timp am renunţat la aceste convenţii aşa cum am renunţat şi la punctuaţie. Argumentul meu, puţinaltfel, e şi acela că într-un poem de stare, emoţia vine de -a valma, nu în strofe, e ca un vârtej care te ia şi nu te mai lasă să respiri. Cred însă că la poemele de idei, concepte, acolo, da , se impune o anumită structură. Dar cine ştie ce ne mai rezervă viitorul :) Oricum, mă bucur şi-ţi mulţumesc că ai respirat odată cu poemul :)
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deÎnvăţ mereu şi mereu cum să fiu eu însămi până când acest eu va fi ce a fost intenţionat să fie...Prea multă zgură s-a depus...Te mai aştept cu drag!
N-am sa ascund faptul ca am apreciat intotdeauna scriitura ta, fara sa fi legat prietenii literare sau din spirit de fronda. Pentru mine textul nu este inovator ci in nota ta caracteristica. Sunt citeva metafore de efect, dar in acelasi timp se simte si o supradoza de lirism.
pentru textul : Scrisoare dePersonal, eu vad textul ca pe o scrisoare catre Grettel.
Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu
pentru textul : Concerto for flute, harp & orchestra de... undeva, într-o lume nescrisă, renumiți pictori printre care și Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neștiind ce nuanță ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut și ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
pentru textul : pictând o lacrimă deOvidiu, spatiul din subsolul textelor este destinat comentariilor, nu fabulatiilor.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat deFelicitări și mult succes! Sper cândva ca drumurile să mă aducă la poarta Casei Galbene...
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ dePagini