Nu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
"Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri." îmi cer scuze! "14.5. să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale)." Așadar, întrebare, mai vechi de două luni (pe alt site) le pot posta aici? Mulțumesc pentru un eventual răspuns și încă odată scuzele mele!
in mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
Pentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
Mulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
plin de influențe, calc stilistic după un milion de poeți sud-americani de prin anii șaptezeci, belizan o ține una și bună se pare. nu știu pe cine în afara studentelor intrate numai pe bază de dosar la facultate mai poate impresiona cu aceste versuri care parcă vin dintr-un volum de poezie pe care îl citeam când eram la liceu, prin anii 80. Nici măcar nu mai poți să spui că e plagiat așa ceva, deși dacă te chinui găsești o mie de versuri ca acestea prin autorii sud-americani... dar acesta e un text care nu merita să cauți e un text care nu inseamnă chiar nimic
E ca un fel de stafie a literaturii.
E Belizan.
Andu
"absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul!" Nu inteleg ce vrei sa spui sau la ce faci aluzie. Poate ne explici. Habar nu am de unde ma cunosti si de unde stii ce este "pentru un om ca mine" apogeul. Asta ca sa nu spun ca suna de-a dreptul hilar. "daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. " Aici hilarul devine si mai hilar. Pentru ca de vreme ce in primul paragraf mi se spune ca as fi tiran, in al doilea sint acuzat ca nu sint suficient de tiran. Adica de ce nu "constring" eu oamenii (probabil prin niscaiva metode medievale de tortura) ca sa devina "valori literare". Rid de-a binelea. Hermeneia nu este si nu va putea fi decit la fel de "valoroasa (sau semnificativa) literar" ca si oamenii care scriu aici. N-am sa platesc si nici nu am sa oblig pe cineva ca sa scrie bine. Dar asta, in cazul de fata, incepe cu ovYus. OvYus, daca tu scrii prost nu este vina mea, dragul meu. Si nici a Hermeneia. "...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj." Stii, ovYus, imi pareai baiat inteligent dar m-ai dezamagit. Ar fi trebuit sa stii ca Hermeneia este absolut non-profit si deci nimeni nu vinde si nici nu cumpara nici o marfa aici. Deci implicit nu am personal absolut nimic de cistigat nici daca Hermeneia arata bine sau arata prost. Singurul meu scop a fost sa fie mai accesibila si usor de folosit si administrat. Si te asigur, repet, te asigur, ca a schimba trei culori si patru linii este CEL MAI USOR LUCRU DE FACUT pe un website. Mult mai greu este de facut si transformat modul in care functioneaza inauntru "in maruntaiele lui" acolo unde tu se pare ca nu ai nici un habar. Ma refer la acele lucruri pe care nu le vede nimeni dar care fac ca un site sa functioneze intr-un anumit fel sau sau sa fie mai fiabil. Dar ma tem ca imi racesc gura degeaba. Asa cum am spus, ma tem ca chestiile astea trec mult prea sus de capacitatea ta de intelegere tehnica. Asa ca nu iti fa probleme, nu m-ai suparat cu nimic. Ai reusit doar sa ma amuzi. "observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii." Afirmatii din astea ma conving si mai mult despre superficialitatea observatiei si/sau capacitatii tale de intelegere. Pentru ca aici avem de a face cu chestii concrete (nici macar nu mai vorbim despre "tiranii" si alte lucuri nedemonstrabile). Deci, la modul concret, nu cred ca stii cum functioneaza nici agonia si nici Hermeneia. Evident ca fiecare poate lipi etichete. La urma urmei e munca necalificata. "regimurilor autoritar-corporatiste"..? Ce ai vrea sa fie Hermeneia? Maidanul scolii? Hai sa fim seriosi. Cred ca nici tu nu crezi jumatate din teribilismele pe care le elucurbrezi. Asteptam ceva mai inteligent si mai profund de la tine. Dar daca iti place munca de lipitor de etichete, asta e. Alegerea ta.
mie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
îți mulțumesc, Daniela!
Nimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
Într-adevăr, simplu ca și limbaj poemul tău, însă frumusețea lui vine tocmai din faptul că ai știut să apeși adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă mușcătura șarpelui mi se pare senzația care este cea mai pregnantă. Toți sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar și eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reușești o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)
Da, cam asta este... o altă geneză. Una personală, dacă vrei să-i spui așa, Alexis. De la poză, sau mai precis de la locul cu pricina, se și trage experimentul. Cu toate acestea, nu am văzut-o, cum spuneam, ca pe o vizuală, pentru că nu poza este motorul, ci ceea ce este dincolo.
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Dau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
Te citesc de prin martie anul trecut si te consider f talentata. Si aceasta poezie are aceleasi caracteristici ale tale: este meditativa, un pic trista, destul de sensibila, profunda si matura. Parca prea matura pentru varsta f tanara care o ai. Deja ai vocea ta in poezie, te-ai nascut cu un adevarat har. Cultiva-l si continua tot asa! Violeta
recunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu vreau să sune prea emfatic, dar dacă nu îl aveam pe Homer omenirea pierdea războiul Troiei. Iată de ce orice martor al orișicărui război este un martor esențial pentru noi. Și cu atât mai mult când acesta ne este redat cu grație și într-o vocabulă de zile mari, chiar demnă de marele William.
pentru textul : there is a war ▒ de"Aș dori doar să amintesc că regulamentul acestui site prevede ca textele aici postate sa nu fi fost anterior postate pe alte site-uri." îmi cer scuze! "14.5. să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale)." Așadar, întrebare, mai vechi de două luni (pe alt site) le pot posta aici? Mulțumesc pentru un eventual răspuns și încă odată scuzele mele!
pentru textul : casa cu numărul osutășaptezecișicinci dein mod sigur, monotonia unor actiuni stereotipe duce la la depresie. "mă gândesc uneori la moarte când merg ca de obicei dimineața spre serviciu" ce pot sa iti spun? elibereaza-te. si la propriu si la figurat. mesajul a fost receptionat.
pentru textul : Pohem demultumesc doru! sfatul tau e foarte binevenit.
pentru textul : Poem muzical demi-a mai rămas doar să mă duc laTecuci după număr, că papucii... nu te confund, dar m-am edificat.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic de"mi-a cumpărat o pelerină fermecată mi-o aruncă pe umeri și brusc devin invizibilă. când îmi aduc aminte de mine" = proză "mă pescuiesc din oglinzi." = au mai zis și alții așa "în năvod doar un pantof de copil și-o seceră." = nu mă pot abține să nu mă gândesc, și ciocanu' ?
pentru textul : năvod deîmi place mult. e un colaj superb între cultură și culoare. iar cadrul de început perfect ales. da, așa te recunosc, Virgil!
pentru textul : crochiu II dePentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
mam gandit ca sub forma de proza ar arata mult mai bine. am vazut tipul asta de proza ca se practica din ce in ce mai des. prima oara am vazut in revista Tomis. Exista romane intregi acu astfel de tip de scrieie. cum textul meu abunda de verbe, m-am gandit sa il modific si sa il aduc la forma asta. Voi mai lucra si pe la imagini. sa imi spui ce parere ai.
pentru textul : lasă, lasă deDomnule Costin, iti multumesc de trecere si pt apreciere. ma bucur ca te gasesc si aici cu stima
pentru textul : Timbru deexistă esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
pentru textul : o variantă de iubire deplin de influențe, calc stilistic după un milion de poeți sud-americani de prin anii șaptezeci, belizan o ține una și bună se pare. nu știu pe cine în afara studentelor intrate numai pe bază de dosar la facultate mai poate impresiona cu aceste versuri care parcă vin dintr-un volum de poezie pe care îl citeam când eram la liceu, prin anii 80. Nici măcar nu mai poți să spui că e plagiat așa ceva, deși dacă te chinui găsești o mie de versuri ca acestea prin autorii sud-americani... dar acesta e un text care nu merita să cauți e un text care nu inseamnă chiar nimic
pentru textul : Paraidolia deE ca un fel de stafie a literaturii.
E Belizan.
Andu
"absolut laudabil acest nou proiect al tau. in sfarsit tirania incepe sa se manifeste ca atare, cu toate functiile si institutiile "statului" Hermeneia. felicitari - pt un om ca tine e apogeul!" Nu inteleg ce vrei sa spui sau la ce faci aluzie. Poate ne explici. Habar nu am de unde ma cunosti si de unde stii ce este "pentru un om ca mine" apogeul. Asta ca sa nu spun ca suna de-a dreptul hilar. "daca tot tam-tamu-ul acesta internautic ar fi dublat de un set de valori literare (si chiar umane), probabil ai fi dat lovitura. date fiind conditiile insa... sandramaua "hermeneutica" ramane un local provincial, nesemnificativ pe scena limbii romane. " Aici hilarul devine si mai hilar. Pentru ca de vreme ce in primul paragraf mi se spune ca as fi tiran, in al doilea sint acuzat ca nu sint suficient de tiran. Adica de ce nu "constring" eu oamenii (probabil prin niscaiva metode medievale de tortura) ca sa devina "valori literare". Rid de-a binelea. Hermeneia nu este si nu va putea fi decit la fel de "valoroasa (sau semnificativa) literar" ca si oamenii care scriu aici. N-am sa platesc si nici nu am sa oblig pe cineva ca sa scrie bine. Dar asta, in cazul de fata, incepe cu ovYus. OvYus, daca tu scrii prost nu este vina mea, dragul meu. Si nici a Hermeneia. "...in ciuda carcotasilor ;) orice bun manager, care urca firma pan' la cer, cunoaste importanta ''schimbarii la fata'' a marfii sale, printr-un nou ambalaj." Stii, ovYus, imi pareai baiat inteligent dar m-ai dezamagit. Ar fi trebuit sa stii ca Hermeneia este absolut non-profit si deci nimeni nu vinde si nici nu cumpara nici o marfa aici. Deci implicit nu am personal absolut nimic de cistigat nici daca Hermeneia arata bine sau arata prost. Singurul meu scop a fost sa fie mai accesibila si usor de folosit si administrat. Si te asigur, repet, te asigur, ca a schimba trei culori si patru linii este CEL MAI USOR LUCRU DE FACUT pe un website. Mult mai greu este de facut si transformat modul in care functioneaza inauntru "in maruntaiele lui" acolo unde tu se pare ca nu ai nici un habar. Ma refer la acele lucruri pe care nu le vede nimeni dar care fac ca un site sa functioneze intr-un anumit fel sau sau sa fie mai fiabil. Dar ma tem ca imi racesc gura degeaba. Asa cum am spus, ma tem ca chestiile astea trec mult prea sus de capacitatea ta de intelegere tehnica. Asa ca nu iti fa probleme, nu m-ai suparat cu nimic. Ai reusit doar sa ma amuzi. "observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii." Afirmatii din astea ma conving si mai mult despre superficialitatea observatiei si/sau capacitatii tale de intelegere. Pentru ca aici avem de a face cu chestii concrete (nici macar nu mai vorbim despre "tiranii" si alte lucuri nedemonstrabile). Deci, la modul concret, nu cred ca stii cum functioneaza nici agonia si nici Hermeneia. Evident ca fiecare poate lipi etichete. La urma urmei e munca necalificata. "regimurilor autoritar-corporatiste"..? Ce ai vrea sa fie Hermeneia? Maidanul scolii? Hai sa fim seriosi. Cred ca nici tu nu crezi jumatate din teribilismele pe care le elucurbrezi. Asteptam ceva mai inteligent si mai profund de la tine. Dar daca iti place munca de lipitor de etichete, asta e. Alegerea ta.
pentru textul : hermeneia 2.0 dein sistemul meu de valori, cel putin, libertatea nu inseamna deloc "a bate campii".
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de:)
dar, cum zici tu, pas.
mie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
pentru textul : avangarda iernii deîți mulțumesc, Daniela!
Nimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
pentru textul : contrasens deUn articol foarte interesant Adrian. Unde se pot gasi cantece evreesti din Maramures?
pentru textul : Adriana Ausch - Inainte de Concert deOK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele deÎntr-adevăr, simplu ca și limbaj poemul tău, însă frumusețea lui vine tocmai din faptul că ai știut să apeși adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă mușcătura șarpelui mi se pare senzația care este cea mai pregnantă. Toți sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar și eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reușești o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)
pentru textul : Drumul mătăsii deDa, cam asta este... o altă geneză. Una personală, dacă vrei să-i spui așa, Alexis. De la poză, sau mai precis de la locul cu pricina, se și trage experimentul. Cu toate acestea, nu am văzut-o, cum spuneam, ca pe o vizuală, pentru că nu poza este motorul, ci ceea ce este dincolo.
pentru textul : Seara întâi denu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre deIa uite-l si pe Domnul Pa in memoria colectiva! =))
pentru textul : Frumosul Principe Cercel deGorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
pentru textul : traces deApoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
ăsta a fost cel mai aiuristic răspuns la care m-aș fi putut gîndi. puteai să îmi spui simplu ”lasă-mi textul în pace” și era ok
pentru textul : the only ones deDau bine în context coloana lui Brâncuși și Rimbaud-golanul de la final, de asemenea memorabilă mi se pare și faza cu entomologul și mușuroiul de furnci. Un text interesant, pe care l-am citit cu plăcere. Eugen.
pentru textul : tangent la soare demi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă dematei mă bucur dacă ti-a plăcut. adevărat nu este chiar un poem minimalist. dacă ai o altă idee pentru final eu o ascult:) mai învăţ
pentru textul : Un poem minimalist deTe citesc de prin martie anul trecut si te consider f talentata. Si aceasta poezie are aceleasi caracteristici ale tale: este meditativa, un pic trista, destul de sensibila, profunda si matura. Parca prea matura pentru varsta f tanara care o ai. Deja ai vocea ta in poezie, te-ai nascut cu un adevarat har. Cultiva-l si continua tot asa! Violeta
pentru textul : Cai încă murind deAş vrea să trăiesc aievea rândurile tale. Recurent.
pentru textul : schit derecunosc, și mie mi-a plăcut textul. inclusiv partea cu labradorul unde nu am de reproșat nimic. singurul loc unde am simțit puțină forțare artificială este ultimul vers. deși nu e frumos să sugerezi nimănui cum ar fi „mai bine” eu aș fi preferat ca poemul să se încheie așa:
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious de„atunci tăcerea
mi-a luat craniul în mîini, l-a dat pe spate
şi cu degetul mare
m-a atins”
Pagini