"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
multumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
Domnule Titarenco,
Am primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
nu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
Mulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
da, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
Are un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
personal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
Laurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
da, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
O imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
revin ca sa fac eu pauze in discursuri.
cred cu toata puterea ca spiritul pisicilor, arhitectul e o inteligenta asemenea inteligentei, spiritului, arhitectului omului. el stie, primul, al doilea si cunoaste...sa zicem. iar daca stie....miauuuuu.....
oricum as reprezenta arhitectul omului tot asa as reprezenta arhitectii celorlalte specii. ne iubim deci si suntem asemanatori, stim aceasi cuantica, fizica, chimie. ne iubim.
si nu e un singur arhitect aici la nivel de stim...
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
interesanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
N-am înţeles ce ai urmărit de fapt postând acest poem atâta de nereuşit. Recunosc, mi-ai adus aminte de "tristeţi de dup-amiezi ploioase, şi de nostalgii ce obsesii, când stai cu storurile trase, şi-aştepţi să vie ora mesii"... analogie absolut contextuală fiindcă textul de faţă nu are nicio legătură substanţială cu capodopera citată.
Textul acesta este foarte slab şi plin de clişee "sfâşiat-dragoste" "mieii cuvintelor", "cochilii părăsite" cam ca un maidanez înfometat şi plin de purici iar "la dracuL cu marile probleme" este cea mai de doi lei evitare lexicală pe care am citit-o în ultima vreme. Oricum zappato, dă-i înainte la scris că mie mi se pare că Hermeneia 2.0 are obrazul literar gros.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță dediagnostic: impotenta poetica cronica
pentru textul : parfumul Hermeneiei derecomandari: gargara x3/zi,
joc de glezne,
dat din buze-n cucuruze
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
pentru textul : Paspartu din sticlă deEste într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur deexcelent, am citit textul de cîteva ori. remarc contrastele, nu neaparat cele de imagine cît mai ales cele de stare.
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate demultumesc Virgil si ma bucur ca a reusit sa mai "rapeasca" poemul pe cineva in afara domnului Cristea. castigul meu? cuvintele tale " mă va face să mă mai întorc la el."
pentru textul : poem de alungat singurătatea deDomnule Titarenco,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deAm primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
nu e prima oară cînd mă jigniți. brînza de capră nu are nimic josnic, ba e foarte recomandată, nu intru în detalii de ce, pe mine m-a lecuit de distonie neurovegetativă, dar totuși nu are legătură cu textul sau comentariul meu. apoi... nu e prima oară cînd mă jihniți, public, dacă aveți o problemă cu mine, trimiteți-mi un mail, ori din partea dumneavoastră, ori din partea hermeneia, ca moderator. și cu limbaj de ăsta n-o să moderați mare brînză...
pentru textul : Cândva deMulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
pentru textul : starea hermeneia deda, a fost destulă gheață la Pogor - ce-i drept, mai mult în pahare, după Virtualia, ceea ce bine până la urmă-i, textul a fost scris înainte, însă, cu mult, pe vremea când râdeam de gheață, iar în Pod pocneau muguri, mulțumesc
pentru textul : are voie iarna cuburi? deAre un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
pentru textul : via sepia detrebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
pentru textul : login deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 depersonal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
pentru textul : Crucea - Haiku deAsa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului deLaurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
pentru textul : Eterna reîntoarcere deda, finalul are puterea lui. în general textul e prea abstract și prin încărcătura de prețiozități care pot însemna orice: Ca, de exemplu, aici:
pânză deşirată
cu regrete
în aşternutul unui neajuns
de ajuns
aţă în acul nevăzătorului
de iubiri
neajuns/ ajuns, aici parcă e totuși forțat nonsensul, aproape oximoronic .
pentru textul : femeie cireaşă amară deO imagine desprinsa din cotidian, infrumusetata cu linistea unei aripi si melancolia unei seri cu luna plina. Combinatia de doua culori primare - rosu si galben (mere ionatane - lumina lunii). "Vanzatorul de mere" pare descrierea unui tablou impresionist.
pentru textul : Vânzătorul de mere deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deun popor inimos, în final. inimos si atît
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii decuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
pentru textul : făgăduinţă deRecitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
pentru textul : Poveste de Dragobete derevin ca sa fac eu pauze in discursuri.
cred cu toata puterea ca spiritul pisicilor, arhitectul e o inteligenta asemenea inteligentei, spiritului, arhitectului omului. el stie, primul, al doilea si cunoaste...sa zicem. iar daca stie....miauuuuu.....
oricum as reprezenta arhitectul omului tot asa as reprezenta arhitectii celorlalte specii. ne iubim deci si suntem asemanatori, stim aceasi cuantica, fizica, chimie. ne iubim.
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo desi nu e un singur arhitect aici la nivel de stim...
Boba, Hai ca esti simpatic! Aveam un cunoscut care, atunci cand era vorba de-un text oarecare, zicea: nu l-am citit, dar asa l-as fi scris! acum ai si tu dreptate: instrucriunile sunt cam (prea) cifrate. dar iri sugerez sa te duci pe net la adresa indicata. cred ca in privinta lui John Caga o sa ai o surpriza extrem de interesanta. Eu visez la un fel de text intr-adevar "multimrdia" in care auditivul, vizualul si, cine stie, mirosul, gustul, pipaitul sa fie toate prezente si nu numai "sugerate". Cat despre ce spune Sapphire, cred ca are dreptate. incercarea mea e stangace. dar, deocamdata, nu o sterg de pe sit. mai tarziu, cred ca da.
pentru textul : Tăcerea - colaj defrancisc, am preluat ideea ta.Revin mai târziu, când voi privi poemul "mai la rece".Multumesc pentru citire si ajutor.
pentru textul : caligrafii deE atat de "simpla" ca devine simplista. Am s-o sterg. Dar, deocamdata o mai las. Poate scot ceva din ea re-scriind-o.
pentru textul : Simplu deapropo
pentru textul : cerşind milă păduchilor deexcelent haikul:
„cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi”
err: surprinsa, cea mai frumoasa perioada.
pentru textul : Twilight deinteresanta aceasta revelatie a propriei imagini existente in raport macrocosmic. poem caracterizat prin: - o circumnavigatie anevoioasa in cautarea propriului eu, propriei fiinte. - periplul "unui corpuscul infinit de mic" la marginea universului cunoscut - un raport conjunctural cu restul lumii ce are aceeasi destinatie de scurta durata inevitabila "corpul meu și corpul tău și corpul lui" - acceptarea infringerii finale si a omniprezentei Creatorului "cineva se bucură de înfățișarea noastră măruntă cineva râde și ne arată cu degetul." ma bucur sa va citesc dincolo de rinduri, Sufletul.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deN-am înţeles ce ai urmărit de fapt postând acest poem atâta de nereuşit. Recunosc, mi-ai adus aminte de "tristeţi de dup-amiezi ploioase, şi de nostalgii ce obsesii, când stai cu storurile trase, şi-aştepţi să vie ora mesii"... analogie absolut contextuală fiindcă textul de faţă nu are nicio legătură substanţială cu capodopera citată.
pentru textul : Tristeţi duminicale deTextul acesta este foarte slab şi plin de clişee "sfâşiat-dragoste" "mieii cuvintelor", "cochilii părăsite" cam ca un maidanez înfometat şi plin de purici iar "la dracuL cu marile probleme" este cea mai de doi lei evitare lexicală pe care am citit-o în ultima vreme. Oricum zappato, dă-i înainte la scris că mie mi se pare că Hermeneia 2.0 are obrazul literar gros.
Pagini