Recunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
un astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
OK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
e-o poezie care m-a cam chinuit pentru ca o simteam aproape fizic si de cate ori credeam c-am prins-o, imi tot scapa. ma-ntreb uneori daca n-ar fi mai usoara terapia conventionala. :o)
multumesc, apreciez ca ti-ai facut timp si-ai citit.
Interesant, da. Ironia din începutul textului parcă nu prea merge cu finalul de la care așteptam altceva. Ce cred că este de reținut, ideea din: "...ziua... a mai trecut o dată "
dom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
sunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
aici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
tema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
Leonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
Vă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
Cu multă stimă,
Raul
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
va multumesc pentru eleganta comentariilor si delicatetea cu care lasat urme in cartea de impresii. si, ca sa nu plecati cu mana goala, va ofer cate un mar fiecaruia dintre voi, unul de aur, unul de sticla si altul de box, ce se potrivesc de minune cu ordinea in care ati ouat flori si mi le/ati pus in vaza. florile tale george si acum rad vesele ..iaca marul cel aurit si lada cea mica a bucuriei, tu andule... ia globul de sticla ..e un medium bun pentru gasit raspunsuri la intrebari iar dumneavoastra domnule titarenco, fiind atat de amator de vechituri, luati din talcioc o manusa roasa de box in care tocmai a fatat un soarece. poetica, Katya
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Recunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
pentru textul : La cățeaua leșinată deun astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
pentru textul : Cele o mie de lucruri demda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.
pentru textul : kimberlit demulțumesc pentru părere, sinceritate și critica competentă numai de bine, george ioniță
pentru textul : pe un peron acoperit de seară deerata : eu nu sunt dispusa sa disec ceea ce am scris...in cenaclurile adevarate unde am fost acest lucru era de prost gust...
pentru textul : confesiune deOK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
pentru textul : re-Facerea dee-o poezie care m-a cam chinuit pentru ca o simteam aproape fizic si de cate ori credeam c-am prins-o, imi tot scapa. ma-ntreb uneori daca n-ar fi mai usoara terapia conventionala. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume demultumesc, apreciez ca ti-ai facut timp si-ai citit.
stii culmea... melcul să plece de acasa...
pentru textul : spring time cassandra deiar primăvara mereu vine peste mine cu tăvălugul!
aprecierile voastre ma bucură nespus și mă încântă plăcut. vă mulțumesc!
pentru textul : Superstiție deInteresant, da. Ironia din începutul textului parcă nu prea merge cu finalul de la care așteptam altceva. Ce cred că este de reținut, ideea din: "...ziua... a mai trecut o dată "
pentru textul : Citymascope denu e cam prea inghesuit, cam prea deschis si cam fara vlaga?! pe tine te intreb de ce este experiment?
pentru textul : radiere dedom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
pentru textul : vis finit nedeterminist desunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică dehello!:) cuvintele 'înciudări' si 'neutralizarea' pot disparea deoarece dilueaza..textul se sustine mai bine fara. cheers!:)
pentru textul : Trafic deCorina
îmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deaici emoția „clasică” și expresiile insolite din postmodernitate duc la „un lucru bine făcut” împreună.
pentru textul : prezervativ detema singurătății. probabil una identitară pentru ăst „eu poetic”. de fapt, avem două biografii acare se intersectează. cea cotidiană și cea poetică. justificare și a apetitului postmodernului pentru cotidianul impregnat, contaminat de imaginar.
note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.
pentru textul : 3 zile în Paris deAm o senzație de fragmentare ireconciliabilă.
pentru textul : Cu o mână ridicată spre viitor deÎntr-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
pentru textul : umbre de castan deConsider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.
"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
pentru textul : Pussy deLeonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.
Ionuţ, scuze.
pentru textul : Canibalism liric demultumesc Ioana, ai dreptate ... o sa revin pe-aici cu uneltele de slefuit:) sarbatori cu lumina si tie!
pentru textul : mișcare în afara cercului de"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
pentru textul : Pulbere de stele deVirgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
pentru textul : delirice VI dete rog sa editezi si sa corectezi punctuatia in acest text
pentru textul : wind & change debine, Virgil, hai să așteptăm împreună. :))
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi demulţumesc pentru sugestie. Am să mă mai gândesc la asta.
P.S. Prenumele meu este Eugen. Iulian este prenumele tatălui meu.
Eugen
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deVă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
pentru textul : sinteze la perfect compus deCu multă stimă,
Raul
Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deva multumesc pentru eleganta comentariilor si delicatetea cu care lasat urme in cartea de impresii. si, ca sa nu plecati cu mana goala, va ofer cate un mar fiecaruia dintre voi, unul de aur, unul de sticla si altul de box, ce se potrivesc de minune cu ordinea in care ati ouat flori si mi le/ati pus in vaza. florile tale george si acum rad vesele ..iaca marul cel aurit si lada cea mica a bucuriei, tu andule... ia globul de sticla ..e un medium bun pentru gasit raspunsuri la intrebari iar dumneavoastra domnule titarenco, fiind atat de amator de vechituri, luati din talcioc o manusa roasa de box in care tocmai a fatat un soarece. poetica, Katya
pentru textul : solia unei stele de mare dePagini