mda, graba si nestiinta. Corectat. Placut sa vezi ca la atit se reduce un text.

erata : eu nu sunt dispusa sa disec ceea ce am scris...in cenaclurile adevarate unde am fost acest lucru era de prost gust...

e-o poezie care m-a cam chinuit pentru ca o simteam aproape fizic si de cate ori credeam c-am prins-o, imi tot scapa. ma-ntreb uneori daca n-ar fi mai usoara terapia conventionala. :o)
multumesc, apreciez ca ti-ai facut timp si-ai citit.

aprecierile voastre ma bucură nespus și mă încântă plăcut. vă mulțumesc!

nu e cam prea inghesuit, cam prea deschis si cam fara vlaga?! pe tine te intreb de ce este experiment?

sunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?

îmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.

note de lectura: perceptia textului ca o proiectie succinta 3D a celor trei zile la Paris, flash-uri vizuale, residuum spiritual al memoriei despre arta si om spectatorul, lectorul in raport/dialog cu arta/istoria/civilizatia autorul autodefinit intr-o noua teorie a mezomeriei, extrapolind filosofic.

Într-adevăr Mariana, mă bucură comentariul tău, scris cu un ochi de fin critic, dar şi cu empatie.
Consider că ai dreptate aproape în totalitate. Masca scafandrului se referea atât la înotul aproape de suprafaţă, nevoia de a ţâşni în libertate afară, cât şi la expresiile faciale ale emoţiilor menţionate în ultimele versuri. Dar este totuşi un clişeu în sine, cum au observat corect cei dinaintea ta şi am promis că îl voi schimba, acum mă ţin de cuvânt! Sugestiile tale sunt corecte şi mă voi gândi la ele, dar sincer nu pot renunţa la "sfântul" din soare. Nu m-am gândit la "Hora Unirii" :) Este vorba de sensul popular al cuvântului. Este totodată legat de asfinţit (la bunicii mei în sat se spune "asfinte soarele") şi de suferinţa persoanei din scaunul cu rotile.
Mă bucură mult faptul că am reuşit să las o impresie plăcută cu acest poem şi îţi mulţumesc mult pentru citatele din finalul comentariului tău, le păstrez lângă inimă.

ai postat mesajul de 10 ori sub tot atîtea texte, un gest cel puţin nepoliticos la adresa autorilor. de ce ai nevoie de confirmări Matei Hutopilă - cerute fără pic de demnitate - dacă eşti cel mai bun poet al acestei comunităţi(aşa cum declarai într-o postare tot aici pe H şi tot pe pagina altui autor)?
dacă ai texte “marcate ca inacceptabile” te-ai gîndit probabil că e timpul ca atitudinea ta să le ţină de urît. fie. primeşti un avertisment şi posibil să ne gîndim şi la un bonus pentru relaxare şi meditaţie.

Ionuţ, scuze.

"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.

te rog sa editezi si sa corectezi punctuatia in acest text

mulţumesc pentru sugestie. Am să mă mai gândesc la asta.

P.S. Prenumele meu este Eugen. Iulian este prenumele tatălui meu.

Eugen

Virgil pentru mine au fost foarte clare precizarile tale si iti multumesc pentru un punct de vedere cat se poate de sincer. Numai ca, vezi tu, suntem diferiti iar crestinismul a ales sa tina sub umbrela sa adevaruri dar si o multime de bazaconii. Cu "impulsul" acela nu m-am referit la nimeni in special deci nu ar fi trebuit sa te simti vizat. Tu vorbesti despre Ioan Botezatorul si despre Hristos si te consideri la fel de vrednic precum acestia in a evalua si judeca. Eu nu imi pot permite asta pentru ca am fost invatat sa pun mai inainte de orice smerenia si pacea, am fost instruit de ai mei parinti sa cred in Sfanta Treime, in Maica Sfanta, in sfinti si icoane. Nu vreau ca discutia dintre noi doi sa capete valente teologice pentru ca vorbim despre credinta si mai putin despre incercarea de rationalizare a acesteia. Ca se numeste scoala de duminica, adunare ori pur si simplu mesa nu are importanta din punctul de vedere al relationarii mele cu ceilalti pe acest site. Radu Gyr a scris si el poezie atunci cand era inchis. O poezie traita si plina de deschidere. Daca ai candva vreme cauta poeziile lui. Sunt deosebite.