e doar impresia mea, Silviu. mie îmi sugerează un harpon această sintagmă "cârligul din tâmplă". ceva nepoetic, dar tu ai înțeles asta, iar eu sunt subiectiv în percepere, cum altfel?:)
gând bun! om bun!
merci pentru textul "l'été indien". este de altfel melodia mea preferata (cintata de regretatul Joe Dassin) de la 20 de ani ca si de acum. Fiecare dintre noi are cintecul lui...
Bianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
Bine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
Reamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
am considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
Va multumesc tuturor pentru semnele mai mult sau mai putin generoase. Poate ca din afara felul meu de a scrie pentru unii poate parea patetic, smiorcait, o plingere de mila inutila in public. Din punctul meu de vedere imi asum si acest risc pentru ca pentru mine nu are rost o metafora care nu-mi spune nimic. Scriu din ce in ce mai rar si doar atunci cind am ceva de spus. Daca nu am nimic de spus atunci tac, pentru ca scriu ca un fel de sinucidere virtuala.
Margas sint din ce in ce mai amuzante interventiile tale.
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
de asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
Adrian, nu este vorba daca acea fotografie era sau nu acceptata de hermeneia. problema nu a fost pusa asa; chiar era selectionat textul pentru pagina sectiunii respective. pur si simplu, photobucket.com nu mai permitea vizionarea ei fiind incalcate conditiile impuse de photobucket.com si mentiunea aparea ca atare, mai putin imaginea.
domnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
Un poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
Nu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
Nu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e doar impresia mea, Silviu. mie îmi sugerează un harpon această sintagmă "cârligul din tâmplă". ceva nepoetic, dar tu ai înțeles asta, iar eu sunt subiectiv în percepere, cum altfel?:)
pentru textul : insomnie degând bun! om bun!
un poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
pentru textul : Scrum (XIV) deIntim, delicat şi introspectiv, chiar dacă într-o manieră mai paasivă.
pentru textul : nopți de ianuarie deAş evita "pui de căţel" şi "covata neagră a nopţii". Finalul e pe gustul meu.
merci pentru textul "l'été indien". este de altfel melodia mea preferata (cintata de regretatul Joe Dassin) de la 20 de ani ca si de acum. Fiecare dintre noi are cintecul lui...
pentru textul : flash back deBianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deBine ai revenit, Dorina! (și cu text, și cu comentarii)
pentru textul : lordul banal deReamintesc un paragraf din regulament în care se precizează că trebuie să prezentăm motivația evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”, mai ales că, înainte de a face click pe ultimul buton de acordare a peniței, este afișat un text scris destul de mare și anume: Asigură-te că ai explicat rațiunea acordării în comentariul făcut. Este bine, și necesar, atât pentru autorii textelor evidențiate, cât și pentru ceilalți lectori.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deTocmai de aceea e cu atât mai surprinzător. Puteai aștepta două zile. Pentru că era vorba de principiu.
pentru textul : de regăsire deStefan, corecteaza titlul, te rog.
pentru textul : oraşul simţit demutlumesc Virgil de trecere şi comentariu.
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic decinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! deMultumesc pentru atentie. Nici eu nu mai sunt asa convins de text cum eram aseara cand l-am scris. Sa mai aud o parere, ceva, totusi. O zi buna!
pentru textul : căsătoria este sfântă, da deUn text care evocă inocenţa de pe poziţie subiectivă. Atmosferă, sensibilitate, tact, talent - aşa cum ne-ai obişnuit.
pentru textul : Oblică de„pe care el le-a făcut” - „pe care el nu le-a făcut”
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. de"mi-a plăcut rău de tot"... da' cum nu?
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deam considerat ca nu este cazul sa intervin sub comentariul pe care l-ai lasat sub textul lui Stefan; insa aici lucrurile se schimba... acesta este un avertisment. ce bine ar fi fost daca renuntai la paranteza aceea!
pentru textul : preludiu în roșu demultumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deVa multumesc tuturor pentru semnele mai mult sau mai putin generoase. Poate ca din afara felul meu de a scrie pentru unii poate parea patetic, smiorcait, o plingere de mila inutila in public. Din punctul meu de vedere imi asum si acest risc pentru ca pentru mine nu are rost o metafora care nu-mi spune nimic. Scriu din ce in ce mai rar si doar atunci cind am ceva de spus. Daca nu am nimic de spus atunci tac, pentru ca scriu ca un fel de sinucidere virtuala.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deMargas sint din ce in ce mai amuzante interventiile tale.
am rezerve față de folosirea lui „ameliorînd”. sună prea tehnic.
pentru textul : Încă nu mă vezi dede asemeni rima involuntară „nea” și „grea” din final dezavantajează.
ar mai fi și alte obervații dar voi mai citi.
Adrian, nu este vorba daca acea fotografie era sau nu acceptata de hermeneia. problema nu a fost pusa asa; chiar era selectionat textul pentru pagina sectiunii respective. pur si simplu, photobucket.com nu mai permitea vizionarea ei fiind incalcate conditiile impuse de photobucket.com si mentiunea aparea ca atare, mai putin imaginea.
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deAm reținut Virgil. Voi medita mai mult la ceea ce afirmi prin crezul tău artistic: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”
pentru textul : poftiți la marea târguială dedomnule profet, stiti ca sunt o persoana amuzanta si imi place sa rad alaturi de ceilalti. acum un gand nastrusnic -cred ca e de la frappe- ma determina sa vizualizez scena descrisa de dvoastra. intr-adevar, in viata, tot ce e dramatic are si o parte optimista. pesimist nu e cel care vede jumatatea goala ci acela care nu vede paharul. insa efortul meu e spre placerea cititorilor. fiind o comunitate, ei devin, incet-incet, asa cum spuneti dvs, "dragi". iar de la chei nu ma dau inapoi, dupa cum se stie. iar in privinta publicarii, cred ca va fi o carte bine legata, cand va fi si daca va fi. dar mi-a placut interventia dvs. sincer. actaeon, ma bucura prezenta ta constanta aici din ultimul timp. este o cheie buna, desi, ptr cei neinteresati de angelologie si hermetisme, o interpretare la indemana poate fi si cea sociologica. nu-i asa ca sunt amuzant? va multumesc
pentru textul : crucile deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deUn poem pe gustul meu cu tot cu final. În special finalul mi-a plăcut pentru că are legătură cu întregul. Şi pentru că ar mai fi "plicul acela timbrat". Aş renunţa la paranteză şi la puncte, puncte în totalitate şi fără pic de regret.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deNu este de cutia cu nisip.:)
Mai scrie aşa!
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
pentru textul : Alétheia demultumesc de rezonanţa la simplitate și feminin ... am corectat mânecile :)
pentru textul : scenografia unei iluzii dedacă mărturisești că ești un mare păcătos... întoarce-te cu spatele... se vor găsi destui care să te aline...
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână dela mine apare lipsa in comentariu. nu ma pricep.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deam eliminat portiunea aceea. aveai dreptate
pentru textul : dimineți kafkiene I deNu știu de ce ți s-au părut atât de agitați polițiștii lângă monumente la Acropole (eu nu a observat acest lucru m-au preocupat mai mult nuanțele înserării), oricum nu a plecat nimeni de acolo cu vreo coloană în spate...Legenda spune că în fiecare noapte se lasă o basculantă cu pietricele pe ici pe colo să își strângă tot turistul a doua zi un suvenir. Revenind la redactori, editori, moderatori etc.: nu trebuie să confunzi rolul unui editor cu cel al unui redactor; există aspecte ademănătoare dar acestea nu generează, nu trebuie să genereze confuzii. Un redactor poate pune punctul pe "i" și schimbă el un text sau discută ore în șir cu autorul; asta o poate spune mai bine cineva care a trăit în culisele unei redacții. Un editor de acest gen, virtual (ce pare de multe ori pisălog, insuportabil și arogant) mai puțin, din mai multe motive. În ceea ce mă privește, în primul rând timpul nu îi permite de multe ori acest lucru, de a trece în revistă tot ceea ce se scrie și de a le analiza în detaliu. Așa cum remarca cineva, pun de multe ori diagnosticul dar nu ofer și tratamentul. Poate dacă aș face o linie on-line, în care să analizez 24 din 24 fiecare text, mi-aș face și prieteni printre nemulțumiți. Ceea ce am îndrăznit eu să îți spun să zicem că se datorează unei experiențe de cenaclu cel puțin. Nu desființez nimic, departe de mine acest gând, din ceea ce ai scris, doar ți-am spus să revii, să refaci, să cizelezi pasaje, tu însăți, nu eu. Cât despre audiență, nu te îmbăta cu apă rece. Dacă ai transla într-un cenaclu real fenomenul ți-ai da seama singură de ce se întâmplă asta privind chipurile celor care te ascultă/citesc. Cât despre chenzine și penalizări, ei bine, nu e cazul nici la tine nici la mine. Revenind la text: lasă-l câteva zile deoparte...citește puțin din proza lui Vasile Voiculescu sau poate din Felix Aderca, sau cu totul altceva. Activează-ți ochiul critic, citește-l ca și cum l-ar fi scris altcineva și trebuie să îi dai o notă de trecere... S-ar putea să îmi dai dreptate într-o zi. Cu prietenie, Aranca.
pentru textul : Satul din vale dePagini