aveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
niște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
Mulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
îţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Mie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
anca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
Domnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
Da. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
subscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
Trebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
Te înșeli, frământarea trebuie să fie în tine, tu față de tine să aduci ceva nou, nu în grup. Lucrează intens și textele nu vor avea niciodată sclipire de geniu. Fleming a plecat în concediu, apoi a descoperit penicilina. Noul este sau nu este în tine. Dacă îl cauți prea mult, blochezi sinapsele (subconștientul - știi tu).
universul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
mulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
poemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Valabil si pentru tine Yester. Esti irecuperabil.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAsta dacă luăm în cinsiderare doar părțile referitoare la concizie, ironie și satiră... :-) Am eșuat în a-ți regăsi vocea aici, maestre.
pentru textul : Pe Bulevard deaveam nişte nelămuriri legate de peniţe, biografie dar m-am lămurit citintind comentariile, vă felicit pt tot ce faceţi domnule Virgil şi vă urez un an nou plin de bucurii, succese, inspiraţie în poezie şi la mulţi ani fericiţi alături de familie şi cei dragi.
la mulţi ani tuturor colegilor
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deniște cai își sparg genunchiul în mine îi închid între pleoape și merg mai departe mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu este ceea ce remarc si imi place in poem. observ, de asemenea, ca declarativa propozitie a faptului ca autorul nu se considera poet este rupta de contextul si continutul poemului. un poem, de altfel prin figuile de stil folosite la tot pasul "se cațără lepra cuvintelor", "cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt", " sînt colivia cu lacăt și stele", dovada a unui om care a muncit cuvantul, aici, insa, nu suficient.
pentru textul : eu nu sînt poet deDe revăzut "abea" și punctuația.
pentru textul : Boală deMarina,iti multumesc de citire si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Cerc deMulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
pentru textul : puloverul (the end) deVlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deîţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.
argumente, alina, argumente. din nou, spre deosebire de alte locuri, noi aici gindim nu agonizam. hermeneia nu e partid politic; faptul ca tu esti sau nu de acord este in esenta absolut irelevant daca nu vii cu argumente inteligente. iar cind spui ca tragi concluzii pe baza de fragmente asta te descalifica si mai mult ca interpret al unui lucru. parerea mea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dee o atmosfera coplesitoare de dezolare aici, de absenta a binelui si-a umanului.
Prutul sau Styxux - acelasi rau, aici...
mi-a placut. m-a facut sa inghet, dar mi-a placut.
pentru textul : în vama de la oancea deoricum, o lectura placuta si primavaratica din mai multe puncte de vedere
pentru textul : înmugureşti decred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
pentru textul : Tot Ce Am Adus deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Mie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
pentru textul : Swedish blue deanca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
pentru textul : confesiune deCliseistic, predictibil si lozicard :)). Ia scrie tu Virgil, textul cu "caut femeie", sa vedem cum iese. :P
pentru textul : Blind date demargas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDomnul Oana, eu nu stiu ce probleme ai dumneata dar observ si eu unele lucruri. Observ de exemplu ca te comentezi numai pe dumneata. Observ ca te legi de motto-urile altora fara sa spui de ce si fara sa explici de ce nu esti de acord cu ele. Observ ca ai senzatia ca cineva vrea sa te scoata afara de pe hermeneia si alte aberatii din astea. Eu sint ceva mai putin "soft" decit Bianca. Si am sa ti-o spun franc: Scrie bine (elitist sau cum vrei sa ii spui) si ai sa ai zile multe si multe aprecieri pe Hermeneia. Scrie prost si vei avea zile grele. Pentru ca aici tragem cu prastia in tot ce e slab si nu are vlaga. Acum sa nu ne intrebi de unde descoperim noi ca e slab si nu are vlaga pentru ca daca are vlaga poate sa stea in doua picioare si sa se apere. Daca nu poate, cade. Deocamdata dumneata inca nu ai postat mult pe Hermeneia dar din punctul meu de vedere nu prea au depasit nivelul mediocru textele. Vom vedea ce va urma. In ce priveste modul cum functioneaza Hermeneia sau ce criterii are parerea mea este ca deocamdata nu te-am intrebat ce parere ai si deci probabil ca nu ne intereseaza. Cind ne va interesa te asigur ca am sa te intreb personal. Asa cum am facut-o cu altii. Dar deocamdata nu. Asa ca banuiesc ca iti dai seama ca e polticos sa le pastrezi pentru tine. Asa cum functioneaza Hermeneia si principiile pe care le are in prezent cred ca este destul de bine si printre altele realitatea o confirma.
pentru textul : a catedralei grea singurătate demai sunt typo....textul lasa de dorit, la fel titlul.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani depoemul mi se pare ok, titlul însă e aiurea de tot
pentru textul : starea mea de poet deNicholas, diminutivul rochiei m-a pierdut printre falduri:)
pentru textul : o singură frază dee o femeie serioasa, ce Dzeu...?! altfel, imi place cum curge poema.
Da. Hai să te scot din ceață! Este vorba despre un răspuns (epopee... fără nota peiorativă, doar ca întindere :)) și foarte amuzant:""Gheorghiță a plecat însoțit de cal la tîrg." ) care m-a făcut să mă gîndesc că ar trebui să citesc pînă crăp ca să fiu eu mai sigură că nu greșesc ("Grey surprise": comentariul meu și reply-ul tău). De asta am pomenit de "obsesia" mea...sub influența răspunsului tău..."cu care" sunt de acord chiar dacă nu în totalitate...deoarece pentru orice lege există și cazuri care ies din tipar. De exemplu, pentru mine era chiar nedigerabil în contextul ăla, era ca un verde fosforescent de care te doare între ochi. De asta zic, hăt departe, poate am fobii... O să mai reflectez și ai să observi dacă a avut vreun efect în comentariile mele ce or să vină! Stai că vin! :)) Cu aceeasi prietenie, LM
pentru textul : psalm desubscriu la ce a scris Adrian. și am ororare să îi văd pe editori „încolțiți” pentru că e absolut nedrept. dacă vreunul face o greșeală o putem îndreota dar convingerea mea este că niciunul dintre ei nu este rău intenționat. dimpotrivă. apoi ar trebui să ne rezumăm doar la ce se petrece aici și să nu transferăm situații personale sau alte incidente din exterior spre interiorul site-ului (sună cam aiurea ce am scris dar pricepeți voi ce am vrut a spune). some people really need to get a life. convingerea mea este că dacă ne-am strădui fiecare să respectăm nu numai regulamentul dar și „common sense” ne-am scuti reciproc de multe necazuri. cred de asemenea că ar fi preferabil să mai renunțăm la drame, istericale, quasi-șantaje, manipulări și alte folosiri bezmetice ale regulamentului sau a altor situații. am mai spsus-o și o repet: dacă am folosi numai 10% din toată energia asta emoțională ca să scriem poezie sau proză probabil că ar fi mult mai benefic.
pentru textul : Mişu forever deTrebuie să mărturisesc că am citit de două ori comentariul tău şi încă sunt confuz. Am să răspund la unele chestii pe care am pretenţia că le-am pătruns.
"ce de-a personaje real-imaginare" - nu ştiu dacă "personaje". Să spunem, mai degrabă, ipostaze. Nu neapărat ale mele (legat de acest fapt, aş amenda, în genere vorbind, graba de-a confunda eul cu autorul - asta ar insemna că poezia de idei nu mai e posibilă). Si nu sunt multe ipostaze, ci două: a omului prin care se rătăceşte şi a rătăcitorului, deşi pe aceasta din urmă e concentrat textul.
Textul nu este o pleiadă, ci un tot unitar şi stilistic care se derulează logic până si dpdv artistic. Şi nu e vorba de momentul îndrăgostirii - pentru că atunci aş fi scris de rai. :).
Plecând de la prolog - "omul e un loc periculos", totul urmează firesc din perspectiva rătăcitorului prin om: "geneza" (ce se întâmplă când te rătăceşti într-un om - aici e treaba fiecărui cititor de-a dezlega "rătăcirea"), geneză care se lasă cu potop, apoi "frigul", rezultat din umezeală, apoi "îngheţul" şi tot aşa, fiecare fragment fiind susţinut logic, ideatic şi artistic. Partea cu italic aparţine "rătăcitorului" si se vrea un soi de jurnal, iar finalul încheie totul rotund: "omul e un loc periculos (prologul)--> dacă te rătăceşti în el, ajungându-i, târziu, în piept (cuprinsul) --> dacă ai mai urca puţin, ar putea să te scuipe (epilogul).
Concluziv, s-ar putea spune că e o alegoriei a rătăcirii printr-un om, din perspectiva rătăcitorului şi a stărilor acestuia (frigul, canicula, foametea etc).
pentru textul : Primul infern deTe înșeli, frământarea trebuie să fie în tine, tu față de tine să aduci ceva nou, nu în grup. Lucrează intens și textele nu vor avea niciodată sclipire de geniu. Fleming a plecat în concediu, apoi a descoperit penicilina. Noul este sau nu este în tine. Dacă îl cauți prea mult, blochezi sinapsele (subconștientul - știi tu).
pentru textul : downtown deuniversul uman stabilindu-se pe conturul nostru. ne vom intalni cu ei - poetii albi - in astral adunand in noi dorinta de a roti mereu si mereu universul cuvintelor. tacerea sa ne fie regasire dupa zbaterea de aripi a intrebarilor. acolo, in coltul acela de lumina, oamenii toti vor purta pe umeri praful auriu din clepsidra. pentru ca vor ajunge sa priveasca, vor ajunge sa inteleaga. eu voi cere mai departe alte minute. regasire, Ela, si o calatorie spre miraj. multumesc.
pentru textul : concert fără orchestră și pian demulțumim, gabi pentru aceste articole atît plăcute cît și interesante. Poate o scurtă prezentare (introducere, comentariu, etc) ar fi ceva ce ar atrage și mai mulți vizitatori ai paginii.
pentru textul : Elene Usdin : fotografie --- muzica : Jan Garbarek deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
poemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
pentru textul : crucile dePagini