Text bun, scris in forta, o palma peste falca destinului. Nu sunt de acord insa cu exprimarea "orice armistitii", are in ea o fortare combinatorie si o limba peltica zic eu inutila, "oricare armistitiu" cred ca are mai multa putere de expresie. Niciun erou pentru vreun mausoleu, doar un leu (nou) pentru orice atheneu :-) Bobadil.
dom'le eu as putea spune ca textul in intregime e de o mediocritate debordanta dar nu am sa ma leg de asta am sa ma leg de repetitia deranjanta de-a dreptul a imaginii "praful stelelor" - apare de trei ori. de asemeni exprimarea "când zborul e plutire și nu zbor" suna total aiurea. finalul "decor cu ingeri", care probabil ca ar putea functiona si ca titlu e de-o induiosatoare si siropoasa platitudine
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
Younger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
Mi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
...observ la tine, Cami, o schimbare de stil, după opinia mea, benefică ție. parcă e un nou mod de a te regăsi în cuvinte. îmi place. vei găsi cu siguranță destule idei generoase pentru că sunt în tine. atent, cu gânduri bune, paul
În câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
golite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pletele strans impletite
cum funiile peste trup
valurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
zece pasari
au ciocuri foarfece
coboara
zece degete ale poemului
se dezmortesc
mangaie cerul
o pecete de foc acopera gaura neagra
visez colorat
Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
cînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
Mersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
...măi mie-mi place titlul de mor. știu, nu e o exprimare academică, dar am revenit să citesc poemul de vreo patru ori din pricina titlului. mă fascinează:)! și îmi mai plac versurile: Pentru că în agenda ta copertată ploaia asta e doar o ploaie și nimic mai mult, am hotărât să îți las un bilet sub ușă și să plec: corelate cu O să te învăț cândva- ți-am promis cum se strâmbă copiii și de ce. ai tu ceva al tău... în rest... Luminița a punctat și vezi că foarte bine intenționat a făcut-o. a...dumnezeule, cum era să uit... și versul acesta îmi cade bine: Îți mulțumesc că ai ochii mari cu gânduri bune, subiectiv precum veșnic, paul
paulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
Margas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
nimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
Citit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
Gorune, multam mult pentru semnul de apreciere, inutil insa sa-ti mai precizez ca eu astept partea cu Aristotel :-) Insa cea mai mare surpriza mi-ai facut-o cu Ienachita Vacarescu, chiar mi-ai amintit... Emile, ca sa vezi mie mi se pare ca tocmai partea "banala" si "amuzanta" a poemului (cum bine o caracterizezi) contine cele mai multe idei. Asta si daca ar fi sa le luam in considerare doar pe cele care au stat la baza construirii acceleratorului de particule. Finalul, dupa mine, este unul destul de cliseistic, spun asta pentru ca nu m-a intrebat nimeni. Multumesc pentru lectura, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Text bun, scris in forta, o palma peste falca destinului. Nu sunt de acord insa cu exprimarea "orice armistitii", are in ea o fortare combinatorie si o limba peltica zic eu inutila, "oricare armistitiu" cred ca are mai multa putere de expresie. Niciun erou pentru vreun mausoleu, doar un leu (nou) pentru orice atheneu :-) Bobadil.
pentru textul : nici un erou pentru mausoleu dee un stil
de a afla de la altul cum o face el. eu comentez, modific, parca devenim un creier.
pentru textul : ultimele zile deapoi neah...
dom'le eu as putea spune ca textul in intregime e de o mediocritate debordanta dar nu am sa ma leg de asta am sa ma leg de repetitia deranjanta de-a dreptul a imaginii "praful stelelor" - apare de trei ori. de asemeni exprimarea "când zborul e plutire și nu zbor" suna total aiurea. finalul "decor cu ingeri", care probabil ca ar putea functiona si ca titlu e de-o induiosatoare si siropoasa platitudine
pentru textul : Decor cu îngeri des-a rezolvat
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dete rog sa imi spui daca mai ai probleme
poemul este ok, cam old fashioned dar ok
pentru textul : Nu doar aripile înalță deultimul vers complet ratat
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
pentru textul : Piața Universității. Remember deDa, multumesc, si pe mine mine mă ajuta. S-a mai dus din curgerea ca de film, e mai concis, poate mai de impact. Ok, mersi mult!!:)
pentru textul : auto - market deYounger Sister, te rog încă o dată să faci un comentariu doar dacă ai ceva de spus (nu contează că ești apreciativă sau nu) la adresa unui text, fără ironii, insinuări și bășcălii.
pentru textul : avon cosmetics deAm fost contactat de cenaclul RefleXos. Te rog caută-mă pentru detalii la adresa de mail din profil.
Se pare că adresa ta nu e validă.
Toate cele bune!
pentru textul : Premiile "RefleXos" dezi de moină-
din ultimul ţurţure
picură soare
bătrânul închide greu
umbrela ruptă în colţ
.................................................
zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
în grădina bunicii
pentru textul : Renga deghiocei tot mai galbeni
Mi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
pentru textul : scrisoare de adio deVirgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie de...observ la tine, Cami, o schimbare de stil, după opinia mea, benefică ție. parcă e un nou mod de a te regăsi în cuvinte. îmi place. vei găsi cu siguranță destule idei generoase pentru că sunt în tine. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cascade deÎn câteva zeci de ani, cuvinte precum hău, pântece, nămol, vor fi... arhaice. Prăpastie sau abis, placentă și noroi le vor lua locul. O spun cu durere, nu e un reproș. Nămolul după ploaie a fost pentru mine plastilina copilăriei. Exprimare labirintică, atmosferă onirică, glazură creaționistă, s.a.m.d. Rămân cu un soi de nostalgie post partum după lecturarea textului tău. S-auzim de bine!
pentru textul : Seara întâi depardon am uitat principalul
golite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pletele strans impletite
cum funiile peste trup
valurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
zece pasari
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deau ciocuri foarfece
coboara
zece degete ale poemului
se dezmortesc
mangaie cerul
o pecete de foc acopera gaura neagra
visez colorat
Cristina, tocmai îți citeam comentariile și nu mă puteam abține să nu zîmbesc. am senzația că tu nu îți dai seama că e cam ridicol să te auto-gratulezi. evident, fiecare poate scrie despre sine cum vrea și ce vrea. e țară liberă. dar ce e ridicol se vede. și nu, nu e mai bine ce ai scris tu. măcar și dacă numai de dragul chestiei ăleia „cînd doi îți spun că ești beat”. dacă ți-au mai spus și alții,... probabil că ar trebui să îți dea de gîndit. evident, nu e obligatoriu.
pentru textul : ie de zi lucrătoare decînd scrii „vremea facerii”... cam 50-70% din populația normală a planetei se gîndește la ce scrie în biblie în cartea genezei. asta indiferent dacă tu te-ai referit sau nu la acest lucru. e cam greu să spui că te-ai referi la „o vreme oarecare a facerii” cînd termenul e deja consacrat. iar vremea asta „a facerii” este oarecum sinonimă cu începutul. asta ca să nu spun că nu prea poți să o faci sinonimă cu mijlocul sau cu sfîrșitul. it's common sense. deci, a spune „vremea facerii de la început” este pur și simplu pleonastic.
și n-are importanță cît de „pentru vibraţia sufletului” scrii tu aici, tot pleonastic este. mi se pare fundamental aiurea să sugerezi că a vorbi „pe limba sufletului” ar putea fi, vezi doamne, agramat sau ilogic. numai asa... de amoru' artei. că dacă ar fi așa atunci și scîrțîitul unei roți de camion sau răgetul unui măgar ar deveni poezie. sau icnetele unei femei la naștere (că tot făcusei aluzie). dar nu sînt poezie. pe bune, crede-mă.
deci, cu siguranță tu poți să faci ce vrei și să crezi ce vrei. dar nu cred că poți invoca „poezia” pentru aiureli. că nu ține. părerea mea.
andreea, prima strofa mi a dat increderea ca voi citi ceva bun, ceva minunat. Apoi, incepand cu a doua, am inceput sa cred. Nu stiu de ce sfarsitul a venit fara de veste...
pentru textul : Teenage angst deMedeea, multumesc pentru trecere si apreciere. Eu cred ca sunt ceva probleme in strofa a doua, dar inca nu stiu prea bine ce si cum sa schimb.
pentru textul : poem cu verbe proaste deMersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
pentru textul : beautyland dela inceput, am avut senzatia ca voi citi ceva frumos. dar finalul....s a vrut o ironie sau...
pentru textul : carnețel de...măi mie-mi place titlul de mor. știu, nu e o exprimare academică, dar am revenit să citesc poemul de vreo patru ori din pricina titlului. mă fascinează:)! și îmi mai plac versurile: Pentru că în agenda ta copertată ploaia asta e doar o ploaie și nimic mai mult, am hotărât să îți las un bilet sub ușă și să plec: corelate cu O să te învăț cândva- ți-am promis cum se strâmbă copiii și de ce. ai tu ceva al tău... în rest... Luminița a punctat și vezi că foarte bine intenționat a făcut-o. a...dumnezeule, cum era să uit... și versul acesta îmi cade bine: Îți mulțumesc că ai ochii mari cu gânduri bune, subiectiv precum veșnic, paul
pentru textul : Bilet sub o ușă depaulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
pentru textul : caut femeie deMargas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) denimic nou sub soare, doar modul în care noi ne raportăm la toate cîte sînt de exemplu, Gabriel Garcia Marquez într-un moment asemănător gestului lui Niobe, lăsa în urmă o scrisoare care a fost difuzată și pe Internet și care începea cam așa: "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cîrpă și mi-ar dărui o bucățică de viață probabil că n-aș spune tot ceea ce gîndesc, însă în mod categoric aș gîndi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică. Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegînd că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge cînd ceilalți se opresc, m-aș trezi cînd ceilalți dorm. Aș asculta cînd ceilalți vorbesc și cît m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsînd la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul. Doamne Dumnezeul meu dacă aș avea inima, aș grava ura mea peste ghiață și aș aștepta pînă cînd soarele răsare. Aș picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele și un cîntec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lui, aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul în tandrețea petalelor... Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață... N-aș lăsa să treacă nici o zi în care în care să nu le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie și pe fiecare bărbat spunîndu-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aș demonstra cît se înșală crezînd că nu se mai îndrăgostesc cînd îmbătrînesc, neștiind că îmbătrînesc cînd nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrîni i-aș învăța că moartea nu este totuna cu bătrînețea, ci cu uitarea. ----------------------------------------------- Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gîndești!"---------------------------------------- Pentru mesajul transmis, pentru diminețile de zirconiu și în virtutea raportului amintit las această peniță deși o peniță de aur pe un text al poetului Virgil Titarenco pare un fel de un fel de Stradivarius la Stradivarius :).
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ detextul începe bine (primele două versuri) dar sfîrșește relativ melodramatic și desuet.
pentru textul : încotrova deîncerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
neverending, vocea ta poetică este una care merită ascultată cu atenție, ai un spus dominat de o anume vibrație care pe mine una mă apropie, în poezia aceasta imaginea dealului cu rufe albe în vânt are o plasticitate care definește întregul text, părerea mea, depășești lirismul feminin de circumstanță, cred că reușești să dai contururi ferme și atrăgătoare ideii
pentru textul : vorbește-mi în rusă deCitit şi aici. Mă deranjează unele treceri ale povestitorului din planul narativ în planul real, prin acele adresări directe cititorului - dau un aer de neverosimilitate. Tot prin zona asta, cred c-ar trebui să te hotărăşti - ori autor omniscient, ori narator-personaj, ori narator simplu. Punctuaţia textului ar trebui revizuită.
Bun. Sincer, mă pregăteam să spun că nu voi continua lectura, însă finalul acestei părţi, plin de msiter, aproape s.f., m-a făcut să mă răzgândesc.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (2) deîmi place echilibrul pe care îl reușește strofa din mijloc între cele două perspective „of your mind” and „between your toes”.
pentru textul : Time deGorune, multam mult pentru semnul de apreciere, inutil insa sa-ti mai precizez ca eu astept partea cu Aristotel :-) Insa cea mai mare surpriza mi-ai facut-o cu Ienachita Vacarescu, chiar mi-ai amintit... Emile, ca sa vezi mie mi se pare ca tocmai partea "banala" si "amuzanta" a poemului (cum bine o caracterizezi) contine cele mai multe idei. Asta si daca ar fi sa le luam in considerare doar pe cele care au stat la baza construirii acceleratorului de particule. Finalul, dupa mine, este unul destul de cliseistic, spun asta pentru ca nu m-a intrebat nimeni. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : urme dePagini