Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
nu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
da, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
poemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
Sunt greseli care imi scapa pana si la a zecea corectura. Mai am mult de lucrat, stiu. Asa ca-ti multumesc pentru ca mi-ai atras atentia si sper s-o faci si pe viitor. Mai am pana ajung departe, dar macar daca tot ajung (cine stie) s-o fac cu pasi trainici.:)
La fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
Faina idee de colaj de idei, de imagini, chiar un pastel reusit. Cel putin la mine a ajuns imaginea compozita a acestor versuri pline de fantezie. Un poem cat se poate de vizual, o multime de tablouri frumos redate in cuvinte, remarc. Imi place si feminitatea versurilor, ygrene scrie din inima ei de femeie baletand peste o panza. Felicitari. Andu
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
nu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
Andu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
M-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
Şi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
nu stiu ce inseamna "vreo chestie de-a lui ex-Gates" despre semnul cu pricina am mai explicat de citeva ori pina acum dar se pare ca nu ai fost pe faza. este vorba de un mod in care imi notez eu textele care nu au fost postate aici pentru prima data pentru a fi diferentiate de celelalte. in esenta are importanta numai pentru mine. in ce priveste "daltile" mie imi place cum suna si prefer sa le las acolo. iar daca aceasta ti se pare un argument superficial te asigur ca la fel de neconvingator mi se pare si argumentul tau. mai ales ca la urma urmei sint doi ochi si ar fi sunat total aiurea dezacordul iar optiunea "dalta privirii tale" nu mi s-a parut suficient de... incisiva.
eu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
Adrian, am citit comentariul tău, pe care îl apreciez în mod deosebit. Te rog postează-l ca text separat, un eseu la sfârșitul căruia aș dori să aflu părerea ta despre aceste probleme. Am selectat mai jos ceea ce mi se pare interesant de discutat: - "textul electronic are o viata efemera - el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. - As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. - Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? - De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". - Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? - Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. - Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba?"
Mulțam de trecere. Ce înțelegi totuși prin mediu? Și mie mi se pare începutul mai reușit decât restul. Ideea cu mezinul nu mi-a venit decât abia după ce am terminat de scris poezia, care inițial avea puțin altă formă... dar toate textele mele sunt încă în lucru.
nu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
pentru textul : asfaltul cărților cu artere denu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deda, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.
pentru textul : Trăiesc zilele fericite ale vieții mele, Julietta depoemul sună a amenințare gândită dar nemărturisită. felul în care l-ai conceput este direct și crează imaginea clară a bărbatului care soarbe femeia cu privirea. un poem voluptos, aș zice, dar reușit în această idee.
pentru textul : (hai, vii?) deSunt greseli care imi scapa pana si la a zecea corectura. Mai am mult de lucrat, stiu. Asa ca-ti multumesc pentru ca mi-ai atras atentia si sper s-o faci si pe viitor. Mai am pana ajung departe, dar macar daca tot ajung (cine stie) s-o fac cu pasi trainici.:)
pentru textul : Between the bars deLa fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) detextul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deDacă ne gândim la prea multe lucruri când facem dragoste, s-ar putea să nu mai facem. Adică, să devenim impotenţi.
pentru textul : Când fac dragoste deah! ce inceput! direct cu greii!!! lipseste Aranca. Oare, de ce?
pentru textul : Răstălmăcire deda Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp deNu stiu! Nultumesc de-ntrebare. Dar, da-mi voie sa-ti urez, inca o data, Sarbatori Fericite!
pentru textul : Între două tăceri deFaina idee de colaj de idei, de imagini, chiar un pastel reusit. Cel putin la mine a ajuns imaginea compozita a acestor versuri pline de fantezie. Un poem cat se poate de vizual, o multime de tablouri frumos redate in cuvinte, remarc. Imi place si feminitatea versurilor, ygrene scrie din inima ei de femeie baletand peste o panza. Felicitari. Andu
pentru textul : gândul copilei urzește feerii deEu zic sa iti editezi imaginile ca sa nu fie necesara bara de scroll orizontala.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna denu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
pentru textul : despre o femeie goală deminunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
pentru textul : poetul I deun personaj fabulos. umor spumos.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deAndu, te-am urmărit cu atenție în multe locuri și-mi inspiri încredere. Trebuie să-ți dezvălui că habar n-am în ce măsură încercările mele se vor creații literare. M-am obișnuit să-mi aștern gândurile, poate dintr-o frustrare , cum spuneai chiar tu și, să vi le ofer spre eliberarea-mi. Drept este că mentalul meu cere o față comercială acestor texte (fiindcă vreau să fiu sincer); ar fi absurd, trezindu-mă cu treizeci de foi în brate să spun "le-arunc", motiv pentru care activez pe cateva site-uri și de curând și aici în "groapa cu lei (grei)". As avea nevoie de o sinteză: cui ne adresăm pentru a ști cum o facem? Tu mă poți sprijini! Și nu-mi mai spune "alpinistule", că acum mie frică sa mă urc și pe scară. Îndrăznesc să te-ntreb dacă vrei să primești adresa mea de messenger, pentru a-mi dezvolta câteva aspecte. Respect.
pentru textul : Mă piere povară deM-a atras titlul, că tot am ceva în ultimul timp cu scrisorile. Iar septembrie e luna în care tristeţile şi bucuriile se rotesc într-o ameţeală continuă.
pentru textul : corespondență de septembrie deŞi ce am găsit după titlu m-a pus pe gânduri ( e un compliment ). Cuvinte precum ciorile, paharul, vinul, foile îngălbenite, rafturi, papuci, deţinuţi devin simboluri realizând un fel de schelet pe care se aşază un voal fin de simţăminte oarecum triste, un fel de dezamăgire, de neputinţă.
Prezenţa lui Dumnezeu într-un pahar de vin la final de octombrie poate fi şi ironie, şi amăgire, şi dezamăgire. Aici face atingere cu un concept care îmi place mult: Dumnezeu nu trebuie să rămână închis în biserică, ci trebuie luat şi dus la ,,deţinuţii" lumii.
Versul ,,ţi se mai înroşesc ochii dar n-ai unde să te duci" pare să fie pivotul poemului alături de ,,dar se pare că numai tu ai rămas pe afară".
Apreciez firescul discursului liric!
Şi, da, am rămas şi eu privind îndelung la ,,paharul cu vin"...
" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here denu stiu ce inseamna "vreo chestie de-a lui ex-Gates" despre semnul cu pricina am mai explicat de citeva ori pina acum dar se pare ca nu ai fost pe faza. este vorba de un mod in care imi notez eu textele care nu au fost postate aici pentru prima data pentru a fi diferentiate de celelalte. in esenta are importanta numai pentru mine. in ce priveste "daltile" mie imi place cum suna si prefer sa le las acolo. iar daca aceasta ti se pare un argument superficial te asigur ca la fel de neconvingator mi se pare si argumentul tau. mai ales ca la urma urmei sint doi ochi si ar fi sunat total aiurea dezacordul iar optiunea "dalta privirii tale" nu mi s-a parut suficient de... incisiva.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deeu nu am șters niciun text din pagina mea. De acest lucru te asigur. La mine în pagină, acum, nu figurează prima variantă a textului postat de mine în data de 15.06.2013, în jurul orei 14. Am descoperit că textul fusese radiat după ce mă întorsesem de la Brașov, duminica, la prânz. Textul a fost șters de altcineva în absența mea.
În consecință, Mariana Doina Leonte, eu aștept în continuare o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu textele mele pe acest site.
În altă ordine de idei, chestia cu normele morale în societate e o aberație. Cine le impune? Tu? De unde știi ce consideră moral societatea și ce nu? Îți asumi responsabilitatea să vorbești în numele tuturor?
Cât privește calitatea textului, doamna Mariana Doina Leonte, tu nu vei fi în stare să scrii niciodată un text ca acesta. Cunosc foarte bine ce poți în materie de literatură și toate încercările tale dubioase în materie de haiku ori alte genuri de lirică. Comenatriul de mai sus care se vrea critic este subțirel.
Deci, aștept o explicație în legătură cu varianta întâia a acestui text, care nu se regăsește la mine pagină. Și apropo, am martori că între ora 20 seara, 15.06.2013 și între 13:00 16.06.2013, am fost la Poiana Brașov unde nu am avut acces la inteernet. Ori textul dispăruse în acest interval de timp. Înainte de plecarea mea la Poiană, textul era pe site.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. destiu eu pentru amandoi si e suficient (filosofia iepurelui de angora)
pentru textul : Icoane de copil dedaca devine elitista vroiam sa spun..imi fug tastele de sub mana..
pentru textul : hermeneia 2.0 deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții deAdrian, am citit comentariul tău, pe care îl apreciez în mod deosebit. Te rog postează-l ca text separat, un eseu la sfârșitul căruia aș dori să aflu părerea ta despre aceste probleme. Am selectat mai jos ceea ce mi se pare interesant de discutat: - "textul electronic are o viata efemera - el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. - As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. - Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? - De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". - Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? - Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. - Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba?"
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deMulțam de trecere. Ce înțelegi totuși prin mediu? Și mie mi se pare începutul mai reușit decât restul. Ideea cu mezinul nu mi-a venit decât abia după ce am terminat de scris poezia, care inițial avea puțin altă formă... dar toate textele mele sunt încă în lucru.
pentru textul : Răzbunarea mezinului de"Lumină neagră a liniștii din Centrul ciclonului" - oho, cate intelesuri pot sa incapa in versul asta! P.S.:" AL păsării șarpe "...as zice.
pentru textul : Rugina cuielor denu stiu daca e mai bine. ce nu am inteles eu este ce are numarul kilometrilor cu obiectivarea. si in plus ma tem ca nu sint de acord ca "obiectivarea" (ma tem ca Bobadil a vrut sa scrie obiectivizarea dar i-a scapat din nou) nu impiedica un autor sa creeze personaje complexe (ca eroii sint numai in filme -sic!), ba chiar dimpotriva, la urma urmei (as zice eu) tocmai in asta rezida farmecul demersului postmodernist
pentru textul : we will always have sighisoara... deLa aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dePagini