Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
sper că ați citit ce înțeleg eu prin vechime. Nu poți spune cuiva care a construit o casă iar tu l-ai urmărit în tot acest timp: la sfârșit vii și zici ceva de genul : nu îmi place. deci: cred că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți.
puțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei
„mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios
Cu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
textul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
Aș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
duminică frumoasă ție, cu drag!
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
Cezar,
întîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
eu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
hermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
nu-mi place ultimul vers, e chiar nesimțit.
în rest un super minimalism logic plus bineînțeles un sofism acolo asa, a-la gorun.
Plăcut per ansamblu,
Amdu
cu siguranta ...pot fi si o buna eleva. consider grupul de aici un grup elevat si cred ca pot sa ma ridic la un nivel acceptabil(pe tocuri cat de cat... inalte) :). un gand bun din Iasi, Raluca
ei bine, un oval asimptotic incerc sa imi tot imaginez cu insistenta ca un raster peste text. si timplariile bizantino-bizare...:) dar finalul e cu totul special si focalizeaza perfect starea: "Vara vom călării fantezii mongole și am să plâng doar când nu sunt văzut ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre cu amintirile pline de praf, vidul..." a venit Primavara, Adrian. "au innebunit salcimii..." la palabra Primavera es sinónimo de vida...
Domnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
Primele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
Sunt lucruri care ma afecteaza; uneori profund. Dar nu ma omor dupa textele despre ele. Cu atat mai mult in cazul de fata. Asa ca am preferat sa ma refer la comentariu. Ca sa-mi treaca.
ciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
Pe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu
pentru textul : poetul I desper că ați citit ce înțeleg eu prin vechime. Nu poți spune cuiva care a construit o casă iar tu l-ai urmărit în tot acest timp: la sfârșit vii și zici ceva de genul : nu îmi place. deci: cred că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc depuțin cam apodictic „Vine o zi când numeşti întâmplarea „soartă”,”ș cam la fel și continuarea strofei
pentru textul : Zzet de„mai râmâne doar speranţa
ca viermii să nu ţină zi de post.” -- un amestec puțin cam forțat (cel puțin pentru mine astăzi) între melodramatic și bășcălios
Multumesc, Mariana, uneori e nevoie de energie intensa pentru a trece prin sinus de inimă. :)
pentru textul : sinus de inimă deCu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
pentru textul : vă urez călătorie plăcută decu zambetele, poete!
pentru textul : pro'cţia copilului dece uituc sunt...
pentru textul : Reîntoarcere deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii detextul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
pentru textul : clopotul de sticlă deAș vrea să știi că am citit și rezonat cu versurile tale poate pentru că de două luni am versuri similare în inimă și mă tem să le scriu. Cel mai mult m-au lovit primele cinci versuri. Apoi "pansamente cu vorbe/ tandrețe expresso/ opt tablete pe zi și pereții cămașă" Despre final aș spune că ar merita o mică revizie. Mulțumesc. /O\
pentru textul : Fără filtru dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie depentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deduminică frumoasă ție, cu drag!
de acord. mai ales cu prima ta afirmatie.
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deUn poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
pentru textul : abac de septembrie deAm o intrebare, scuze de ea: tu gandesti / simti poeziile in romaneste sau le treci prin filtrul limbii materne?
pentru textul : Canibal decam bombastic textul şi cam cheap pe alocuri. spuse, multe. transmise, puţine.
pentru textul : What a wonderful world(!) deniky, mon amour, ia tu penița și taci, bombonel al jihadului!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deCezar,
pentru textul : în zori deîntîmplarea a făcut ca deschizînd pagina editorului H să găsesc de multe ori texte semnate de tine care așteptau aprobarea unui editor. recunosc, am trimis destule în șantier. am găsit apoi aceste texte la secțiunea -atenție editor- și am apreciat că ai avut disponibilitatea să corectezi unele greșeli de editare, nu toate. am aprobat două sau trei după modificare - deși nu eram multumit mi-am asumat acest risc- pentru a avea mai multe reacții din partea cititorilor și pentru a trage tu o concluzie. cred că ai maturitatea necesară de a înțelege comentariile de mai sus și să îți găsești drumul tău.
eu am remarcat textul. se pare că unii confundă hermeneia cu agonistan. aici nu se recomandă texte ci se remarcă texte.
pentru textul : l’absente dehermeneia are un mod de a funcționa și ar fi folositor dacă ne-am familiariza cu el. a propune sau sugera modificări în regula jocului numai pentru că cineva spune că scorul nu este „acceptabil” mi se pare cam neproductiv.
deci, eu l-am remarcat. și nu pot spune că mi-o reproșez. dacă ar fi să reproșez ceva este faptul că nu există (acolo unde trebuie) inițiativa remarcării altor texte. dar pentru asta editorii ar trebui să intre măcar o dată pe zi pe site. știu că munca asta este voluntară dar, tocmai pentru că este voluntară, ar trebui să voim să o facem mai frecvent.
nu-mi place ultimul vers, e chiar nesimțit.
pentru textul : Pe muchie de cuţit deîn rest un super minimalism logic plus bineînțeles un sofism acolo asa, a-la gorun.
Plăcut per ansamblu,
Amdu
Congrat.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci decu siguranta ...pot fi si o buna eleva. consider grupul de aici un grup elevat si cred ca pot sa ma ridic la un nivel acceptabil(pe tocuri cat de cat... inalte) :). un gand bun din Iasi, Raluca
pentru textul : pe tocuri prea înalte deei bine, un oval asimptotic incerc sa imi tot imaginez cu insistenta ca un raster peste text. si timplariile bizantino-bizare...:) dar finalul e cu totul special si focalizeaza perfect starea: "Vara vom călării fantezii mongole și am să plâng doar când nu sunt văzut ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre cu amintirile pline de praf, vidul..." a venit Primavara, Adrian. "au innebunit salcimii..." la palabra Primavera es sinónimo de vida...
pentru textul : Nul Tangent deDomnule Mircea Nincu, aprecierile dumneavoastra par flatante, daca nu ar contine subliminal o doza de ironie. imi reproșati în subtext, dacă îmi dau bine seama, ca as fi putin terre a terre și că nu plonjez mereu în transcendent. nu riscați să mă eveluați pe baza unui singur poem. la mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină dePrimele patru versuri mi se parusera promitatoare, dar unele din cuvintele prezente in versurile urmatoare ingreuneaza textul, dupa parerea mea si trimit cititorul la dictionar, anuland astfel experienta lirica ("moloheste", "varec"). Uneori cautarea cu obstinatie a originalitatii poate avea efect invers - indepartarea cititorului.
pentru textul : Răpitor deSunt lucruri care ma afecteaza; uneori profund. Dar nu ma omor dupa textele despre ele. Cu atat mai mult in cazul de fata. Asa ca am preferat sa ma refer la comentariu. Ca sa-mi treaca.
pentru textul : me and mr. tom waits dein varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
mea culpa
pentru textul : we will always have sighisoara... deciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deUn poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
pentru textul : Noapte bună, copii dePe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Pagini