e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
am uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
un fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
draga Francisc imtotdeauna am visat in nemernicia mea sa fiu dintre ai tai. sint foarte departe prin originea mea si fiinta mea atit de intortocheata. iti multumesc desi departe ce-mi esti, imi ramii aproape. poate ca multa vreme m-am indentificar dintre ai tai, mi-am inchipuit sintem o singura petala dintr-o singura floare. poate ca nu e asa. eu sint a nimanui. nici aici aproape si nici acolo departe. mi-am inchipuit in trufia mea ca sitem din aceeasi lacrima. si nici asa nu e de ajuns. poate eu te invidiez : pentru prietenii pe care ii ai linga suflet, pentru vladimir, pentru alma, pentru hectamir pe care ii ai linga tine.pentru ei te-am invidiat si de aceea am intins de fiecare data si celalalt obraz. nimic nu e mai crincen decit ceea ce iti vine de aproape de la cel de aproape. nu sint atit de una cit ma vreau. dar iti multumesc ca bunatatatea pe care o ai se deschide precum laguna pentru mine . iti multumesc ca existi. poate ca trebuie sa mor putin pentru a fi acceptata de cei unde ma credeam ca sint. si asta e trufie. a fost. si atunci cind stii, intinzi si celalalt obraz. unii il spala, altii il murdaresc. francisc, fii tu. asta imi doresc si nu altceva.
Jur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
Pentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
Pe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
Asa e, intuitia e corecta, ultima strofa mi s-a parut necizelata, m-am temut sa mai prelucrez de teama de a nu cadea in artificial. E remarcabil cand oameni care nu te cunosc, merg exact pe urma gandului tau.
De aceea mi-a facut multa placere prima parte a comentariului, mi-a dat curaj. Multumesc.
cred ca poemul se termina la finalul strofei I, in sensul ca restul strofelor devin un apendice la ideea expusa in versul intai. remarc insa demersul tau, mi a amintit de sorescu, asa cum ultima strofa m a trimis cu gandul la ultimul rege maur...
Exact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
eu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
cine, ce vine de peste ocean? la ce faci aluzie Andule? ca eu tot nu ma prind. te stiam om mare. fiecare interpreteaza. acum, sper ca nu ai vrut numai aplauze. unde, cine ti-a pus tie pumnul in gura? eu sint primul aici care am grija ca asta sa nu se intimple. m-am uitat acum in fuga peste sirul de comentarii. aranca te-a avertizat asupra unei abateri. justificat zic eu. unde e problema? cine nu te lasa sa scrii, sa creezi, sa inovezi, sa propui?
cum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
uite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
Nuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e mai bine asa? "glasuind poezia", am mai descoperit un "fenomen fonetic"...samburele_lumii, am modificat si acolo. si cand te gandesti ca mereu ii sfatuiesc pe altii sa-si recite textele... Adriana
pentru textul : romanţa celei care a rămas deFinalul e partea care emotioneaza. Btw, da-mi si mie numarul sau zi-I sa-mi dea un bip si Il sun eu inapoi. Cand o sa am timp :).
pentru textul : tabloid deNe bucurăm de revenirea ta. Trebuie să te anunțăm că în perioada în care nu ai fost activă pe Hermenia, ai fost încadrată la categoria de „membru corespondent” și, odată cu asta, s-a pierdut dreptul de a face comentarii. Avem și o veste bună și anume că se poate redobândi acest drept, dacă dorești. Mai multe informații aici:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
PS. O fotografie reprezentativă la profil, te rugăm!
pentru textul : chanson de belle nuit depoemul este frumos, desi pare putin idealist. eu cred ca cineva n-a iubit : ori unul, ori altul, ori amâmdoi.:)
pentru textul : Cam aşa deam uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deun fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
draga Francisc imtotdeauna am visat in nemernicia mea sa fiu dintre ai tai. sint foarte departe prin originea mea si fiinta mea atit de intortocheata. iti multumesc desi departe ce-mi esti, imi ramii aproape. poate ca multa vreme m-am indentificar dintre ai tai, mi-am inchipuit sintem o singura petala dintr-o singura floare. poate ca nu e asa. eu sint a nimanui. nici aici aproape si nici acolo departe. mi-am inchipuit in trufia mea ca sitem din aceeasi lacrima. si nici asa nu e de ajuns. poate eu te invidiez : pentru prietenii pe care ii ai linga suflet, pentru vladimir, pentru alma, pentru hectamir pe care ii ai linga tine.pentru ei te-am invidiat si de aceea am intins de fiecare data si celalalt obraz. nimic nu e mai crincen decit ceea ce iti vine de aproape de la cel de aproape. nu sint atit de una cit ma vreau. dar iti multumesc ca bunatatatea pe care o ai se deschide precum laguna pentru mine . iti multumesc ca existi. poate ca trebuie sa mor putin pentru a fi acceptata de cei unde ma credeam ca sint. si asta e trufie. a fost. si atunci cind stii, intinzi si celalalt obraz. unii il spala, altii il murdaresc. francisc, fii tu. asta imi doresc si nu altceva.
pentru textul : pietrele umbrei decare este
pentru textul : Scrisoare de toamnă deJur că ăsta e primul concurs de orice fel pe care îl cunosc în care premiul întâi nu se acordă
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 dePentru restul e ca și cum ai alerga dar ai ieși maxim pe locul doi.
PS pentru Consiliu
Scuze dar câtă vreme se păstrează sistemul actual, eu mă voi semna în titlul comentariului, nu e contra Regulamentului
Într-adevăr, domnule Gorun, timpul va decide 'în cele din urmă', o sintagmă care îi apaține în totalitate, cine trebuie să rămână și cine trebuie să plece. Eu însă rămân la părerea că modul în care Dvs depictați imagini ascunse într-o mie de suflete îngropate de tinere vă aparține Domnule Gorun, iar dorința Dvs de a nu vă însuși o banală laudă de la un cititor (ca mine) este doar o exagerată modestie.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai dePe viitor chiar mi-aș dori să citesc de la Dvs. texte cu mai mult militantism, desigur nu în sensul atât de demonetizat în ultima vreme, pe nedrept zic eu, dar asta e altă discuție...
Mereu am simțit că în ceea ce scrieți rămâne ceva nespus... ceva care ar întregi mesajul... dar asta este o părere pur personală la care nici măcar nu trebuie să îmi răspundeți direct, domnule Gorun.
Penița este pentru textul Dvs. sper să nu mai aduceți în discuție pe viitor această chestiune.
Margas
multumesc mult, Oriana, pentru frumoasele ganduri! mircea.
pentru textul : Corabia chipului tău deDa, Marian, pentru ca structura ta este de prozator. Multumesc pentru aprecieri, sunt onorata!
pentru textul : no moon rise, no moon set deAsa e, intuitia e corecta, ultima strofa mi s-a parut necizelata, m-am temut sa mai prelucrez de teama de a nu cadea in artificial. E remarcabil cand oameni care nu te cunosc, merg exact pe urma gandului tau.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deDe aceea mi-a facut multa placere prima parte a comentariului, mi-a dat curaj. Multumesc.
cred ca poemul se termina la finalul strofei I, in sensul ca restul strofelor devin un apendice la ideea expusa in versul intai. remarc insa demersul tau, mi a amintit de sorescu, asa cum ultima strofa m a trimis cu gandul la ultimul rege maur...
pentru textul : șahiadele deExact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
pentru textul : antiplatonice III deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie de- îmi place modul în care ai formulat enumerația din prima strofă
pentru textul : Trăieşte! de- „recepția sufletului tău”, „scara de gânduri” mi se par puțin cam „prețioase”, chiar pompoase aș spune
- un text cam lipsit de „zvâc”
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc depaul, mi a placut versul 3 din strofa I
pentru textul : ferestrele nu au nume demultumesc frumos!
pentru textul : apăsat deam dubii mari ln legatura cu acest text, ma bucur ca primesc acest semn
de acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deeu pe 17 decembrie 1989 eram in Timisoara. de fapt 17 decembrie 1989 a fost intr-o duminica. cu o seara inainte am trecut cu tramvaiul de la gara pe linga casa lui Tokes, si pentru ca nu locuiam in perioada aceea in Timisoara (eram stagiar in Severin) nu am inteles de ce lumea vorbea susostind ceva mai ciudat decit de obicei. pentru ca de obicei tot incet se vorbea in tramvai. dar de data asta am simtit ceva suspect. un muncitor de la macazul din piata Traian ne-a explicat ce se intimpla. tirziu a mai venit un tramvai pentru Soarelui, unde mergeam noi. In seara aceea, 16 decembrie 1989, am auzit pentru prima data muncitorii scandind la FAEM „Jos Ceausescu”. atunci am zis ca pot sa mor de acum ca am auzit-o in final si pe asta. starea de frustrarea ajunsese in multi dintre noi la paroxism. a doua zi am trecut din nou prin acelasi oras prin care grupuri de oameni strigau tot felul de „jos” si toti oamenii se comportau in tramvai ciudat, aproape kafkian. era un amestec de spaima si bucurie. am traversat din nou orasul spre gara. mergeam spre arad. toata ziua am stat cu urechea la europa libera si vocea americii si schimbam impresii cu oamenii care veneau din diferite locuri. de data aceasta sentimentul ca ceva trebuie sa izbucneasca in curind era paroxistic. o stare si emotie si anticiparea super-endorfinizata. a doua zi, pe 18, am plecat spre timisoara din nou, atunci am participat la mitinguri si multe alte chestii, am vazut multe alte lucruri, si tot atunci era sa mor de mai multe ori. aveam 28 de ani si 6 zile. adica acum doua zeci de ani.
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). deSenzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.
pentru textul : Cantata în mi minor depe unde umbli? de ce nu mai scrii?
pentru textul : Lucian decine, ce vine de peste ocean? la ce faci aluzie Andule? ca eu tot nu ma prind. te stiam om mare. fiecare interpreteaza. acum, sper ca nu ai vrut numai aplauze. unde, cine ti-a pus tie pumnul in gura? eu sint primul aici care am grija ca asta sa nu se intimple. m-am uitat acum in fuga peste sirul de comentarii. aranca te-a avertizat asupra unei abateri. justificat zic eu. unde e problema? cine nu te lasa sa scrii, sa creezi, sa inovezi, sa propui?
pentru textul : this is a film deda. dupa descriere ma intreb foarte serios daca voi mai scrie vreunu dintr-asta vreodata:) multam, mare multam!
pentru textul : poem cât se poate de repede decum să zic... trebuie lucrat la el puțin, are multă substanță... de aceea are și câteva scăpări...
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deuite, de exemplu: dacă ziceai "oscilația podurilor lumii" avea același sens ca și cu "tuturor"...
nu vreau să mai exemplific pentru că știu că știi:)
e un poem "la cald"... vei reveni tu...
marynna,
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
pentru textul : pâlpâire deNuță Craciun îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, sper că lucrurile s-au lămurit după aceasta întervenție a ta care îmi confirmă împresia ce o aveam despre tine citindu-ți poeziile. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Primul cerc dePagini