ce urât arată penițele astea noi! alea vechi erau suple, astea sunt grase și turtite seamană cu americanul mediu
un simbol care mai degrabă face mișto de un text un fel de zmeură de aur, părerea mea
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
Dar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
iata o alta gama ce imbraca o noua camasa lirica, neobisnuindu-ne cu virusii informatici ai fericirii. ar putea sa te exprime in alt fel o vreme. virusii ca si fericirea se trateaza repede, depinde nu numai de medic si tratamentul prescris, ci si de pacienti. si cind ma gindesc atitea nuvele sf si numai lapte rece! "ai zîmbit și ai adormit ușor peste mine aveam amîndoi febră și era martie"...
Cu sensurile poetice ia-o mai usor. Sa nu te impiedici.
Ce ne-am face daca toti am scrie numai marmelada dulce-acrisoara despre iubirile nesatisfacute, femeile pe care nu le-am cucerit sau barbatii care au plecat la altele ? Mai ai si alte registre de interes ?
Ah, da ! Vad ca... la gunoaie te pricepi bine.
Ma las batuta. Nu am sa iti dau bucuria sa intru pe textele tale sa le ciopartesc.
Port manusi.
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
Pacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
Am o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
Inserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
Forma de acum a poeziei e mult schimbată, dar mi se pare ceva mai expresivă. Ultimul vers al strofei întâi "sare" din tiparul textului dar tot nu reușește să confere nimic. Versul final nu-și are locul, impresia de cameră strâmtă e dată de restul, inclusiv de titlu.
Si mie imi pare un text in care scrisul este frumos. Ba cred ca merita exploatat si filonul de medelenism, iar faptul ca acesta este nuantat si impregnat puternic pe alocuri poate deranja semantic, insa doar formal. Este un poem la care eu nu as modifica nimic. Poate as accentua partea mediana. Si in loc de turban as pune basca. Si da, as mai intineri bastinasele sa poata dansa mai mult:)! Un text fain, Mada!
Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
Altminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Peste realitățile devenite amintire s-a așternut nostalgic voalul poeziei.
Până la urmă valoarea a tot ce este materie este dată de încărcătura sentimentală pe care aceasta o acumulează undeva în trecutul nostru plin de râsete :)
Iată cum, prin tehnica detaliului și a colajului lexical, prin doza acceptabilă de vulnerabilitate, prin discernământ, se poate face poezie din ceea ce ar fi putut părea la început un banal inventar sau un album învechit sau o pagină de jurnal îngălbenită.
Îmi plăcu mult cubul transparent al fericirii voastre.
ai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce urât arată penițele astea noi! alea vechi erau suple, astea sunt grase și turtite seamană cu americanul mediu
pentru textul : ŞapteMbrie deun simbol care mai degrabă face mișto de un text un fel de zmeură de aur, părerea mea
În general sînt şi nu sînt întotdeauna de acord cu aserţiunile lui Kiyosaki. Pentru ca lucrurile nu sint totdeauna la fel de simple si absolut nici o situaţie nu este sinonimă cu alta. De aceea a susţine că o anumită soluţie sau chiar filozofie s-ar aplica în orice context sau la orice persoană mi se pare şi nerealist dar şi lipsit de smerenie intelectuală.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deDar revenind la text, m-aş fi aşteptat să citesc ceva mult mai consistent şi mai interesant, ceva să-i zicem patapievician la primul paragraf "Bucuria de a sta pe un val mic". În schimb am citit o colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente). Thank you for stating the obvious. Probabil o analiză mai adîncă şi mai serioasă a diferenţei dintre plăcere şi bucurie, fără ostracizări moralizatoare ar fi ceva ce aş citi cu interes.
Următorul paragraf, "A gândi cu sentimentele" mi se pare şi el atît banal cît şi rupt de realitate prin susţinerea absolutizării. Şi am să îţi dau un exemplu. Tu şi Kiyosaki susţineţi că "Acea persoană a „socotit” că e mai sigur să muncească pentru un salariu, decât să facă o investiţie." Întrebarea mea este: "Crezi că brockerii şi agenţii de bursă nu operează sau acţionează cu sau din cauza sentimentelor, sau şi mai rău, a emoţiilor?" Eşti naiv dacă crezi asta. Absolut oricine este motivat şi influenţat de sentimente. Este o fabulaţie ideea că bancherii sau brockerii nu au inimă ci doar o minte cu calcule reci. Problema nu este să ai sau nu, sau să foloseşti sau nu sentimente în raport cu banii ci mai degrabă este măsura în care ţii echilibrul între emoţional şi raţional atunci cînd te raportezi la bani şi la tot ce implică ei. Ignoranţa nu înseamnă sentimentalism. Iar erudiţia sau intelectualismul nu înseamnă lipsă de sentimente.
Paragraful trei, "Hamsterul din colivie" sau cum i se spune în America, "the rat's race", este şi el o colecţie de chestii pe care le ştie toată lumea. Dar şi aici mă deranjează absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K. Pentru că orice extremă se întîlneşte în eroare. Greenspan a fost evanghelistul aceleiaşi teorii într-un anumit sens. Ideea că market-ul se reglează de la sine şi că legile investiţiei şi pieţei sînt prin ele însele soluţia şi mîntuirea financiară a societăţii. Iar cuvîntul magic este, aşa cum sugerează şi K, "investiţia". Şi uite unde am ajuns!? În burta unei recesiuni economice cu origini clare de natura financiară. Mi-ar trebui ore şi mult spaţiu să demonstrez asta aici dar îmi imaginez că te pricepi. Un contrarăspuns anaecdotic pentru ce spui tu şi K ar putea fi chiar sugestia piramidală a "Caritasului" sau a schemei Ponzi. La urma urmei şi ei proslăveau cuvîntul maigic "investiţie". Aici eu înclin mai degrabă spre teoriile vechii şcoli de gîndire econimică a lui Mises.
Paragraful "Negarea realităţii". Oare cît din asta este de fapt "strugurii la care nu ajung sînt acri". Hai să fim serioşi. Dacă eşti prost eşti prost şi dacă eşti sărac şi dacă eşti bogat. Isteţimea, optimismul, atitudinea în viaţă nu au de a face cu banii sau bogăţia ci cu cine eşti. De aceea a fi bogat nu este o chestie de evitat şi nu implică neaparat o "negarea a realităţii". Poate de aceea Hristos deşi a spus că unde este comoara omului acolo este şi inima lui dar în acelaşi timp nu a încurajat pe nimeni să nu aibă bani sau bogăţii ci doar să nu îşi lipească inima de ele. La urma urmei este o problemă de alegere. Şi săracul care se droghează cu aurolac dar şi bogatul care se droghează cu ultimul Bugatti tot drogat de numeşte. Dar asta nu este neaparat pentru că banii sînt răi în ei înşişi ci pentru că inima omului este bolnavă. Parcă apostolul Pavel spunea (nu că banii sînt rădăcina tuturor relelor) şi că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.
Paragraful "Morcovul măgăruşului". La fel ca şi cel cu hamsterul, nu sînt neaparat de acord cu idealismul lui. Stau şi mă întreb cum şi-ar imagina oamenii ăştia societatea. Şi economia. Oamenii sînt diferiţi. Unii nu vor fi niciodată antreprenori. Preferă să fie stujitori şi preferă să o facă cu loialitate. Nu fac apologetica capitalismului dar e utopic să îţi imaginezi o societate formată doar din investitori. Unde ar fi atunci medicii, pompierii, profesorii, vînzătorii, artiştii, etc. Cu siguranţă că e mai bine să fii "om" decît "măgăruş" dar te asigur că uneori "măgăgruşii" au mult mai puţină bătaie de cap şi mult mai multă linişte. Şi poate de aceea o societate echilibrată are şi partide de stînga, nu crezi?
Paragraful "O lecţie neînvăţată" „Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă.” Cu asta sînt de acord. Mai ales în România. Dar nu este numai o chestiune de ignoranţă ci şi de alegere morală după părerea mea. Şi pot explica dacă este nevoie. Lucrurile nu sînt chiar aşa de simple si nu se pot rezolva cu o şedinţă de cursuri.
În ce privesc banii înţeleg ce vrea să spună cu ideea că ar fi o iluzie dar şi această afirmaţie este o iluzie pentru că "iluzia" asta a banilor îmi cumpără mie maşini şi ecrane plasma şi mîncare şi case. Şi toate aste te asigur că nu sînt o iluzie.
Uneori mă întreb dacă apariţia cărţii lui Kiyosaki, prin America cam prin 2003, deci chiar cu cîţiva ani înaitea meltdown-ului financiar nu a fost motivată şi ea fie de intenţii malefice fie de obsesia asta fanatică cum că piaţa le rezolvă pe toate. Doar să introduci bani în ea. Şi ce te faci cînd nu mai sînt bani şi eşti nevoit să tipăreşti bani noi doar ca să ţii motorul pieţii mergînd? Nu se numeşte asta autopăcăleală şi duce la crash? Dar asta este doar colecţia mea de teorii conspiraţioniste.
text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
pentru textul : dragul meu demie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
pentru textul : kansas in june deMultumesc Costin. Esti darnic cu aprecierile. Personal cred ca mai este de lucrat la acest text dar am vrut sa il imortalizez asa deocamdata.
pentru textul : poetul III deIata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali deiata o alta gama ce imbraca o noua camasa lirica, neobisnuindu-ne cu virusii informatici ai fericirii. ar putea sa te exprime in alt fel o vreme. virusii ca si fericirea se trateaza repede, depinde nu numai de medic si tratamentul prescris, ci si de pacienti. si cind ma gindesc atitea nuvele sf si numai lapte rece! "ai zîmbit și ai adormit ușor peste mine aveam amîndoi febră și era martie"...
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie deCezar, n-ar trebui sa apara undeva si numele autorului?
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deîmi pare rău, dar cântarea nu poate fi înţeleasă decât de un cântăreţ adevărat, nu de un scripcar. cam asta face diferenţa.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deCu sensurile poetice ia-o mai usor. Sa nu te impiedici.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deCe ne-am face daca toti am scrie numai marmelada dulce-acrisoara despre iubirile nesatisfacute, femeile pe care nu le-am cucerit sau barbatii care au plecat la altele ? Mai ai si alte registre de interes ?
Ah, da ! Vad ca... la gunoaie te pricepi bine.
Ma las batuta. Nu am sa iti dau bucuria sa intru pe textele tale sa le ciopartesc.
Port manusi.
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii deidolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
pentru textul : Tibik & Rameau deaveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
pentru textul : jurnal de nesomn IV departe buna a acestui poem este intrebarea din final.
pentru textul : extaz dePacat, poemul incepea bine, dar vine acel irecuperabil "iubesc poezia" care rupe atomosfera din punctul meu de vedere, iar "ucide-ma cu o lacrima" condamna definitiv la banalitate, mai ales ca forma minimalista nu-ti da sansa sa mai intrezaresti pe undeva vreo speranta.
pentru textul : cum lenevești deAm o intrebare: cateva randuri din textul acesta ar trebui marcate cu italice; n-ar reusit sa aflu cum, indicatiile din HCODE m-au zapacit cu totul. Ma poate ajuta cineva? Stefan, multumesc de comentariu. E bine daca ti-a placut.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem departea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
pentru textul : Perspectivă deaici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)
Poti .
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deInserate fin şi, aş spune, susţinut, incursiunile, să le spunem, empirico-adoristice: "un grup de copii cu porumbei în mâini nu mai înseamnă nimic / nimic nu omoară mai sigur / m-am obişnuit cu cearta cum cu o buza ruptă de peşte pe care-l arunci înapoi în apă". Poate că, pe alocuri, n-as fi formulat atât de, să-i zic, exact - exp: "un grup de copii", ci "copii cu porumbei în mâini".
"apoi câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor" - fain.
pentru textul : Cruzimi detextele tale au ceva care nu spune nimic. prea încerci sucăleala care te adoarme. sorry. încearcă ceva simplu.
pentru textul : Mărul de"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
Am întâlnit aici serenitate și frumusețe. Un poem ca o răsuflare de căprioară.
pentru textul : grîu și maci deparerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deForma de acum a poeziei e mult schimbată, dar mi se pare ceva mai expresivă. Ultimul vers al strofei întâi "sare" din tiparul textului dar tot nu reușește să confere nimic. Versul final nu-și are locul, impresia de cameră strâmtă e dată de restul, inclusiv de titlu.
pentru textul : aer închis deSi mie imi pare un text in care scrisul este frumos. Ba cred ca merita exploatat si filonul de medelenism, iar faptul ca acesta este nuantat si impregnat puternic pe alocuri poate deranja semantic, insa doar formal. Este un poem la care eu nu as modifica nimic. Poate as accentua partea mediana. Si in loc de turban as pune basca. Si da, as mai intineri bastinasele sa poata dansa mai mult:)! Un text fain, Mada!
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deMultumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAltminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
Peste realitățile devenite amintire s-a așternut nostalgic voalul poeziei.
pentru textul : crochiu VI dePână la urmă valoarea a tot ce este materie este dată de încărcătura sentimentală pe care aceasta o acumulează undeva în trecutul nostru plin de râsete :)
Iată cum, prin tehnica detaliului și a colajului lexical, prin doza acceptabilă de vulnerabilitate, prin discernământ, se poate face poezie din ceea ce ar fi putut părea la început un banal inventar sau un album învechit sau o pagină de jurnal îngălbenită.
Îmi plăcu mult cubul transparent al fericirii voastre.
octav, exista vreun motiv pentru care a trebuit sa introduci titlul si in corpul textului?
pentru textul : Moral, imoral, amoral deai dreptate, Adrian, „poate fi totul și nimic”...pentru mine cioatele reprezintă totul, de pe ele m-am ridicat atunci când am căzut în gol și atunci am scris ce am simțit.am încă această nelămurire, ce este poezia, defapt?! am citit zeci de păreri și niciuna nu m-a convins...cred că pentru fiecare ea reprezintă altceva, fiecare scrie dintr-un motiv sau altul, eu o fac doar pentru a mă elibera, e un fel de terapie, de aceea poate nu iese întotdeauna poezie.
apreciez faptul că vrei mai mult de la mine, asta înseamnă că îți pasă, dar nu pot scrie altceva decât simt.
"Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri, pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de bunul Dumnezeu.... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, desprinse din insusi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori." -Sfantul Ioan Iacob Romanul, din Hozeva
mulțumesc.
pentru textul : echilibristică dePagini