Ioane, io cu dovezi as veni, da' imi ia timp iar timpul inseamna bani iar banii asa-i, n-aduc fericirea ci doar numarul lor. Cat despre credibilitatea mea, nu mai imi fac griji demult... mi-am pierdut-o pe vremea cand tu te jucai, destul de credibil in schimb, cu putulica in nisip. Cu acelasi drag, Andu. P.S. Acum ca sa nu crezi altceva, sa stii ca si mie mi-a placut textul, chiar daca e inca unul dintre acelea... Prozodia mai trebuie lucrata insa. Uite, sa luam versurile "ți-ai face un sandwich un 3 in 1 ai da drumul la aragaz și-ai sări grăbit pe scara de urgență" - aici ai :-) trei de "ai" in trei versuri consecutive, la inceputul lor... nu te zgarie pe ureche? Apoi "simți nevoia să devii alt om complet diferit" - aici linistesti inutil cititorul care, probabil, se astepta sa devii "alt om" insa doar "putin diferit", nu? La urma reincepi cu ai :-) tai "ai".. inca vreo doi, in poemul asta chiar le ai pe astea cu "ai".
problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
felicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
Un fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Am pus mana prima data pe un computer in 1991, in primul an de facultate si am folosit prima data internetul in ianuarie 1997. De prin 1994 am auzit de email, dar nu pricepeam cum functioneaza. Inca mai sunt in Romania persoane care scuipa in san si zic ca internetul e ochiul drqului.
Alexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
Mariana Leonte, ți-ai subestimat valoarea atunci când ai scris comentariul anterior.
1/ La punctul 1 ai formulat o interpretare ușuratică să o numesc așa (și te rog, am mai spus-o de un catralion de ori și aici și oriunde, trebuie făcută diferența între atacul la persoană și referirea la persoană, chiar și ușor ironică. Te rog să-mi spui ce critică serioasă știi tu care nu face referire la persoana autorului să zicem de la Călinescu încoace. Ba unii critici se referă și la boli de care sufereau autorii, niciodată nu mi s-a părut asta ceva impudic)
2/ Mi-am făcut un obicei din a... nu contest deciziile ci le comentez Mariana este o diferență esențială! Și da, cu unele nu sunt de acord! Ce dorești, dacă nu-s de acord cu o remarcare să tac, să înghit sau ce? Este cumva remarcarea un subiect tabu în legătură cu care membri site-ului nu au voie să se pronunțe? Scrie așa ceva în Regulament?? De unde și până unde această nouă militărie?
Te rog să-mi explici mai mult decât ai făcut-o în comentariul anterior dacă vrei să propui din nou măsuri împotriva mea pentru că, repet, eu nu consider că am abuzat Regulamentul în vreun fel. Asta dacă n u vrei să comiți un abuz ceea ce desigur îți ese la îndemână. Au mai făcut-o și alții, nu ai fi prima.
Mie Regulamentul Hermeneia mi se pare bine scris, clar și nu se referă la pudibonderia literară de care îți doresc cu dragă inimă să scapi cât mai degrabă ca să poți fi mai ușoară
Discuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
am rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
Adriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
Singura chestie care mi se pare deocamdată aiurea este folosirea termenului "protocolar". Atît în titlu cît și în final. În rest e un text destul de bun și "cu nerv", cum se spune probabil tot în televiziune. Am remarcat chiar o anumită maturitate a scriiturii, un anumit gen de autocontrol în a nu cădea în criticisme și frustrări populiste postdecembriste. Poate puțin s-a exagerat cu sublinierea "sfaturilor de regie", mă cam îndoiesc că un regizoraș din aceștia chiar devine așa de patetic dar e posibil orice venind de la București, sau ma rog, de prin apropiere. Un text savuros despre imagine, în ultimă instanță. Imaginea și obsesia manipulării ei într-o lume care încă mai crede în imagine.
margas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
Din nefericire pentru tine eu am muncit(atit cit m-am priceput) pentru acest site. Nu am stat doua luni si apoi mi-am bagat picioarele si am plecat. De cite ori trebuie sa explic faptul ca acest site nu e al meu sau al nostru? Tu de ce ai abandonat? De cite ori sa-ti explic ca nu procedezi corect? Faptul ca nu mai sunt activ tine de alte probleme. Ca de exemplu ca nu mai pot scrie si nu fortez lucrul asta. Dar cind las niste comentarii aplicate pe text toti ataca la persoana. Inclusiv tu. Si vrei sa fiu activ? Iar te-ai bagat ca musca in lapte si nu ai priceput nimic. Sorry de offtopic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioane, io cu dovezi as veni, da' imi ia timp iar timpul inseamna bani iar banii asa-i, n-aduc fericirea ci doar numarul lor. Cat despre credibilitatea mea, nu mai imi fac griji demult... mi-am pierdut-o pe vremea cand tu te jucai, destul de credibil in schimb, cu putulica in nisip. Cu acelasi drag, Andu. P.S. Acum ca sa nu crezi altceva, sa stii ca si mie mi-a placut textul, chiar daca e inca unul dintre acelea... Prozodia mai trebuie lucrata insa. Uite, sa luam versurile "ți-ai face un sandwich un 3 in 1 ai da drumul la aragaz și-ai sări grăbit pe scara de urgență" - aici ai :-) trei de "ai" in trei versuri consecutive, la inceputul lor... nu te zgarie pe ureche? Apoi "simți nevoia să devii alt om complet diferit" - aici linistesti inutil cititorul care, probabil, se astepta sa devii "alt om" insa doar "putin diferit", nu? La urma reincepi cu ai :-) tai "ai".. inca vreo doi, in poemul asta chiar le ai pe astea cu "ai".
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă de*faptul
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee desi ai avea febra....
pentru textul : Febra defelicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
pentru textul : plâns acaju deUn fel de a completa lucrurile simple cu partea noastră de suflet, de a fi lângă și prin ele. O autoanaliză interesantă, propria conștiință în raport cu celelalte aspecte. Am apreciat acuratețea textului și mai ales, acest balans născut din nevoia de a-ți găsi echilibrul, identitatea. Un fenomen linear pe care îl vei însuși treptat. Cogito ergo sum. Ac proinde haec cognitio, ego cogito, ergo sum, est omnium prima & certissima, quae cuilibet ordine philosophanti occurrat. "Mi-am dat seama, nu stiu daca acum un minut sau acum o viață, că nu am un loc al meu. Probabil aceasta este cauza pentru care îmi place balansul. Probabil exact aceasta este cauza pentru care acum câteva zile, voluntar ori involuntar, mi-am trecut pasul stâng peste oricare dintre pașii tăi. Fără să știu că ai să-mi ceri să stau, fără să știi că eu m-am hotărât deja să mă nasc". Scrie. Vei observa că nu tu, ci lucrurile se vor opri din balansul lor.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 1 deDa, am citit. Multumesc! Am sa revin cu haiku bune erika
pentru textul : Apus deNu înțeleg unde vezi tu ironia! Te-am întrebat politicos întrucât eu nu știu limba arabă. În plus am căutat pe internet și nu am înțeles ce este.
pentru textul : valsând cu fiara desau altă variantă(text de sine stătător):
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAm pus mana prima data pe un computer in 1991, in primul an de facultate si am folosit prima data internetul in ianuarie 1997. De prin 1994 am auzit de email, dar nu pricepeam cum functioneaza. Inca mai sunt in Romania persoane care scuipa in san si zic ca internetul e ochiul drqului.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) demulţumesc.
pentru textul : spovedanie deAlexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
pentru textul : Anywhere but here deMariana Leonte, ți-ai subestimat valoarea atunci când ai scris comentariul anterior.
pentru textul : drumul spre Okinawa de1/ La punctul 1 ai formulat o interpretare ușuratică să o numesc așa (și te rog, am mai spus-o de un catralion de ori și aici și oriunde, trebuie făcută diferența între atacul la persoană și referirea la persoană, chiar și ușor ironică. Te rog să-mi spui ce critică serioasă știi tu care nu face referire la persoana autorului să zicem de la Călinescu încoace. Ba unii critici se referă și la boli de care sufereau autorii, niciodată nu mi s-a părut asta ceva impudic)
2/ Mi-am făcut un obicei din a... nu contest deciziile ci le comentez Mariana este o diferență esențială! Și da, cu unele nu sunt de acord! Ce dorești, dacă nu-s de acord cu o remarcare să tac, să înghit sau ce? Este cumva remarcarea un subiect tabu în legătură cu care membri site-ului nu au voie să se pronunțe? Scrie așa ceva în Regulament?? De unde și până unde această nouă militărie?
Te rog să-mi explici mai mult decât ai făcut-o în comentariul anterior dacă vrei să propui din nou măsuri împotriva mea pentru că, repet, eu nu consider că am abuzat Regulamentul în vreun fel. Asta dacă n u vrei să comiți un abuz ceea ce desigur îți ese la îndemână. Au mai făcut-o și alții, nu ai fi prima.
Mie Regulamentul Hermeneia mi se pare bine scris, clar și nu se referă la pudibonderia literară de care îți doresc cu dragă inimă să scapi cât mai degrabă ca să poți fi mai ușoară
vrei sa iti dau exemple?
pentru textul : Definiții pentru muze deDiscuţia a ajuns într-un punct care, pentru mine, devine extrem de interesant. Şi anume cel care pleacă de la ipoteza Whorf – Sapir. Lansată în prima jumătate a secolului trecut. „Pe scurt, aceasta ipoteza argumenteaza ideea conform careia, limba pe care-o vorbim ne influenteaza modul in care gandim. Tiparele/structurile lingvistice proprii fiecarei limbi le limiteaza vorbitorilor perceptia asupra lumii”. Nu voi intra aici într-o discuţie extinsă. O voi face ulterior, mai devreme sau mai târziu, după ce această căldură năucitoare va trece. Am adunat suficient material. Voi menţiona numai că această ipoteză (numită, uneori greşit, şi teorie) a fost cam de multişor abandonată chiar de epistemologia promovată de filosofia analitică a limbajului. După ce a făcut oarece valuri la început. După părerea mea ea nu reprezintă nimic altceva decât un reducţionism drastic al „Matricei stilistice” (Blaga). Şi chiar a paradigmei/ paradigmaticului (Khun) care a depăşit demult graniţele cunoaşterii ştiinţifice intrând în ceea ce numim „cultură” (concept mult mai general). Mai menţionez - şi cu asta închei – că diversele baterii de teste de determinare a gradului de „inteligenţă” (IQ, inteligenţă emoţională, creativă şi chiar aşa zisă «spirituală», evident discutabilă) arată că cei care vorbesc fluent mai multe limbi prezintă un grad mult sporit în raport cu cei care se limitează doar la lina maternă.
pentru textul : oolong tea deVoi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deam rezerve in ce priveste o eventuala valoare literara a acestui text. Exista anumite elemente care ar fi putut fi exploatate dar textul se aseaza pina la urma planturos intr-o prozodie.
pentru textul : kore3 deCezara, o noua lolita?
pentru textul : Despre Cezara deEugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
pentru textul : Mica țigariadă deCare ar fi diferenta intre iconografia temporala si cea atemporala?
pentru textul : iconografie atemporală deCe titlu nepotrivit, abia ma abtin sa nu rad. Am citit prima jumatate din primul vers. Si gata!
pentru textul : Camilafca iubirii deAdriana Lisandru, îmi place felul în care uneori îmi iei la strecurat poemele.Asta înseamnă că întotdeauna rămâi în palmă cu ceva firișoare în care poți citi mai ușor semnele... cu stimă
pentru textul : este dimineață în peru deSingura chestie care mi se pare deocamdată aiurea este folosirea termenului "protocolar". Atît în titlu cît și în final. În rest e un text destul de bun și "cu nerv", cum se spune probabil tot în televiziune. Am remarcat chiar o anumită maturitate a scriiturii, un anumit gen de autocontrol în a nu cădea în criticisme și frustrări populiste postdecembriste. Poate puțin s-a exagerat cu sublinierea "sfaturilor de regie", mă cam îndoiesc că un regizoraș din aceștia chiar devine așa de patetic dar e posibil orice venind de la București, sau ma rog, de prin apropiere. Un text savuros despre imagine, în ultimă instanță. Imaginea și obsesia manipulării ei într-o lume care încă mai crede în imagine.
pentru textul : Protocolar demargas, nu pot să spun decît că este regretabil că te-ai aplecat să participi în această masă rotundă „de dragul” meu. te asigur că nu era nevoie. nu am idee ce trece prin capul tău dar justificările tale nu au sens. asta în cazul în care sînt sincere. nu are nimeni aici nevoie de amabilitățile tale. m-ai întrebat de insolență. iată un exemplu clasic de insolență la tine. care crezi că participarea ta sau prezența ta aici, ca de altfel oriunde, este ceva nespus de prețios. ești insolentă și cînd te îndoiești că nu aș cunoaște definiția termenului. deocamdată tu ești cea care ne-ai demonstrat că folosești cuvinte aiurea fără să le cunoști. probabil dintr-un snobism cu tentă patologică. iar în situația respectivă, în care am folosit cuvîntul în comentariul meu, mă refeream la faptul că este o dovadă de insolență din partea ta să te deranjeze (vezi Doamne!) faptul că eu spun că unii cititori sînt superficiali în timp ce tu ai jignit pe aproape oricine (nu îmi cere să mai dau exemple) din cei care activează aici. insolența este modul tău natural de a fi, se pare, de aceea probabil nici nu îți mai dai seama. dar ultimul tău comentariu m-a deranjat în mod deosebit. pentru că încearcă printr-o manieră de-a dreptul mojică să își impună punctul de vedere. dacă ai ceva de spus poți să spui. dar te rog să încetezi să mai manipulezi sau denigrezi pe ceilalți participanți de aici. am mai spus-o. cît privește persoana mea rezist la suficient de mult dar nu am să permit ca hermeneia.com să se transforme într-un spațiu în care un individ să hărțuiască sau să împroște cu noroi în alții. te rog să te consideri avertizată. și te rog să nu uiți că în consiliul hermeneia eu am fost unul dintre ultimii tăi apărători. încă o dată, dacă nu îți place ceva, nu te obligă nimeni să participi. dacă participi încearcă să o faci decent.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dema gandisem la acelasi lucru. placut
pentru textul : respira deerr: noapte
pentru textul : in the sunshine of your love deAici, expresia pare mai personală. "O pace mai lungă decât moartea" - nice :)
pentru textul : S-a întâmplat să cânt deeu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
pentru textul : Recunosc & deDin nefericire pentru tine eu am muncit(atit cit m-am priceput) pentru acest site. Nu am stat doua luni si apoi mi-am bagat picioarele si am plecat. De cite ori trebuie sa explic faptul ca acest site nu e al meu sau al nostru? Tu de ce ai abandonat? De cite ori sa-ti explic ca nu procedezi corect? Faptul ca nu mai sunt activ tine de alte probleme. Ca de exemplu ca nu mai pot scrie si nu fortez lucrul asta. Dar cind las niste comentarii aplicate pe text toti ataca la persoana. Inclusiv tu. Si vrei sa fiu activ? Iar te-ai bagat ca musca in lapte si nu ai priceput nimic. Sorry de offtopic.
pentru textul : Cantata în mi minor deDomnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar dePagini