silvia că nu-s blajin
știe cred că lumea toată
sunt un criminal pornit
pe mândria nefondată

Bianca, eu n/am jignit pe nimeni. Am spus un lucru firesc. Eu știu să fac diferența între autor și eu liric, sau perspectivă, poftim. Tu nu, cam faci exces de zel. Te rog comentează tu textul. Eu nu am timp de așa ceva, îi este dedicat lui Bobadil. Urmărește adresa unde chiar trebuia să te implici.

Virgil, revin și cu răspuns la afirmația ta ultimă din comentariu, anume: daca imi permiti o comparatie, textul tau sufera de inversul "bolii" de care sufera textul almei de astazi cu "shortcut la L.L." Ei bine, ce este greu de acceptat de cineva este: 1. a se folosi termeni ca "epuizat", "subțire", "inversul bolii" atunci când nu este înțeles un mesaj al unei poezii. fiindcă: a) e o poezie lucrată, contează să vezi articularea ideilor, planurilor de referință, simbolurilor, stărilor și mesajelor. 2. ceea ce ai făcut tu mai sus în primul comentariu nu a fost nici pe departe o analiză. crede-mă că sunt cunoscătoare în ale analizelor și interpretărilor de text. felul în care te-ai exprimat exprimă nu o analiză, ci modul în care mă percepi pe mine, respectiv că ai considerat că nu mi-am lăsat ideile și imaginile să se cristalizeze. greșit. fiindcă dacă aș sta să descriu toate elemente care au compus această poezie, ai vedea că sunt îndeajuns de cristalizate și de coerente. 3. comparația pe acre ai făcut-o este neîntemeiată. în primul rând fiindcă boala pe care ai considerat-o la poezia almei este că e "pra încărcată", iar la mine poezia - spui tu - este "neîncărcată" pe alocuri. în al doilea rând greșești în apreciere prin faptul că tu compari două piese complet diferite. și ac stil, și ca idee, și ca imagine și ca mesaj. în al treilea rând, poezia mea are încărcătură iar liniile de demarcare prin simplitate fac ca ea să fie mai ușor respirabilă/de receptat. Te-aș ruga să nu te mai grăbești în afirmații. Ar fi mai just să mă întrebi unde nu anume ți-e clară o idee sau o imagine decât să atribui altceva la adresa textului. Fiindcă atunci când facem o analiză, este o analiză. Tu ți-ai spus părerea, dar într-un mod destul de precipitat. Și chiar ironic. În plus, dacă și tu crezi că sunt atât de limitată încât să nu știu că aici nu e vorba de drăgălășenii și complimente, atunci toate mirările de mai sus sunt deja mult depășite de aceasta din urmă, care ar reliefa o foarte părere a ta despre mine. Nu îmi cere te rog să îmi comentez sau explic detaliat poezia, fiindcă mi s-ar părea ultimul lucru demn de a fi făcut. Am dat destule elemente de interpretare. Și nici măcar în zilele mele cele mai proaste nu aș scrie ceva de genul "epuizat", "subțire", "foarte fade" pe marginea unui text al unui membru de pe Hermeneia sau alte site-uri. Aș găsi chiar și atunci un mod de exprimare demn de a fi transmis pentru un efect pozitiv și contructiv. Asta înseamnă critică constructivă. Să aduci elemente în plus, nu adjective care să lase urme "cenușii". Dar, obișnuită fiind în lumea editorială și literară cu astfel de reacții, așa cum am scris mai sus, nu îmi fac probleme. Nu din acest motiv. Sper ca ceea ce am scris să fie receptat cu tonul pe care eu îl folosesc. Și cu bună intenție. Mulțumesc, de-acum eu îmi acord un "respiro". Sunt critici literari care îmi consideră poezia o revelație. Se pare că nu e nici "epuizată", dar nici "revelație". eu sunt conștientă de acest lucru. Și voi scrie mai departe.

Adina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.

ceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.

Dacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.

numai că, la un moment dat, de prea multă "iubire" şi probabil plictisindu-se, sictirindu-se de atâta veghe, nici ea nu mai poate ignora că o ignorăm!

mulţumesc, Nicholas, pentru vizita aceasta.

domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.

Dihania, am refuzat textul pe baza regulamentului. Te sfătuiesc să-l reciteşti, iar pe viitor, să nu mai postezi sub alte texte scrieri refuzate... Ţine de un anume bun simţ logic.

pe alee o domniță cu suita ce poartă umbrele albastre urmează un convoi funerar pastorul citește o ultimă evanghelie din batistă în spate se aude glasul unui cerșetor steaua nordului își schimba subit poziția un picard aprinde felinarele scuturând din falangă lumina pare ireală o aură ce ticăie mă gândesc la tine o parte din mine intră în levitație iar o alta în cutia străpunsă de săbii iluziile mele iau forma jobenului și a mănușii aruncate de la balcon ori a păsărilor albe nu știu de ce îmi ieși înainte înghițind flăcări pășim unul spre altul pe cărbuni ce sfârâie lucind aidoma unui oraș prins între două oglinzi în noaptea asta stelele au țurțuri presimt că o să vărs cartea peste cana de ceai

Iti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)

:)) Virgil, stiu un banc bun cu viseu dar ma abtin sa ti-l zic aici. Frantuzismele is asa de efect, mai ales ca parodia asta a fost scrisa de valentine day, iar eu sunt o antiromantica prin definitie. Daca te-au amuzat atunci inseamna ca si-au indeplinit menirea;)

Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)

I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.