Uite cine vorbeste, Ioan Albu care isi baga si isi scotea organul in toate scorburile. Sa nu se creada ca vorbesc aberatii, daca este nevoie dau si copy-paste din magnifica poezie, nu am vrut din respect pentru cititori. Albule, inainte de a da tu, un poet agonic de buzunar si aparator al Ioanei Barac, verdicte cu privire la valoarea poetica, citeste atent comentariul meu care face referire strict la text. Faptul ca eu cred ca este o aberatie se justifica prin cele ce constat, neatentie, repetitiile, lipsa diacriticelor, expresii pretentioase cu pretext de licenta poetica.A si pentru ca te-ai legat personal de mine, am reusit sa ma impun in doua chestii, si in sport si in literatura si le arat unora ca tine, care traiesc cu prejudecati ca sunt potent si nu am nevoie de scorburi. Faptul ca te legi de mine si de poezia mea si nu de comentariul facut, ma face sa te tratez ca pe un gunoi, si ti-o spun in fata, esti un gunoi, si imi asum consecintele.
din pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
bine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
Aranca, asta e o gluma sau ce? Poti fi mai explicita cu referire la text (fara sa incalci regulamenutul, desigur :-) Bobadil. P.S. Sau te referi cumva la comentariul meu din P.S. care contine un banc si care, ca orice banc, e doar un banc postat intr-un comm ... Sau tu ti-ai pierdut simtul umorului de tot? Sper ca nu, draga Marina. Si daca e sa fie asa, atunci hai sa-ti mai zic un banc, cica Bush Senior se duce la Bush Junior si-i spune (aici dau versiunea originala, in engleza): Son, you are making with Iraq the same mistake I made with your mother, I didn't pull-out in time"
eu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
cailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
matei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
ok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
cand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
Andule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
Interesante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
ce are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
se poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
Sunt câteva exprimări mai puțin fericit alese pentru poem: "de mii de ori", "s-ar transforma in mici cristale", "pe care le face ploaia", "iubirea ce mi-o porti" (chiar dacă e vorba de "poartă"). Ce legătură are ultima strofă cu celelalte dinainte? Cum ai vrut să scrii: "se digera" la imperfect sau "să digere"? Confuzie din cauza lipsei diacriticelor. Altfel, ideea de "provoc aer" este bună, doar că ar mai fi trebuit ceva forță pentru a putea susține o "provoc are".
as renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
de asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
cred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
Sărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
Virgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
regulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
Virgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Uite cine vorbeste, Ioan Albu care isi baga si isi scotea organul in toate scorburile. Sa nu se creada ca vorbesc aberatii, daca este nevoie dau si copy-paste din magnifica poezie, nu am vrut din respect pentru cititori. Albule, inainte de a da tu, un poet agonic de buzunar si aparator al Ioanei Barac, verdicte cu privire la valoarea poetica, citeste atent comentariul meu care face referire strict la text. Faptul ca eu cred ca este o aberatie se justifica prin cele ce constat, neatentie, repetitiile, lipsa diacriticelor, expresii pretentioase cu pretext de licenta poetica.A si pentru ca te-ai legat personal de mine, am reusit sa ma impun in doua chestii, si in sport si in literatura si le arat unora ca tine, care traiesc cu prejudecati ca sunt potent si nu am nevoie de scorburi. Faptul ca te legi de mine si de poezia mea si nu de comentariul facut, ma face sa te tratez ca pe un gunoi, si ti-o spun in fata, esti un gunoi, si imi asum consecintele.
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… dedin pacate, nu gasesc nici un link in profil personal care sa ma duca pe pagina unde sa pot scrie sau modifica date. si pe butonul profil personal, daniela birzu, aquamarine (pen name) imi apare aceeasi pagina doar cu textele si comentariile mele. nu stiu, am sa mai vad . oricum, multumesc.
pentru textul : clavier debine ai venit Katya Kelaro! am trecut si eu pentru a saluta acest inceput de drum si nu in ultimul rind, sensibilitatea din spatele unui poem decupat parca din albumul de familie, cu nostalgiile si reminiscentele lui, proiectiile abia perceptibile din universul acelor amintiri numai ale noastre. nescrise. niciodata.
pentru textul : arhitect davidov deAranca, asta e o gluma sau ce? Poti fi mai explicita cu referire la text (fara sa incalci regulamenutul, desigur :-) Bobadil. P.S. Sau te referi cumva la comentariul meu din P.S. care contine un banc si care, ca orice banc, e doar un banc postat intr-un comm ... Sau tu ti-ai pierdut simtul umorului de tot? Sper ca nu, draga Marina. Si daca e sa fie asa, atunci hai sa-ti mai zic un banc, cica Bush Senior se duce la Bush Junior si-i spune (aici dau versiunea originala, in engleza): Son, you are making with Iraq the same mistake I made with your mother, I didn't pull-out in time"
pentru textul : this is a film deeu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
cailean, va trebui sa fii mai specific. la inceput, am inteles ca poemul e prost pentru ca este douamiist si ti-e teama sa spui de ce e prost pentru ca generatia sa nu ti se suie in cap. apoi, am inteles ca adrian are dreptate in comentariul lui pentru ca...? ... se intreaba retoric, daca ioana barac sta intr-o baraca? fii serios, cailean. si, mai ales, fii clar in ceea ce vrei sa spui daca vrei sa faci un comentariu constructiv din care sa invat si eu ceva, dar si ceilalti. lui adrian ii place mult jocul barac-baraca. eu asa cred. tu crezi ca el nu apreciaza cum scriu. nu stiu cum o fi... chiar asa, ca tot a venit vorba, tie iti place cum scriu eu?
pentru textul : de dragoste dematei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deaici exista trei texte foarte bune. dar trei, nu unul. asa ca...
pentru textul : opțional anestezic deok.
cel ce l-a trimis la şantier s-a poticnit de cuvântul clickuit (repetat), care nu există în limba română şi probabil de lacu(l) roşu.
ar fi mai pe româneşte spus am pozat (asta, asta şi asta).
"cum scoteau viaţa din ce" ... pozaseră. nu e mai bine aşa?
vin cu pâinea şi sarea: bine ai venit pe site! nu uita că e mai bine să dai un porumbel decât un şarpe.
pentru textul : Itinerar deInteresantă viziune; atât de departe de textul original.
pentru textul : Antimatematică deTeo...cand spuneam sa corectezi, nu vorbeam de Realitaea textului tau, ci de typo-ul de acolo! "re-la-li-tatea"... ia mai citeste o data! :)
pentru textul : Invizibil decand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
pentru textul : De anima deOana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
remarcate, aici:)
pentru textul : viața mea deAndule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deSuperfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deInteresante prelucrarile, Vlad. Am vazut si pe blogul tau ca te pricepi. Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare. Folosesc un Canon EOS 100D fara pretentii mari, un DSLR entry-level. Am postat pe cateva site-uri de fotografie 'artistica'. La prelucrari nu ma pricep, asa ca am preferat sa includ fotografiile ca atare (doar cu un minimum de retusari). Pentru editia tiparita am folosit hartie groasa, cretata si imprimare de calitate 'inalta'. Au iesit bine (cel putin asa spun si altii care au vazut cartea tiparita).
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea dein ceea ce priveste subtitlul, el da numele colectiei
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dece are in comun o geisha japoneza cu pergamente din china antica si instrumentul hang drum? aparent nimic. traim intr/un timp eclectic. intr/un acelasi decor vom regasi perne arabe, elefanti de mahon din india, turbioane din lemn de santal aduse din nordul africii, un perpetuum mobile din inox elvetian, papusi cu cap de portelan, lucrate manual, dintr/o galerie nemteasca, matase rosie, grea la ferestre si in suflet, covoare tesute cu motive din nordul bucovinei si tot e prea putin... tendinta e de a crea un mozaic stilistic in orice domeniu si nici literatura nu a ramas indiferenta desi nu isi propune din asta un scop ci deschide poarta spre lumi care pana ieri pareau inchise iar orice apropiere era decadenta, daca nu chiar interzisa poemul e cinematografic... alergand prin ploaie iar picaturile filmate cu zoom apar ca niste geishe imbracate in alb care descopera jocul alunecarii pe un topogan cu apa... burlanul, streasina casei, a pagodei... barbatii cu ochii lor cercetatori, cu irizatii parca smulse dintr/o coada de paun. mirosul strazilor spalate de ploaie, sentimentul de eliberare, de parca ne/am goli si am lasa in grija stropilor inima, s/o macereze pentru timpuri in care vor veni oameni ce vor sti sa pretuiasca vinul stors din strugurii astia stranii. *ce e poezia daca nu un prilej de a calatori prin intreaga lume, de a explora si a extrage esente din colturile ei. preia elemente din tot ce e pe pamant, sub pamant si din cele ce sunt deasupra. multumesc tuturor... e o intrepatrundere de sensuri... pe de o parte, ploaia ca un plans al zilei cand ramanem singuri si strazile par un labirint din care cautam o iesire, e o culoare a zilei de azi, maine ploaia e posibil sa aiba broboada neagra iar intr/o alta zi sa aiba parul desppletit... are trebui sa ascultati un hang drum si veti simti cum sunetele tasnesc la lovirea degetelor asemeni picurilor de ploaie pe asfalt sau pe frunzele copacilor. mereu am avut sentimentul ca arborii alcatuiesc dupa ploaie un imens xilofon. de aici imaginea sabotilor de gheisha pe frunze... *andu, good point of view, francisc... imitatiile de opinie si aliantele la kilogram sunt dovada unui spirit slab. daca ai ceva de spus, spune singur, fii primul, daca nu ...nu lasa nimic, treci mai departe, chiar daca esti editor nu esti obligat sa salvezi nicio aparenta.
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum dese poate să ai dreptate, Virgil. eu deocamdată nu pot opera pe text pentru că e cald. probabil mă voi detașa și o voi privi altfel. pe mine deocamdată mă deranjează că are multe conjuncții. iar romantismul este prin definiție liric, metaforizat... însă înțeleg ce ai vrut să spui... am să meditez asupra finalului... mulțumesc frumos!
pentru textul : come as you are deSunt câteva exprimări mai puțin fericit alese pentru poem: "de mii de ori", "s-ar transforma in mici cristale", "pe care le face ploaia", "iubirea ce mi-o porti" (chiar dacă e vorba de "poartă"). Ce legătură are ultima strofă cu celelalte dinainte? Cum ai vrut să scrii: "se digera" la imperfect sau "să digere"? Confuzie din cauza lipsei diacriticelor. Altfel, ideea de "provoc aer" este bună, doar că ar mai fi trebuit ceva forță pentru a putea susține o "provoc are".
pentru textul : provoc aer devirgil, ;) pricepui! alma. da! mersi! ne mai gîndim! sd
pentru textul : nu despre penibil deas renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
pentru textul : micul război de pe scară dede asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
pentru textul : Pilda omului care a tăcut decred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
OK, il vad ca pe un poem-tentativa pe care il savurez ca atare. Ceva, indiscutabil, lipseste din aceasta incercare, voi vedea la urmatoarele postari, asa-i? Insa, una peste alta, este un poem modern demn de luat in considerare. Si pentru folosirea inspirata a lui fat-frumos acord o penita. Poate si pentru final, desi cred ca ar merge mai bine cu alt fel de poem. Andu
pentru textul : Hrana noastră cea de toate zilele deSărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal
pentru textul : Gleznele tale deVirgil, Ai prins tu din prima esentialul sau am fost eu prea transparent de data asta? Asa-i textul asta e un sandwich... doua felii de abureala bobadilica la mijloc niste cacat de caine cu umplutura de toamna. Multumesc pentru lectura. Andu
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool deregulamentele s-au inventat ca modalitate de legitimare a coercitiei. iar aceasta impune raportul de subordonare (curat sclavagist, ar spune mai vechii ideologi) dintre subom si supraom. as putea continua, dar stiu ca nu am cu/pt cine... asadar... nene utilizeaza-ti regulamentul precum stii, matale l-ai inventat, matale m-ai retogradat, si tot matale (se vede ca pensia e epoca plicticoasa...) dai commenturi pre langa subiect, asa, sa stie "trepadusii" ce "tare" esti... si iata ca acum, unul dintre ei iti ofera si ocazia sa faci uz brutal de forta ce ti-ai arogat-o. pana la urma, toti profetii vorbesc in numele lui Dumnezeu si adora sa-i pedepseasca pe pacatosi cu plagile Lui.
pentru textul : Doină decorect alma am corectat, satisfăcută?:) cu ... yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deVirgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
pentru textul : cai negri, însetați dePagini