In textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
Tocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
nu dedicaţie!
motivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
Poezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
sau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
Este o coincidență și să știi că poezia mea a fost împrumutată aproape în totalitate și folosită într-un text pe agonia dar după un scurt timp a specificat colega mea de acolo că versurile sunt ale mele, colega Nuță Crăciun mă cunoaște cred și nu este genul meu, în rest ??? poemul nu are decât aceasta coincidență în el altă ceva nimic????
Partea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
excelent excelenta . ai evacuat eul planetar. Cindva toate textele vor incepe la fel si se vor termina pe loc pt ca nimeni nu mai are rabdare de citit. Copii mei dupa Tarzan au zis stop. Paradisul cititului e pierdut for ever. oare mai avem litEre .. ?
„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
Inceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
ok - cu siguranta ca eu nu stiu multe lucruri mai mult sau mai putin elementare in poezie. dar crede-ma ca acest lucru este valabil si pentru tine. dar trec peste asta pentru ca nu imi pun mintea cu tine. ce vreau sa iti spun este ca a spune "primele doua versuri sint nesimtite" este un atac. pentru ca problema este destul de echivoca, vreau sa te avertizez ca am doua posibilitati. una este sa te sanctionez daca nu iti ceri scuze de la nicodem. a doua este sa nu fac nimic. dar, sa nu te superi daca vei primi de acum incolo atacuri la adresa versurilor tale, daca se va spune ca scrii versuri nesimtite sau execrabile, sau scolaresti sau etc. si mai ales sa nu vii sa te plingi la mine prin e-mailuri pentru asta. pentru ca este cutia pandorei pe care ai deschis-o tu. se deschide sezonul liber la vinatoare de vrajitoare.
Multumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
Eu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
si eu deja pregatisem ceva apocaliptic...[pt ca as vrea sa mi iau niste cizme UGG online inainte de craciun]..dar daca ziceti ca organizati in Ianuarie atunci macar de ziua mea sa fie..:p
... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
primul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
alma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In textul corectat renunşasem exact la aceste părţi. Ce n-am înţeles este legat de faptul că puteai să mă sfătuieşti pur şi simplu că ar fi bine să scot din text ghilimelele, sau chiar acele expresii. Cred că am fi evitat o descuţie fărăsens, deoarece suntem într-un loc unde ne propunem unii altora texte, mai mult sau mai puţin reuşite şi ar trebui să ne ajutăm reciproc să ne vedem lipsurile. cam atât. iată ce aşteptam de la tine. Oricum, indiferent de tonul folosit, iau din observaţia ta ce îmi este de folos şi renunţ la ghilimele şi la o parte din expresiile în cauză. Ca să nu mai fie de un gust "îndoielnic". Mulţumesc.
pentru textul : Nopţile unui proscris deTocmai "Brâncuși ... transpare...", indirect, ceea ce mi-a trezit zisul fior liric remarcat in ultimile versuri: "râsul își ridică indecent/ coloana infinită/din amprentele fericirii". In rest "intertextualitatea" textului nu a facut decat sa ma intrige. Ca un rebus. Ori rebusurile nu ma distreaza. Chiar ma enerveaza. E, poate, o deficienta de perceptie. Sunt mai mult inclinat - nu sa produc ci sa gust - matematica calitativa vizand "continuitatea", "gestaltul" (a se vedea semisfera dreapta a creerului). Cu toate ca o viata intreaga (datorita "meseriei") am fost obligat sa aplic matematica "discretului" (inclusiv metodele numerice prin care se poate reprezenta, in computer, integralitatea). Totusi, nu neg ca in anumite situatii "impletirea de sensuri" (chiar "intertextuale") nu-mi place (cum se intampla si in finalul textului tau) - dar atunci e vorba de ceva care-l pot percepe dintr-odata, "gestaltic", fara sa-l "analizez". E vorba de "gust". Nu trebuie generalizat. Fiecare cu preferintele sale. Si, evident, un text poetic tocmai de aceea se vrea "poetic" pentru a putea fi "interpretat" si "perceput" intr-o diversitate cat mai mare de sensuri. Discutia cu tine mi-a facut, ca intotdeauna, placere. Si, in plus, pentru mine, a fost si utila. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului denu dedicaţie!
pentru textul : emindoină demotivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
îmi creează o stare nostalgică bradul de Crăciun în foc și ultimul plic. Observ kireji și îmi place. dreptul la iarnă, i-aș pune titlul.
pentru textul : Haiku (7) dePoezia începe de la titlu :) M-am furişat şi eu un pic în universul celor doi făurari frumoşi...Am admirat ,,buchet de mireasă înțepenit în aer" şi iubirile ,,mici", dar atât de mari, din cotidian: ,,azi îți iubesc petele gri de pe șosete
pentru textul : un februarie doi făurari desau colțul de pâine". Iar calmul care droghează m-a năucit complet...şi războiul cald.
Frumos de tot, Paul!
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity deNu-i contest bunele intenţii, dar textul e de-un prozaism rar întâlnit (plus o doză însemnată de înapoiere culturală - femeia nu mai e de mult aşa!).
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deEste o coincidență și să știi că poezia mea a fost împrumutată aproape în totalitate și folosită într-un text pe agonia dar după un scurt timp a specificat colega mea de acolo că versurile sunt ale mele, colega Nuță Crăciun mă cunoaște cred și nu este genul meu, în rest ??? poemul nu are decât aceasta coincidență în el altă ceva nimic????
pentru textul : Primul cerc dePartea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
pentru textul : paradis left over deCorect este Alzheimer, nu Altzeimer, cum ai scris în text.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deexcelent excelenta . ai evacuat eul planetar. Cindva toate textele vor incepe la fel si se vor termina pe loc pt ca nimeni nu mai are rabdare de citit. Copii mei dupa Tarzan au zis stop. Paradisul cititului e pierdut for ever. oare mai avem litEre .. ?
pentru textul : efigia edenului eretic de„ar fi trebuie s-o crezi...” - a trebui și a crede - puse laolaltă poartă în ele toată încurcătura și descurcătura vieții. restul e mai mult blue, decât trist. toamnă faină, om fain!
pentru textul : Cântecul ei trist deAdevarul meu e ca spiritualitatea straluceste si atunci cand o intorci pe dos. Mi-ai demonstrat asta aici si deci... chapeau! Andu
pentru textul : clean deun text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deInceputul "regulamentului" Hermeneia spune: "1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." Din chestia asta se intelege zic eu ca ne ocupam de literatura si nu de arte vizuale. Este oare nevoie sa precizam interdictia? Sau e suficient "common sense"-ul?
pentru textul : livada de sticlă depămîntul coboară din cer. genial
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane deok - cu siguranta ca eu nu stiu multe lucruri mai mult sau mai putin elementare in poezie. dar crede-ma ca acest lucru este valabil si pentru tine. dar trec peste asta pentru ca nu imi pun mintea cu tine. ce vreau sa iti spun este ca a spune "primele doua versuri sint nesimtite" este un atac. pentru ca problema este destul de echivoca, vreau sa te avertizez ca am doua posibilitati. una este sa te sanctionez daca nu iti ceri scuze de la nicodem. a doua este sa nu fac nimic. dar, sa nu te superi daca vei primi de acum incolo atacuri la adresa versurilor tale, daca se va spune ca scrii versuri nesimtite sau execrabile, sau scolaresti sau etc. si mai ales sa nu vii sa te plingi la mine prin e-mailuri pentru asta. pentru ca este cutia pandorei pe care ai deschis-o tu. se deschide sezonul liber la vinatoare de vrajitoare.
pentru textul : noapte cu plată demultumesc...
pentru textul : travaliu deMultumesc, Dorin. Adevarul este ca ma feresc sa scriu texte prea lungi. Mi s-a reprosat candva acest lucru.:) Dar, recunosc, si pe mine ma nemultumesc mai toate textele din urma, chiar si Galbenusul. Probabil vor ramane doar Casutele umblatoare. Totusi, merg inainte , in cautarea, de ce nu, a unui nou stil pentru un nou volum.:) Spune-mi cum ai vrea, mai concret, sa fie poezia pentru copii pe care ti-o doresti. :)
pentru textul : Gălbenușul deUn fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
evident raspunsul nu poate fi decit la tine cel ce citesti
pentru textul : psalm deEu, după cum știi, nu prea sunt niciodată de acord cu modificările "la cererea publicului". Varianta primă era mai bună; sau, poate: "cu mintea". Pentru că poți asculta și cu inima. Eu cred că despre asta e vorba.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui desi eu deja pregatisem ceva apocaliptic...[pt ca as vrea sa mi iau niste cizme UGG online inainte de craciun]..dar daca ziceti ca organizati in Ianuarie atunci macar de ziua mea sa fie..:p
PS tot apocaliptica tema Andu? Virgil?
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 de... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
pentru textul : Femeia Cratiță deprimul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
Mulţumesc pentru radiografie.
Toate cele bune!
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deer 'are ȘI' un talent reportericesc scuze
pentru textul : 322 deAno, de acolo din Palatul Luminii, roaga-te pentru noi!
pentru textul : Ana Lugojana deÎn acest text, e mai potrivit curul.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEu iniţial am crezut că stăm în fund înseamnă că stătea în fundul sălii.
alma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
pentru textul : în umbra părului tău dePagini