... Ionuț, după cum bine știi, sunt titluri de cărți care se repetă. Aici nu se poate vorbi de plagiat. Uite, scria Montherlant prin intermediul unui personaj feminin al său: "suficientă mie nu mi-am fost niciodată"(Îndurare pentru femei), expresie regăsită într-una din poeziile Anei Blandiana. Să acuzăm? Nu cred. Uneori, oamenii gândesc în aceeași termeni. Iar aici, vorba Marinei, nu este deloc ce insinuezi tu elegant. Știu că ești obiectiv și sincer. La fel și eu.

până la noi măslinii se înnegresc, munții se topesc de vânt și ape. când slujești îmbraci veșmântul umilinței și ridici sprâncenele multe ale visului. dacă tragi firul de aur despletești chipuri și zugrăvești culorile curcubeului. fruntea se acoperă cu cerul ochilor tăi. osanalele se cântă în biserrici și minarete. mircea nincu.

Christian, ai observat foarte bine meticuloasa descriere arhitecturală medievală, credeam că am și reușit s-o fac să se vadă înălțându-se, înseamnă că mai am de zidit... Am incercat să reînvii pentru o clipă ruinurile, am călătorit puțin cu un aparat de filmat într-un alt timp. Mă bucur că ți-am declanșat alaiul acesta mitologic. M-a atras intotdeauna turnul, da.

erata: daca as fi in locul tau.
scuze.

Penitele oferite de mine nu au fost/nu sint aleatorii. Multe din textele lui Emilian Pal meritau astfel de mentiuni dar am asteptat o evolutie a lor, un progres real ceea ce s-a si intimplat. Penitele acestea sint de altfel, o formalitate, o propunere a site-ului de a diferentia calitativ creatiile autorilor. In realitate, nu avem nevoie in viata de toate zilele de ele, sint chiar inofensive. Un simplu instrument de evidentiere a unui text. In general sint adepta unei critici dure, directe, asemanatoare unor operatii inevitabile pentru salvarea vietii (literar-artistice), bineinteles cu conditia expresa ca autorul sa nu fie inecat deja in propriul sau orgoliu. Nu ofer nici tratamente postoperatorii si nici solutii preventive. Nu am pretentia de a fi un supervizor literar. Literatura ma preocupa tangential. In fine, revenind la textele literare si autorii lor pot afirma ca Totul tine de talent. Talentul insa se educa. Asa cum este o vorba romaneasca : «Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista.» Textul lui Emilian Pal nu este nici jurnal, nici scrisoare. Este un mod de a trai in afara conventiilor prestabilite prin proiectarea emotiilor, sentimentelor intr-un Imaginariu propriu ca alternativa la realitatea rigida, lipsita de multe ori de repere estetice si morale. A reusi acest lucru cu un instrumentar simplificat, este o calitate literara evidenta a autorului. Deosebite mi se par rindurile : mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ți atunci că joci într-un film cu inadaptați iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparți prietenul imaginar dispare după ce te îmbrățișează cu dragoste desăvîrșită. In fapt, asa cum ar spune un avocat al apararii (talentului autorului si il rog pe Emilian Pal sa isi reaminteasca aceasta afirmatie intr-o zi din viitorul apropiat) textul nu este un simplu poem in proza ci haina de toate zilele a lui Emilian Pal. P.S. Aceasta completare (insuficienta, partiala) a fost realizata la solicitarea expresa a celorlalti din staff.

M-au impresionat aproape toate poeziile tale din acest ciclu. Modul în care vorbesc despre linia subțire dintre banal și miracol. O lățime de masă, ai spus de data aceasta. Distanțele de fapt sunt în oameni. "vom repeta unele cuvinte stînjeniți dezvinovățindu-le" .

Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.

În sfârșit, Vladimir a hotărât să părăsească ,,vocea” gravă ce rânduia și derula trăiri, intimismul supravegheat, ce nu le sustrăgea lucidității povestitorului. M-a mirat un pic amalgamul de timpuri folosit – inedită alegere în poeziile tale - , miza pe sinceritate, pe mărturisire, asumarea limbajului și a gestului fără teamă. Chiar dacă poezia capătă forță – pentru mine, evident – abia cu versul 5, chiar dacă prima comparație îmi pare căutată, forțând naturalețea mesajului, întâmpin cu bucurie implicarea și cum spuneam asumarea frustrării, a căutării unui refugiu emoțional. Deși textul rămâne recognoscibil ca manieră, este o izbucnire confesiv – compulsivă, frisonantă, pentru care ai prețuirea mea.

Cel mai mult am savurat "cucul" din titlu, și nu glumesc deloc când spun asta. Are un oarecare farmec poezioara, deși nu prea văd rolul acelui englezism, "prime-time", iar "clenciul", ca expresie, nu mi se pare integrat în context. Altfel, drăguțea!

tie e redundant sa-ti dau eu! penita, asa cum mi se pare aiurea sa dau si altora de pe aici. e pentru a remarca titlu in combinatie cu versurile alea doua, ansamblul ala mi s-a parut cumva foarte fin, chiar daca e posibil sa fie un amestec din vulnerabilitatea calcaiului meu si o intamplare. :o)

Adrian, la fel ca și mulți alții, faci confuzie dintre eul auctorial și om. Pe de alte parte, să rupi dintr-un context un cuvânt, o frază, o expresie, orice .., și să te apuci să faci concluzii , dă dovadă de rea-credință.

În altă ordine de idei, încearcă să accepți faptul că sînt oamnei care gândesc diferit față de tine, că nu toată lumea se conformează acelorași norme ca și tine. Pentru că nu rareori, atitudinea (rigidă, vecină cu fanatismul) pe care o afișezi în comentarii, îmi aduce de rigiditatea acelor animale de laborator, rigiditate consecutivă procesului de decerebrare/decorticare la care erau supuse.

Să trăim, luptând, până la ultima picătură de singurătate. Moartea nu există. E o iluzie.

Eugen.

corecteaza, te rog, "ieslea sfântă"

Calin, in timp ce aici atmosfera e de penumra, intr-o liniste netulburata, realul vine si imi ia posibilitatea de a scrie mai mult, voi reveni cu raspunsuri si comentarii la alte texte atunci cind computerul meu imi va permite. Multumesc, ma bucura mult cind un cititor de valoare imi simte trecerea prin toate luminile si umbrele. Dorin, tristetea intr-o masura buna, da. Cit permite creatia. Multam pentru apreciere. Sper sa pot mentine flacara.

yester, mi-a plăcut caracterul în care ai definit poemul (:"sexy"). mulţumesc.
Dihania, dacă au plăcut cel puţin 2 versuri, e mai bine decît nimic. mulţumesc că mi-ai lăsat un semn de citire. comentariile mă ajută.
am modificat cîte ceva în poem. poate e mai bine.