Impresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
Din perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
Frumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
Știți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
uneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
sunt exponenta vulcanismului, curent initiat de mine si al carui singur membru infocat sunt... so, nu ma dezic de vulcanism chiar daca are un -ism in coada. bine ca nu vine de la (cl)ism(a) . cunoscandu-va exigenta in materie de vocalbular si exprimare eleganta sper sa nu mi-o luati in nume de rau.. e doar un joc de cuvinte iar mie imi place vulcanismul ... ce-ar fi sa vedeti florile ca pe o eruptie de vulcan, a unui vulcan stelar sau acvatic... poate nasterea unei noi constelatii... vor veni si poemele.... insa abia s-au nascut culorile ce nu mi se par deloc a fi esarfe, ci secvente ale unui fenomen... e foarte bine ca unii nu le-ar purta, eu m-as imbraca in stele...
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
draga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
N-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
zilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
până-n 30 kilograme
în care inima a cedat
E adevarat, misticul nu este la indemana oricui. Insa incercarea moarte n-are, iar asta poate fi inceputul unei exceptii... de exemplu. Sau sfarsitul altor lucruri, despre care nici macar nu are rost sa pomenesc aici. Andu
este un text la care am revenit cu plăcere. deși aș mai cere ceva de la el (inclusiv un final mai puternic), este un poem bun. ai o tendință de a surprinde, ceea ce îmi plăcu mult și această calitate/particularitate nu este de neglijat.
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
Mulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
În rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
aveţi perfectă drepte.
cred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Impresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...
pentru textul : Tetley deîn sfânta resemnare de spirit am să-mi leg
o pipă două pipe trei pipe restu-i jeg
am gustat ironia amara. felicitari.
pentru textul : Zen (1) deDin perspectiva mea, acest text păcătuieşte prin faptul de a se situa, cu orice preţ, în două curente deodată (în acelaşi timp şi sub acelaşi raport - cum ne spunea Aristotel); textul se vrea şi dus spre clasic, şi adus spre modernism; dar această combinaţie, posibilă de altfel, cade din start deoarece elementele care se combină sunt aceleaşi (limbajul), de unde rezultă un discurs superficial, pe alocuri hilar. Exp: mă tem/ cum pulberea se teme/ de picurii necopţi ai ploii/ cum de un psalm se tem strigoii/ şi fug în giulgiuri ANATEME/ ---- încet/ începe să mă poarte/ MIMETIC ----. Hilaritatea apare în momentul când citesc "mă poartă mimetic", iar ceva mai jos "glas mătăsos de mamă". Simpla disonanţă acustică (nu cea iedeatică) ar trebui să dea de gândit. Forma este clasică, chiar dacă versurile sunt frânte şi aranjate mai modern. E vorba de un iamb de nouă silabe, rimă incrucişată. Textul conţine, pe alocuri, construcţii plate, prozaice; dpdv stilistic, îi lipseşte orice doză doză de originalitate, chiar dacă la nivel afectiv poate transmite oareşce vibraţii.
pentru textul : temeri grizate deDacă-ţi iei o cămaşă, la o adică, nu prea poţi s-o valorifici în contrast cu chiloţii...
Mulţumesc de revenire! :)
pentru textul : Cub rubick debolduire*...uf, nu mai zic nimic! azi tastez cu doua maini stangi, se pare!
pentru textul : vineri deFrumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
pentru textul : Când începe o dimineață deȘtiți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deuneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
pentru textul : oglinzile nu mint deiniţial am zis că e un experiment, dar m-am răzgândit. nu e un experiment, e o poezie în sine.
mulţumesc pentru oprire :)
pentru textul : atât de absurd desunt exponenta vulcanismului, curent initiat de mine si al carui singur membru infocat sunt... so, nu ma dezic de vulcanism chiar daca are un -ism in coada. bine ca nu vine de la (cl)ism(a) . cunoscandu-va exigenta in materie de vocalbular si exprimare eleganta sper sa nu mi-o luati in nume de rau.. e doar un joc de cuvinte iar mie imi place vulcanismul ... ce-ar fi sa vedeti florile ca pe o eruptie de vulcan, a unui vulcan stelar sau acvatic... poate nasterea unei noi constelatii... vor veni si poemele.... insa abia s-au nascut culorile ce nu mi se par deloc a fi esarfe, ci secvente ale unui fenomen... e foarte bine ca unii nu le-ar purta, eu m-as imbraca in stele...
pentru textul : I live in a yellow water-lily decel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru textul : psalm dedraga mea, am senzația că alunecăm iremediabil în geometrie de dragul unui nod pe carevrem cu tot dinadinsul să îl găsim în papură. Ai vrea să îți spun ”la cinci centimetri mai la dreapta de coșmar sau la nouă ani lumină mai la stînga de extaz”? hai să fim serioși. aș putea să spun că punctul are o poziție relativă. relativă la fiecare, nu? și atunci ar avea sens expresia, pentru că ar fi ”același loc” dar ar fi din perspectiva fiecăruia. apoi ar putea fi ”același loc” în funcție de locul în care ai văzut-o ultima dată, nu? deci care perspectivă o alegi? în ce privește titlul, cred că nu îți place ție ideea asta de violet, și cred că ne-am mai contrazis pentru asta odată. pentru mine violetul e ceva cianotic, ceva ca o durere în sinusuri.
pentru textul : dimineți violet delegea atractiei daca vorbesti de polaritate
pentru textul : punctus interrogativus deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deVă mulțumim și vă așteptăm la Iași. Despre cum puteți primi cartea, voi reveni cu amănunte.
pentru textul : Mirabile Dictu dede ce să te iert? toată lumea greșește... prima dată
pentru textul : Steve delaurentiu, nu fi copil, inainte de a fi leu sau cămilă...
pentru textul : coloana ultimului templu deN-am mai citit de mult un poem atât de feminin dacă ne luăm după importanța acordată verbelor la participiu, după cele trei verbe la un mod indicativ, „au privit” (nu oricum, ci „pe ascuns”), „se închină”, „îți dăruiesc” și după imaginile ce trimit spre un sud latin („castaniete”) la întâlnirea cu fildeșul african. Am folosit „feminin” referindu-mă la orientarea clasică potrivit căreia atributul e asociat cu pasivitatea, lipsa de acțiune, cedarea în fața „măritelor zări”. Totuși „spuma unui val speriat de păunii albaștri ai dorinței” îmi spune că pășești pe drumul bun al cunoașterii. :-) Pentru ca mi-au placut „palmele sufletului”, am căutat să aflu dacă a mai folosit cineva expresia și uite ce am găsit: Haloiu Roxana scrie „aș pune lacrima cristalină / în palmele sufletului tău / care-mi vor săruta fruntea durerii”; Lucia Firefly Popescu propune o atitudine optimistă imaginându-și că „în palmele sufletului alți muguri vor plesni”; Sorin Rus e și el un romanțios când mărturisește „țin în palmele sufletului / unduirile privirilor scuturate / sub un tainic surâs”; Nu aceeași atitudine are Mica pentru care „creierul mi se fărâmă în palmele sufletului tău”. În „Din scorbura ideilor priveam”, Bejliu Anne-Marie sprijină întregul poem pe sintagma aceasta cu rol definitoriu pentru starea pe care a vrut să o transmită (vezi tu pe google). Se poate și mai bine? Rămâne de văzut. Cred că se putea spune și altfel decât arghezianul „cuvinte potrivite”.
pentru textul : poem din flori dezilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
pentru textul : de el depână-n 30 kilograme
în care inima a cedat
E adevarat, misticul nu este la indemana oricui. Insa incercarea moarte n-are, iar asta poate fi inceputul unei exceptii... de exemplu. Sau sfarsitul altor lucruri, despre care nici macar nu are rost sa pomenesc aici. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deprimul vers sună promițător. apoi textul devine ca un perete alb pe care nu există nicio ușă.
pentru textul : Comoară vie deeste un text la care am revenit cu plăcere. deși aș mai cere ceva de la el (inclusiv un final mai puternic), este un poem bun. ai o tendință de a surprinde, ceea ce îmi plăcu mult și această calitate/particularitate nu este de neglijat.
pentru textul : execiţiu de insomnie deIată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante de...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
pentru textul : peruvian dream deMulţumesc pentru feedback, Mariana. Oricum, nu sunt de acord renunţarea la amănunte, poemul meu a vrut să fie un tablou de tip realist, pictat precis.
pentru textul : Dungi şi buline deÎn rest, iată că acum îmi pare rău că am ajuns să folosesc arhaisme la vârsta mea !
Titlul...cred că este acceptabil, oricum pete în loc de buline ar fi fost mai rău şi, repet, poemul este o pictură, deci titlul se potriveşte.
Dedal, multumesc!
pentru textul : Cai verzi pe pereți deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
daydreaming :)
pentru textul : când după război se așterne liniștea deEu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?
pentru textul : poetul I deaveţi perfectă drepte.
pentru textul : sunt doar o atârnare decred că în sinea mea am ştiut că strofa a doua nu are ce căuta acolo dar am aşteptat să îmi spună cineva asta şi mă bucur că aţi fost d-voastră.englezismele astea pe care le tot citesc la tot pasul m-au intoxicat e a doua oară când comit greşeala asta dar m-am lecuit.voi rămâne doar la arhaismele pe care le folosesc uneori, de drag.
veniţi mai des să mă trageţi de pene să nu-mi crească aripile, e dureros să cazi de sus:)
mulţumesc mult pentru sugestii şi sfaturi,am să ţin cont de ele.e zi bună.
Pagini