Pentru Boiersim n-as vota... dar pentru Bioerism... poate(typo la după apariția „Manifestului Bioerismului” ). Legat de text... sa revenim la ceva mai literar, nu cred ca este cazul sa facem forum. Ialin
De parcă ne-am purta neliniștile direct în spinare, iar coasa de la rădăcina lor stă și așteaptă.
Fragile sunt legăturile care formează liantul poeziilor Cezarei, un castel de nisip în fața căruia îți ții respirația ca să nu se surpe. Aici scrie parcă direct despre lemurieni și fantasticul tărâm Mu: omul pădure și femeia iaz înmărginindu-se. Aveți grijă ce spuneți, căci ar putea prinde ființă!
Asta ca să știm că mijloacele stilistice nu sunt decât descendenții îndepărtați ai vechilor magii ori formule alchimice.
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
doar un text excepţional poate avea atâţia susţinători înfocaţi şi cârcotaşi cârcotitori. e normal ca textele care au ceva de spus să stârnească reacţii. mă simt nevoit să ofer o peniţă pentru a contrabalansa. şi o fac menţionând fragmentul următor:
"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda
îmi vine să urlu
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți
nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac
e ceva înăuntru ce mă ține în viață
nu-mi pot da seama dar simt cum mișună
de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure
și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș" unde jocul trecerilor de la realitate la comparaţii şi înapoi are un firesc al curgerii apelor.poezia pur şi simplu năuceşte.
domnule "epigon" emilian, felicitări!
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
Un eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
Și asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
Cred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
Cinstit va spun ca lithera nu are nicio legatura cu asta, eu v-am mentionat ca sa stiti am considerat just sa fac asta, iar eu nu mi-am "tras site" cum se exprima Virgil ca la usa cortului. Insa va rog sa imi ingaduiti sa rad de voi oricat de multi si de aparent uniti ati fi voi. Cand va strangeti laolalta va asemanati cu o turma si imi pare rau ca aa, oi fiind, va indepartati de la text complet si sunteti chiar voi cei care incalcati Regulamentul site-ului. Stiu ca va place sa atacati persoana lui bobadil, iar mie imi place sa va vad cum faceti bulbuci la gura. Eu am folosit un limbaj prea colorat dar m-am referit in principal la text. (Ca il ating pe Paul de cate ori il prind, asta e intre mine si el, nu am cum sa ma abtin si se pare ca nici el) In rest parerea mea ramane ca acesta este un text slab, un fel de manea cu pretentii de literatura. Va salut cu fair-play ceea ce mi-as dori si din partea adunaturii voastre.
despre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
da' nu e cu morală domnule Toma. morala o lăsăm să o tragă moraliștii. altfel spus, nu cred că un text trebuie să îți spună ce bine sau ce e rău. ci mai degrabă să te facă să te simți incomod dacă nu te întrebi ce este bine sau ce este rău.
Doamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
probabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
Dacă e umbră, atunci urmează și detașare și parcă pisicile sunt înțelepte. Dar nu ele ne ghidează visele totuși :) Nu știu cum se face că așteptăm mereu momentul cheie. Și acesta apare thank god în finalul poemului tău, o desprindere frumoasă către altceva.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
Kalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
sunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru Boiersim n-as vota... dar pentru Bioerism... poate(typo la după apariția „Manifestului Bioerismului” ). Legat de text... sa revenim la ceva mai literar, nu cred ca este cazul sa facem forum. Ialin
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deDe parcă ne-am purta neliniștile direct în spinare, iar coasa de la rădăcina lor stă și așteaptă.
Fragile sunt legăturile care formează liantul poeziilor Cezarei, un castel de nisip în fața căruia îți ții respirația ca să nu se surpe. Aici scrie parcă direct despre lemurieni și fantasticul tărâm Mu: omul pădure și femeia iaz înmărginindu-se. Aveți grijă ce spuneți, căci ar putea prinde ființă!
Asta ca să știm că mijloacele stilistice nu sunt decât descendenții îndepărtați ai vechilor magii ori formule alchimice.
pentru textul : nelinişti defrişate dearank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop dedoar un text excepţional poate avea atâţia susţinători înfocaţi şi cârcotaşi cârcotitori. e normal ca textele care au ceva de spus să stârnească reacţii. mă simt nevoit să ofer o peniţă pentru a contrabalansa. şi o fac menţionând fragmentul următor:
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) de"mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda
îmi vine să urlu
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți
nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac
e ceva înăuntru ce mă ține în viață
nu-mi pot da seama dar simt cum mișună
de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure
și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș" unde jocul trecerilor de la realitate la comparaţii şi înapoi are un firesc al curgerii apelor.poezia pur şi simplu năuceşte.
domnule "epigon" emilian, felicitări!
Uite că am revenit, cu tot fumul de țigară, și pentru mine înecăcios, am revenit să ascult muzicuta aceea cumplit de amară, să privesc o istorie destrămându-se dulce-amar, un tablou din care nu se desprinde decât o singură culoare, aceea a pasiunii, a sângelui, a "irevocabilului". Vlad, poezia aceasta chiar merită o peniță, pentru că lasă, ca un vin bun, vechi, un gust inconfundabil. Vă invit să citiți ascultând și muzicuța aceea pe fundal.
pentru textul : insomnie demultumesc pentru tot..urari, lectura, trecere...te mai astept...o sa vin sa te citesc...
pentru textul : arhitect davidov decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deCe părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.
pentru textul : negru ascuns deUn eseu la fel de confuz ca și titlul său... 'între Orfeu și Euridice'... adică scuze... ce vreți să spuneți aici stimate domn? Între Ana și Caiafa aș fi acceptat având în vedere felul cum dezvoltați textul, pentru că lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini și obligatoriu avizați având în vedere tema abordată... încât ele, ideile, finalmente nu mai aparțin autoarei analizate ci chiar Dvs., domnule Cristea, devenit prin scriitura aceasta care vă absoarbe, mult mai mult decât un simplu eseist al poeziei acestei autoare.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deȘi asta se întâmplă cam de la jumătatea textului încolo... de unde începând ideile pierd legătura cu autoarea și devin în întregime ale Dvs. domnule Dorel, eu cel puțin le-aș recunoaște și pe maidane.
unu: cred ca titlul e absolut burlesc. doi: mesajul e clar de tip personale sau cutia cu nisip desigur in ideea ca acolo face pisica pipi trei si onwards: un text ca un vant pe care-l tragi primavara dupa o iahnie de fasole uscata de asta iarna Eu intotdeauna am considerat "pur si simplu" o expresie inculta, noroc cu incadrarile astea noi pe Hermeneia ca poti sa postezi orice vant la o categorie alambicata tot ce ai de facut e sa slabesti putin incordarea dintre fese.
pentru textul : de cine m-am îndrăgostit recent deCred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deCinstit va spun ca lithera nu are nicio legatura cu asta, eu v-am mentionat ca sa stiti am considerat just sa fac asta, iar eu nu mi-am "tras site" cum se exprima Virgil ca la usa cortului. Insa va rog sa imi ingaduiti sa rad de voi oricat de multi si de aparent uniti ati fi voi. Cand va strangeti laolalta va asemanati cu o turma si imi pare rau ca aa, oi fiind, va indepartati de la text complet si sunteti chiar voi cei care incalcati Regulamentul site-ului. Stiu ca va place sa atacati persoana lui bobadil, iar mie imi place sa va vad cum faceti bulbuci la gura. Eu am folosit un limbaj prea colorat dar m-am referit in principal la text. (Ca il ating pe Paul de cate ori il prind, asta e intre mine si el, nu am cum sa ma abtin si se pare ca nici el) In rest parerea mea ramane ca acesta este un text slab, un fel de manea cu pretentii de literatura. Va salut cu fair-play ceea ce mi-as dori si din partea adunaturii voastre.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" dedespre poem acu. first: titlul mi se pare relativ ratat. cu disonanta cu tot la mine. deci m ai pierdut pe jumatate. second: cum crapa tacerea? reformuleaza si tu da pastreaza idea fix. third: strofa a doua este o incercare ratata de esentializare aprofundata sinklino spre filosofie. fourth: ti am zis de versul cu numele n oglinda. e mai terminat decit cum ma treyesc eu in diminetile mai sumbre. fiveth: sunteti destul de aproape. romantic. sixth: cu aer conclusiv zic "mi-ai salvat ziua si viata in dimineata asta. deci este faina poezia. esti un scriitor bun". ec
pentru textul : ora cocoşului de"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
pentru textul : shi bin a plec deEu zic ca timpul arde ,nu topeste.Topind,mai poti modela ceva,iar timpul... "fugit irreparabile tempus".Doar o parere.toate bune.
pentru textul : stingerea de20..13, desigur !:)
pentru textul : sunt orb deNici mie nu-mi plac clepsidrele. Ca dovadă, le-am făcut ucigaşe... de lună. Apropo de lună, să explic? Să nu explic? :)
pentru textul : Clepsidre deda' nu e cu morală domnule Toma. morala o lăsăm să o tragă moraliștii. altfel spus, nu cred că un text trebuie să îți spună ce bine sau ce e rău. ci mai degrabă să te facă să te simți incomod dacă nu te întrebi ce este bine sau ce este rău.
pentru textul : Spoiler dealte țări sărbătoresc olimpiade iar noi ne terfelim pînă și ultima brumă de demintate statală. whatever.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dem-am dumirit :)
pentru textul : Palisada deinteresant experiment si il salut.
pentru textul : A 4-a Literă deDoamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
pentru textul : poate deprobabil că astăzi halatele nu mai sînt ca odinioară (sic!). dar nici nu știu dacă mai există astăzi meseria de infirmieră. sau dacă mai poartă halate și nu salopete. dar atunci orice am discuta devine relativ. ideea mea era că halatul, așa cum este el înțeles în percepția generală arată cam cum l-am zugrăvit eu.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dedan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul deDacă e umbră, atunci urmează și detașare și parcă pisicile sunt înțelepte. Dar nu ele ne ghidează visele totuși :) Nu știu cum se face că așteptăm mereu momentul cheie. Și acesta apare thank god în finalul poemului tău, o desprindere frumoasă către altceva.
pentru textul : primul pas despre care dede "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! deKalipeto, lasă, că nu-i minunăție. Video, nu cred, dar măcar câteva poze, de amintire. Raul, bine c-ai văzut, vreau să bifez și întâlnirea cu tine. Hai, hai, Adriana, măcar la povestea de după. Dacă nu la coniacul dinainte. (Pentru siguranță adu și un fier de călcat. Știi tu de ce) Laurențiu îți spun ce i-am spus și mistărului George a lui Asztalos. Să fi văzut tu decolarea de la Predeal: audiență zero, de pe o stâncă de unde am ”lansat-o” în pădure. Da' știu io că era un lup care trăgea cu ochiul.
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deMultam pentru cuvintele de apreciere, ma bucur ca te-am reintalnit si aici.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet desunt aceste cosiderații pe care le faci.Și, probabil, valabile. Opera aperta, nu? Pentru mine lucrurile stau așa: Copilul iubește lb. română în primul rând pt. că o iubește pe profesoara de limba română (am încercat să sugerez sexualitatea incipientă prin gestul lui de a-și pune obrazul pe fusta ei), dar el nu poate accepta propoziția, propunerea poetului (Nichita Stănescu) că lb. română este ca o duminică. Duminica lui Mihăiță e imundă, el deja simte acest lucru, e un preadolescent (chestia asta a lui Nichita se învață în clasa a șasea, ar fi trebuit poate să precizez în text) Și atunci izbucnește: Nu, nu este ca o duminică, adică precum duminicile din cartierul lui mărginaș și mărginit. Mulțumesc pentru o leacă melancolicul comentariu. Aveam nevoie după ce am luat atâtea poace. PS Vreau să scriu "o leacă" ,cine ce are cu mine?
pentru textul : Limba română nu este ca o duminică dePagini