Nostim și bine scris. Convingătoare "împielițarea" în rolul fetiței: propoziții scurte cum vorbesc copiii, candoare și nevinovăție, descoperiri mirate. Toată lumea este a lor. Cu bureți cu tot.
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
am citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
nu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
Daniel, acum m-ai făcut curioasă, ce părere ai despre asta? Și am timp să citesc comentariile și explicațiile, așa cum am avut și să citesc poezia. Tocmai despre puterea de sugestie vorbeam. Mă aștept să mă forțezi cumva să vreau să văd dincolo de cuvânt. Poate să fie o explicație acea vedere mai întâi în imagini, despre care vorbești... Sinceră să fiu, mi-a plăcut mai mult răspunsul decât poezia. Hai să nu mai vorbim despre vină. Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc, la tine sau aiurea. Vom vedea ce va mai veni. Ca o sugestie, amintindu-mi de o rugăminte a lui Virgil: încearcă să folosești mai puțin emoticoanele. Ne descurcăm mai greu, dar ne descurcăm, cred, și fără (loc de emoticon).
S-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
mulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
Da, subscriu acestei opinii. Și pentru că este și bine scrisă, de un om care își cunoaște semenii din mai multe perspective (religioase, filosofice), o apreciez. Îmi place sângele rece în împrejurări limită. Chiar literare. Sau mai ales!
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
Citind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
vino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
Buko spune că dacă e să fie mulţimea genială la ceva atunci e genială în ură. ca norul de lăcuste. ca strechea. ca o cucută. asta apropo de nesuferiţi. în altă parte, acelaşi Buko, împuşcă la grămadă o demonstraţie care urla love, love, love!... în numele lipsei de dragoste, spune el şi al dreptului lui fundamental de a nu iubi. ambele atitudini frizează demenţa, e clar. toată treaba e că aceea a lui Buko e cu stail. pe scurt, Căline, ce spui tu aici are stil şi finesse...:)
felicitări om bun!
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
conform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nostim și bine scris. Convingătoare "împielițarea" în rolul fetiței: propoziții scurte cum vorbesc copiii, candoare și nevinovăție, descoperiri mirate. Toată lumea este a lor. Cu bureți cu tot.
pentru textul : Azi am mâncat bureți deBianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero deam citit de trei ori anume încet, cu răbdare, acest text, din respect pentru autorul său...
pentru textul : îndrăgostitul cuvintelor denu mi-a plăcut nimic nici prima oară, nici ultima, nici la început, nici la sfârșit
sunt convins că acest autor nu scrie pe bune, el doar se joacă, având impresia că mânuirea cuvintelor înseamnă ceva
dar nu înseamnă mare lucru, sincer
acest poem este varză
dar varza în mod normal are sens, din varză se pot face sarmale sau varza a-la-cluj
din acest poem însă nu se pot face sarmale, darămite varză-a-la-cluj!
acest poem este o varză din care nu se poate face nimic altceva decât altă varză
Daniel, acum m-ai făcut curioasă, ce părere ai despre asta? Și am timp să citesc comentariile și explicațiile, așa cum am avut și să citesc poezia. Tocmai despre puterea de sugestie vorbeam. Mă aștept să mă forțezi cumva să vreau să văd dincolo de cuvânt. Poate să fie o explicație acea vedere mai întâi în imagini, despre care vorbești... Sinceră să fiu, mi-a plăcut mai mult răspunsul decât poezia. Hai să nu mai vorbim despre vină. Nu e nici primul nici ultimul pastel pe care îl citesc, la tine sau aiurea. Vom vedea ce va mai veni. Ca o sugestie, amintindu-mi de o rugăminte a lui Virgil: încearcă să folosești mai puțin emoticoanele. Ne descurcăm mai greu, dar ne descurcăm, cred, și fără (loc de emoticon).
pentru textul : Septembrie, începuturi deS-a preluat și micșorarea acum. Și tot acum văd că s-a încărcat aici foto realizată de tine, Alma. Anterior apărea doar linkul. Sper că am dimensionat ok acum. Scrisul îl păstrez așa. În varianta anterioară se vedea și ușor fosforescent, acum s-a pierdut acel efect, dar e foto încadrată mai bine.
pentru textul : Renaștere deinainte de toate, multam de vizita . apoi, la care expresii ai renunta ?
pentru textul : sunt liber demultumesc Magda. dom'le trebuia sa ma anunte cineva. acum se pot acorda penite. iar daca mai sint probleme va rog sa faceti galagie
pentru textul : Îndobivărare demulțumesc alma și yester. încerc yester, atît fac, încerc alma, uite că eu nu am auzit bîrfa asta. sau poate nu îmi pierd timpul cu bîrfe. și unde e „stricăciunea”? da, „amînat pentru mai tîrziu” sună cam pleonastic. dar sună așa de bine în paradoxurile limbii române, nu crezi?
pentru textul : dimineți kafkiene I deDa, subscriu acestei opinii. Și pentru că este și bine scrisă, de un om care își cunoaște semenii din mai multe perspective (religioase, filosofice), o apreciez. Îmi place sângele rece în împrejurări limită. Chiar literare. Sau mai ales!
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deNu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
pentru textul : Amnezie deSe pare ca am avut, intr-un comentariu anterior la alt text al tau, fler. Textul asta incepe parca sa semene a poezie.
pentru textul : anticamera morții deDraga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deCitind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
pentru textul : delirice V deerr: iar spre final îți spun ce trebuie să înțelegi...
pentru textul : niciodatănuamfostsingură de...graba asta de a trăi:)
vino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
pentru textul : Peste mâinile mele deMarina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
pentru textul : poveste cu nuferi de0. te rog să citesşi regulamentul inainte de orice!
1. nu poţi comenta deoarece intr-un an şi jumătate nu ai făcut niciun comentariu, aşadar, ai fost trecut la categoria "colaborator".
2. pentru a vedea ce presupune această categorie, citeşte "întrebări frecvente" şi urmeaază linkul spre "categorii membri".
3. pe Hermeneia, problemele extraliterare se rezolvă via mail la oficiul Hermeneia, nu postând texte în prima pagină.
4. trimite un mail pe oficiul H., exprimându-ţi dorinţa de-a fi reîncadrat într-o categorie. Acest aspect va fi discutat şi va fi luată o decizie.
5. Voi lăsat textul in prima pagină. Dar e prima şi ultima dată.
De bine!
pentru textul : rugăminte deFrumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
pentru textul : rechinul cu colți de argint deVirgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
pentru textul : nu scriu poezie des-a notat. multam!
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deBuko spune că dacă e să fie mulţimea genială la ceva atunci e genială în ură. ca norul de lăcuste. ca strechea. ca o cucută. asta apropo de nesuferiţi. în altă parte, acelaşi Buko, împuşcă la grămadă o demonstraţie care urla love, love, love!... în numele lipsei de dragoste, spune el şi al dreptului lui fundamental de a nu iubi. ambele atitudini frizează demenţa, e clar. toată treaba e că aceea a lui Buko e cu stail. pe scurt, Căline, ce spui tu aici are stil şi finesse...:)
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului defelicitări om bun!
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
pentru textul : poveste cu nuferi deO forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
pentru textul : cum am ucis iubescul demă așteptam să fie în latină! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deMariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deDacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”
..ultimul vers îl văd: 'de săruturi mânjite'..(ca să evităm mâ-mâ}
pentru textul : Facere decheers!
Boba, vezi sa fie si consonanta. pt. ca rezonanta fara acceptarea consonantei poate distruge. da si tu o bere ca ti-am dat o idee (cu care sa faci dragoste ca pe timpurile holerei - excelenta imaginea aia care mi-ai transmis-o cu alta ocazie. o data am sa ti-o fur).
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o deconform titlului de esență tare cititorul se așteaptă la un poem sexymental dar ți-ai găsit ygrene ne dă migrene despre femeia care Ar Trebui să Se Existe versus toate Inidorele Insipidele și Incolorele alea...:) uel. pe ansamblu e un experiment interesant, un mix de mirosuri și gusturi, cu poveste finală penetrantă, impresia că împreună cu ea (povestea!) cititorul se închide într-un sertar, unde continuă legănatul acela...forevăr sweet dreams and good night dear reader...wherever you are !
pentru textul : your woman // see me/ smell me/ lick me deeprimată - perimată
pentru textul : Fi-va mie dePagini