foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
Da, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
Domana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
noaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
hermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
corect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
este un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă am deslușit ceva mai perfect decît rapoartele cincinale în după-amiaza stropită cu mult pesticid sub rochița de americă alunecam și mă înconjuram cu tine corpul tău înmiresmat ca recolta și soarele nostru atît de îndemînos în apus și tractoarele lor roșii - buburuze conștiincioase cînd totul era bine și mîinile doar ele ne făureau un viitor cînd granițele erau absolute și ne strîngeau plăcut de șolduri ca un val călduț eu totuși aș fi renunțat chiar și a deveni inginerul perfect în sistemul perfect doar pentru a rămîne la nesfîrșit pe tarlaua de la ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă
Andu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
ce amuzant esti ce amuzant esti ce amuzant esti. imi place experimentul tau dorin dar pui mult pret pe vizual in fond nu asta e ideea. intr-un volum cum ar arata ?
un poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
Virgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
Alexis, te rog sa citesti a treia fraza asa: "nu e numai un experiment ci putin mai mult, "pietas erga parentes" reprezinta ca si pietas erga patriam" ceva cu totul special si au o conotatie religioasa in Roma antica." multumesc.
"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
pentru textul : Orléans deDa, a fost o simpla neatentie. nefiirea aia acolo este cu sensul de anulare existentei, inainte de inceput etc. etc. Multumesc ca ai revenit, explicatiile nu mai erau necesare, dar multumesc oricum. :)
pentru textul : În tăcere sunt dedin câte am observat poezia aceasta a fost citită de foarte multe ori, însă vreau sa știu care este impresia care o lasă?
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului deDomana Bitere, dumneavoastra nu ati inteles nimic, nici macar ironia mea. Ma tem ca experimentul meu aluneca in tragicomic. Dumneavoastra confundati acest loc cu un chat-room sau cu un „spatiu de joaca”. Mă întreb oare chiar nu vă dați seama cînd deveniti ridicolă? Sînt oameni care îmi cer sa închei șarada asta pentru că probabil riscați prea mult penibil și nu vreau să mă fac vinovat de asta și nici să deraiez (mai mult decît am făcut-o) rostul acestui spațiu. Îmi pare rău că nu v-ați prins de ce am vrut să vă sugerez eu. Vă doresc succes pe mai departe...
pentru textul : poate denoaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
pentru textul : căutîndu-mi ochii deMultumesc, Aranca. Ai mare dreptate cu atmosfera daliniana. Sugestia cu locuirea metaforei mi-a dat de gandit. Mersi de primire!
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
corectura - in loc de "In plus, a pus..." se va citi "In plus, am pus..."
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj devirgil, ;) pricepui! alma. da! mersi! ne mai gîndim! sd
pentru textul : nu despre penibil deFoarte interesante imaginile poemului! Nu am decât două observaţii negative, pentru "la luminile lungi ale" şi "în niciun caz nevolnică".
pentru textul : Ratare cu mingi verzi derevii cu o alta croiala.
pentru textul : Spune-i demaine voi sti
o sa aflu
hermeneia 2.0 presupune cumva si modificari de design (layout)... ? mi se pare ok ideea de curatenie printre membrii inactivi, diferentiera lor prin incadrare, desi cred ca va fi mai mult munca pentru consiliu. ialin
pentru textul : hermeneia 2.0 deD-nă Deminescu, numai cineva care ştie să pună murături, zarzavaturi şi alte gogonele poate să scrie asemenea plăcinţele, deci vă cred pe cuvânt. :)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii decorect, Profetule, varianta ta e excelenta! pentru ca varianta mea o gasesc nemaipomenita, le las pe amandoua, un fel de drum cu dublu sens:) Multam pentru viziunea-ti!
pentru textul : anti-înger dete citesc cu placere, Daniela.Multumesc cu drag!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deCred că e după realitate scrisă. Aş înlocui în final "noaptea am visat că" cu ceva de genul: "când am ieşit din casă".
pentru textul : Dogaru de la cinci deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu deeste un punct de vedere. insa este o marturisire (la psiholog sau la preot...unde crezi de cuviinta) a ceea ce nu marturisim poate niciodata; in acest context, se poate spune totul. nu este doar o poezie de recitat la gura sobei.
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată dece-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă am deslușit ceva mai perfect decît rapoartele cincinale în după-amiaza stropită cu mult pesticid sub rochița de americă alunecam și mă înconjuram cu tine corpul tău înmiresmat ca recolta și soarele nostru atît de îndemînos în apus și tractoarele lor roșii - buburuze conștiincioase cînd totul era bine și mîinile doar ele ne făureau un viitor cînd granițele erau absolute și ne strîngeau plăcut de șolduri ca un val călduț eu totuși aș fi renunțat chiar și a deveni inginerul perfect în sistemul perfect doar pentru a rămîne la nesfîrșit pe tarlaua de la ce-a-pe între buza ta dreaptă și buza ta stîngă
pentru textul : două mâini deAndu, in primul rand, multumesc pentru timpul acordat. bun. finalul: ma gandisem si eu la varianta pe care ai propus-o tu, tocmai fiindca incercam sa fug de o comparatie extrem de explicita; dar, nu stiu de ce, nu m-a convins. poate fiindca mi se parea ca ceea ce obtin astfel devine incert...iar eu aveam nevoie, in final, de claritate. si ai dreptate, am folosit "cum" drept alternativa la "ca". dar de ce spui ca acest detalui schimba cheia lecturii? sau, ca sa fie limpede - cum se vede de la tine? o sa ma gandesc inca o data, ce sa fac? las sa mai treaca ceva timp si revin, acum textul inca "frige" si nu ma lasa sa ma apropii prea mult. punctul doi: ce vrei sa spui cu folosirea timpului prezent? sau unde nu l-am folosit si el s-ar impune? al treilea aspect: nu, "urlu fericita in mine" , nu "la mine"...pentru ca pestera e inlauntru. nu-i vorba despre faptul ca "nu asta voiam sa aud"...ba dimpotriva, chiar de asa ceva aveam nevoie. si ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai raspunde la cele doua intrebari, nu-ti fa probleme, nu sufar de orgolii auctoriale nejustificate. orice text de-al meu e perfectibil.
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr dece amuzant esti ce amuzant esti ce amuzant esti. imi place experimentul tau dorin dar pui mult pret pe vizual in fond nu asta e ideea. intr-un volum cum ar arata ?
pentru textul : crucile deun poem in proza excelent. pentru metafora si stil, pentru sensibilitatea cu care vorbesti despre femeie, pentru fiorul aproape sacru si scara pe care vrei sa o inalti....penita... scrii bine, cozane, tu stii asta si nici nevoie de penite nu ai... nu stiu de ce imi aminteste de un film de referinta...iubita pacientului englez...dar dincolo de asta...e carne si mult sange curs poetic pe nisip... /O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată/ ar trebui pus la intrarea intr-o casa a poeziei.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deVirgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu deAlexis, te rog sa citesti a treia fraza asa: "nu e numai un experiment ci putin mai mult, "pietas erga parentes" reprezinta ca si pietas erga patriam" ceva cu totul special si au o conotatie religioasa in Roma antica." multumesc.
pentru textul : și zeii plîng de"Așa dar, Dumnezeu este o varietate de infinit". Concluzia dumneavoastră m-a pus pe gânduri. Mă întreb dacă Infinitul i se poate aplica noțiunea de "varietate", ceea ce ar implica o multiplicitate a lui. Or, multiplicitatea, din câte îmi amintesc, este proprie manifestării universale, nu și principiului care o generează. Sau, că să-l citez pe Guenon (matematician și el), <<se poate vorbi e un Brahma saguna sau „calificat”, dar n-ar putea fi vorba în nici un fel de Brahma „cuantificat.”>> Și tot Guenon afirmă, în Simbolismul Crucii (capitolul Multiplicitatea stărilor ființei) despre Sine (adică despre "principiul transcendent și permanent") că el este cel prin care există toate stările ființei, specificând, citez, "și asta trebuie să însemne nu doar stările manifestate (individuale, precum starea umană, ori supra-individuale, adică, în alți termeni, formale sau informale) ci de asemenea stările non-manifestate.„ ceea ce îmi stârnește niște întrebări și vis-a-vis de reformularea afirmației metafizice pe care o propuneți, „ Materia primă/substanța nu are esență”. Pentru că, dacă "materia secunda" este rezultatul diferențierii "materiei prima" și dacă cea de a doua conține atât substanța, cât și esența, atunci...
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) debănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dePagini