rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
Ambele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
Alma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
În primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
Alma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
Am mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
Sapphire, nu am sters poemul. si nici nu este o poezie voit scrisa intr-un anume fel. dealtfel, ce scriu eu poate fi considerat experimental doar la nivel de idee care tine de propriul meu univers. nu prea m-am pus la curent cu noile tendinte si curente in literatura romanesca. o voi face, la un moment dat, cred... acum, prioritatea mea este catharsisul.
o poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
Da, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
"domnule" nicodem, as dori sa te consideri avertizat pentru incalcarea regulamentului care incearca sa guverneze functionarea Hermeneia. nu e tocmai prima data cind il incalci dar am incercat sa manifest ingaduinta. la urmatorul avertisment va trebui sa aplicam masuri mai severe.
vladimir, cum se poate sa ma fi uitat pe mine? sunt florea ioana si ar trebuie sa ma tii mjinte; mi-ai sfărâmat inimioara! oricum poemul tau imi palce indiferent de ceea ce zice profetul. "primim alte nume și piei" - si eu as vrea sa primesc asa ceva... cu drag, ella
PS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
"sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
suna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
sunt cateva cacofonii care tb rezolvate, mai ales intr un text scris in maniera eminesciana, vezi scrisoarea III. asta nu merge. cred ca despre moarte e inuman sa scrii asa, fa-o doar daca vrei sa ne arati fața si grandoarea ei. prin urmare, votez doar tema si ideea textului tau.
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
nu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
P.S. Ce mi se pare mie not ok in Regulament este interzicerea folosirii cuvintelor dintr-un vocabular asa-zis "vulgar", dar ma rog... poate ca asta da o personalitate site-ului la urma urmei, chiar daca eu nu sunt de acord...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl de"ultima injecţie letală"?!
pentru textul : polemică deAmbele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
pentru textul : în medalionul din piept deAlma, draga mea, văd că ai fost impresionată de suferința melcului captiv în propria-i casă, de fapt de zgomotul casei srtrivite între asfalt și o talpă"ucigașă" Cum se desfășoară auditiv acest fapt (ce devine istorie) pe iarbă, ai auzit? ai auzit țipetele melcului neanesteziat înainte de moarte?! Se merită să vezi și să auzi "atacul" și apoi să auzi...tăcerea. Bărbatul ăsta ce poartă cămașă albă, din poezia ta, nu îmi pare prea fericit de soarta melcului! Interesant mod de a așeza într-un acelaș tablou, parcă pe locuri de același rang: 1)cămășile albe ale bărbaților crescuți în mediul sătesc și "exilați" la oraș, 2)melcul victimă a unei agresiuni banale(mersul: cu mainile, cu picioarele, in cap- depinde de protagonist!)) și 3) bărbatul transformat în "domnul de la oraș". Interesant.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deÎn primele două versuri, repeți "gândurile", poți scrie "cele" în al doilea vers, e mai ambiguu. Despre "timp iluzoriu" s-a mai scris, dar frumoasă ideea scurgerii lichide a timpului prin interstiții. Ce am reținut din poem, pentru ascunsul versurilor, pentru care nu am găsit încă o cheie sigură: "dacă ceea ce văd / este inițiere / sau sfârșit".
pentru textul : dubito deAlma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
pentru textul : Ploaie pe sticlă deîmi place prima strofa, dar mai ales primele patru versuri:
"bună
mă cheamă oana
îmi place ploaia
și felul în care se lipește nisipul de tine"
da, te cunosc demult ,oana, stii bine, desi...:))
acest început poate sta fara probleme ca un mic poem , o picatura foarte concentrata de frumusete. cele bune.
pentru textul : Hi! deAm mici obiecții, dar n-are sens să le dau glas. Mi-a plăcut restul prea mult :). Iar faptul că asculți balada lui Porumbescu m-a apropiat de tine mai mult decât toate poeziile noastre la un loc :)
pentru textul : all the way home deSapphire, nu am sters poemul. si nici nu este o poezie voit scrisa intr-un anume fel. dealtfel, ce scriu eu poate fi considerat experimental doar la nivel de idee care tine de propriul meu univers. nu prea m-am pus la curent cu noile tendinte si curente in literatura romanesca. o voi face, la un moment dat, cred... acum, prioritatea mea este catharsisul.
pentru textul : de dragoste denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deo poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie deerată
datorită adăugirilor făcute la comentariu (citatul de pe pagina lui virgil titarenko) este posibil să se înţeleagă altceva.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut? este excusiv pentru raluca blezniuc.
pentru textul : Alb şi roşu deDa, aici parca djamal, ai vrut (sau nu?) sa argumentezi cu un text-haiku scris asa cum trebuie. Acum, daca e sa fiu ortodox (asa cum sunt) prezenta verbului (chiar si asa, la gerunziu, ceea ce il invalideaza, oarecum, ca verb, deci ca si actiune) in final este buna, dar nepotrivita, pentruca exact aceasta nemiscare, foarte bine prinsa in primele doua versuri, meditative "casa-n ruina/ doar vantul printre ziduri"... eh, aici, parca ai cazut in propria ta capcana, pentru ca vantul este un factor mobilizator, de actiune, si deaceea haiku-ul sufera de "occidentalism" si ai avut nevoie de verb la final. Nu vreau sa-ti ofer eu vreo varianta, pnetruca dupa cum ti-ai dat seama, si nu numai tu, ci si astia mai mici cum ar fi nimerencu, nu ma pricep la haiku-uri si tot ce spun nu face decat sa ma discrediteze o data in plus, la fel cum la un mort mai sapi cu lama cutitului o cicatrice noua. Una peste alta, o incercare reusita, o adaptare moderna a spiritului haiku-ului la intelegerea noastra occidentala. Nu cred ca as fi in stare sa o zic mai bine. Deci, cu plus-uri si minusuri, e pe plus. Eu la final as fi zis "si multe frunze". Ce parere ai? Oricum, penita de apreciere pentru structura si ideea de haiku. Andu
pentru textul : Haiku deSalut AAA,
Am sa tin seama de comentariile tale si am sa incerc sa refac primul catren...
nu sunt de acord cu afirmatia "uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine."
brate de ceara - am folosit acesta metafora in contextul analogiei imbratisarii cu alcatuirea miticelor aripi ale lui Icar...
Cristi
pentru textul : Sonet 217 de"domnule" nicodem, as dori sa te consideri avertizat pentru incalcarea regulamentului care incearca sa guverneze functionarea Hermeneia. nu e tocmai prima data cind il incalci dar am incercat sa manifest ingaduinta. la urmatorul avertisment va trebui sa aplicam masuri mai severe.
pentru textul : reclamă pentru viață dedupă ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu devladimir, cum se poate sa ma fi uitat pe mine? sunt florea ioana si ar trebuie sa ma tii mjinte; mi-ai sfărâmat inimioara! oricum poemul tau imi palce indiferent de ceea ce zice profetul. "primim alte nume și piei" - si eu as vrea sa primesc asa ceva... cu drag, ella
pentru textul : Crepuscul deMarina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare devreau sa fiu in toata eu , dar se vede ca inca e o iluzie . multumesc de comentare
pentru textul : Iluzie derecitisem comentariul Almei si ma gandisem ca...
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci demerci, Virgil.
PS daca le lasi pe ambele, scoate "varianta a" si varianta b". inutile, lasa-ne macar sa ne intrebam in timp ce executam :-) parerea mea e ca ai reusit nu o nehotarare, ci o accentuare, ceea ce e in ton perfect.
pentru textul : exaust de"sunt o femeie valsând în ambiguu
pentru textul : fugara deşi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
suna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade desunt cateva cacofonii care tb rezolvate, mai ales intr un text scris in maniera eminesciana, vezi scrisoarea III. asta nu merge. cred ca despre moarte e inuman sa scrii asa, fa-o doar daca vrei sa ne arati fața si grandoarea ei. prin urmare, votez doar tema si ideea textului tau.
pentru textul : Caii morții deCristina, Paul;
da Cristina, nu știu neaparat dacă a venit din viitor dar a reprezentat chintesența optimismului tehnologic american al anilor '70-'90. și poate mai ales esența idealismului californian al „noului gold rush” din Silicon Valley al acelor ani. vizitam campusul Apple în anii '90 și era palpabilă atunci euforia fiecărei noutăți tehnologice. pe vremea aceea acolo fiecare bărbat era mai mult sau mai puțin un adolescent. se făceau bancuri despre ce anume îți produce un orgasm mai puternic, o iubită sau un nou computer. toți era(m) crazzy. nu era numai steve, erau mulți alții. vremurile acelea s-au dus. s-a dus și „the dot com boom”. vom vedea ce va mai veni.
Paul,
pentru textul : a murit steve jobs denu știu, nu cred că s-a pus niciodată problema unei bariere. Dumnezeul meu a murit ca să nu mai existe bariere. așa că nu văd sensul.
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deP.S. Ce mi se pare mie not ok in Regulament este interzicerea folosirii cuvintelor dintr-un vocabular asa-zis "vulgar", dar ma rog... poate ca asta da o personalitate site-ului la urma urmei, chiar daca eu nu sunt de acord...
pentru textul : Descoperirea delucian, la voia ta!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu desunt in relatii cordiale, ii transmit salutari.
pentru textul : agnozie dePagini