să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
Ar fi multe de spus, dar mă rezum la a atrage atenția la folosirea cu reținere a expresiilor „nu mă așteptam să pricepi...”, „nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești... ”.
Și nu e fairplay nici să folosești numele meu și cuvintele mele ca să îl acuzi pe Vlad. Iar dacă ai opinii despre textele colegilor, te rog să le exprimi sub acestea în comentarii pertinente.
Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).
Eu propun să ne oprim aici.
Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
Roxana, acum ne stii :). Te asteptam cu drag, primim si prozatori. Asa ca trimite texte pe emailul cenaclului si gandeste-te la o varianta de drum, pentru ca de cazare o sa ma ocup eu, la un pret minim. Te pup!
ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
Domnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?
nu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
Din motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
Dacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
Se pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
nicolae, povestea mea nu propune nimic. Povestea mea... povestește, atîta tot. Doar nu îți imaginezi că mă apuc să folosesc marginile unui vers ca pe balustrada unei tribune. Sau că încep să mă bag în seamă ca pe un promotor de curente sau filozofii. Sau să „schimb” lumea. Sînt alții, destui care nu fac decît din astea și după părerea mea au devenit plictisitori. Pentru că lumea în esența ei nu se schimbă niciodată. Vorba lui ăla care a scris Ecclesiastul. Mie îmi face plăcere să observ și să scriu. Cînd am timp. Dar nu, nici de data asta nu ai înțeles. Și de fapt asta mă bucură. Începusem să îmi pierd îndemînarea de a „ascunde” lucruri.
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
am corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
dacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
Cristina, poți face un fel cronică sau jurnal de eveniment iar pozele le poți insera acolo cu html. in mod normal le poți depozita pe un site ca photobucket sau tinypic dar daca ai probleme mi le poți trimite pe adresa site-ului si dupa ce le depozitez iti trimit link-urile dar mi se pare mai incomod.
un poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
multumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
sunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
Frumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
Marina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă desă lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"
ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAr fi multe de spus, dar mă rezum la a atrage atenția la folosirea cu reținere a expresiilor „nu mă așteptam să pricepi...”, „nu cred că ești tu în măsură să îmi vorbești... ”.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deȘi nu e fairplay nici să folosești numele meu și cuvintele mele ca să îl acuzi pe Vlad. Iar dacă ai opinii despre textele colegilor, te rog să le exprimi sub acestea în comentarii pertinente.
Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).
Eu propun să ne oprim aici.
Ce am reținut din textul tău încadrat la "poezie": "pleacă_câte", "ca_cineva" și "filă_liberă". În rest, e singurătate, erați singuri și v-a judecat, până la urmă? Incoerență în exprimare, în concordanța timpurilor verbale, cât despre ligamente licențioase...
pentru textul : Despre suflet deRoxana, acum ne stii :). Te asteptam cu drag, primim si prozatori. Asa ca trimite texte pe emailul cenaclului si gandeste-te la o varianta de drum, pentru ca de cazare o sa ma ocup eu, la un pret minim. Te pup!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
pentru textul : Albe&reci deDomnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?
pentru textul : Ghiocelul și vântul denu deviam de la niciun subiect...va atentionam numai ca v-a scapat un picior in groapa discriminarii. daca comentariul meu nu are legatura cu subiectul, aprecierile dvs. la adresa musulmanilor (pe care ii catalogati asa, la gramada), au? n-ar fi rau sa recititi si dvs, impreuna cu... preopinentul dvs, acel regulament la care se referea Virgil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDin motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deDacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici deîmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.
pentru textul : Viol consimțit deSe pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deEu as taia balastul din textul de mai sus, care ar deveni: al noualea cer incepe in fiecare dimineata si se continua
pentru textul : cascade denicolae, povestea mea nu propune nimic. Povestea mea... povestește, atîta tot. Doar nu îți imaginezi că mă apuc să folosesc marginile unui vers ca pe balustrada unei tribune. Sau că încep să mă bag în seamă ca pe un promotor de curente sau filozofii. Sau să „schimb” lumea. Sînt alții, destui care nu fac decît din astea și după părerea mea au devenit plictisitori. Pentru că lumea în esența ei nu se schimbă niciodată. Vorba lui ăla care a scris Ecclesiastul. Mie îmi face plăcere să observ și să scriu. Cînd am timp. Dar nu, nici de data asta nu ai înțeles. Și de fapt asta mă bucură. Începusem să îmi pierd îndemînarea de a „ascunde” lucruri.
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre deasta e tare.. am un typo la cuvantul "typo" in loc de "type"
pentru textul : Un veac deerată:
pentru textul : epigrama bat-o vina deci pentru
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deam corectat tiiiii ce neatent pot să fiu...:) e o boală mai veche. intratabilă.
pentru textul : Poemul cu Mihaela dedacă nu vezi poemul e bine. zăpăceala contează. spui că o repet cam des?
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
pentru textul : Diminețile unei victime fericite. Livezile din noi dePoate duhul! Am simțit același lucru... Voi reveni pe text, într-o zi! tincuța
pentru textul : Duhul din mine deDesi, fizic, nu voi putea fi acolo, vei simti, precis, prezenta mea.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deAstept sa-mi comunici cum voi putea achizitiona cartea on line.
Cristina, poți face un fel cronică sau jurnal de eveniment iar pozele le poți insera acolo cu html. in mod normal le poți depozita pe un site ca photobucket sau tinypic dar daca ai probleme mi le poți trimite pe adresa site-ului si dupa ce le depozitez iti trimit link-urile dar mi se pare mai incomod.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deun poem plin de tandrețe care parcă împrăștie reflexe, un poem ca un ceai pe care îl bei învelit, atunci când te încearcă starea de meditație, un început de răceală. mi-a plăcut f. mult..." mersul de furnică", ultima strofa,. spor
pentru textul : fata din spatele ochelarilor demultumim Marina, este un articol de felul carora ne dorim mai multe pe Hermeneia. multumesc ca ai spar gheata. te mai asteptam. au participat si reviste romanesti?
pentru textul : Al 16-lea Salon al Revistei de la Paris desunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
pentru textul : de ce ar trebui desă-l iertăm, dragă queen margot. eu am râs cu lacrimi, mi-a amintit atât de mult de bunicii mei... ghecuiu (mulțumesc).
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deAdevărul e că, la cum merg toate în ţara asta, textul de mai sus este pe măsură.
pentru textul : De ziua ta iubita noastră ţară deFrumoasa poezie! Imi plac imaginile, imi place mesajul. Versul-cheie: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe" ! Un final ce reda o imagine si o impresie deosebita dar poate ar fi bine de umblat un pic (foarte putin) la modul de exprimare: "prin dreptul ferestrei trec umbre cu largi coșuri pe braț" - "umbre cu largi coșuri pe braț" mie imi suna un pic greoi. De obicei inversiunile rup tonul melodic al poeziei. In cocluzie, "fals jurnal de duminică" e un poem care se citeste cu emotie. Mi-a placut!
pentru textul : fals jurnal de duminică deMarina, multumesc de comentariu si opinii, insa nu vad nicicum corelatia dintre cuvintele lui Marmeladov si poezie. Oricum, e bine ca a stranit reactii diverse, atat pro cat si contra - inseamna ca e un text deschis. si asta ma bucura. Luminita - tu ai un fel anume de a ma citi. reverentza. da, buna observatia ta despre receptare, exact la asa ma gandeam si eu confruntand opiniile variate.
pentru textul : poveste cu nuferi dePagini