imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
ai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
Mersi și ție, ca și tuturor celorlalți :) De fapt, pură coincidență, chiar am vrut să trec prin pagina ta, când am văzut că ai postat "Azilul" 1, dar din lipsă de timp, n-am apucat. O să îmi onorez promisiunea deoarece-cred că ți-am mai spus asta-îmi place cum scrii. Mă bucur că ți-a plăcut ce ai citit aici.
mi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
după părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
despre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
în rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
Daniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
Cu mulţumiri...
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
Eu folosesc rezoluția 1024 X 768 și pagina se vede deplasată spre dreapta, fără cursor orizontal, evident. Înainte se vedea ok. Să cumpăr monitor de 19'' sau de 24'' pentru a putea viziona în mod plăcut Hermeneia?
In primul rand va multumesc de trecere si comentarii. Am retinut sugestiile si cu ceva ajutor din partea lui A.A.A. am mai umblat la text. Nu stiu daca e forma definitiva, dar ma mai gandesc. Oricum ambele observatii au fost pertinente. Sapphire, legat de primele doua versuri, inteleg ce vrei sa zici, dar asa e ritmul acolo, mai... accelaerat putin. Ialin
Nu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
în acest moment observ că textul tău au fost etichetat ca inacceptabil de către un editor. citez din jurnal de nesomn postat recent pe site de către V. Titarenco - "Un text etichetat drept „TEXT INACCEPTABIL” nu va mai fi vizibil pe site sub nici o formă decît pentru autorul său în pagina de profil, într-o listă specială. Din acest moment soarta acestui text se află numai în mîna autorului său. Autorul îl poate ignora, îl poate șterge sau îl poate corecta."
Așadar ai aceste trei posibilități. dacă vei lua în calcul corectarea/îmbunătățirea lui, după aceasta vei activa din nou butonul "atenție editor" pentru a semnala editorilor modificarea. aceștia vor decide dacă este cazul ca textul să primească alt statut. asta e procedura pe scurt. eu îți sugerez sa citești jurnal de nesomn. mulțumesc.
Avem un ochi ce pătrunde în coaja de ou. Oul este, de fapt, un mic totem, acolo sălășluiește un (viitor) spirit. Acolo e punctul de început al nașterii. Nu prea înțelegem noi asta, și cum redă autoarea această puțină înțelegere a noastră, această micime, de parcă nici nu am fi întregi? Se simte - atenție - de parcă "ar avea jumătate dintr-un părinte". Dar viziunea poetică nu se oprește aici. Urmează relaționarea "figurine" - totem - "spirite", și opunerea a două stări contradictorii: pe de o parte "strâng în brațe" ca pe ceva drag, pe de alta "tristețea mă încovoaie". Dilemă în fața necunoașterii: ce a fost întâi, oul sau coaja? Fără coajă, aceste "figurine" nu vor fi decât "niște morți mici", niște pui contorsionați acolo, fără suflare. Ochiul autoarei pătrunde acolo într-o pre-simțire, o simțire de dinainte de/despre naștere. Așadar, "să nu clintim clipa nașterii", e clipa de dinaintea simțirii.
Uite că m-am trezit de dimineașă și nu-mi pare rău de ce-am scris. 1. Cred că până la urmă nu subscriu la nici una (mai am să mă uit peste câteva) Cu unii autori sunt de acord, dar cu alte creații) 2. vezi că ai uitat totuși... și chiar zici că ai zis. 3. cele mai multe greșeli se fac fără să vrem. 4. ori e obiectivă ori e subiectivă 5. în poezie nu există competiție și nici linie de sosire 6. felicitări pentru limitele înaintate ale conștiinței calității pe care o deții. Zi-ne și nouă rețeta. 7. Sugestii de alte completări: ia exemplu de la "Oscar": cel mai bun rol secundar de susținere, cele mai bune efecte speciale de culise, cea mai mișto stinsă țigară, (mă mai gândesc, că tre' să fug la servici, aseară aveam niște idei super, eram sigur că ne vei întreba, era una cu muște dar mă jenez acum) 8. Lista ta arată ca o evidențiere a tovarășilor de nădejde pe care se poate bizui la nevoie munca de partid. 9. Când mi-am scris comentariul erau deja 30 de citiri și toți tăceau mâlc. Cei premiați (unii chiar cred că n-au văzut-o) ar fi trebuit să fie primii care să se ridice împotriva ei, plebea și plevea (pleava vrea să spun) ce să mai zică? Las' că spune Călin despre asta. Și-au strâns bocceaua mai aproape, și-au curățat pana zămislită din nor, au mai salutat o dată steaua prietenă din geam, crăpătura din dușumea și au învârtit ușurel, încă o dată, cheia din ușa din turn.
nicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei dede fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deîmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
pentru textul : mister în trenul de noapte deai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
multumesc vladimir, ti-am urmat sfatul si am incercat sa rescriu, intr-adevar prima strofa nu era scrisa in tonul celorlalte... ma bucura semnul tau!
pentru textul : în umbra părului tău deMersi și ție, ca și tuturor celorlalți :) De fapt, pură coincidență, chiar am vrut să trec prin pagina ta, când am văzut că ai postat "Azilul" 1, dar din lipsă de timp, n-am apucat. O să îmi onorez promisiunea deoarece-cred că ți-am mai spus asta-îmi place cum scrii. Mă bucur că ți-a plăcut ce ai citit aici.
pentru textul : Paharul cu apă demi-a plăcut şi mie acest text. ai făcut o incursiune în mitologie prin charon, luntraşul care transportă corpurile neînsufleţite peste apa iadului, până la hades - la tine totul rezumându-se pe tabla de şah - oamenii ca nişte pioane pe o tablă de şah. apoi pe nero şi trimiterea către quo vadis puse pe seama unui "alzheimer" poezia are pilon, gata, se poate susţine cap-coadă singură şi asta e bine.
pentru textul : epifanie dedupă părerea mea, poezia se termină cu aceste versuri:
"i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar putea intra lumea toată"
you s...s////////ca de altfel tat ce bantuie pe aci prin Romanica...ok...nu va mai prea deranjez,,,
pentru textul : Cerşetor şi proletar deda, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all dedespre inovație... hmm, poate, să zicem că este cum spui tu.
pentru textul : hârtia deîn rest... nu știu ce am, dar de la un timp mă bântuie oximoroanele și stridențele la care, tu, sensibil binevoitor într-ale cuvintelor, faci referire. aleg să cultiv și inesteticul, introdus de alții în poezie. cel puțin deocamdată. plăcută această aplecare a ta asupra poemului meu. mulțumesc, Virgil!
cât despre versurile ei, am să-i dau un link spre această pagină.
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deDaniela, prin părerea ta de a renunţa la prima strofă, ai surprins accidental miza ei: pierderea raţiunii. În prima strofă încă există raţiune, apoi toate lanţurile fiinţei se rup. De aceea, din perspectiva autorului, ea trebuie să rămână. Nu e vorba despre folosirea multor adverbe, e vorba despre tehnica construirii secvenţelor lirice în funcţie de instrumentele disponibile şi de contextul abordat. Fiecare autor are una, o tehnică, aceasta e a mea.
pentru textul : Despărţire deCu mulţumiri...
Adriana, eu mulțumesc pentru semnul generos și pentru citare. Mă desfășor cu plăcere aici, sper să vin cu noutăți cât de repede.
pentru textul : O, domnule Bartleby! desalutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o deAndule, ce vrei să fac acum? tac şi ţin doliu.
nu-i baş rea dar nu e pe gustul meu.
pentru textul : lordul banal deEu folosesc rezoluția 1024 X 768 și pagina se vede deplasată spre dreapta, fără cursor orizontal, evident. Înainte se vedea ok. Să cumpăr monitor de 19'' sau de 24'' pentru a putea viziona în mod plăcut Hermeneia?
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deIn primul rand va multumesc de trecere si comentarii. Am retinut sugestiile si cu ceva ajutor din partea lui A.A.A. am mai umblat la text. Nu stiu daca e forma definitiva, dar ma mai gandesc. Oricum ambele observatii au fost pertinente. Sapphire, legat de primele doua versuri, inteleg ce vrei sa zici, dar asa e ritmul acolo, mai... accelaerat putin. Ialin
pentru textul : Mizantropii deNu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
pentru textul : Doină demi-am dat seama de asta Ioan, spuneam doar ca e cam lung si deci cam greu de receptat :)
pentru textul : despre poem dePaul, amorțire da... and totally marooned. mulțumesc că ai trecut pe aici prin pustietăți.
pentru textul : fum de(m) celălalt - (f) cealaltă sau ceealaltă în loc de „cealalaltă”.
pentru textul : alala devladimir, iti multumesc de trecere si pt apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Miraj demulțumesc Mariana pentru trecere și comentariu o să țin cont de sfaturile tale,o zi frumoasă
pentru textul : Viața pe linie neagră denu banal, dragule, prea multe scene rurale, sau mi se pare mie...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deîn acest moment observ că textul tău au fost etichetat ca inacceptabil de către un editor. citez din jurnal de nesomn postat recent pe site de către V. Titarenco - "Un text etichetat drept „TEXT INACCEPTABIL” nu va mai fi vizibil pe site sub nici o formă decît pentru autorul său în pagina de profil, într-o listă specială. Din acest moment soarta acestui text se află numai în mîna autorului său. Autorul îl poate ignora, îl poate șterge sau îl poate corecta."
pentru textul : Jurnalul Adelei deAșadar ai aceste trei posibilități. dacă vei lua în calcul corectarea/îmbunătățirea lui, după aceasta vei activa din nou butonul "atenție editor" pentru a semnala editorilor modificarea. aceștia vor decide dacă este cazul ca textul să primească alt statut. asta e procedura pe scurt. eu îți sugerez sa citești jurnal de nesomn. mulțumesc.
Avem un ochi ce pătrunde în coaja de ou. Oul este, de fapt, un mic totem, acolo sălășluiește un (viitor) spirit. Acolo e punctul de început al nașterii. Nu prea înțelegem noi asta, și cum redă autoarea această puțină înțelegere a noastră, această micime, de parcă nici nu am fi întregi? Se simte - atenție - de parcă "ar avea jumătate dintr-un părinte". Dar viziunea poetică nu se oprește aici. Urmează relaționarea "figurine" - totem - "spirite", și opunerea a două stări contradictorii: pe de o parte "strâng în brațe" ca pe ceva drag, pe de alta "tristețea mă încovoaie". Dilemă în fața necunoașterii: ce a fost întâi, oul sau coaja? Fără coajă, aceste "figurine" nu vor fi decât "niște morți mici", niște pui contorsionați acolo, fără suflare. Ochiul autoarei pătrunde acolo într-o pre-simțire, o simțire de dinainte de/despre naștere. Așadar, "să nu clintim clipa nașterii", e clipa de dinaintea simțirii.
pentru textul : pre-simțire deUite că m-am trezit de dimineașă și nu-mi pare rău de ce-am scris. 1. Cred că până la urmă nu subscriu la nici una (mai am să mă uit peste câteva) Cu unii autori sunt de acord, dar cu alte creații) 2. vezi că ai uitat totuși... și chiar zici că ai zis. 3. cele mai multe greșeli se fac fără să vrem. 4. ori e obiectivă ori e subiectivă 5. în poezie nu există competiție și nici linie de sosire 6. felicitări pentru limitele înaintate ale conștiinței calității pe care o deții. Zi-ne și nouă rețeta. 7. Sugestii de alte completări: ia exemplu de la "Oscar": cel mai bun rol secundar de susținere, cele mai bune efecte speciale de culise, cea mai mișto stinsă țigară, (mă mai gândesc, că tre' să fug la servici, aseară aveam niște idei super, eram sigur că ne vei întreba, era una cu muște dar mă jenez acum) 8. Lista ta arată ca o evidențiere a tovarășilor de nădejde pe care se poate bizui la nevoie munca de partid. 9. Când mi-am scris comentariul erau deja 30 de citiri și toți tăceau mâlc. Cei premiați (unii chiar cred că n-au văzut-o) ar fi trebuit să fie primii care să se ridice împotriva ei, plebea și plevea (pleava vrea să spun) ce să mai zică? Las' că spune Călin despre asta. Și-au strâns bocceaua mai aproape, și-au curățat pana zămislită din nor, au mai salutat o dată steaua prietenă din geam, crăpătura din dușumea și au învârtit ușurel, încă o dată, cheia din ușa din turn.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deca să evit titlul: Bravo, Raluca și mulțumesc! Adrian, Vlad... asemenea!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! denicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
pentru textul : pietrele umbrei defoarte inspirat si placut. un poem scris parca cu pensula unui pictor.
pentru textul : dimineață la nice dePagini