deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
nu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
acum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Adriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".
Sixtus, onoarea și cîștigul sînt de partea mea. Și da, am vrut să devină un pretext. Un pretext lipsit de artificiul unei puneri în scenă. Un pretext „natural”. Sînt de acord cu privire la inutilitatea tehnicii. Poezia nu este artizanat. Cîndva vorbeam despre ce spunea Bernstein in The Poetry of Earth. Daca poti tinde acolo si daca nu pornesti de acolo nu esti decit un mestesugar. Mulțumesc pentru comentariu
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
Deja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
Am remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
Tot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
în vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
Asa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
Si totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
O Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
Interesanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
bodogănel - târziu mi-am revenit și am aflat cine este de fapt bodogănel. Îmi cer scuze și pe această linie pentru lipsa mea de cunoștințe în privința pseudonimului. Dacă nu voi fi scuzat, accept pedeapsa, care va fi ea. Cu drag
Reușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
deci, nu stiu ce sa spun, elena. toata problema asta cu "reading the fine print", chiar daca in contextul acesta nu este menit sa fie doar un "fine print", este destul de... problematica. pe de-o parte nu sint convins nici ca o astfel de metoda ar asigura mare lucru, asta ca sa nu mai vorbim ca procesul realizarii unui asa "quiz" cere timp si resurse. la urma urmei am putea foarte bine sa re-introducem o etapa de aprobare in ciclul inscrierii dar si asta ar ingreuia procesul si cineva ar trebui sa primesca email-uri si sa verifice seriozitate, chestie care la urma urmei e la fel de precisa ca si timpul probabil. de aceea, principiul meu cred ca va ramine cum ca fiecare este considerat om serios si bine intentionat pina cind ne demonstreaza ca de fapt nu e. eu sint gata sa "iert" pe oricine spune "sorry, n-am stiut, imi pare rau, am sa fiu mai atent data viitoare" decit sa consider pe fiecare un potential calcator de regulament. e posibil sa fiu putin prea idealist. alternativa legalismului excesiv, insa, mi se pare nenaturala. nu ca ce ai propus tu ar fi fost legalism, dar incerc sa echilibrez "costuri" cu "beneficii".
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a desi tu ai destule lungiri si balast, dar pentru firesc si pentru cum reusesti sa jonglezi cu cliseele, o stea.
pentru textul : În căutarea urșilor polari de"adevarat" nu "adevarant" sorry
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost denu, nu sînt eu. nici acum nu îmi explic de ce am apărut acolo cu acea poză în care este de fapt RH.
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deacum cîteva luni am găsit întîmplător un blog -"umăr de cenușă"- unde domnișoara cenușă plecînd de la această semnalare a mea descoperă marea cu sarea. lume am aflat cine este RH el este de fapt VT, am și dovada și să vedeți cum se fac jocurile în lumea literară etc etc. iar RH îi răspunde ceva de genul-cît de tîmpit poate să fie cineva (adică eu) ca să-și pună lîngă versuri poza altuia. bun, spun iar, nu știu de ce și cum cei de la feedback au procedat așa. eu am primit cîndva un mail de la ei prin care mă întrebau dacă sînt de acord să colaborăm. am trimis cîteva poezii fără nicio poză, două dintre ele le vedeți mai sus. asta e tot.
Adriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".
pentru textul : Röntgen deimpus, de supărare. poezie de atitudine pentru sine. între ieri şi azi sunt şi vorbesc toate acele expresii de stare.
pentru textul : de ieri, de azi deSixtus, onoarea și cîștigul sînt de partea mea. Și da, am vrut să devină un pretext. Un pretext lipsit de artificiul unei puneri în scenă. Un pretext „natural”. Sînt de acord cu privire la inutilitatea tehnicii. Poezia nu este artizanat. Cîndva vorbeam despre ce spunea Bernstein in The Poetry of Earth. Daca poti tinde acolo si daca nu pornesti de acolo nu esti decit un mestesugar. Mulțumesc pentru comentariu
pentru textul : downloadez poezii devladimir, bine.
pentru textul : far denicodem ador invidia la oamenii cu pretenţii religioase. e atît de previzibilă. e însăşi natura lor.
pentru textul : domnule Labiș deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah deDeja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
pentru textul : cercul - episod pilot deAm remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
dragul meu, eu comentez probabil aproape orice aici pe Hermeneia.com nu am nici o rezerva sau prejudecata fata de nici un tip de literatura acest text, in acest caz incepe sa sune a hai-ku. asculta-l si tu...
pentru textul : Colțul obscur deTot timpul m-am gîndit ce ființe periculoase sunt mînuitorii de cuvinte, meșteșugarii vicleni care, cum spui, "se lipesc de suflet și mîncîndu-l se satură". Nu găsesc că e un capriciu să citești poezia aceasta așa, cu ochii pe verticală, unul deasupra celuilalt.Ce mă sperie e jocul roșu-negru. A bientôt, francisc.
pentru textul : crucile deHabar n-aveam ca nici pe sitele asta nu am voie sa scriu despre Virtualia sau orice vreau eu. Chiar asa, am nevoie de aprobarea ta personala?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a detextele tale au ceva care nu spune nimic. prea încerci sucăleala care te adoarme. sorry. încearcă ceva simplu.
pentru textul : Mărul deîn vremurile de azi, ușile deschise larg vor pofti înăuntru hoţii
frigiderul plin îi va ospăta
şi nu le va fi deajuns
ei vor râde...
mai degrabă asta ar fi realitatea, dar pentru optimismul tău, pentru uşile larg deschise ale casei cu frigiderul plin şi pentru căldura mesajului nu aş spune peniţei nu!
pentru textul : vremuri deAsa e, acest poem va ramane in istoria literaturii romane, va fi studiata la scoala peste zeci de ani fiind o capodopera inestimabila pentru tezaurul culturii de la noi.
pentru textul : cinsprezece deSi totusi care-i legatura? Lumineaza mintile astora mai dobitoci. Acestei poezii i-ar fi stat mult mai bine in proza.......parerea mea
un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.
pentru textul : pârâul lui iov dealfa & omega
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deO Dumnezeule...dragostea din tei? clar am o problema. hai ca ma reapuc...inca o data sa-l corectez desi daca tot e vorba de dragostea din tei nu stiu daca mai are rost:)
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul desingura certitudine"clipa lucind ca un brici".
pentru textul : tăiș deaceastă imagine lasă un sentiment copleşitor cititorului.
semn de apreciere.
sugestie la sugestie: schimba instrumentul. cu asta nu ai nici o sansa. traim pe planete diferite. asta e. spor la batjocura, mare detinator al adevarului...
pentru textul : coborârea în Carte deInteresanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
pentru textul : astral abuse de... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deDa. Îmi place stilul curgător. Da totuși ce vroiai să ne spui!!!!!!
pentru textul : dispersie defiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!
pentru textul : autumn music 2 dela mulţi ani doina! târziu scriu, mie îmi plac toate.
pentru textul : Haiku ( 1 ) debodogănel - târziu mi-am revenit și am aflat cine este de fapt bodogănel. Îmi cer scuze și pe această linie pentru lipsa mea de cunoștințe în privința pseudonimului. Dacă nu voi fi scuzat, accept pedeapsa, care va fi ea. Cu drag
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deReușit poem după modelul haiku-senzorial, este o contemplare a nemișcarii aici specifică artei haiku-ului. Am regretat lipsa simțului văzului, dar asta e doar o emoție cât se poate de personală. Mi-aș dori să mai citesc astfel de texte, încărcate de sentiment. Îmi fac bine, ca un panaceu greu de găsit nowadays altndeva decât în vers. Bobadil. P.S. Desigur, așa cum ne-a obișnuit, Vladimir face exercițiul artei spagyrice, pe nivelele superioare găsesc mereu la el ceva care mă duce cu gândul la "amicul" Hermes :-) Sau e doar o obsesie de-a mea?
pentru textul : tango dePagini