luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
ok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
la urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)
ma refer la:
diacritice (inclusiv in titlu);
ghilimelele care sunt inlocuite cu Ţ ("nouŢjocŢ)
si cratima inlocuita de + (ca să+l parafrazez)
pentru a-ti fi mai usor sa te familiarizezi cu locul, citeste regulamentul si postarile de la sectiunea Info, mai precis cele cateva "Jurnale de nesomn".
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
ma sancho, tia m povestit azi cosmarul meu. sper ca intelegi ca amu filosofia se leaga de capu meu ca uleiul de apa. nu ai fost chiar asa rautacioasa precum credeam. ca ai scuipat cu venin, asa mi te imaginam soro. fac si eu o incercare, pentr care sper sa nu ma lipsesti iar de drepturile de a activa pe herm. amica se numeste. n am facut facu de filosfof, dar voi face si o sa revin aici cu simbolurile abordate ca atare. promit. spre uimirea dvs aprofundata se gseste a fi in interpretarea mea un atributiv pentru esentializare, era destul de clar. sinckino e inclinatie. stiu termenul din geografie, pe cind treceam tipurile de miscari ale scoartei terestre anul trecut. mi a placut si l am mai folosit pe alt site literar. cu alte vb, pardon, vorbe strofa a doua este o incercare nereusita de a esentializa aiurea absurdul cu inclinatie sau cu iz spre/de filosofie. clar acum? super misto ca ai primit 50 stii tu unde. super misto, adica misto la superlativ. p.s. nu uita sa mi trimiti ceea ce ti am cerut azi. adica 70 de pachete mai de iubire. din inimioara. ca am nevoie urgent, nu de alta.
Vladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
Mariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
hei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
Până voi reuşi să scriu un răspuns elaborat ( poate chiar astăzi ), pun spre audiţie acest poem de demult care vine în sprijinul temei şi întrebărilor de la această masă rotundă.
,,Unde ni sunt visătorii" de Alexandru Vlahuţă, poem recitat de actorul Florin Piersic
chiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Asta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
Care este adevarata menire a artei?
implinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
Oriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
Tocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
Și mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
Silviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
luminita, este autobiografic, daca mi se permite termenul. povestea incepu de acum 3 ani, cu tavalitul in omat. era 233 februarie, dar nu soldatii ii plingeam, ci prostile din capul meu, si, fireste, tradarile. m-am apucat sa scriu acum un roman autobiografic. sper sa iasa. ma bucur mult ca te ai oprit aici. stiu ca e acelasi lucru. dar nu sunt hotarita inca sa schimb. multumesc, ec
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt dela urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)
Teo, de dragul cititorilor, revino asupra textului - sunt foarte multe typo. si ceva diacritice lipsa. multumesc.
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deglumă? eu nu glumeam deloc. dar putem glumi, dacă vrei. :)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dema refer la:
diacritice (inclusiv in titlu);
ghilimelele care sunt inlocuite cu Ţ ("nouŢjocŢ)
si cratima inlocuita de + (ca să+l parafrazez)
pentru a-ti fi mai usor sa te familiarizezi cu locul, citeste regulamentul si postarile de la sectiunea Info, mai precis cele cateva "Jurnale de nesomn".
pentru textul : un inceput deAranca, stii că sînt receptiv, uite gușterul(sau gușterele??) acolo unde trebuie. Am scos șopîrla, iată: un gușter /doi gușteri.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deda, ce bine ca a scos Cristina la lumina gusterul...:)
pentru textul : prezentul simplu dee unul din textele unde as fi lasat o penita, dar atunci nu aveam; o fac acum.
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior dein primul rand imi pare bine sa te vad.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that deNu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dema sancho, tia m povestit azi cosmarul meu. sper ca intelegi ca amu filosofia se leaga de capu meu ca uleiul de apa. nu ai fost chiar asa rautacioasa precum credeam. ca ai scuipat cu venin, asa mi te imaginam soro. fac si eu o incercare, pentr care sper sa nu ma lipsesti iar de drepturile de a activa pe herm. amica se numeste. n am facut facu de filosfof, dar voi face si o sa revin aici cu simbolurile abordate ca atare. promit. spre uimirea dvs aprofundata se gseste a fi in interpretarea mea un atributiv pentru esentializare, era destul de clar. sinckino e inclinatie. stiu termenul din geografie, pe cind treceam tipurile de miscari ale scoartei terestre anul trecut. mi a placut si l am mai folosit pe alt site literar. cu alte vb, pardon, vorbe strofa a doua este o incercare nereusita de a esentializa aiurea absurdul cu inclinatie sau cu iz spre/de filosofie. clar acum? super misto ca ai primit 50 stii tu unde. super misto, adica misto la superlativ. p.s. nu uita sa mi trimiti ceea ce ti am cerut azi. adica 70 de pachete mai de iubire. din inimioara. ca am nevoie urgent, nu de alta.
pentru textul : ora cocoşului degata. oarecum provizoriu. oricum a fost aici in santier. adica scrisa si rescrisa direct pe site.
pentru textul : Oarecum definitiv deVladimir, bine ai venit! Poezia e ca viata, pe alocuri banala insa de cele mai multe ori surprinzatoare. Cu siguranta nu-i lipseste creativitatea si mereu ne-am dori sa o mai perfectionam cand nu merge cum vrem noi.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deMariana, desi am mai multe poeme puse la pastrare peste care ma uit periodic, as putea spune ca niciunul nu e inca finisat. Mereu am primit cu bucurie sugestiile pertinente si bune, iar in cazul tau mereu a fost asa, fapt pentru care iti multumesc si te mai astept.:)
Adrian, mai există o zicală prin vest (est): "filosoful nu se sinchiseşte că nu e înţeles de oameni, el se întristează că nu înţelege, sau nu cunoaşte oamenii." ar fi un proverb chinezesc.
trandafirul tău mie mi se pare ofilit. atât vreau să spun, şi probabil dacă tăceam, filosof mă făceam.
pentru textul : Noapte bună, copii dehei, n-am vrut să se ajungă aici. ideea era că vlad turburea și alina manole tind să fie nașpa cînd mi se adresează, mai bine să n-o facă, să ne ignorăm reciproc. și fără scuze, nu-mi prezentați că nu cred în așa ceva
apoi, textul refuzat de dinainte de crăciun a fost lăudat de poeți publicați la mari edituri (cartea românească, vinea), chiar a fost ceva abuziv, cenzură inutilă
deci putem încheia, nu?
pentru textul : starea hermeneia dePână voi reuşi să scriu un răspuns elaborat ( poate chiar astăzi ), pun spre audiţie acest poem de demult care vine în sprijinul temei şi întrebărilor de la această masă rotundă.
,,Unde ni sunt visătorii" de Alexandru Vlahuţă, poem recitat de actorul Florin Piersic
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dechiar dacă prin unlele locuri mai există clișee textul în întregul lui are fior poetic. poate prin simpla lui naivitate. am remarcat ultimele două versuri:
pentru textul : infatuation de„din veacul nostru de singurătate curgea praful ca dintr-o biblie veche”
Asta îmi pare mai bine conturată. Personal în locul șurubelnițelor aș fi scris cheia de treișpe, asta înseamnă că (sper) am citit în cheia corectă. Are un final bun.
pentru textul : atelier de vechituri deCare este adevarata menire a artei?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deimplinire? da, insa ce inseamna oare?
o cale. arta poarta in sine puterea de a misca, de a scoate din inertie, din amorteala, din tensiuni, din lipsa tensiunilor, din urat, din frumos, din confuzii, din autosuficiente...te cobori pana unde e punctul vulnerabil si te ridici pe o cale din idei, dirijand sentimente, emotii. de aceea un artist nu-si permite sa nu fie dezinvolt chiar daca uneori bunele intentii nu sunt bine intelese, important e acel efect pe care te bazezi.
poti sa deschizi si alte cai prin arta, eu am subliniat ceea ce ma intereseaza pe mine. ce zici?
multumesc , ottilia!
pentru textul : e v a deOriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : poem de migdale amare deTocmai asimilam din "Nașterea filosofiei" a lui Nietzsche...Parafrază: "eventual Democrit"[ "Caracteristică a gândirii lui Democrit: Gustul pentru știință. Aitiai.(cuvănt subliniat în lucrare cu caracter italic, n.n.) Călătorii. Claritate. Adversitate față de bizarerie. Simplitatea metodei. Avânt poetic (poezie a atomismului). Sentiment al unui puternic progres. Încredere absolută în sistemul său. Răul exclus din sistemul său."(op. citată)]. Dă-i înainte fără grijă, deci!
pentru textul : eventual poetul deîntr-adevăr, sunt sublinieri care mă ajută, Dorin. mulțumesc.
pentru textul : trăiesc în suburbii decred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt de"când toți ne pișam pe noi de frig" - termenul "boldat" e incompatibil cu Hermeneia. Modifică şi apasă "atenţie editor", pentru a reîncadra textul.
pentru textul : liquido deHa! ha! ha! Eu nu te trag de urechi, eu te bat la cap.
pentru textul : cazane deRaluca, ajunge.
pentru textul : Alb şi roşu deȘi mai mare bucurie mi-ai făcut, Anna! Sunt onorat de ceea ce spui, de tipul receptării tale. Mulțumesc pentru citirea atentă și rămân impresionat de capacitatea ta de a prefira sensurile poeziei mele. Foarte rar, aproape niciodată, nimeni nu merge atât de departe.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dedin spatele albului
valea ochilor tăi
coboară în trepte spre mine
alunecînd indecent
pe serpentina genunchiului
îmbrăţişat
adună-mi roua fricii-ntre palme
şi frigul
ricoşînd în ecouri
tîrăşte-ţi privirea pe umarul gol
ca un gînd îngheţat
la malul buzelor
aşteaptă!
sîngele tău mă strigă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dede dincolo
precum retina
această lumină
Silviu, o surpriză plăcută să aflu despre ieşirea în lume a "Fetiţei cu crocodil" - titlu aproape fantastic dacă stau să mă gândesc cât de fioros poate fi un crocodil, dar în mâna unei fetiţe poate deveni un element de joacă şi bună dispoziţie. sunt convinsă, cel puţin pe baza acestui titlu, dacă nu cumva în cea mai mare măsură pentru că te citesc frecvent, că este vorba despre un realism metamorfozat, într-un stil care atrage, uneori suprarealism, ludic sau sobru, care emoţionează în cele din urmă, şi, deci, îşi atinge scopul.
iată semnul meu de apreciere.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dePagini