sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
Să fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
Erika, ai prins frumos ideea de unde a început să curgă acest poem. uneori, este așa cum am spus, "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte". dacă punctul acesta ți-a plăcut înseamnă multe. ar putea însemna și faptul că... uneori comunicăm prin tăcere... la pagina aceasta este un chip ascuns... mulțumesc, Madim
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
de unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
sugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
george, pe undeva, prin subspațiu, parcă-parcă mi se pare că tu ai ceva de spus, deci zic atât... continuă!
dar nu așa, perfecționează-te!
așa tineri și frumoși cum v-a făcut Dumnezeu pe alde ca tine george, nu îi arătați prea multă considerație prin astfel de texte în care îi puneți răbdarea la grea încercare...
asta ca să nu mai menționez despre așteptările mele
am rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
re: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)
Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.
cred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
o imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
prea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
Luana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
offtopic: credeam ca niciodata nu o sa imi placa hermeneia. tocmai vin de pe un alt site "literar" care m-a cam dezgustat si pentru prima data ma bucur ca exista hermeneia si pentru mine. acum despre text: mi se pare lucrat in graba, cam folosite chestiile cu km zero si ingeri si coloane vertebrale. ce imi place e in strofa a doua: "îmi aștern părul peste ultima stradă". de la expresia asta poti construi o adevarata poezie. fi mai exigenta cu tine
ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
Slăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
Este tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
nu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deDiana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
pentru textul : Iubire de,,și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită"
M-a durut acest poem cu universul lui rotund si simplu. Atât de bine ai surprins o realitate dură si modul de a găsi un refugiu pentru ,,noaptea preasfinţită". Felicit si evidentiez.
pentru textul : o noapte preasfințită deSă fie lumină pe orice coridor! Si crăciunul crăciun! :)
Erika, ai prins frumos ideea de unde a început să curgă acest poem. uneori, este așa cum am spus, "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte". dacă punctul acesta ți-a plăcut înseamnă multe. ar putea însemna și faptul că... uneori comunicăm prin tăcere... la pagina aceasta este un chip ascuns... mulțumesc, Madim
pentru textul : În mii de puncte de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă dede unde tragem concluzia ca si personajele mele si cele ale lui emil au... burta :) se recomanda salate, sucuri de fructe proaspete si alergari in jurul stadionului lia manoliu. plus cate o portie de carpe diem per day ambilor autori (de preferat dimineata sau seara, pentru evitarea efectelor razelor gamma asupra violentelor). ma asteptam sa fie si opinii pro prima varianta. eu acum ce sa fac...?!
pentru textul : aproape noapte pe grant dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat desugestiva a ceea ce Lyotard numeste "Conditia Postmoderna" si care, mai corect, dupa umila mea parere, ar trebui numita "Conditia Postmodernista". Si aceasta deoarece, in Postmodernitate, mai apar, in afara de Postmodernism, cel putin inca doua tendinte, din ce in ce mai vizibile in ultimul timp si care se regasesc in texte de toate tipurile postate pe internet (inclusiv pe acest site) sau tiparite. Ma refer la tendinta de natura "New Age" si la cea de natura unei "Sacralitati" (a nu se confunda "Sacralitatea" cu "Religiozitatea" mai mult sau mai putin dogmatica). Daca textul de fata ar fi fost mai argumentat si, in consecinta, mai dezvoltat, trecand dincolo de un anumit impresionism apodictic, ar fi meritat o "penita". Altefl, el ramane la suprafata unui descriptivism, chiar daca scriitura prezinta o anumita atractivitate.
pentru textul : PoMo lifestyle deFie, atunci primele patru sa ramana! Multumesc frumos pentru idee!
pentru textul : domnul Pa și visul denu ma asteptam sa placa, dar la un astfel de text, nu asta e important. cel putin, pt mine multumesc
pentru textul : Vorbesc singur, frățioare! deMihaela,
pentru textul : punctus interrogativus demulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
george, pe undeva, prin subspațiu, parcă-parcă mi se pare că tu ai ceva de spus, deci zic atât... continuă!
pentru textul : confesiuni dedar nu așa, perfecționează-te!
așa tineri și frumoși cum v-a făcut Dumnezeu pe alde ca tine george, nu îi arătați prea multă considerație prin astfel de texte în care îi puneți răbdarea la grea încercare...
asta ca să nu mai menționez despre așteptările mele
vina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deDa Alma e mai simplu si poate tocmai de aceea mi se pare potrivit poemul acesta... la asta te-ai referit cu ligamentul licentios - "timpul e" ?
pentru textul : Drumul mătăsii deam rezerve mari fata de textul acesta. cu siguranță alina manole știe să scrie poezie. dar aici nu. singurul vers care rămîne este cel care a devenit și titlu. de fapt aș spune, cum se spune, că e păcat de titlu pentru așa un text. uite cum mă mir eu că la unii le ies titlurile așa bine, că la mine nici titlurile nu mai ies. e acesta semnul sfîrșitului?
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deVirgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
pentru textul : soliloquy detextul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
pentru textul : Ce caut aici? dere: Cristina si Viorel Bucur
Cristina, sincera sa fiu, parcelele construite pe teritoriul poeziei ma lasa rece. pentru mine ingradirile astea nu exista. eu spun ce am de spus, in formula care mi se pare potrivita ideii, atat. :)
multumesc pentru oprire si cuvinte. :)
Viorel, nu stiu cine a vorbit de distrugeri. eu, nu.
pentru textul : picătură decred ca este un text care promite. n-as mai fi crezut ca cineva va mai putea scrie ceva despre insomnie. si iata ca se poate.
pentru textul : execiţiu de insomnie deo imagine pe care o remarc:
"oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite"
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deprea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
da, e un text imagine. am mai spus si altadata, uneori prefer sa percep cuvintele ca pe niste culori.
pentru textul : cea fără de cireșe amare deLuana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
pentru textul : atașatul meu sexual deofftopic: credeam ca niciodata nu o sa imi placa hermeneia. tocmai vin de pe un alt site "literar" care m-a cam dezgustat si pentru prima data ma bucur ca exista hermeneia si pentru mine. acum despre text: mi se pare lucrat in graba, cam folosite chestiile cu km zero si ingeri si coloane vertebrale. ce imi place e in strofa a doua: "îmi aștern părul peste ultima stradă". de la expresia asta poti construi o adevarata poezie. fi mai exigenta cu tine
pentru textul : downtown deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul deSlăbuț, am sentimentul că am deschis din greșeală un caiet în care ți-ai notat ceva idei, dintre care unele perimate "iubirea, prea pretențioasă: statut social...". Jocuri de cuvinte, lumea plină de măști etc. Poate că te-ai grăbit să postezi.
pentru textul : Fără perdea deEste tipul rar de text care păstrează un echilibru perfect între sensibilitate, rezonanţă, travaliu, registru stilistic şi "raportul cât/cum/ce spun". E unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit anul acesta, cu un final de-o inspiraţie rară.
pentru textul : poem cât se poate de repede denu inteleg de ce impresia andreei duce cu gindul la acel dicton. unii chiar simt durerea in stomac. sau golul in inima. va multumesc tuturor pentru trecere si opinii
pentru textul : if you go away dealb până în zări –
o sanie roşie
doar pe derdeluș
un element concret ar ajută la sublinierea misterului.
îmi plac micile poeme troienite.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deMa gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dePagini