îmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
ne stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
so, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Scrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
Nu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
Adrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
mai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
Katya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
Domnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
Thorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naștere întru o altă naștere. Mulțumesc, ai știut ce să alegi din aceste versuri.
nu am incercat rima si nici nu am cautat ritmul, emiemi. am incercat sa slujesc, sustin sau sa evidentiez titlul poemului si sa-l "adun/scriu cu forta/obligat" in aceasta forma. in ceea ce priveste poetizarea, parca am mai spus undeva, nu inteleg de ce trebuie sa renunt tocmai la esenta poeziei? daca renuntarea la poetizare este un curent care incearca sa construiasca poezia lipsind-o de parfumul vechi și dulce al lirismului, eu nu sunt un adept al acestei idei. marturisesc, insa, ca nu imi place nici sa raman un sentimentalist, si consider ca trebuie imbinat poeticul poeziei cu modernismul si contemporanitatea ei. mulșrumesc pentru constanta trecere, emiemi.
Iată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
O singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
am râs cu lacrimi la strofa numărul 2 doar gândindu-mă că sigur şi pol blaj al nostru face la fel. şi la cât looool are e clar că nu m-am înşelat. Foarte bun este poemul lui Paul, cât despre Vlad, toată admiraţia mea.
strofa 2 cu lol şi de la mine:
"aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis"
Paul, de ce ai tu nevoie, ai tot aci!
Păi fii puţin atent. Psihologie avem, tristeţe, dramă, tot, Paule, tot! râd. parcă eşti desprins din romanul celebru după care s-a făcut şi film al lui Stephen King, misery, aşa se numeşte pentru cine nu a citit.
şi ce să mai spun de final că vorbeşte şi el de la sine.
Ascultă! ia... paul... şi tu cotorul ăsta de măr... cât de profund. râd şi iar râd. Bravo, oameni frumoşi (români!)
P.S. nu îi mai las peniţă lui Vlad că are destule şi în scurt aşa o să procedez şi cu Paul. Sunt ceva de groază în poezie, mă rog, poate şi exagerez dar vorba lui Petre Mihai din românii au talent. Trebuie să vedem şi spectacol. Un adevărat spectacol şi parodia Vlad după Blaj:)))), eram să zic după Simion:))))
Nu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
am sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
draga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
singurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
Mulțumesc Adrian pentru idei am ținut cont de ele și am făcut niște modificări în poezie...ai multă dreptate apreciez mult intervențiile tale,mă ajutș să văd unde greșesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Salut AAA,
Am sa tin seama de comentariile tale si am sa incerc sa refac primul catren...
nu sunt de acord cu afirmatia "uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine."
brate de ceara - am folosit acesta metafora in contextul analogiei imbratisarii cu alcatuirea miticelor aripi ale lui Icar...
Cristi
pentru textul : Sonet 217 deîmi place tonul ludic al tău, Vlad. îmi amintesște de un prieten care obișnuia să țină un jurnal de bord într-o revistă de cultură. și prin aceste rânduri prind momente frumoase, care rămân. în tine, în Alina, în mulți. în noi cei care citim. atât de frumos în intimitate...
pentru textul : jurnal de front. virtualia dene stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
pentru textul : românia lui virgil t -V- deso, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
alfa & omega
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più derugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deScrisesem un comentariu mai elaborat. Din greșală însă acesta nu s-a salvat. A rămas doar titlul, suficient aș spune, dar doresc totuși să fac o remarcă, ceea ce Marga a numit exprimare agramată, este de fapt un limbaj arhaic de o mare frumusețe, dobândit probabil din obișnuința de a traduce, cu mare grijă pentru respectarea cadenței, a prozodiei dar și a expresiei lirice, a unor vechi texte englezești. De asemenea am citit multe texte ale acestui autor, poate că versurile în sine nu constituie o noutate absolută, spun asta și în lumina unor antologii de vechi texte englezești răsfoite cu mare drag, dar câte texte sunt astfel? Am apreciat migala, talentul, sensibilitatea autorului, dar și acel ceva cu care rămâi atunci când citești cu voce tare aceste ”rânduri fumegânde”, par smulse din durere, dintr-o trăire profundă, sinceră și autentică.
pentru textul : Rânduri fumegânde deNu am acordat niciodată penițe fără a avea argumente, fără o convingere autentică. Nu disec textele, nu fac analize stilistice, sintactice și morfologice, consider că am depășit momentul. Din păcate poate, sau din fericire, nu știu, de cele mai multe ori nu revin pentru a-mi preciza punctele divergente de vedere, tocmai spre a nu genera inutile polemici; îmi lipsește aplombul, nu cred că dețin eu etalonul unui text desăvârșit și recunosc, părerea mea este pur și simplu subiectivă. Nu am privit textul prin ochii cititorului zilelor noastre ci prin acela al cititorului dintotdeauna. Este mult talent aici, autentic. Părerea mea.
Vă mulţumesc pentru răspuns şi răbdare.
pentru textul : în zori deCezar
Mulțumesc, Aranca. Un poem suficient. Rămas bun și ție.
pentru textul : Bilet în ușă deAdrian, multumesc pentru atentie si atentionari/ sugestii. Am modificat. Am incercat sa vin cu altceva care sa ma scape de rima, sper ca-i mai in regula acum. Ma bucur ca ți-a placut( mai ales ultima unitate). Stiu ca poate fi un pic macabra, dar serios ca nu stiu cum imi ies astea macabre, niciodata nu imi propun:)).
pentru textul : "you'll never get a wish from a bone" demai spun doar ca intr-un site activ ca acesta, ca sa functioneze lucrurile, sistemele care recompenseaza (fac judecati de valoare) ori sunt outdoor, ori sunt la indemana unui grup indoor (impotriva caruia te revolti altfel, in alti termeni, decat impotriva unui individ), ori evaluarile sunt lasate aleatoriu, la indemana membrilor, in ideea: ei se bat, ei se impaca. apoi, evaluarile trebuie facute mai des, functie de nr de membri si, mai ales, tinut cont de faptul ca artistii sunt, in realitate, niste fiare. nu au pic de generozitate.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deobişnuit cu texul, mi-a scăpat. Am corectat. mulţumesc de observaţie. O să fiu mai atent la postare. Stimă
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui deKatya, nu igrasia este incertă ci adâncimea ei: "incertitudini mai adânci decât igrasia". Despre "fino finalis" nici eu nu am fost prea mulțumită deoarece, înainte de orice, încarcă textul. Doar "ad litteram" era suficient. Voi schimba. Mulțumesc de critică. Mie poezia mi-a salvat viața, nu glumesc. Muzica e pe locul doi la acest capitol. Doru, mă răsfeți... Am introdus în text o afirmație serioasă, elucubrațiile din biblie, tocmai ca să nu îmi iasă vorbe că vizez pe cineva anume, deși credința religioasă e una din mirările mele și nu mă pot opri să fac referințe la ea. Dar uite că mi-a ieșit pe dos. Cel puțin nu mă așteptam să nu îi placă lui Bobadil. Și vreau să fac această precizare publică: ce am scris aici este despre mine, gândurile mele, trăirile mele, rănile și refugiile mele, nu am vizat sau descris în niciun fel pe cineva de pe acest site. /O\
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum demă gândesc/ deci nu sunt eu
duce la clişeu, un cugito de care s-a tras în toate direcţiile. plasarea în registrul ironic nu o salvează.
vinovăție
unei zile
sau
articulat,
-vinovăţia-
unei zile ?
pentru textul : delirice VII deDomnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
pentru textul : întrepătrunderi deThorkild, cel ce percepe sensuri abia perceptibile are deja un dar lăsat dintru naștere întru o altă naștere. Mulțumesc, ai știut ce să alegi din aceste versuri.
pentru textul : edict scris în vertical deFlori sa vinzi florarului, lemne padurarului sa vinzi paie la grajdar, castraveti la padurar.
pentru textul : Cei trei Iacob denu am incercat rima si nici nu am cautat ritmul, emiemi. am incercat sa slujesc, sustin sau sa evidentiez titlul poemului si sa-l "adun/scriu cu forta/obligat" in aceasta forma. in ceea ce priveste poetizarea, parca am mai spus undeva, nu inteleg de ce trebuie sa renunt tocmai la esenta poeziei? daca renuntarea la poetizare este un curent care incearca sa construiasca poezia lipsind-o de parfumul vechi și dulce al lirismului, eu nu sunt un adept al acestei idei. marturisesc, insa, ca nu imi place nici sa raman un sentimentalist, si consider ca trebuie imbinat poeticul poeziei cu modernismul si contemporanitatea ei. mulșrumesc pentru constanta trecere, emiemi.
pentru textul : Adun cu forța debine ai venit Anna pe site-ul Hermeneia! iata un decembrie iluminat de poeti si de ginduri bune!
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deIată un text bine dezvoltat, fără edulcorări (minus panseul din final, observat foarte bine şi de Virgil). Aş zice chiar că e un text substanţial, plin de o anume vigoare (mai ales a rostirii).
pentru textul : progresie paralelă şi inversă deO singură observaţie: "vidul din noi este o statuie/ îl auzim cum ne devoră într-o progresie riguros paralelă" ; metafora din primul vers nu e potrivită cu ce urmează, dat fiind că statuia simbolizează încremenirea; nu e viaţă, deci nu poate devora. Trebuia altceva, nu ştiu ce - himeră, fantasmă etc.
am râs cu lacrimi la strofa numărul 2 doar gândindu-mă că sigur şi pol blaj al nostru face la fel. şi la cât looool are e clar că nu m-am înşelat. Foarte bun este poemul lui Paul, cât despre Vlad, toată admiraţia mea.
pentru textul : autumn sîc destrofa 2 cu lol şi de la mine:
"aş vrea acum să fac două mormane
din toate poemele pe care le-am scris
să le dau foc şi să-mi spun
Pol nu ai fost niciodată poet
ai trăit doar un vis"
Paul, de ce ai tu nevoie, ai tot aci!
Păi fii puţin atent. Psihologie avem, tristeţe, dramă, tot, Paule, tot! râd. parcă eşti desprins din romanul celebru după care s-a făcut şi film al lui Stephen King, misery, aşa se numeşte pentru cine nu a citit.
şi ce să mai spun de final că vorbeşte şi el de la sine.
Ascultă! ia... paul... şi tu cotorul ăsta de măr... cât de profund. râd şi iar râd. Bravo, oameni frumoşi (români!)
P.S. nu îi mai las peniţă lui Vlad că are destule şi în scurt aşa o să procedez şi cu Paul. Sunt ceva de groază în poezie, mă rog, poate şi exagerez dar vorba lui Petre Mihai din românii au talent. Trebuie să vedem şi spectacol. Un adevărat spectacol şi parodia Vlad după Blaj:)))), eram să zic după Simion:))))
Nu-i rau defel... insa nu pricep de ce exact 4 camere... ai vrut sa sugerezi ceva cu cifra respectiva sau este o chestiune ce tine de universul personal al autorului? Desigur mi-ai putea raspunde... de ce nu 4 camere? ceea ce e desigur foarte adevarat. Imi place discursul simplu dar nu simplist... "cancerul singurătăți" e insa prea uzitat, la fel ca si "chiriașii vremelnici". Consiliul hermeneia considera ca ai potential pentru a scrie texte foarte bune, motiv pentru care, printre altele, a considerat terminata perioada noviciatului tau pe acest site... rezervele exista insa fata de faptul ca esti destul de putin activ pe acest site. Cred ca este aici o chestiune de aranjare a prioritatilor... in ceea ce ne priveste ti-am acordat incredere si asteptam texte bune si comentarii pertinente.
pentru textul : apartament cu 4 camere deam sa ofer o penita de aur textului. mi se pare foarte bine gindit. am insa doua obiectii: - prima este ca eu as spune mai degraba "dorințele refulează o spumă violacee/ răspândită de-a lungul trupului/ precum o stație pustie de metrou…" (chestia cu metrou pustiu e chiar o gafa dupa parerea mea pentru ca epitetul ma gindesc ca vroia sa se refere la statie) - a doua e ca as renunta la "amare" din final care mai degaba de duce la o idee gastronomica si deci, as zice eu, bagatelizeaza neinspirat textul
pentru textul : Forme de empatie deInteresanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi de"anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo"
"ai săruta vârfurile degetelor
cu sentimentul că îți scapă ceva"
"între pietre de moară
timpul se preface în pulbere"
Parti care mi-au placut... desi nu am prea rezonat cu textul, iertata sa-mi fie neputinta.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei delumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol de...pentru că e o zi ca oricare alta, mulțumesc de trecere vouă. Marina pentru evidențierea făcută și ție Dorine pentru ironia, pe care eu o clasez la charientism, suculentă. cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : fuga de titlu dedraga Sancho Panza, am citit in poezia contemporana, poeme inchinate cainilor omorati de masini pe strazile patriei, poeme foarte apreciate, ce e drept, nu pe acest site. asa ca mi/am zis: hai sa incerc si eu ceva. poate asta este cheia ce o cauti. multumesc de comentariu?...
pentru textul : Stare de extaz desingurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
pentru textul : Fântânarului de... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva deMulțumesc Adrian pentru idei am ținut cont de ele și am făcut niște modificări în poezie...ai multă dreptate apreciez mult intervențiile tale,mă ajutș să văd unde greșesc.
pentru textul : Privește-mă la înălțimea gândului dePagini