dacă poetul nu are viaţă personală, editorul are. parcă sînteţi copii. trebuie să citim -jonglînd între îngăduinţă şi avertismente- tot felul de ieşiri cu tentă după bloc. deşi nu am votat pînă acum pentru sancţiuni drastice, de data asta chiar susţin punctul de vedere al lui Virgil, suspendare o lună şi Margas şi Paul. poate vă întîlniţi la un pahar de vin, la un catren pe şerveţele şi cine ştie, poate chiar vă amorezaţi.
și eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
Eu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
No offence, dar pentru un utilizator de rand ideea completarii id-ului textului este destul de complicata. Cred ca ati putea regandi sistemul. De exemplu, doar o sguestie, in loc de id, sa faceti un drop-down cu toate textele unui autor, sau sa puneti un link in dreptul fiecarui text care la apasare sa ajunga in pagina de profil. ialin
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
Sis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
nu cred ca exista pod, dar evident ca parerea mea personala nu are neaparat legatura cu eul poetic din textul de mai sus. cu riscul de a parea malitios, cred ca destul de multe din textele pe care le scriu vor sa spuna ceva. probabil ca vraja sta mai mult in a ascunde decit in a dezvalui. altfel am ajunge sa invatam poezia in scoli, nu?
dane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
Daniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
poemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
voiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
nu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
E-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
am citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
eu am trait bombardamente . stateam cu masca de gaze pe fata si ma intrebam daca e real. Baiatul meu de 3 ani avea o masca pentru copii oferita de guvern, cu ventilator si baterie . Viata lui depindea de Sadam si de o baterie . Then I saw the wild ...
Eu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
ei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
Desi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
I liked your style, open and honest, so youthful and fresh. It might be the beginning of a novel about dusk. Kind of a young generation testimonial about Romanian new wave of immigration; the agravating masses conditions, as well as their dicontent with the Parliament reforms, all that comes about the phenomenon of a new kind of slavery, the slavery of monney and material accomplishments.
Really touching:
"I remember we talked about a few distinct things : Big Wal-Mart stores, Bananas year-round, and how big everything was gonna be in America. Similarly, we were both right and wrong. We were right at face-value, America is a really wealthy country, everything is HUGE here (cars, meals, women) it is really awesome and its definitely improved our quality of life. But we were wrong about the entire assumption of the conversation – that we were going to be happier."
(Sorry for my English is not as good as yours.)
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
un poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dacă poetul nu are viaţă personală, editorul are. parcă sînteţi copii. trebuie să citim -jonglînd între îngăduinţă şi avertismente- tot felul de ieşiri cu tentă după bloc. deşi nu am votat pînă acum pentru sancţiuni drastice, de data asta chiar susţin punctul de vedere al lui Virgil, suspendare o lună şi Margas şi Paul. poate vă întîlniţi la un pahar de vin, la un catren pe şerveţele şi cine ştie, poate chiar vă amorezaţi.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deși eu am crescut printre blocuri. de fapt nici nu văd ce are asta cu ceea ce discutam. Asta doar în cazul în care nu îți dorești neaparat să aberezi pe toate registrele posibile, de la auto-victimizare pînă la răstălmaciri și minciuni sfruntate (de unde și pînă unde ai mai scos-o și pe asta cu Steve Jobs?)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deEu mi-am irosit timpul și am avut răbdare să îți răspund la fiecare problemă ridicată de tine așa cum am crezut că este răspunsul cel mai corect. Tu ai ales să împroști cu noroi și să ataci la persoană, fie fostul pen-name, sau alte lucruri despre mine. Nu pot să spun decît că mă bucur că nu ți-am închis contul pe Hermeneia și ai avut posibilitatea să îți dai arama pe față. Cu toată urîțenia aferentă. Dar se pare că ăsta este un lucru care nu te mai afectează. Închei cum am început, și eu am crescut la bloc și nu mi-e rușine de asta și nu disprețuiesc pe nimeni pentru originea lui. În cazul tău nu cred că originea este problema, ci ce a urmat după aceea.
p.s. - a-ți șterge textele în felul acesta este o vandalizare a contului și o lipsă de respect pentru cititorii tăi în primul rînd, nu pentru Hermeneia.
este o inchidere care deschide aici, un orizont si o zbatere oprita, medeea
pentru textul : Drum interior deNo offence, dar pentru un utilizator de rand ideea completarii id-ului textului este destul de complicata. Cred ca ati putea regandi sistemul. De exemplu, doar o sguestie, in loc de id, sa faceti un drop-down cu toate textele unui autor, sau sa puneti un link in dreptul fiecarui text care la apasare sa ajunga in pagina de profil. ialin
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deMultumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... deda, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSis, oho, acupunctura ne învață cât de mult ai voie să înfigi acul și unde anume sunt zonele mai sensibile! Sapphire, mă bucur că ai găsit interesant jocul meu de-a detașarea. Uite încă ceva: las gratiile în seama ferestrelor. :-)
pentru textul : e-REM denu cred ca exista pod, dar evident ca parerea mea personala nu are neaparat legatura cu eul poetic din textul de mai sus. cu riscul de a parea malitios, cred ca destul de multe din textele pe care le scriu vor sa spuna ceva. probabil ca vraja sta mai mult in a ascunde decit in a dezvalui. altfel am ajunge sa invatam poezia in scoli, nu?
pentru textul : îmi este teamă de femeie dedane, asteptam ca de obicei interventia ta. cititorii mei fideli -printre care te numeri si tu, sper- sunt, fireste, preferatii mei. dar si cei de care ma tem cel mai tare! nu spun de ce :) pe viitor, poate ma apuc de poezie. sper sa nu-i dezamagesc pe toti. va fi bine, as zice. dar e prea curand.
pentru textul : cheile deE multă tristețe aici. "meduza se fâstâcește în mii de culori..." ,frumos, sensibil. O poezie deosebită!
pentru textul : Meduza și luna albastră deDaniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
pentru textul : ceai cald pentru trup de"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Scuze de intervenţie, Paul!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! depoemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate devoiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
nu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… deE-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu știu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îți mulțumesc pentru comentariu. Te mai aștept!
pentru textul : Karma alunecă printre noi deam citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
pentru textul : Poetul deNu înțeleg: v-ați dat singur peniță??!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deeu am trait bombardamente . stateam cu masca de gaze pe fata si ma intrebam daca e real. Baiatul meu de 3 ani avea o masca pentru copii oferita de guvern, cu ventilator si baterie . Viata lui depindea de Sadam si de o baterie . Then I saw the wild ...
pentru textul : I saw you in the wild deEu tocmai naturalețea, curgerea fără excese, împletirea subtilă a erosului cu thanatosul am apreciat-o în poezia de mai sus, astfel încât prefer versul final în forma aleasă de Vladimir. Inversarea – recunosc, mai interesantă, poate mai poetică dacă pot spune așa, ar fi o ruptură în raport cu atmosfera creată prin firescul și similitudinea construcției din versul anterior, o nearmonizare pentru care cititorul nu cred că a fost pregătit. Sigur, e o nuanță care ține de percepție și se susține numai în ipoteza mizei pe sinceritate.
pentru textul : Întâlnire deei bine, nici mie nu-mi suna prea bine acel "popuata", crede-ma ca ma straduiesc sa gasesc un simonim mai fericit. ai vreo sugestie? mi-ar fi de ajutor daca mi-ai arata si partile care ti s-au parut fortate.
pentru textul : (meta)morfoze demetafora si aliteratiile nu sunt cusururi, parerea mea! decizia ramane autorului, cum e firesc...
pentru textul : dialog cu mirabeau deîți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!
pentru textul : I have a dream demultam de trecere si semne.
cred ca e destul de greu sa scapi de balast. poate am sa invat vreodata. pacat ca exercitiul asta imi pare o autocenzura pe care nu sunt chiar pregatita sa o practic.
pentru textul : În căutarea urșilor polari deDesi eu nu l-am vazut niciodata pe fiul tau Tudorel prin textele tale scrise pentru el, imi este dor de el, ca si cum l-as fi cunoscut candva. Mi-a placut mult si volumul tau "Poezii pentru Tudorel" despre care am si scris cateva randuri. Intorcandu-ma la text, imi place, se pare ca ai un dar special pentru proza lirica. As renunta poate la ultima propozitie. In rest, draga Tincuta, toate cele bune! Ne revedem curand! Violeta
pentru textul : Omul de la lumânări deEram pe tărâmul poemului :) si mi-am permis o glumiţă.
pentru textul : Mere târzii deIertare dacă am ofesat.
I liked your style, open and honest, so youthful and fresh. It might be the beginning of a novel about dusk. Kind of a young generation testimonial about Romanian new wave of immigration; the agravating masses conditions, as well as their dicontent with the Parliament reforms, all that comes about the phenomenon of a new kind of slavery, the slavery of monney and material accomplishments.
pentru textul : When the day breaks deReally touching:
"I remember we talked about a few distinct things : Big Wal-Mart stores, Bananas year-round, and how big everything was gonna be in America. Similarly, we were both right and wrong. We were right at face-value, America is a really wealthy country, everything is HUGE here (cars, meals, women) it is really awesome and its definitely improved our quality of life. But we were wrong about the entire assumption of the conversation – that we were going to be happier."
(Sorry for my English is not as good as yours.)
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
pentru textul : Arginții deCred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet deun poem foarte frumos. îmi place cum "balconul" se descrie dincolo de gânduri ca un alt peisaj de interior, cum laşi în urmă oase flexibile, "teribil de flexibile" prin tuşă. cum sfârşitul rotit prin cuvinte infame ajung în piept la cititor, cum păsările tale de la marginea oceanului tău îmi dorm în sânge, cum simt că tot ce ai scris aici trece prin mine şi nu suntem altceva decât străinul care ne strigă pe nume, pe furiş: "noaptea dincolo în gândurile mele/balconul casei tale/o privelişte zărită pe furiş... etc. cât de frumos acest poem. cred că l-ai scris pentru mine: "dimineţile aici la marginea oceanului" există! un semn de apreciere din partea mea cu drag.
pentru textul : Sable d`Olonne deAm revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! dePagini