Şi mie mi-a plăcut textul, chiar dacă am probleme (de asociere) cu "când se lasă seara" şi cu "păsări răpitoare".
Îmi pare o scriere, da, Virgil, matură, despre o perioadă imatură.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
multumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
adriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
Hm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
Elia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
-probabil îți sună ție școlărește. mie nu. -nu înțeleg de ce „bieții crocodili” sună a poveste pentru copii -nu văd ce vrea să însemne „manușă a lui bubico” în context eu uneori scriu și texte ludice, sau semi-ludice. este asta o problemă?
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
corectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
finalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
Petre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
Extras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
Responsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
nu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Virgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
Am citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
Părerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
Hai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
semnul tău sub acest text, Raluca, îmi aduce aminte de zilele când scriai poemul "psalm". ceva din el a rămas și va rămâne ca o amintire frumoasă. sunt bucuros că mă privești așa, pentru că aceeași meticulozitate te caracterizează și pe tine. iar paharul meu este plin de dă peste el, ca să-mi citez mentorul. cu drag, mulțumesc și recunosc bunătatea ce te caracterizează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi mie mi-a plăcut textul, chiar dacă am probleme (de asociere) cu "când se lasă seara" şi cu "păsări răpitoare".
pentru textul : trecere în revistă deÎmi pare o scriere, da, Virgil, matură, despre o perioadă imatură.
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu: "aștept să-mi șoptești că m-ai visat goală bând din ochii tăi frigul" sau "printre noi e bine să ruginești frica" Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
pentru textul : Karma alunecă printre noi demultumesc pentru ca v-ati oprit asupra acestui text. nu este perfect dar deocamdata ramine asa. Aranca, nu stiu la ce Lumina te referi, textul e destul de contorsionat, anyway n-am chef sa ma comentez singur dar n-as zice ca ascunde lumina ci poate mai degraba un fel de raze printre zabrele lucian, da, poate e intr-un fel un tablou. am studiat prea mult Dali zilele astea draga Djamal, stii in Biblie, undeva in Vechiul Testament, Solomon zice "Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu ajungi si tu ca el" si "Raspunde nebunului dupa nebunia ca sa nu se creada intelept". Sincer, eu tie nu stiu cum sa iti raspund...
pentru textul : antiplatonice V deadriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.
pentru textul : în jur e zare prăvălită-n cruci deand the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
cheers!
pentru textul : no new messages in your inbox deHm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pentru textul : despre ea deElia, cred că e bine că nu deranjează întrebările în poezia ta, și nici parantezele. Eu de obicei sunt reticentă la chestiile astea în poezie, dar uite că aici nu e rău. Sigur, e mai mult un discurs, pe alocuri alunecând în poezie, dar cred că e un melanj al căutării. Mi-a plăcut finalul, să știi. În rest, nu știu dacă ar trebui neaparat reluată pentru șlefuire, cât mai degrabă am impresia că e unul dintre textele care trebuie scrise după o îndelungată tăcere. Ca de cele mai multe ori, remarc la tine modul în care îți privești eul poetic cu luciditate. O anumită "matematică", aș spune. Bine ai revenit. "știri cu rupturi" nu sună bine.
pentru textul : Ultimul an din viața mea deam facut o modificare, am taiat doua versuri la o sugestie binevenita, cred. sper ca-i ok. :o)
pentru textul : În jurul casei noastre, păpădii de-probabil îți sună ție școlărește. mie nu. -nu înțeleg de ce „bieții crocodili” sună a poveste pentru copii -nu văd ce vrea să însemne „manușă a lui bubico” în context eu uneori scriu și texte ludice, sau semi-ludice. este asta o problemă?
pentru textul : știam deMulțumesc, Thais, aceasta și este. O ciclitate, o spiralare a trăirilor pe mai multe registre existențiale.
pentru textul : expression denicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities decorectează te rog 'toate acele lucruriLE care...' și 'ucig'.
pentru textul : t. a. l. c. II definalul este de madamă iar 'în mine' neinspirat pentru că are un dublu înțeles fără noimă. (mine de aur, mine de cărbune, pricepi)
părerea mea este că seria asta cu t.a.l.c. începe slab, dar eu voi citi în continuare cu interes, pentru că ești un poet al surprizelor pentru mine. La fel am gândit și la yerba mate, am acuzat multe poeme de banalitate, însă apoi altele m-au surprins mai mult decât plăcut.
Așa că... let's see.
Anyway, improve something pls!
Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLa erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.
Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.
pentru textul : Iacob și visul dePetre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
pentru textul : A cappella deExtras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
pentru textul : joacă de rime deResponsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
ce vorbesti Sebi in legatura cu "detasarea", dar multumesc pentru trecere. Eu as da de baut pentru o "atasare"!
pentru textul : Există viață după… denu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
pentru textul : london here i come deVarianta finală a textului revăzut de mine recent:
În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…
Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.
La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.
Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.
Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…
Mulțumesc pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deEugen.
multumesc pentru atentionari, Aranca!
pentru textul : Virtutea șobolanilor deVirgil, mulțam, faină varianta ta, deschide poarta unor noi înțelesuri, însă taie nemilos firul prozodic, ceea ce nu mai gâghilă într-un mod plăcut urechile de muzichie, anulând experimentul fonic explicația încadrării (sau neîncadrării) e generatoare de zâmbet (cel puțin): textul chiar a figurat câteva minute la "experiment-cutia de nisip" - așa l-am postat inițial, dar văzând că a izbucnit în toată splendoarea lui, în prima pagină, am presupus, necunoscând mecanismele intime ale siteului, că acea cutie cu nisip ar determina automat remarcarea sa - ca o opțiune lăsată la bunul simț al autorului, întru expunerea textului, obligatoriu semnificativ - un soi de "uite ce ou de aur am scos eu și am așezat în nisip, uitați și vă minunați"; așa că am purces degrabă întru schimbarea "cutiei"; e drept, după aceea am observat ca textele din prima pagină se schimbă, aleatoriu mea culpa
pentru textul : ar-av-ăm-irp deAm citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dePărerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
"noaptea asta alba ca o ghilotina" e un oximoron reusit, bine surprinsa starea de "insomniere" cand lehamitea si problemele cotidiene fac corp comun iar singurul lucru care salveaza de la "nebunie", e comutarea pe pilot automat.
pentru textul : insomniac deManulescu Gorun, îți mulțumesc de trecere și pentru distincție, mă bucur că ai făcut acest popas pe pagina mea. Te mai aștept Cu respect
pentru textul : Singur definalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri deHai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Da (Vinci) deGorun
semnul tău sub acest text, Raluca, îmi aduce aminte de zilele când scriai poemul "psalm". ceva din el a rămas și va rămâne ca o amintire frumoasă. sunt bucuros că mă privești așa, pentru că aceeași meticulozitate te caracterizează și pe tine. iar paharul meu este plin de dă peste el, ca să-mi citez mentorul. cu drag, mulțumesc și recunosc bunătatea ce te caracterizează.
pentru textul : îngeri sub cărămizi detitlul este fortat din multe puncte de vedere. in rest, prea multe simboluri contrastante ce anuleaza starea lirica.
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică depoemul este frumos, desi pare putin idealist. eu cred ca cineva n-a iubit : ori unul, ori altul, ori amâmdoi.:)
pentru textul : Cam aşa deEla, Bianca multumiri :) Deocamdata ma mai gandesc. Cate ceva am aranjat totusi.
pentru textul : madame dePagini