Am citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
de ce "in trupul iubitei" si nu "pe trupul iubitei"? inteleg ideea, am desfacut in mintea mea degetul inflorind inauntrul iubitei...si totusi... intelegi ce vreau sa spun? apoi "seara trecuta"....fixeaza prea mult in timp povestea apoi "privea la o floare cum infloreste" ....cum suna? insa ideea e frumoasa, felicitari
Tulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
Poate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
Defel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
Deși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
Un poem reușit, un poem întreg, rotund. Ai ceva typos ("nicăieri"). Ar mai fi de lucrat aici: "amestec amintiri din plete rebele", "patimi cernute, gânduri aprinse" și "care cerne nea proaspată". Rețin, pe termen lung, versul " Doctore să aduni toate cuvintele și să mi le strecori sub piele cu o seringă invizibilă".
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
Dar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
Asta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
Sapphire, oare ce își dorește mai mult cel care scrie decât să se scrie pe sine și, în același timp, să reușească să rescrie o parte din lume, să fie original și comun, iar dacă am reușit să ating astfel de țintă, fie doar cu degetele, ar trebui să mulțumesc. Cui? Desigur celui care m-a perceput așa. Onorată pentru aprecierile tale.
E frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
hecatonhir (dom'le ce nume v-ati mai ales, mi se scrinteste limba), anyway, bine observat, ma asteptam sa nu se vada asa bine. cineva insa mi-a spus de curind ca partea centrala e putin prea concentrata. ma mai gindesc, poate avea dreptate. merci insa de observatii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
pentru textul : mă izbesc ritmic de bufoni de,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
de ce "in trupul iubitei" si nu "pe trupul iubitei"? inteleg ideea, am desfacut in mintea mea degetul inflorind inauntrul iubitei...si totusi... intelegi ce vreau sa spun? apoi "seara trecuta"....fixeaza prea mult in timp povestea apoi "privea la o floare cum infloreste" ....cum suna? insa ideea e frumoasa, felicitari
pentru textul : fii bun până la moarte de"în fiecare duminică
dumnezeu scapă din cer
un mănunchi de oameni
şi îmi strigă să-i aleg
să-i curăţ de pământ
să-i aleg de cuvinte"
apoi ratezi poemul. e bun și titlul.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? deTulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deVirgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
„în origamii din hârtii ordinare” - un vers cu două probleme: pleonasm (origami de hârtie) și pluralul de la origamii (origami este un substantiv invariabil). Pentru a nu pierde ideea, permite-mi o sugestie: în hârtiile ordinare din origami
În versurile „dezordinea, /făcea vrăji cu lacrimi” s-a strecurat o virgulă între subiect și predicat.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dePoate ar trebui alt titlu, având în vedere că acesta se regăsește în ultimul vers, un vers a cărei idee mi-a plăcut.
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula). Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere dePetre, ma bucur sa te gasesc sub poemul meu. Nu pot decat sa ma bucur pentru bucuria provocata de lectura poeziei. Te mai astept
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deinca putin
de corectat. nisip. erau doua cuvinte.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ depaparudele cu turbane si de patruzeci vor face dansul ploii - exelenta sugestie, mie mi-a scapat termenul
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deDefel... eu cred ca negotul a fost inventat de oamenii plictisiti... acum tatal tau nu are absolut nici o vina, sunt sigur ca e un om onorabil. In alte circumstante as fi venit cu multe argumente ca sa-mi sustin parerea despre textul tau dar acum intelege-ma ca n-am nici cel mai mic chef... asa ca am zis aluziv doar varianta scurta si codata. Oricum e ciudat sa argumentezi evidentele.
pentru textul : Într-o gară de sticlă deun poem trist, plin de nostalgie, creat intr/o atmosfera originala a autorului, ceea ce da valoarea acestei scrieri.
pentru textul : Scrum (XIV) decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie deDeși ideea e veche și, deci, ar părea neinteresantă, ai reușit să mă faci să citesc până la capăt poemul și să revin asupra lecturii. Și mai e ceva: ai știut cum să începi - cu cea mai reușită strofă, cu cel mai reușit vers: "Sâmbăta fac parte din apă.".
pentru textul : Săptămâna câinilor deda, ai dreptate. interesantă observație. de fapt dacă nu ar fi existat acolo acel „obosită” probabil că ambiguitatea ar fi fost totală.
pentru textul : crochiuri nocturne demultumesc Ioana, ai dreptate ... o sa revin pe-aici cu uneltele de slefuit:) sarbatori cu lumina si tie!
pentru textul : mișcare în afara cercului deUn poem reușit, un poem întreg, rotund. Ai ceva typos ("nicăieri"). Ar mai fi de lucrat aici: "amestec amintiri din plete rebele", "patimi cernute, gânduri aprinse" și "care cerne nea proaspată". Rețin, pe termen lung, versul " Doctore să aduni toate cuvintele și să mi le strecori sub piele cu o seringă invizibilă".
pentru textul : Boli acute fara leac deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deAlma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?
Toate cele bune,
pentru textul : Mica țigariadă deEugen.
zic că aș fi folosit "te invitasem" în primul vers. devii minimalist, Virgil? :)
pentru textul : astăzi deAm primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
pentru textul : poem de 70 de cenți deDar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
Asta e altceva, curge frumos. Încă o strofă cred că ar fi necesară. Merge și "atuncea", însă "înnebunim" e cu 2 de n, iar concordanța timpurilor din primele două versuri: "înnebunim / când / au înflorit" ar trebui să fie corectă.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deSapphire, oare ce își dorește mai mult cel care scrie decât să se scrie pe sine și, în același timp, să reușească să rescrie o parte din lume, să fie original și comun, iar dacă am reușit să ating astfel de țintă, fie doar cu degetele, ar trebui să mulțumesc. Cui? Desigur celui care m-a perceput așa. Onorată pentru aprecierile tale.
pentru textul : no moon rise, no moon set deE frumos in Canary Wharf. Frumos si artificial, e o lume artificiala acolo. Faci o ora din centru pana acolo. Eu m-am dus special sa imi fac poze cu Canary Wharf. Mai bine ramaneam in centru, poate il mai prindeam pe print sau garda. Odata am prins garda si am facut poze. La urma urmei, e o porcarie. Mai bine ma duceam in Africa, salvam o viata. Sau ramaneam in Romania. Salvam o viata. Sau pe mine. Acest comentariu are legatura cu textul tau. Are, in cele din urma.
pentru textul : national treasure deda, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă decum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru dehecatonhir (dom'le ce nume v-ati mai ales, mi se scrinteste limba), anyway, bine observat, ma asteptam sa nu se vada asa bine. cineva insa mi-a spus de curind ca partea centrala e putin prea concentrata. ma mai gindesc, poate avea dreptate. merci insa de observatii
pentru textul : delirice IV demultumesc mult pt apreciere si sugestii, sarbatori fericit iti doresc alaturi de cei dragi si multa inspiratie.
cu prietenie
pentru textul : Delir2 dePagini