argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
a te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
in orasul meu ninge nestapanit. la tine in poem ninsoarea este frageda, sugerand vise aidoma. imi da senzatia de transparență, de contopire si pana la urma, nefiintă. placut...
multumesc tuturor celor ce au raspuns invitatiei mele de a participa la concursul dedicat poeziei de dragoste. aici se inchide linia pentru primirea poemelor, biletelelor, emailurilor,cosurilor cu garoafe, inelelor de logodna...
Andu. Gorun ăla n-are nici o legătură cu Patapievici care-i mic copil pe lângă el. G. e, pur şi simplu, un mutant. De la patrulea nivel de manipulare al Conspiraţiei Mondiale. What is it to Be Like a Bat if one removed the viewpoint of the bat? Las’că-i venim noi de hac! De la al cincilea. Numai aşa vom reuşi! Trăiască Noua Revoluţie Mondială! Bobadili din Toate Ţările, Uniii-vă!
Un Bobabilistic. (Abia am reuşit să obţin un bilet de învoire. Că doctoru’ zicea: „Lasă-mă dom’le în pace, mă doare capu’, nu vezi ce jos zboară pisicile azi?”)
P.S. Boba, d-aia te iubesc eu pe tine, că mi-eşti simpatic. Şi tot d-ai te şi citez „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”.
eu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
Luminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
deci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
Intr-o buna zi textul acesta va parasi cutia cu nisip gratios ca un peste mergand vertical pe coada lui bifurcata si solida. Acea zi eu o voi numi "ziua cand doi oameni au mers la pescuit desi nu stiau ca doresc sa faca asta" si apoi as sterge data ei din toate calendarele. Mai nou, asta se poate face chiar si electronic adica steril deci oarecum safe. Andu
Chiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
Aș dori să nu te contrazic ci doar încerc să pătrund spusa cuvintelor tale și să răspund într-un stil complementar și nicigând unul polemic. Trăim vremuri în care totul se desfășoară cu viteze mult mai mari celor practicate secolelor anterioare, pînă și dragostea înseamnă ceva altfel și mai mult. Se poate spune că acum prin dragoste se înțelege mult mai mult decât până acum, dar esențializat practic mult mai rapid și mai convingător. "parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici", să intervin pe această idee lansată pe acest text de tine, Profetule poet. Trăim vremuri vitrege, nervoase. Ochiul poetului le surprinde în diverse locuri, culise ale unor vieți și activități diverse, nu este cazul să le punem în totalitate pe tavă( printr-o proză poetică, cum se practică actual să recunoaștem! te plictisești până să ajungi la final căutând un pic de poezie pură și impiedicîndute in scene-reportaj ale unor trăiri, destul de comune de altfel, catr-un arbore cu mii de crengi care cautând să urci sre soare, dar din cauza tipului de arbore te incurci in cregi si ajungi pe pamant spre finalul călătoriei), am pus acele pucte despărțitoare, dar la o nouă variantă probabil voi renunța la ele. Aș incadra acest poem in poezia cotidianului nu numai românesc! Suntem in pragul unui război rligios și datoria noastră ac elor care avem un pic de talent să convingem de inutilitatea lui inainte de a incepe!...acolo vrea să bată poemul! Nu te contrazic, in mod sigur voi reveni asupra lui, cum de altfel facem toții, schimbăm sau nu mai schimbăm - depinde de concluzia autorului! Îți mulțumesc că te-ai oprit cîteva secunde la poezia mea și m-ar bucura să o mai faci. Trebuie să te intreb (sunt foarte nelămurită!) acele texte lansate de tine pe temă, ce finalitate au? Versurile rămân în totalitate autorilor sau trebuie să ceară accepturi pentru urilizarea lor? Acolo au accept, bănui, numai autorii recunoscuți de tine, noi care suntem novice nu avem drept de expresie, nu? eu așa înțeleg. Cred că nefiind recunoscuți (unși ca autori aici) nici nu prea trezim interes pentru lectură colegilor care scriu și chiar cred că au rețineri și la comentarii, din motive omenești. Ai ușa deschisă în această casă a sufletului meu, Marinela
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
fizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
mulțumesc pentru încurajări, Virgil. sunt un plod cu aplomb către poezie, fie că citesc, scriu. critica pozitivă încurajează, e drept, până la un anumit nivel când începi sa desenezi pe lângă contur mai rar. Paul, sfaturile tale mi-au dat încrederea de care aveam nevoie. Alina, ai bani de cheltuit văd :) merită acum, pentru mine înseamnă mult. mulțumesc Emanuel Bobadil: și taurii la coridă sunt fair-play.
Ştiu despre ce vorbiţi. Chiar la Târgovişte am avut ocazia să ţin între ochi (mai cu voie, mai de nevoie) o revistă de genul, cu solemna invitaţie de a publica în ea. Cred că ştiu despre ce revistă vorbesc (pare-mi-se că eraţi prin zonă).
O să vă contactez cu un mail, pentru o nouă colaborare.
remarc acest poem deosebit, ce reflectă într-o manieră aparte, o posibilă reîntoarcere la viață prin ipostaze tangibile, ecou al propriei ființe în dialogul cu natura. și nu în ultimul rând, observ evoluția literară a autorului căruia îi doresc inspirație și succes!
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
cel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
Emil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
e nevoie de trudă, de renunţări, de reconstrucţii, de curaj şi de multe altele pentru a ajunge acolo unde cuvântul să te caute... să te găsească, să te înalţe...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia de„E greu de încadrat percepţia unanimă asupra conceptului”- e greu de încadrat o percepție unanimă...
„Însă, după cum fiecare om nu poate citi aceeaşi carte de două ori, pentru că se schimbă şi automat o vede cu alţi ochi, la fel se aplică şi la întrebarea ta.” –un om poate citi aceași carte de două ori și firește o percepe altfel. Dar nu că nu o poate citi de două ori pentru că o vede altfel.
„La fel se aplică și la întrebarea ta”(??)
„Când eşti într-o lume în care durata ta de viaţă este după cum o ştim, pentru a accede la o viaţă veşnică”- crezi că e corect? – eu mi-am imaginat construcția așa- cînd ești într-o lume în care menirea ta (preocuparea etc) este aceea de a accede...
dincolo de idee mă refer la abordarea corectă a construcției.
„Prin aceasta nu fac dintr-o distincţie un punct de referinţă ci doar afirm, aserţios ,desigur, că a putut surprinde mulţi şi inteligenţi oameni.”
Surprinde mulți și inteligenți oameni
Despre mixtură:
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dea te holba/ un pic de literatură/lucruri vechi și noi din traistă/-transmodernismul/endorfine/aserțios
dar asta poate să dea farmec unui interviu și să definească o o personalitate (fals) controversată.
nu stiu cat de originala este ideea acestui text, dar mie mi-a placut teribil. text dulce amarui, puternic si amarui, amarui, amarui...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul dein orasul meu ninge nestapanit. la tine in poem ninsoarea este frageda, sugerand vise aidoma. imi da senzatia de transparență, de contopire si pana la urma, nefiintă. placut...
pentru textul : Arta îmblânzirii demultumesc tuturor celor ce au raspuns invitatiei mele de a participa la concursul dedicat poeziei de dragoste. aici se inchide linia pentru primirea poemelor, biletelelor, emailurilor,cosurilor cu garoafe, inelelor de logodna...
pentru textul : pe sub flori mă legănai decorectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deAndu. Gorun ăla n-are nici o legătură cu Patapievici care-i mic copil pe lângă el. G. e, pur şi simplu, un mutant. De la patrulea nivel de manipulare al Conspiraţiei Mondiale. What is it to Be Like a Bat if one removed the viewpoint of the bat? Las’că-i venim noi de hac! De la al cincilea. Numai aşa vom reuşi! Trăiască Noua Revoluţie Mondială! Bobadili din Toate Ţările, Uniii-vă!
Un Bobabilistic. (Abia am reuşit să obţin un bilet de învoire. Că doctoru’ zicea: „Lasă-mă dom’le în pace, mă doare capu’, nu vezi ce jos zboară pisicile azi?”)
P.S. Boba, d-aia te iubesc eu pe tine, că mi-eşti simpatic. Şi tot d-ai te şi citez „negativismul e lung, mai lung decat calea ferata de la vascauti la barlad (vezi intrebari existentiale)”.
Gorun
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deeu te simt aici Ioana cu toate temerile tale firesti sau nefiresti dar sincere si bine conduse din condei; poate primele 2 versuri prea directe, prea prozaice, iar "doamnelor si domnilor" suna putin a discurs peiorativ, dar vorba ta... "deloc pufos" :) cu bine anna
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deLuminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
pentru textul : dispersie deda, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus dedeci, in concluzie, expresia bisericuta pitigoilor va apartine, doamna Nicolaev, asta vreti sa spuneti. bun, atunci, voi sterge subtitlul si ma retrag de pe site ... sunt ferm convinsa ca nu ati folosit aceasta expresie insa sincer dupa acest circ nici nu mai conteaza. va urez succes in activitatea literara, eu am plecat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deIntr-o buna zi textul acesta va parasi cutia cu nisip gratios ca un peste mergand vertical pe coada lui bifurcata si solida. Acea zi eu o voi numi "ziua cand doi oameni au mers la pescuit desi nu stiau ca doresc sa faca asta" si apoi as sterge data ei din toate calendarele. Mai nou, asta se poate face chiar si electronic adica steril deci oarecum safe. Andu
pentru textul : Cum tace un pește deLizuca, Multumesc de trecere si de semnul tau Francisc, si eu daca eram in locul tau poate alegeam altceva :) Multumesc de gandul lasat aici
pentru textul : mestecand ganduri defrumoasa aceasta mitizare prin demitizare. El Nino. congrat!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deChiar mi-a placut. Primele doua strofe le simt destul de puternice ancorate in planul fizic, muritor plin de iluzii, nefericit si pierdut. A treia strofa o vad ca pe o transcendere, o calatorie spre subconstientul colectiv, un film ce se deruleaza invers pana in timpul picturilor rupestre. In strofa a patra dai filmul inainte dupa ce ai corectat o greseala si asezi ca pe o piesa de muzeu in fata noastra - firescul. Felicitari.
pentru textul : jurnal desa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
pentru textul : la nave del olvido deîmi cer scuze că abia acum revin pe acest text. mulțumesc pentru cuvintele tale. cu siguranță evaluarea aparține viitorului.
pentru textul : dezvățatul de a fi II deAș dori să nu te contrazic ci doar încerc să pătrund spusa cuvintelor tale și să răspund într-un stil complementar și nicigând unul polemic. Trăim vremuri în care totul se desfășoară cu viteze mult mai mari celor practicate secolelor anterioare, pînă și dragostea înseamnă ceva altfel și mai mult. Se poate spune că acum prin dragoste se înțelege mult mai mult decât până acum, dar esențializat practic mult mai rapid și mai convingător. "parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici", să intervin pe această idee lansată pe acest text de tine, Profetule poet. Trăim vremuri vitrege, nervoase. Ochiul poetului le surprinde în diverse locuri, culise ale unor vieți și activități diverse, nu este cazul să le punem în totalitate pe tavă( printr-o proză poetică, cum se practică actual să recunoaștem! te plictisești până să ajungi la final căutând un pic de poezie pură și impiedicîndute in scene-reportaj ale unor trăiri, destul de comune de altfel, catr-un arbore cu mii de crengi care cautând să urci sre soare, dar din cauza tipului de arbore te incurci in cregi si ajungi pe pamant spre finalul călătoriei), am pus acele pucte despărțitoare, dar la o nouă variantă probabil voi renunța la ele. Aș incadra acest poem in poezia cotidianului nu numai românesc! Suntem in pragul unui război rligios și datoria noastră ac elor care avem un pic de talent să convingem de inutilitatea lui inainte de a incepe!...acolo vrea să bată poemul! Nu te contrazic, in mod sigur voi reveni asupra lui, cum de altfel facem toții, schimbăm sau nu mai schimbăm - depinde de concluzia autorului! Îți mulțumesc că te-ai oprit cîteva secunde la poezia mea și m-ar bucura să o mai faci. Trebuie să te intreb (sunt foarte nelămurită!) acele texte lansate de tine pe temă, ce finalitate au? Versurile rămân în totalitate autorilor sau trebuie să ceară accepturi pentru urilizarea lor? Acolo au accept, bănui, numai autorii recunoscuți de tine, noi care suntem novice nu avem drept de expresie, nu? eu așa înțeleg. Cred că nefiind recunoscuți (unși ca autori aici) nici nu prea trezim interes pentru lectură colegilor care scriu și chiar cred că au rețineri și la comentarii, din motive omenești. Ai ușa deschisă în această casă a sufletului meu, Marinela
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
Foarte interesant proiectul. E de sperat că va anima activitatea pe site-ul nostru elitist (și e bine să fie elitist). Cu condiția ca forma să nu depășească fondul. Aș face, totuși, câteva observații sincere (poate tardiv, pentru că lansarea noii formule e programată pentru luni, 21 decembrie, ziua solstițiului de iarnă). În principiu, e vorba de clasificarea valorică a membrilor, care le creează unora, mai sensibili, reticențe în a încerca să posteze pe acest site. Găsesc că e foarte bună ideea de a incadra, inițial, autorul în categoria de NOU-VENIT (atenție: NOU-VENIT, NOU-VENITUL, NOU-VENIȚII, NOU-VENITELE etc., exact ca NOU-NĂSCUT). Aș propune ca timpul de menținere în această categorie să fie mai mare și oarecum flexibil - între o lună și trei luni și chiar mai mult, în funcție nu doar de valoarea, dar și de activitatea membrului respectiv (asta nu poate să deranjeze; eu, de pildă, joc șah pe internet de câteva zile și am categoria de NOU, dar nu mă deranjează deloc, deși îi bat măr pe unii dintre "consacrați"; e drept, nu sunt admis la unele turnee - dar nici asta nu mă deranjează, înțelegând eu că sunt nou-venit). A doua propunere ar fi următoarea: după ce NOU-VENITUL își face stagiul (temporal sau valoric), iar Consiliul Hermeneia decide la ce categorie să-l încadreze, aceasta (încadrarea) să fie operată și precizată pe site numai în urma obținerii acceptului din partea membrului respectiv (iar acest principiu să fie stipulat în regulament). În felul acesta se va evita lezarea unor susceptibilități sau orgolii, dar se va stimula și inițiativa de a posta pe acest site. În plus, în situația că autorului nu-i convine încadrarea și dorește să se retragă, acest lucru să fie posibil prin ștergerea deplină a paginii sale (și, dacă tehnic nu e prea complicat, și a comantariilor făcute). Tot așa ar trebui procedat în cazul eventualelor declasificări ale celor considerați deja autori, în urma trecerii la noua formulă (operație care ar trebui făcută, după opinia mea, cu multă grijă). În sfârșit, ca să nu lungesc vorba, o ultimă observație/ propunere. Ea e legată de faptul că termenul NOVICE are anumite conotații negative și eventualitatea încadrării în această categorie (mai exact, sub acest termen) ar putea stârni unele reticențe. Aș propune, prin urmare, înlocuirea termenului de NOVICE cu cel de STAGIAR (care înseamnă cam același lucru, dar cuvântul are mult mai puține conotații negative). Evident, promovarea de la STAGIAR la AUTOR (eventual, via COLABORATOR) să se facă pe baza valorii și activității, astfel încât cineva să poată rămâne permanent STAGIAR . Evident, stagiarul să nu aibă dreptul de a acorda penițe de aur (și nici de argint, de bronz sau de fier!). Cu cele mai bune intenții, t.c.
pentru textul : hermeneia 2.0 defizionimiile feminine se vor sterge de floarea ciresilor ca intr-o pictura de Utamaro Kitagawa. ambiguitatea iernii isi lasa paravanul de orez indoliat la marginea sufletelor noastre.
pentru textul : Casa de gheișe Ozuma deeu insumi nu as sti ce sa spun sub un astfel de text
pentru textul : Eu scriu, deci exist. demultumesc pentru semne. am avut emotii.
mulțumesc pentru încurajări, Virgil. sunt un plod cu aplomb către poezie, fie că citesc, scriu. critica pozitivă încurajează, e drept, până la un anumit nivel când începi sa desenezi pe lângă contur mai rar. Paul, sfaturile tale mi-au dat încrederea de care aveam nevoie. Alina, ai bani de cheltuit văd :) merită acum, pentru mine înseamnă mult. mulțumesc Emanuel Bobadil: și taurii la coridă sunt fair-play.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deŞtiu despre ce vorbiţi. Chiar la Târgovişte am avut ocazia să ţin între ochi (mai cu voie, mai de nevoie) o revistă de genul, cu solemna invitaţie de a publica în ea. Cred că ştiu despre ce revistă vorbesc (pare-mi-se că eraţi prin zonă).
O să vă contactez cu un mail, pentru o nouă colaborare.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deremarc acest poem deosebit, ce reflectă într-o manieră aparte, o posibilă reîntoarcere la viață prin ipostaze tangibile, ecou al propriei ființe în dialogul cu natura. și nu în ultimul rând, observ evoluția literară a autorului căruia îi doresc inspirație și succes!
pentru textul : Dialog deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor decel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
pentru textul : O să mori carioca ded3mona, de-asta ți-am recomandat să citești literatură: măcar cea din manualele școlare...
pentru textul : Între două tăceri deEmil, poemul este foarte încărcat, dar o să simți și tu asta într-o zi, inegal ca valoare, diluat ca expresivitate, tocmai pentru că ai pus totul pe hârtie, fără măsură. Remarc vocea și credibilitatea ei, finalul e romanțios, naiv.
pentru textul : schizoid de profesie decei ce simt...
e nevoie de trudă, de renunţări, de reconstrucţii, de curaj şi de multe altele pentru a ajunge acolo unde cuvântul să te caute... să te găsească, să te înalţe...
pentru textul : fericiți cei ce plâng... dePagini