Marlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
Bine v-am gasit! Am citit regulamentul si modificarile pe care le-ati facut ulterior. Il voi reciti, poate mi-a scapat ceva. Oricum am inteles ca aici atmosfera este mai relaxata decat pe alte site-uri literare, dar se pare ca nu e asa. Bineinteles daca nu se intrece limita. Si eu se pare, fortata de imprejurari, am intrecut-o. Totul a plecat de la "Incognito". Atat am de spus. Habar nu aveam de pagina margas. Am gresit, recunosc, nu mi-am vazut "d-ale mele". Multumesc pentru atentionare, cat despre sus pendare sper sa nu. Mai vedem. Oricum eu ma autosuspend la timp. Stiu. Ce nu stiu este cand imi stabilesc parola. Nu-mi place sa comunic pe privat. Succes si voua va doresc!
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
Sebi, a fost o plăcere să trăiesc acest poem acum și aici :)... de aceea rescrierea lui.
Cât despre repetiția „pe horn”, mă refeream la ultima strofă, aici:
„să tragă o țigară cu ochii pe horn
pe horn
dii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod”.
Iar dacă așa ai vrut tu, așa să fie! :) Eu am crezut că e o greșeală, deși am cochetat cu ideea că poate așa ai dorit, mai ales că și în prima strofă apar hornurile.
Șocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
O tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
Ecaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
Imi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
imi place mult imaginatia: o forta creatoare ce te trece prin ea. dar ce nu inteleg? uite cum vad ultimile versuri in semn de respect reciproc:
"iar mâna dreaptă o ridic deasupra
ca un haiku pe care scrie Allah
un haiku cu vârful necuibărit încă...
Știi Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
Marian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
Un text cam subtire... zic si eu asa sa ma aflu-n treaba. Ideea e ca din prima strofa n-as pastra mare lucru, de fapt as scoate-o cu totul. Adica "regina florilor", "foamea o emotie care da in sete", "placerea trenurilor( ??)", "plantele se imbogateau de lumina" sunt fie expresii care omoara lirismul, atat cat poate fi perceput el, fie sunt un pic roase de molii. In partea doua gasesc o idee foarte interesanta "fetele urca-n trupul femeii" deci se poate si ceva profund. Desi nu as formula in modul "Nu mai sunt fetițele care mă iubeau" ca e fie patetic, fie amuzant. Iar "copacul mangaiat de cer" sau copacul care mangaie cerul, sau copacul care atinge norii, sau copacul cu bratele in cer... plus alte variatiuni... ne cam lovim de ele in textele ce abordeaza tema naturii. Se pote mai bine... ialin
are in el acea simplitate si tristete senina a oamenilor cu suflet mare, a poetilor ce transmit intens nostalgii nebanuite, frumoase prin sinceritatea lor, a durerii din ele. mi-a placut mult si pentru ca m-am gasit aici. foarte frumos!
Aș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
Îmi pare rău, dar "TAO of Physics' (ediție din 1975) eu o am "trasă la xerox" de pe timpuri (nu mai știu de la cine am împrumutat-o). În schimb există o traducere (proastă) în română: 'Taofizica - o paralelă între fizica modernă și mistica orientală', ed. Tehnică, 1985.
confesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
poemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aș repeta în titlu un vers din text. Acolo aș vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanțele în care vocea își pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greșesc?
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite deca aveti, ca mai intotdeauna, dreptate. multumesc pentru lectura si observatie! mai incercam.
pentru textul : moment deChiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).
pentru textul : Mica țigariadă deBine v-am gasit! Am citit regulamentul si modificarile pe care le-ati facut ulterior. Il voi reciti, poate mi-a scapat ceva. Oricum am inteles ca aici atmosfera este mai relaxata decat pe alte site-uri literare, dar se pare ca nu e asa. Bineinteles daca nu se intrece limita. Si eu se pare, fortata de imprejurari, am intrecut-o. Totul a plecat de la "Incognito". Atat am de spus. Habar nu aveam de pagina margas. Am gresit, recunosc, nu mi-am vazut "d-ale mele". Multumesc pentru atentionare, cat despre sus pendare sper sa nu. Mai vedem. Oricum eu ma autosuspend la timp. Stiu. Ce nu stiu este cand imi stabilesc parola. Nu-mi place sa comunic pe privat. Succes si voua va doresc!
pentru textul : cântec de dragoste deMi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
pentru textul : escape de...Ilinca ramâne Ilica, totuși!:)
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deSebi, a fost o plăcere să trăiesc acest poem acum și aici :)... de aceea rescrierea lui.
Cât despre repetiția „pe horn”, mă refeream la ultima strofă, aici:
„să tragă o țigară cu ochii pe horn
pe horn
dii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod”.
Iar dacă așa ai vrut tu, așa să fie! :) Eu am crezut că e o greșeală, deși am cochetat cu ideea că poate așa ai dorit, mai ales că și în prima strofă apar hornurile.
Din nou și cu drag, „La mulți ani!”
pentru textul : iarna întârzie la un film deP.S.
Am uitat sa semnez:
Un pensionar cu acte in regula
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deȘocante Femeile lui Bukowski. M-ai convins să umblu prin târg după carte. În altă ordine de idei, e o recenzie interesantă, atipică întru totul, chiar și din partea ta. Oricum, te-a marcat, e sigur. Și pe noi.
pentru textul : Femeile lui Bukowski demodificat, multumesc!
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deO tentă fantastică cu aparente nuanțe autobiografice. Ninsoarea percepută ca o altă ușă, spații temporale pliate în alte spații temporale. Ceva armonic căutând a patra dimensiune, ceva care m-ar duce cu gândul la Eliade, însă nu suficient de consistent, structural, elaborat. Îmi rămâne sentimentul că nu ai spus tot și nu în limbajul pe care mi l-aș fi dorit. Finalul realmente magic prin tristețea lui ireversibilă: "Ai visat vreodată că ninge? Ninsorile mele sunt întunecate și grele, fără lumină, fulgii mari caută bezmetic un punct de sprijin, numai eu stau ghemuită pe sanie, singură. Nu-mi scrie în fiecare zi, dragul meu, te rog, nu-mi scrie. Lasă-mi măcar câteva zile pe an, mai ales iarna, să rămân aici, nevăzută, să ies din nou pe ușa aceasta. Ei toți au plecat, știu, dar eu mă voi întoarce întotdeauna. Promit. Acum lasă-mă să închid ochii, te rog." Atenție, un typo în paragraful șapte "ferestra".
pentru textul : Sania deEcaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
pentru textul : soare viu deImi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
pentru textul : casa labirint deimi place mult imaginatia: o forta creatoare ce te trece prin ea. dar ce nu inteleg? uite cum vad ultimile versuri in semn de respect reciproc:
pentru textul : Epitaful de"iar mâna dreaptă o ridic deasupra
ca un haiku pe care scrie Allah
un haiku cu vârful necuibărit încă...
Știi Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice dea se citi: as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale
pentru textul : Gânduri deei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
pentru textul : abjectivalia deMarian Ghilea, fireste, ai facut o comparatie corecta. Dar...citeste "Bocitorii.Asteptatorul" si dupa aceea poate mai vorbim despre tiraje si valori. Adriana
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deUn text cam subtire... zic si eu asa sa ma aflu-n treaba. Ideea e ca din prima strofa n-as pastra mare lucru, de fapt as scoate-o cu totul. Adica "regina florilor", "foamea o emotie care da in sete", "placerea trenurilor( ??)", "plantele se imbogateau de lumina" sunt fie expresii care omoara lirismul, atat cat poate fi perceput el, fie sunt un pic roase de molii. In partea doua gasesc o idee foarte interesanta "fetele urca-n trupul femeii" deci se poate si ceva profund. Desi nu as formula in modul "Nu mai sunt fetițele care mă iubeau" ca e fie patetic, fie amuzant. Iar "copacul mangaiat de cer" sau copacul care mangaie cerul, sau copacul care atinge norii, sau copacul cu bratele in cer... plus alte variatiuni... ne cam lovim de ele in textele ce abordeaza tema naturii. Se pote mai bine... ialin
pentru textul : Sunt un copac deare in el acea simplitate si tristete senina a oamenilor cu suflet mare, a poetilor ce transmit intens nostalgii nebanuite, frumoase prin sinceritatea lor, a durerii din ele. mi-a placut mult si pentru ca m-am gasit aici. foarte frumos!
pentru textul : dacă deAș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
pentru textul : kansas in june deÎmi pare rău, dar "TAO of Physics' (ediție din 1975) eu o am "trasă la xerox" de pe timpuri (nu mai știu de la cine am împrumutat-o). În schimb există o traducere (proastă) în română: 'Taofizica - o paralelă între fizica modernă și mistica orientală', ed. Tehnică, 1985.
pentru textul : Solomon Science dede aia am specificat vol I. Doiul nici mie nu prea mi-a placut:)
pentru textul : Noapte bună, copii de...fac pasi mici...:)
pentru textul : Alean alb desă mă bucur. mulţumesc, Silviu, pentru lectură şi semn.
pentru textul : cred că o cunoaşteţi foarte bine deAm răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
Domnule Virgil, ma bucur ca ti-a placut, multumesc de trecere si pt apreciere. cu stima
pentru textul : Haiku deconfesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
pentru textul : Dumnezeu deInteresantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) depoemul a reusit sa-mi dea ceva deosebit. deocamdata simt doar ca îmi place si ca as vrea sa-l remarc, dar vreau mai întâi sa-l aprofundez. nu am înca timpul necesar, dar îl voi avea. cele bune.
pentru textul : kodak film dePagini