artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
Mie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
Ela, dacă te uiți cu atenție, sunt exact 5 texte la Proză, de la fiecare subsecțiune câte unul. Mulțumesc pentru părerea ta. Lucrurile se schimbă. Luna viitoare va fi altceva, poate. Ineditul și surpriza contează. Surprizele pot fi și mai puțin plăcute. Există bine și rău? Sunt relative, suntem relativi. Vă mulțumesc.
Guri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
Această tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
Deci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
cred că este foarte greu să scrii bine un astfel de text. care va păstra insuprimabil (dacă mi se permite folosirea acestul termen) elementul personal. este un text bine scris, rotund, relativ cuminte, mai puțin titlul care atinge parcă o aparentă notă revanșardă. ca un fel de tensiune nerezolvată. și poate că asta devine în esență miza textului. pentru că vreau să prefer tragismul existențial (aproape mioritic) alternativei bășcălioase. este și un text construit în jurul multor întrebări, care întrebări devin prin calcifiere dileme existențiale în astfel de situații.
O.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
Am avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Frumoase și tăioase întrebări, mi-ai amintit Virgil de vremuri strălucite când lupta de idei era construită strategic din astfel de întrebări finalmente necruțătoare. Aparent copilărești (și prin franchețe nu doar prin estetica frustă) aceste întrebări au făcut pentru mine deliciul lecturii acestui text.
Sigur, aș avea și eu câteva dar le păstrez pentru la vară când va fi cald și nicunul dintre noi nu va mai fi plecat.
Margas
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
draga rafael, exista oameni a caror familie a suferit sub o anumita dictatura sau chiar ei au suferit sub ea si apoi au colaborat. Cele doua nu se exclud. Eu imi exprimam explicatiile posibile ale nedumeririi mele. Atita tot. Nu cred ca am pentru ce sa cer scuze. Ambiguitatea ta (parerea mea, deliberata) a generat asta. E discutabil daca justificarea ta e valabila sau nu. Era o forma de exprimare si cred ca se foloseste. De fapt tu cauti pretexte pentru tot felul de jocuri amuzante si chestia asta nu cred ca ma intereseaza pe Hermeneia. Exista chat-rooms pe internet pentru asa ceva. Sper acum sa "intelegi afirmatia mea". Chiar si in legatura cu traducerile forma ta de exprimare a fost voit tendentioasa si nu cred ca are rost sa ne ascundem dupa deget. La fel e si cu dramaturgia. Nimeni n-a vorbit despre a substitui o slujba religioasa cu o piesa de teatru. La fel as putea eu spune ca o slujba catolica are uneori un fast teatral care depaseste cu mult ce vezi in modestia unei "slujbe" protestante. Dar nu cred ca e concurs aici si numai discutia asta si devine ridicola. Astea sint asertiuni culturale si e penibil sau cel putin absurd ca sa discutam care e mai buna si care e mai proasta. In ce priveste "ridicarea manusii" ma tem ca a spune "discutam fara patima intr-o polemica in care am ridicat manusa" mi se pare o ridicola contradictie in termeni. Un alt motiv pentru care nu sint de acord cu asa ceva si nu as fi nici macar daca s-ar petrece intre doua secte musulmane aici, este simplul fapt ca nu acesta este scopul Hermeneia. Putem face polemica dar legata de un text literar pe care il postam. Nu este un site teologic sau de o astfel de natura. Un alt motiv este ca din ce am vazut ca ai scris tu de fapt nici nu urmaresti sa discuti teme teologice sau biblice. Scopul tau este sa denigrezi si sa persiflezi alte confesiuni sau traditii crestine diferite de a ta. Si, crede-ma ca nu as permite asa ceva pe Hermeneia nici daca nu ar fi persoana mea implicata. Mi se pare un gest esentialmente impotriva Spiritului lui Hristos. Si spun asta din modul cum insirui curente protestante si vorbesti cu emfaza despre o presupusa "succesiune apostolică sacramentală in catolicism" care evident nu are nici o baza biblica. Dar nu asta este problema. In esenta ceea ce tu consideri "separatie la nivelul neoprotestantismului" (de fapt o teza veche si destul de rasuflata) eu nu consider o "separatie" sau un pacat ci un element fundamental in asigurarea ca influenta si calauzirea Duhului lui Dumnezeu este garantata la nivel individual si comunitar (pentru mine responsabilitatea si dreptul hermeneutic rezidind la nivelul unei Biserici locale) impotriva pericolului unei "dictaturi spirituale" sau "teologice" care dicteaza totul de la centru. Se stie de fapt ca sute de ani Biserica catolica nu a permis enoriasilor ei nici sa citeasca si nici sa posede Scriptura sub amenintari foarte aspre. Deci, asa cum vezi, este vorba despre doua paradigme foarte diferite in care insasi in "ce e bine si ce e rau" nu prea gindim la fel. Asa ca eu nu cred, pe baza tuturos acestor motive, ca putem sau trebuie sa avem o discutie in acest loc. Si nici nu cred ca daca am purta-o in alta parte am ajunge la un prea mare rezultat pentru ca vorbim din pacate limbi total diferite si probabil ca avem si intentii total diferite. Asta e, si ar fi intelept sa incheiem aici de vreme ce nu am face decit sa ne invirtim in cerc si in final sa deturnam scopul pentru care este Hermeneia aici. Traiesc cu speranta ca vei intelege.
Andu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
:)))))))) cat despre pahare si fursecuri ma faci sa rad, Marina Nicolaiev, aici esti Marina fiindca toata lumea stie cine este Marina, tocmai tu nu poti spune aceste lucruri. Tu nu ai vazut, tu chiar le-ai facut sau cel putin unul dintre ele, chiar in fata mea. da, si la "un nivel la care nu ma asteptam". Si atunci am zis ca asta nu are nicio importanta, conteaza ceea ce scrie, si daca scrie bine are tot respectul meu.
nu mă împiedic metric. asta pentru că mi-a plăcut senzația lăsată, chiar și după o analiză mai atentă. e o sărbătoare vegetală intrată în ''conflict'' sub o pânză a timpului cu mirele, cel care a făcut toate astea să reînvie. iar el zace într-o somnolență asemănătoare celei postcoitum (cum i-ar fi plăcut unui senior al criticei s-o numească). și nu m-am împiedicat metric, dar poate e bine de umblat și acolo. salve!
comentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
artgoticu, iar citesti cu ochii aceia de nu se inchid niciodata; si bine faci:) e bine cand treci printre versurile mele, multam!
A.A.A. - absolut logic ce spui, doar ca nu e logica mea:) multam ca ai citit cu atata atentie totul. spune-mi ca nu trebuie sa raspund la toate cele comentate (genitive, figuri, alea alea:))
pentru textul : transformarea în alb deMie mi s-a părut prozaic, sec, lipsit de imaginație și trăire poetică. Fiecare nou vers parcă ar căuta o ieșire din haos și n-o găsește și vine altul și altul și tot nimic. De ce ”fals” am înțeles, dar n-am înțeles de ce ”despre sponsorizare”.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deEla, dacă te uiți cu atenție, sunt exact 5 texte la Proză, de la fiecare subsecțiune câte unul. Mulțumesc pentru părerea ta. Lucrurile se schimbă. Luna viitoare va fi altceva, poate. Ineditul și surpriza contează. Surprizele pot fi și mai puțin plăcute. Există bine și rău? Sunt relative, suntem relativi. Vă mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deGuri de om, cozi de girafă, limbi de șarpe, în românește sună chiar bine. Când substantivul determinat se ia în accepțiune generalizată, se numește ”singular generic”, poate fi folosit în loc de plural.
pentru textul : Altfel deAceastă tehnică a acupuncturii Monica, s-a dovedit a fi de-a lungul mileniilor pe cît de necesară pe atît de eficientă. O strîngere de mînă în slujba strategiei de marketing!
pentru textul : e-REM deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDeci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
Aceasta este o poezie dintr-un volum din 2002. Nu înțeleg ce anume doriți, domnilor?
pentru textul : cine-mi va deschide deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
cred că este foarte greu să scrii bine un astfel de text. care va păstra insuprimabil (dacă mi se permite folosirea acestul termen) elementul personal. este un text bine scris, rotund, relativ cuminte, mai puțin titlul care atinge parcă o aparentă notă revanșardă. ca un fel de tensiune nerezolvată. și poate că asta devine în esență miza textului. pentru că vreau să prefer tragismul existențial (aproape mioritic) alternativei bășcălioase. este și un text construit în jurul multor întrebări, care întrebări devin prin calcifiere dileme existențiale în astfel de situații.
pentru textul : La multă descompunere, tată deO.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
pentru textul : Sky Mirror depentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deAm avut curiozitatea să citesc comentariile şi astfel am ajuns la "Psalm". Mie mi-a plăcut, şi nu o spun complezent. De la "...licorile/ picurate să tulbure" - subtilă trimitere la Habacuc, la "năvodul de vene rubinii" - poate cel mai frumos vers. Remarc construcţia (aparent simplă) şi profunzimea textului, care, cu toată încărcătura de simboluri biblice şi de trimiteri, îşi păstrează limpezimea. Cei care au citit Geneza ştiu de ce "neîngerii" este cel mai potrivit cuvânt în acest text. Foarte frumoasă este şi definirea femeii - "nălucă ascunsă între coaste" - din finalul poemului. Pentru toate acestea am să acord o peniţă de aur, chiar dacă o fac cu o foarte mare întârziere, faţă de data publicării.
Ioan J
pentru textul : psalm deFrumoase și tăioase întrebări, mi-ai amintit Virgil de vremuri strălucite când lupta de idei era construită strategic din astfel de întrebări finalmente necruțătoare. Aparent copilărești (și prin franchețe nu doar prin estetica frustă) aceste întrebări au făcut pentru mine deliciul lecturii acestui text.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deSigur, aș avea și eu câteva dar le păstrez pentru la vară când va fi cald și nicunul dintre noi nu va mai fi plecat.
Margas
nincu mircea, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. te mai astept Djamal
pentru textul : Tagore demulțumesc pentru citire și semnul generos. :)
pentru textul : reconstituire deBună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
pentru textul : suflete dezlegate deCu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare deAstăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).
pentru textul : sîntem din lumi atît de diferite dedraga rafael, exista oameni a caror familie a suferit sub o anumita dictatura sau chiar ei au suferit sub ea si apoi au colaborat. Cele doua nu se exclud. Eu imi exprimam explicatiile posibile ale nedumeririi mele. Atita tot. Nu cred ca am pentru ce sa cer scuze. Ambiguitatea ta (parerea mea, deliberata) a generat asta. E discutabil daca justificarea ta e valabila sau nu. Era o forma de exprimare si cred ca se foloseste. De fapt tu cauti pretexte pentru tot felul de jocuri amuzante si chestia asta nu cred ca ma intereseaza pe Hermeneia. Exista chat-rooms pe internet pentru asa ceva. Sper acum sa "intelegi afirmatia mea". Chiar si in legatura cu traducerile forma ta de exprimare a fost voit tendentioasa si nu cred ca are rost sa ne ascundem dupa deget. La fel e si cu dramaturgia. Nimeni n-a vorbit despre a substitui o slujba religioasa cu o piesa de teatru. La fel as putea eu spune ca o slujba catolica are uneori un fast teatral care depaseste cu mult ce vezi in modestia unei "slujbe" protestante. Dar nu cred ca e concurs aici si numai discutia asta si devine ridicola. Astea sint asertiuni culturale si e penibil sau cel putin absurd ca sa discutam care e mai buna si care e mai proasta. In ce priveste "ridicarea manusii" ma tem ca a spune "discutam fara patima intr-o polemica in care am ridicat manusa" mi se pare o ridicola contradictie in termeni. Un alt motiv pentru care nu sint de acord cu asa ceva si nu as fi nici macar daca s-ar petrece intre doua secte musulmane aici, este simplul fapt ca nu acesta este scopul Hermeneia. Putem face polemica dar legata de un text literar pe care il postam. Nu este un site teologic sau de o astfel de natura. Un alt motiv este ca din ce am vazut ca ai scris tu de fapt nici nu urmaresti sa discuti teme teologice sau biblice. Scopul tau este sa denigrezi si sa persiflezi alte confesiuni sau traditii crestine diferite de a ta. Si, crede-ma ca nu as permite asa ceva pe Hermeneia nici daca nu ar fi persoana mea implicata. Mi se pare un gest esentialmente impotriva Spiritului lui Hristos. Si spun asta din modul cum insirui curente protestante si vorbesti cu emfaza despre o presupusa "succesiune apostolică sacramentală in catolicism" care evident nu are nici o baza biblica. Dar nu asta este problema. In esenta ceea ce tu consideri "separatie la nivelul neoprotestantismului" (de fapt o teza veche si destul de rasuflata) eu nu consider o "separatie" sau un pacat ci un element fundamental in asigurarea ca influenta si calauzirea Duhului lui Dumnezeu este garantata la nivel individual si comunitar (pentru mine responsabilitatea si dreptul hermeneutic rezidind la nivelul unei Biserici locale) impotriva pericolului unei "dictaturi spirituale" sau "teologice" care dicteaza totul de la centru. Se stie de fapt ca sute de ani Biserica catolica nu a permis enoriasilor ei nici sa citeasca si nici sa posede Scriptura sub amenintari foarte aspre. Deci, asa cum vezi, este vorba despre doua paradigme foarte diferite in care insasi in "ce e bine si ce e rau" nu prea gindim la fel. Asa ca eu nu cred, pe baza tuturos acestor motive, ca putem sau trebuie sa avem o discutie in acest loc. Si nici nu cred ca daca am purta-o in alta parte am ajunge la un prea mare rezultat pentru ca vorbim din pacate limbi total diferite si probabil ca avem si intentii total diferite. Asta e, si ar fi intelept sa incheiem aici de vreme ce nu am face decit sa ne invirtim in cerc si in final sa deturnam scopul pentru care este Hermeneia aici. Traiesc cu speranta ca vei intelege.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deer... "neica" Gorune
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deAndu, cred că în ultimul timp scriu de ciudă că nu pot să fiu poet. Dar am mare noroc că am găsit aici un poet ca tine. De aceea am revenit, după ce mi-am şters prima dată inepţiile mele poetice, să învăţ de la tine. Nu prea am reuşit aşa că mi-am cumpărat un dicţionar de limbi străine poetice. Am constat, după asta, cât îmi eşti de simpatic. Cu admirţie, Ioan.
pentru textul : mister în trenul de noapte deStiam fotografiile artistei Tibick Indrikova. E foarte talentata.
pentru textul : Bird no 44 deMulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
pentru textul : orbitor de alb dema bucur sa aud ca-l pomenesti pe Eugen Evu, a fost si unul din mentorii mei!
pentru textul : Pact de:)))))))) cat despre pahare si fursecuri ma faci sa rad, Marina Nicolaiev, aici esti Marina fiindca toata lumea stie cine este Marina, tocmai tu nu poti spune aceste lucruri. Tu nu ai vazut, tu chiar le-ai facut sau cel putin unul dintre ele, chiar in fata mea. da, si la "un nivel la care nu ma asteptam". Si atunci am zis ca asta nu are nicio importanta, conteaza ceea ce scrie, si daca scrie bine are tot respectul meu.
pentru textul : trei observații denu mă împiedic metric. asta pentru că mi-a plăcut senzația lăsată, chiar și după o analiză mai atentă. e o sărbătoare vegetală intrată în ''conflict'' sub o pânză a timpului cu mirele, cel care a făcut toate astea să reînvie. iar el zace într-o somnolență asemănătoare celei postcoitum (cum i-ar fi plăcut unui senior al criticei s-o numească). și nu m-am împiedicat metric, dar poate e bine de umblat și acolo. salve!
pentru textul : și soarele ca un mire deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song decomentariul nu s-a salvat integral. Aș încheia doar: Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința, un deget arătător care cu greu mai poate fi tăiat.
pentru textul : dinte pentru dinte... dePagini