Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
Tocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
Domnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
mulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
mulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
te aştept în continuare să-ţi spui părerea.
M-ai suparat rau di tat! Ce Dumnezeu, desi sunt, in ultimul timp, un clasic (inca) in viata (in ceea ce priveste comentariile, pentru ca texte personale nu prea mai postez pe aici), ai uitat sa ma citezi. O sa se supere posteritatea!
Ura reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
Bun, mi-a plăcut în mod deosebit ritmul alert și cascada de figurative. De înlocuit zic eu acel 'nu se merită' disonant, golănesc și 'maldărul', un arhaism ciudat... 'destule' 'o grămadă' and such ar suna mai bine zic eu... În rest ok, nu mai caut poetul din tine Virgile, bine că mi-ai luat piatra asta de pe inimă ;-)
Cu plăcerea lecturii,
Andu
încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
ai nistre stadii aici: - lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele. - ți-am lăsat ție ultima suflare. - am iubit toate astea. -rănile tale în rănile mele și-au găsit liniștea. - îți ling toate gândurile gâtul și omoplații. te zgribulești. - tu zi-mi cum vrei până ne mutăm împreună pe creștetul lu. ce domina aici este lipsa, lip[sa ca o prezenta absenta. e un text complet. eu sunt tu si tu vii cu mine.ceea ce este totul. felicitari
Virgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
Dincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
Rog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
tot nu inteleg de unde si pina unde a ajuns bobadil la concluzia ca eu nu imi amintesc "numele corect al unui om care [ți]mi-a fost editor pe site". cu adevarat, ce bine ca nu se sterg comentariile pe hermeneia.
iar despre text am spus. iar despre ce s-a intimplat scrie in text. ma amuza bobadil cu nevoia asta a lui de a ma vedea pe mine ca devin numai lacrimi si muci cind apare cite o tragedie in romania. de fapt cam asta este cu multi romani ca el. lacrimi si muci. si dupa zece minute bere, seminte si bascalie. si bineinteles convingerea ca ei, romanii adevarati, romanii care "au ramas acolo la vatra tarii" au patent si trade mark, si copyright, si monopol pe suferinta, simtiri profunde, lacrimi adevarate si intelegerea suferintei nationale, internationale si eventual universale. parca ii vad la doi ani dupa ce cistiga geoana sau miticii lui iliescu cum incep sa ii injure si sa ii blasteme ca si pe basescu. ca la urma urmei ce ventilare mai buna au ei decit sa arunce vina pe "ai de sus" ori de cite ori nu e suficienta piine sau circ. ... sau bere, ma rog, fiecare cu piinea lui. si cu tresele patrihotice de presedinte de detasament. hai la lupta cea mare...
Am citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
Părerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
ihim, ihim, Adrian, ca de obicei apreciez interventiile tale punctate. am mai curatat pe ici pe colo, drept e ca de exactitatea virgulelor nu m-am interesat foarte tare cand l-am publicat, dar sper ca acum sa fie macar o idee mai aproape de "este un text bun s.a.m.d."
sam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
Mă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
dimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce este mai uman decât a râde? Ați văzut vreodată o maimuță cel puțin zâmbind? Ludicul este aici modalitatea de supraviețuire atunci când "mă doare", când vina se drapează în splendoare (își ia ironic acest apelativ, pentru a putea fi înțeleasă, digerată, apoi depășită cu necesitate), când gândul abia mai suportă cuvântul din aer. Naivitatea străzii e sugerată din nou de o ironie: "mireanul", dar și de un plural drăgălaș: "dragosti". Îți vine să zâmbești. Nu există niciodată mai multe dragosti, ci întotdeauna doar una singură (cum vom vedea și la final). Când lupta cu lumea devine imposibilă, penru că ea înalță lângă Aristot mereu noi și noi vicii, ce rămâne "jucăușului" decât joaca "cu Dumnezeu". Aproape că lași furtuna deoparte, de ce să le reducă ea pe toate la una? Sunt pe lume oameni care râd. (Ce bine!) Dar mai sunt și oameni care râd de cei ce râd. Peniță pentru "splendida" si "naiva" "descoperire a omului nou": homo ludens; și pentru celălalt din spatele lui: homo ludens ludens.
pentru textul : homo ludens de"aud nechezatul de cal" - pleonastic.
pentru textul : vis de ţigan deTocmai asta este. Scrie un volum de poeme despre călătoria ta în România, despre România, despre, despre, sub titlul "romania perfect". Ce bine sună. No. Hai să îl scriem mai mulți. Ce părere ai?
pentru textul : bucovina perfect de"norii au tăiat cerul unde am turnat despărţirea" La acest vers mi se pare prea dur verbul "a turna" având în vedere că "tai cerul" tot în primul vers. aş sugera "unde am lăsat despărţirea"
foarte mult îmi plac versurile: "în viitorul meu apropiat trecutul este ultimul" şi "soarele va ieşi viu ca o pasăre de sub roţile trenului"
te citesc cu plăcere de ceva timp...
pentru textul : aer rupt deDomnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
pentru textul : H * demulțumesc, Marina - deja încep să scriu dedicația - cartea mai poate aștepta (zise greu pornitul la scris care mi-s) mulțumesc, Bianca - întâmplarea cu lămâile e doar o piesă din mozaic - eu așa o văd - însă ai dreptate: spectaculosul ei poate umbri celelalte bucăți ale întâmplărilor de atunci fragmentul de povestire autobiografică a fost scris în 2004, pe când aveam "mania" barocă a epitetelor multiple, știu că trebuie "periat" - la finalul romanului o să refac partea de aici, sigur deși exemplul cu "tigrul siberian" ține mai mult de o anumită tendință de autopersiflare, în linia îmtregului ciclu al Rației (apropo de "jurnalul marilor naivi" la care se referă, cu subtilitate, Marina - cine nu a trăit, nu-și poate explica, iar cine a trăit, nu poate decât să râdă de naivitatea sa de atunci)
pentru textul : Rația de libertate (IV) - "Vine o zi..." deexercițiu. scuze. ora târzie.
pentru textul : tigri pe cai demulţumesc pentru popasul în pagina mea. poate că ai dreptate, poate că nu, atâta vreme cât afirmi că textul este jumi poezie, juma proză. dar cam acesta este stilul meu, dacă nu cumva exagerez vorbind despre asta. mă bucur că ţi-a păcut, făcând abstracţie de ceea ce tu numeşti abuziv...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul dete aştept în continuare să-ţi spui părerea.
M-ai suparat rau di tat! Ce Dumnezeu, desi sunt, in ultimul timp, un clasic (inca) in viata (in ceea ce priveste comentariile, pentru ca texte personale nu prea mai postez pe aici), ai uitat sa ma citezi. O sa se supere posteritatea!
pentru textul : cerşind milă păduchilor deCred ca poezia ta e alunecoasa ca si pestii si meduzele dintr-insa. Dar intr-atat de mult, incat iti scapa printre degete.
pentru textul : Invazie deUra reprezinta atitudinea ce elimina orice slabiciune, prin definitie...insa indiferenta te situeaza undeva putin mai sus...Sa aluneci de sus in jos e foarte usor...mi se intampla deseori si "ma urasc" perntru asta... Deci in principiu, da...textele se incearca a fi o manifestare de acest gen dragul meu coleg Matei.
pentru textul : Simțire deAdriana, mulțumesc pentru ajutor.
pentru textul : echinocțiu dedomnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deBun, mi-a plăcut în mod deosebit ritmul alert și cascada de figurative. De înlocuit zic eu acel 'nu se merită' disonant, golănesc și 'maldărul', un arhaism ciudat... 'destule' 'o grămadă' and such ar suna mai bine zic eu... În rest ok, nu mai caut poetul din tine Virgile, bine că mi-ai luat piatra asta de pe inimă ;-)
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deCu plăcerea lecturii,
Andu
încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
pentru textul : Simți? deai nistre stadii aici: - lipsa ta e o pajură ce mănâncă din coapsele mele. - ți-am lăsat ție ultima suflare. - am iubit toate astea. -rănile tale în rănile mele și-au găsit liniștea. - îți ling toate gândurile gâtul și omoplații. te zgribulești. - tu zi-mi cum vrei până ne mutăm împreună pe creștetul lu. ce domina aici este lipsa, lip[sa ca o prezenta absenta. e un text complet. eu sunt tu si tu vii cu mine.ceea ce este totul. felicitari
pentru textul : cornițoiu deMarga îţi mulţumesc pentru citire şi semn, o să ţin cont de obiecţiile tale şi voi încerca să lucrez la partea tehnică mai mult.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deVirgil, nu pot să te contrazic!...Glumesc, zău aşa! Deşi ţin la textul ăsta, redactat mai demult şi remixat acum - îndeosebi la acele distincţii sintetice între cei doi poeţi...Confirmarea ta şi a Ottiliei mă bucură foarte mult!
pentru textul : Noaptea de martie deDincolo de asta, eu tot mai aştept grupajul acela promis! [email protected]
aici e o deplină armonie între muzică, vers și imagine. așa vedem că și tristețea are armonia ei...
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deRog pe editorul care mi-a șters acest text după ce l-am postat prima oară, să-mi arate unde/în ce dicționar de limbă română, cuvântul CUR este considerat a fi obscen sau vulgar. Pentru că, în caz contrar, eu nu-mi explic(la modul logic) de ce textul meu de mai sus, postat prima dată, a fost a radiat, în timp ce varianta de mai sus(unde cuvântul CUR, a fost schimbat cu cuvântul FUND), nu numai că nu a fost radiată, dar se și bucură de atenția cititorilor.
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (pop.) s. n., pl. cúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink
zile de moină -
pentru textul : Renga dedin ultimul ţurţure
picură soare
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
tot nu inteleg de unde si pina unde a ajuns bobadil la concluzia ca eu nu imi amintesc "numele corect al unui om care [ți]mi-a fost editor pe site". cu adevarat, ce bine ca nu se sterg comentariile pe hermeneia.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deiar despre text am spus. iar despre ce s-a intimplat scrie in text. ma amuza bobadil cu nevoia asta a lui de a ma vedea pe mine ca devin numai lacrimi si muci cind apare cite o tragedie in romania. de fapt cam asta este cu multi romani ca el. lacrimi si muci. si dupa zece minute bere, seminte si bascalie. si bineinteles convingerea ca ei, romanii adevarati, romanii care "au ramas acolo la vatra tarii" au patent si trade mark, si copyright, si monopol pe suferinta, simtiri profunde, lacrimi adevarate si intelegerea suferintei nationale, internationale si eventual universale. parca ii vad la doi ani dupa ce cistiga geoana sau miticii lui iliescu cum incep sa ii injure si sa ii blasteme ca si pe basescu. ca la urma urmei ce ventilare mai buna au ei decit sa arunce vina pe "ai de sus" ori de cite ori nu e suficienta piine sau circ. ... sau bere, ma rog, fiecare cu piinea lui. si cu tresele patrihotice de presedinte de detasament. hai la lupta cea mare...
..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
pentru textul : nu căuta aici poezie deGăsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!
Am modificat... acum cred ca m-am apropiat mai mult de clipa traita.
pentru textul : ... de...merci Marina. înțeleg că tot mai ai vreo reținere... nu te sfii. e un atelier, și nu sunt supărăcios:)! îmi permit...
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deAm citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dePărerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
bun venit pe hermeneia. un text cu un aer nou, diferit
pentru textul : Tată de duminică deihim, ihim, Adrian, ca de obicei apreciez interventiile tale punctate. am mai curatat pe ici pe colo, drept e ca de exactitatea virgulelor nu m-am interesat foarte tare cand l-am publicat, dar sper ca acum sa fie macar o idee mai aproape de "este un text bun s.a.m.d."
pentru textul : Punct și de la capăt desam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
pentru textul : Simboluri deMă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
dimpotriva, eu cred ca ar fi fost bine sa fi existat mai mult efort tehnic si mai multa pretiozitate. prea multi "că" si "să" dauneaza. desi textul nu este prost.
pentru textul : să dePagini