Are dreptate, se zice "dintre" cand e vorba de persoane si "din" cand e vorba de lucruri. Mi-a placut textul, mai putin finalul, ca ma asteptam la ceva maret.
normal că am înţeles. Dar prefăcându-mă că nu înţeleg gluma ta, te-am pus în situaţia să te explici, că să înţetegi situaţia mea precedentă de a explica ceea ce era evident. Cam lungă fraza dar acum e clar, nu ?
Alina, de acord. Este un exemplu despre cum nu se scrie o poezie. La un moment dat, chiar mă gândeam să completez la subtitlu: „antipoezie”. Dar eu cred că se subînțelege și așa acest lucru. De fapt la baza acestei parodii se află intenția de arăta cum nu se scrie o poezie. Iar faptul că tu ai reacționat vehement(o reacție sănătoasă de altfel dpdv literar) la acest text, e o dovadă în plus(pt. mine cel puțin) că textul respectiv trebuia publicat ca să sensibilizeze pe ceilalți asupra faptului de „cum nu se scrie o poezie”. Toate cele bune, Eugen.
Virgil, mie mi se pare foarte buna sugestia ta (mai ales ca sunt olteanca si mi se pare cea mai fericita utilizare a acestui timp), eventual cu o separare de "si", fie prin "/" , fie prin trecerea in versul urmator), dar vad ca pe noi ne preocupa mai mult decat pe autor :-)
Masha, ma bucur ca izul de Craciun din poem a fost pe gustul tau. Multumesc pentru semnul de apreciere si pentru urari! Sper sa ne citim cu bine si drag si in anul care vine.
Tie si tuturor de pe hermeneia , un sincer " Feliz navidad!" :)
pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
nici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
Păi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
Silvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
cred că tu ești unul dintre ei.
Am citit poezia aceasta mai devreme și acum la recitire îmi pare la fel de tulburătoare. Îmi place mult cum scrii. Întotdeauna aduci ceva nou, nu pari să te repeți. Remarc și bogăția lexicală nu numai construcțiile stilistice inedite. Lipsește oare o prepoziție la începutul versului 3? Nu știu unde a dispărut comentariul lui Petre, parcă. El remarca ultimul vers, și i-am dat dreptate. Cu drag, /O\
16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: .......................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
cu adevarat sensibil textul. dar din punctul meu de vedere, poezia incepe abia de la "n-aveam nici un ban nu știam dacă am întors pe dos toate buzunarele dacă mai aveam în mine ceva de vîndut pentru secolul mîinilor tale" pana acolo nu e decat o introducere (care nu prea isi are rostul, in viziunea mea). o imagine care nu prea ma multumeste este cea cu lacrima. de ce tocmai o lacrima sa fie asemanata cu biserica? remarc imaginea cheii legate la gat, atat de candida; mi-a adus un zambet melancolic pe buze. finalul este deosebit de puternic si se incrusteaza in inima. una peste alta, un text care merita aplauze. spor si inspiratie in continuare! Nati
Cred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
Adrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
Poemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Apropo, "san" creeaza in mintea unui cititor imaginea a ceva rotund, sferic, pe cand "sin", privit ca semn grafic, are o rezonanta ascutita. Personal, vad "sinul" ca pe un polizor. De ce sa nu scriem cu "I" din "A"? Ne face aceasta interdictie sau "lege academica" mai destepti? Ori mai prosti? In fond, sustinandu-mi ideea, declar ca mai degraba as pipai o rotunjime decat un polizor. Sa ai pace, Queen, Stefan Doru Dancus
Multumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
Am intenţionat să relatez un fapt banal cu mai multe înţelesuri. Poate fi o oportunitate ratată, aşa cum vezi tu acest text. De fapt, popasul e subiectul şi acest fapt banal e un pretext de visare pentru cititor. Fiecare poate avea o poveste legată de acest subiect, iar imaginaţia celui care citeşte brodează o amintire ce amplifică punctul de pornire.
Mulţumesc de trecere!
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deAre dreptate, se zice "dintre" cand e vorba de persoane si "din" cand e vorba de lucruri. Mi-a placut textul, mai putin finalul, ca ma asteptam la ceva maret.
pentru textul : femeia poet denormal că am înţeles. Dar prefăcându-mă că nu înţeleg gluma ta, te-am pus în situaţia să te explici, că să înţetegi situaţia mea precedentă de a explica ceea ce era evident. Cam lungă fraza dar acum e clar, nu ?
pentru textul : fahrenheit game deAlina, de acord. Este un exemplu despre cum nu se scrie o poezie. La un moment dat, chiar mă gândeam să completez la subtitlu: „antipoezie”. Dar eu cred că se subînțelege și așa acest lucru. De fapt la baza acestei parodii se află intenția de arăta cum nu se scrie o poezie. Iar faptul că tu ai reacționat vehement(o reacție sănătoasă de altfel dpdv literar) la acest text, e o dovadă în plus(pt. mine cel puțin) că textul respectiv trebuia publicat ca să sensibilizeze pe ceilalți asupra faptului de „cum nu se scrie o poezie”. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : Unui mare poetastru deVirgil, mie mi se pare foarte buna sugestia ta (mai ales ca sunt olteanca si mi se pare cea mai fericita utilizare a acestui timp), eventual cu o separare de "si", fie prin "/" , fie prin trecerea in versul urmator), dar vad ca pe noi ne preocupa mai mult decat pe autor :-)
pentru textul : Fără să știi deMultumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
pentru textul : Imprecație deMasha, ma bucur ca izul de Craciun din poem a fost pe gustul tau. Multumesc pentru semnul de apreciere si pentru urari! Sper sa ne citim cu bine si drag si in anul care vine.
pentru textul : feliz navidad deTie si tuturor de pe hermeneia , un sincer " Feliz navidad!" :)
pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.
pentru textul : ce frumos ești tu denici eu nu ma mai mir cind o observ pe cristina stefan ca vorbeste aiurea. a devenit aproape o obisnuinta "pe site-ul acesta". in orice caz ramin la parerea ca textul e destul de slabut si pe alocuri suna manelist. dar, recunosc, am eu o antipatie personala pentru manele. probabil ca trebuie sa imi cer scuze pentru ea de la unii
pentru textul : Podul Grant de... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
pentru textul : Epilog dePăi asta e, că nu știi niciodată. De aceea e interesant. Și ce nu mai știu: de ce zmeu' ies ăia tropăind? Cineva îmi spunea ca acest "cal" e "metafora regenerării naturii spirituale a ființei". Nu știu. Lui Nichita îi tot veneau cai; asta însemna că se regenera de fiecare dată?
pentru textul : Cai în livezi deSilvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
pentru textul : mon cher vous êtes retardé deDorin, bănuiesc că aceste versuri ți-au plăcut. Aș fi vrut să știu părerea ta despre poem ca un întreg... Cu stimă
pentru textul : antikythera demultam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
pentru textul : Priviri deam văzut Adriana, mulțumesc!
pentru textul : cu doina-n gând... demi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
pentru textul : fără pereche decred că tu ești unul dintre ei.
Am citit poezia aceasta mai devreme și acum la recitire îmi pare la fel de tulburătoare. Îmi place mult cum scrii. Întotdeauna aduci ceva nou, nu pari să te repeți. Remarc și bogăția lexicală nu numai construcțiile stilistice inedite. Lipsește oare o prepoziție la începutul versului 3? Nu știu unde a dispărut comentariul lui Petre, parcă. El remarca ultimul vers, și i-am dat dreptate. Cu drag, /O\
pentru textul : Δώδεκα sau povestea văduvei lui Pedros de16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: .......................... 16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum *** sau @#$. Titlurile alcătuite numai din cifre vor fi permise numai atunci cînd existența lor este justificată. Consiliul Hermeneia poate interveni atunci cînd titlul unui text afectează în mod negativ identificarea sau citirea textului respectiv.
pentru textul : confesión decu adevarat sensibil textul. dar din punctul meu de vedere, poezia incepe abia de la "n-aveam nici un ban nu știam dacă am întors pe dos toate buzunarele dacă mai aveam în mine ceva de vîndut pentru secolul mîinilor tale" pana acolo nu e decat o introducere (care nu prea isi are rostul, in viziunea mea). o imagine care nu prea ma multumeste este cea cu lacrima. de ce tocmai o lacrima sa fie asemanata cu biserica? remarc imaginea cheii legate la gat, atat de candida; mi-a adus un zambet melancolic pe buze. finalul este deosebit de puternic si se incrusteaza in inima. una peste alta, un text care merita aplauze. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : mater misericordiae deCred că autorul are resurse. Şi posibilităţi. Spun asta poate şi pentru că, din ce am citit la el, am întâlnit câteva trăsături pe care le consider, dacă nu esenţiale, măcar importante în poezia de azi: ţuse epice, autobiografice, firesc inedit, cantitatea potrivită de poezie fără culoare, ironie, detaşare, oralitate.
"Oboseala de tine" din text îmi pare o idee bună, atacabilă pe baza accentelor mai sus scrise, dar abordată puţin, puţin superficial. Primele trei versuri sunt remarcabile, iar la polul opus, finalul este ratat.
Cu siguranţă mai citim şi, personal, nu am nicio emnoţie: autorul va avea mutle de spus.
pentru textul : Întâlnire. apoi să aşteptăm liniştea dedap. multam de atentionare. e proaspat scrisa... so... nu ma pot abtine sa nu le postez imediat.
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale dea, remarc plăcut comparația dintre femeie și cartea cu colțurile îndoite. foarte sugestivă!
pentru textul : ploua în eden II deDacă îmi permiteți, există și simboluri nefundamentale, de exemplu culoarea roșu a semaforului.
pentru textul : rosario deam impresia că finalul textului a fost modificat de autor. în orice caz, nu știu de ce textul mă duce cu gîndul la ce se întîmplă acum în siria.
pentru textul : delir7 deAdrian, nu inteleg ce vrei sa spui prin "după publicarea unui comentariu, dispar spaţiile de după semnele de punctuaţie". Iti recomand sa citesti informatiile dint textul si comentariile de la http://www.hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_vi
pentru textul : Străin deCitind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePoemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
Apropo, "san" creeaza in mintea unui cititor imaginea a ceva rotund, sferic, pe cand "sin", privit ca semn grafic, are o rezonanta ascutita. Personal, vad "sinul" ca pe un polizor. De ce sa nu scriem cu "I" din "A"? Ne face aceasta interdictie sau "lege academica" mai destepti? Ori mai prosti? In fond, sustinandu-mi ideea, declar ca mai degraba as pipai o rotunjime decat un polizor. Sa ai pace, Queen, Stefan Doru Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deMultumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deAm intenţionat să relatez un fapt banal cu mai multe înţelesuri. Poate fi o oportunitate ratată, aşa cum vezi tu acest text. De fapt, popasul e subiectul şi acest fapt banal e un pretext de visare pentru cititor. Fiecare poate avea o poveste legată de acest subiect, iar imaginaţia celui care citeşte brodează o amintire ce amplifică punctul de pornire.
pentru textul : Popas deMulţumesc de trecere!
poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată decred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.
Pagini