oho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
Place începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
Thorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
Mintea lui Boba bubuie de…ecouri. Persoana lui e un dicţionar propriu de ecouri. Ale unor voci de persoane multiple: un man, o woman, un child, little man, o/un strong woman, strong man, old man, whiner, mellow, flay, martian, big robot, little robot…mă opresc că infinit numărabilul nu e…numărabil. Peste care operează limbajul. Şi gata textul. Prin rezonanţă mintea mea începe să bubuie modulat de ecouri piano ca un ecou de ecouri. Şi nu-mi e teamă să devin numărul din gaşca lui boba, cât vreau de mare. Căpăţâna mea - tobă cu rezonanţă închisă. Asta da text de « stare » ! Ea, «starea» - cancerul nu se ia prin contact neprotejat. Se transmite pe furiş, pervers, unduitor, precum în experimentul ERP, instantaneu. SF horror ! Dacă şi asta-i o poezie, m-am hotărât. Îmi fac capul ţăndări că tot bubuie. O chem pe Salomeea şi i-l ofer, ce-a mai rămas, pe tavă în ritm de ceainic ce-ai-nicuşor avea o tobă şi aşa mai departe… Dar, totuşi, unde-ideea? Asta chiar mă bubuie obsedant şi hamletian pe de-asupra. O fi cântăreaţa cheală? Care tot aşa se piaptănă: cu părul într-o parte. Ca un deget în gâtlejul lui salang.
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
Ela, imaginile sunt alese special a fi dure, omenești, însă mă gândesc să schimb "acrilic" doar. Tu ai fi ales alte cuvinte, dar fiecare cuvânt ne reprezintă mai mult decât credem noi, nu? Probabil că alaltăieri aveam o stare "acrilică". :) De 13 ori apare "dumnezeu", din 12+1, însă în volum se va contura altfel, nu va deranja repetiția, sper. Acolo unde ai subliniat tu, era și la mine cu ștersături. Mă gândesc și la alte variante. Îți mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri.
ca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
pentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
Alma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.
draga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
Hecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
right, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
Virgil, uite, stai sa iti traduc poezia..(ai pierdut Y-ul de la irony...si fara el nu are sens nimic, nici macar in textul asta): 'Men are from Mars, women are just complicated.' Cheers, C
este o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... și ți-au scăpat câteva diacritice. "foșnirea" sună ciudat :)
pentru textul : Tu ești femeie derevin, e un text bun! merită comentat și de cei ce dau la rațe! (asta a propos de contextul comentariilor)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deoho, as mai adauga vreo 21 de emoticoane daca ar fi virgil in concediu in marele canion. graunfels, tu esti bun, omule. acum observ, abia, la vederea numelui meu la subtitlu. inca nu este scenariu, sau este unul dar de un suprarealism de animatie pentru maturi. ma gandesc cum as realiza eu scurt-metrajul asta. un dialog-portret de toata isprava. "ne ploua in gura"?? cred ca glumesti... mai sunt niste scapari pe ici pe colo, dar e haios, inteligent, expresiv. stiu cum faci si de ce ai nevoie mereu de replica. nu suporti sa fii singur. ai un fel de exhibitionism de reintregire, de reconditionare. este cinstit acest mod al tau de etalare si rasfat. eu il consider generozitate. multi scriu doar in negura peretilor lor, foarte multi nu pot colabora. maniac al replicii ce esti! zambesc complice.
pentru textul : în așteptarea lui Rameau deEu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
pentru textul : construct dePlace începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
Te întrebi cine este nebunul: cel căruia nu-i pasă ce face cu mîinile, lăsîndu-se condus de instinctul pe care i l-a dăruit natura odată cu darul neprețuit al vieții sau pădurarul fălos înaintea trecătorilor ? Un posibil răspuns ni-l dau cei vechi: "Cînd omul va tăia și ultimul copac, atunci va înțelege că banii nu se mănîncă"
pentru textul : facere fără a fi deThorkild... poezia este una de stare si se bazeaza nu pe o intelegere rationala ci pe una senzoriala... ai dreptate cu pletele acelea. Multumesc pentru opinie.
pentru textul : nisip deer: incertitudine desigur, incerta :-)
pentru textul : Epilog... deMintea lui Boba bubuie de…ecouri. Persoana lui e un dicţionar propriu de ecouri. Ale unor voci de persoane multiple: un man, o woman, un child, little man, o/un strong woman, strong man, old man, whiner, mellow, flay, martian, big robot, little robot…mă opresc că infinit numărabilul nu e…numărabil. Peste care operează limbajul. Şi gata textul. Prin rezonanţă mintea mea începe să bubuie modulat de ecouri piano ca un ecou de ecouri. Şi nu-mi e teamă să devin numărul din gaşca lui boba, cât vreau de mare. Căpăţâna mea - tobă cu rezonanţă închisă. Asta da text de « stare » ! Ea, «starea» - cancerul nu se ia prin contact neprotejat. Se transmite pe furiş, pervers, unduitor, precum în experimentul ERP, instantaneu. SF horror ! Dacă şi asta-i o poezie, m-am hotărât. Îmi fac capul ţăndări că tot bubuie. O chem pe Salomeea şi i-l ofer, ce-a mai rămas, pe tavă în ritm de ceainic ce-ai-nicuşor avea o tobă şi aşa mai departe… Dar, totuşi, unde-ideea? Asta chiar mă bubuie obsedant şi hamletian pe de-asupra. O fi cântăreaţa cheală? Care tot aşa se piaptănă: cu părul într-o parte. Ca un deget în gâtlejul lui salang.
pentru textul : numărul meu deMai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
pentru textul : insomnie deEla, imaginile sunt alese special a fi dure, omenești, însă mă gândesc să schimb "acrilic" doar. Tu ai fi ales alte cuvinte, dar fiecare cuvânt ne reprezintă mai mult decât credem noi, nu? Probabil că alaltăieri aveam o stare "acrilică". :) De 13 ori apare "dumnezeu", din 12+1, însă în volum se va contura altfel, nu va deranja repetiția, sper. Acolo unde ai subliniat tu, era și la mine cu ștersături. Mă gândesc și la alte variante. Îți mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri.
pentru textul : deuteronomia deca multe alte poeme ale Dumneavoastra, si acesta se inscrie in aceeasi viziune sumbra a unei societati deformate, hiperatrofiate, intr-o decadenta ireversibila... "tablourile se fură și se vând cu kilogramul pe piață soldații se cumpără și se vând mormintele" deosebit. sensibilitatea pe care o exprima aceste versuri denota un suflet inchistat in propria cochilie virtuala ca intr-un adapost aproape antiatomic impotriva Raului. aceste poeme se regasesc in volume de versuri? as vrea sa le pot reciti si sa le pastrez in biblioteca.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile depentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte de„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou decorectie "nu srie" se va citi "nu stie"
pentru textul : carnețel deP.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră deto Margas!
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
Live with it!
happily ever after,
Trin
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” dex
multe cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deAlma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.
pentru textul : engrame dedraga Sixtus, parerea mea. umila. este ca era mai simplu sa spui "da doml'e, am facut o mica gafa" si cu asta basta. nu era nici o tragedie. toti le mai facem. ma indoiesc ca toata invirteala asta pe dupa sura cum ca inchinarea nu e inclinare (evident aici ai sa ma iei probabil cu faptul ca inchinarea ta de aici nu e religioasa ci e... carteziana), deci ma indoiesc ca aceasta pledoarie convinge pe cineva. si inca ceva, ultima data cind am citit pe undeva steagul in berna e semn de doliu si nu de capitulare. dar din nou, inchinarea nu e neaparat capitulare. poate fi si respect. la urma urmei nu e vorba decit de 45 de grade din cele 90 ale exigentei carteziene.
pentru textul : Euridice deHecatonir permite-mi sa iti dau un hint... click dreapta pe text, save picture as si apoi in orice program de vizualizat poze poti readuce in plan orizontal aceasta comunicare dintre om si Dumnezeu.
pentru textul : crucile de"cu dâre/ lipicioase." este o remarca inutila. toti stim ca melcii lasa dire lipicioase. interesant era daca spuneai "fara sa lase dire lipicioase"
pentru textul : Traseu decitatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea deright, sa ne citim deci cuminti Vladi. Gorune, eu nu am excelat niciodata in hermeneutica, sunt un nieca nimeni, crede-ma, ma bucur ca prostu' cand unuia sau altuia cica i-ar place vreun cuvant de-al meu Al 62-lea cititor al vostru de aici Andu
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deKatya, nu merg deloc versurile astea, de parca le-ai scris imediat dupa ce ai desenat asa o tempera frumoasa si erai epuizata. Andu
pentru textul : raiul deVirgil, uite, stai sa iti traduc poezia..(ai pierdut Y-ul de la irony...si fara el nu are sens nimic, nici macar in textul asta): 'Men are from Mars, women are just complicated.' Cheers, C
pentru textul : Pour Homme deeste o poezie ce prezinta o noua gama, deloc patetica, deschisa intr-o plaja a imaginilor rotite, translatate altfel, in alt stil decit cel obisnuit. niste versuri-imagini vibrante si originale, pline de tandrete: "sigur că o să locuiesc în tine între cercel și senatorul tău papuc de casă. ca un magellan inconsistent încolăcit la gâtul tău lung de artistă de cinema" finalul e superb: "îl văd pe Essbjorn cum își trage pantalonii sufletului în grabă și mă întorc cu fața spre peretele dinspre sud aștept liniștit faza cu sunetul grav de corabie..." da, te citesc.
pentru textul : Essbjorn Svenson Trio deEu zic sa iti editezi imaginile ca sa nu fie necesara bara de scroll orizontala.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii deInteresante idei şi frumos scrise. Mi-a plăcut.
pentru textul : Laudă apelor cele mari dePagini