mi-a placut poezia, am resimtit acest "Scăldați-vă în miliardele de fotoni" ca pe o inevitabila concluzie accentuata, imi pare, cu gravitate in final: orice am face, oricine am fi, oriunde, orice am crede, orice nume i-am da, "lumina" inseamna "miliardele de fotoni"... sau nu.
Călin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
interesant experimentul. și de repetat.
despre text, este oare corect sa spui „open your eye”? sau „your eyes”?. sau s-a vrut altceva mai misterios... ? deși trebuie să recunosc că și eminescu a scris „însă ochiu-nchis afară...”.
despre subiect... no comment.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
Raul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
ipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
Eu as fi cautat altceva decat "la curtea regelui Arthur" spus asa pe sleau. In rest, un poem interesant, un unghi viu de privit la cateva simboluri. Mie nu mai imi ies scrieri din astea simbolistice pure si vii... poate de aceea sunt usor invidios Andu P.S. pentru yester: cica vine unul la psihiatru si-i spune domnu doctor, nu stiu,,, de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
Explică şi tu că un „spaţiu banach” este un spaţiu vectorial normat, norma definind o distanţă ceea ce-l face să devină spaţiu metric care, la rândul său, este un spaţiu topologic şi dacă spaţiul metric indus de normă este complet, atunci avem de-a face cu un „spaţiu banach”. Unde mai pui că există şi un „spaţiu barbelian”, că tot a venit vorba de Ion Barbu.
Acu’, poezia Otiliei mi se pare un exerciţiu intelectual interesant. De ce n-ar fi şi aşa ceva poezie, în măsura în care abstracţiunile sunt ilustrate concret şi asocierea conduce la sentimente? Pentru cei care sunt (numai) lucizi, poate fi doar un joc (interesant). Pentru cei care mai au, în plus şi sensibilitate poetică poate fi chiar poezie. Voi urmări ce scrie Otilia (până acum n-am făcut-o) pentru a mă lămuri dacă-şi creează un „stil” sau acest text e numai un exerciţiu
alma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
Vladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
Frumoasa compozitie, conceputa ca un joc spiritual desfasurat in lumina unui citat din Huizinga:" Caracterul jocului de a crea o stare de exceptie si de a diferentia imbraca forma sa cea mai izbitoare in secretul cu care ii place jocului sa se inconjoare." In acest poem secretul se pare ca a fost descoperit. Toata admiratia!
Pe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
Margas
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
zi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
revin cu o precizare. "Facere" este un verb care utilizat ca atare, mai ales în forma infinitivului lung, duce cu gândul la femeia care naşte, ceea ce nu are loc în poemul meu, mai ales fiindcă sunt femeie. Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.
Adriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
E interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a placut poezia, am resimtit acest "Scăldați-vă în miliardele de fotoni" ca pe o inevitabila concluzie accentuata, imi pare, cu gravitate in final: orice am face, oricine am fi, oriunde, orice am crede, orice nume i-am da, "lumina" inseamna "miliardele de fotoni"... sau nu.
pentru textul : Scăldați-vă în miliardele de fotoni deCălin, nu modific la cerere decât atunci când e cumva justă cererea. Fiindcă exprimarea mea anterioară era cumva sarcastică, asta intenționasem, dar mie se pare că nu îmi iese sarcasmul fir-ar, nici măcar într-o pagină de jurnal. Nu am vrut să scriu "mintea", ca să păstrez cumva ironia, la minim, fiindcă acum așa mult se discută peste tot despre inteligență și feluri de inteligență, și cât de inteligent e unul sau altul, încât mintea ar merge pe firul fain filosofic, monist sau dualist, și nu asta a fost intenția mea aici. Am vrut accent pe "intelect", așa ca un fel de mecanism, de dispozitiv de ascultare. Și pe diferențele de ascultare. La mine este esențial acest a asculta din adâncuri. Cu înțelepciune, cu liniștea interioară, celestă. Cam așa.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deVa multumesc pentru popasul vostru si comentarii. Nu mai am diacritice la calculator...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deDa, vezi, de aici nu aș mai scoate nimic... ai atins simplitatea. :)
pentru textul : text deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deinteresant experimentul. și de repetat.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedespre text, este oare corect sa spui „open your eye”? sau „your eyes”?. sau s-a vrut altceva mai misterios... ? deși trebuie să recunosc că și eminescu a scris „însă ochiu-nchis afară...”.
despre subiect... no comment.
Spiritele mari se întâlnesc întotdeauna! Precum Tanţa şi Costel la Lehliu; ba, parcă, la Mizil. Şi tot aşa precum Adrian şi Dorin pe Hermeneia. După ce s-au păruit, cu gingăşie, tot pe aici. Şi apoi au dat semne de împăcare. Se zice că ironia ar fi un mod subtil de răutate. Ce încerc să fac aici e un exerciţiu (ironic) de admiraţie (sinceră) pentru amândoi. Dorine, am să vin; pregăteşte dedicaţia cu autograf.
pentru textul : Baletistul 2.0 deda, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
pentru textul : Delir deŞi invers are o logică, dar nu cea pe care am vrut-o; "povestea" nu mai există în virtutea deznodământului existenţial, ci al incipitului. Mulţam!
(şi bun revenit pe H.!)
pentru textul : Primul infern deRaul, este posibil ca tu sa spui ca textul de mai sus este bun "pentru ca asta vrei tu". Te asigur ca motivul meu nu a fost un moft. Regret ca nu ai inteles ce am vrut sa comunic. Sinceritate si emotionalitate (si chiar autenticitate) exista in foarte multe lucruri din lumea asta.. Ma indoiesc insa ca e de ajuns ca ele sa fie numite literatura. Din nou, parerea mea.
pentru textul : Gărzile negre descrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.
bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.
cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?
vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan
pentru textul : Alb şi roşu deipostaze noi în veșminte însămânțate de îndoiala crinilor ecuații lirice cu reduceri la două necunoscute: față/verso subliniez câteva imagini: "pe față: nemișcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso:îmi decupez umbra și-o întind la uscat" deosebit.
pentru textul : Față/verso deemi, ai dreptate, pe parcursul poezie mi-am dat seama ca are un iz de nichita, dar am zis acelasi lucru, ce daca:). multumesc de semn seara buna
pentru textul : între nord și dreapta dePaul, nu mi-ai sugerat nimic în sensul formei pe care ai fi folosit-o. Poate, poate...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deCu salutări din frigul zilei !
Eu as fi cautat altceva decat "la curtea regelui Arthur" spus asa pe sleau. In rest, un poem interesant, un unghi viu de privit la cateva simboluri. Mie nu mai imi ies scrieri din astea simbolistice pure si vii... poate de aceea sunt usor invidios Andu P.S. pentru yester: cica vine unul la psihiatru si-i spune domnu doctor, nu stiu,,, de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?
pentru textul : dimineață de florii ▒ de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deAi dreptate. Nu a prea iesit. Il voi sterge in cateva zile. Multumesc mult de comentariu.
pentru textul : Prin colțul tocit al ferestrei devezi ca ti se prelinge rozul prin viata:) nu e rau ca te poti lasa prinsa de partea asta a povestilor. spor la toate cele bune!
pentru textul : prea scurt jurnal deExplică şi tu că un „spaţiu banach” este un spaţiu vectorial normat, norma definind o distanţă ceea ce-l face să devină spaţiu metric care, la rândul său, este un spaţiu topologic şi dacă spaţiul metric indus de normă este complet, atunci avem de-a face cu un „spaţiu banach”. Unde mai pui că există şi un „spaţiu barbelian”, că tot a venit vorba de Ion Barbu.
Acu’, poezia Otiliei mi se pare un exerciţiu intelectual interesant. De ce n-ar fi şi aşa ceva poezie, în măsura în care abstracţiunile sunt ilustrate concret şi asocierea conduce la sentimente? Pentru cei care sunt (numai) lucizi, poate fi doar un joc (interesant). Pentru cei care mai au, în plus şi sensibilitate poetică poate fi chiar poezie. Voi urmări ce scrie Otilia (până acum n-am făcut-o) pentru a mă lămuri dacă-şi creează un „stil” sau acest text e numai un exerciţiu
pentru textul : nu face pasul greşit tocmai în miez dealma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deun gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs deVladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.
pentru textul : Amantă spirituală deFrumoasa compozitie, conceputa ca un joc spiritual desfasurat in lumina unui citat din Huizinga:" Caracterul jocului de a crea o stare de exceptie si de a diferentia imbraca forma sa cea mai izbitoare in secretul cu care ii place jocului sa se inconjoare." In acest poem secretul se pare ca a fost descoperit. Toata admiratia!
pentru textul : homo ludens dede slab acest poem sub semnătura acestui autor, cred că măcar cohen ar trebui exonerat de a-i fi citat numele în această varză.
pentru textul : Între tine şi Cohen de„când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă”
...
m-am șters la ochi degeaba, versul tot acolo e...
Paul, să-i dăm psalmului ce-i al psalmului, și mașinii o husă nouă.
păcat, mare păcat de strofele 2 și 3...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dePe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deMargas
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dezi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
revin cu o precizare. "Facere" este un verb care utilizat ca atare, mai ales în forma infinitivului lung, duce cu gândul la femeia care naşte, ceea ce nu are loc în poemul meu, mai ales fiindcă sunt femeie. Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.
pentru textul : ie de zi lucrătoare deAdriana, nu e vorba despre revoltă. Am fost acceptat în această comunitate literară prestigioasă și încerc să contribui cu alcătuirile care mă reprezintă. Așa cum bine știi, registrul în care scriu este cel mai adesea greu acceptat din cauza formelor majoritar clasice pe care le abordez. Dar, încerc să mă definesc, rezultând o grupare a tematicii în ceea ce numesc eu ”cicluri” diverse (21 la număr): pasteluri, poezie istorică, poeme în proză, meditații versificate, poezie a împlinirii și neîmplinirii în/din dragoste, despre moarte, sonete meditative și de dragoste precum și genuri mai puțin uzuale ca blesteme, poezie despre viața satului cu iz arhaic, poezie religioasă, poezie pentru copii. Am urmărit câteva luni ceea ce se publică pe acest site, anterior cererii de admitere, și am decis să postez pe rând alcătuiri care vor fi judecate de voi toți și care vor duce la o concluzie pe care nimeni n-o poate anticipa. Până atunci, să ne citim cu bucurie!
pentru textul : nebunul deE interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 2 dePagini