Da, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
Textul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
Ce aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Eveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
Păi Dv. credeţi că dacă s-a făcut din această pagină chat doar cu două trei comentarii pe text, pe mine mă ajută cu ceva? Şi ce dacă e pe primul loc? Tot prost e. Păi textele mult discutate sunt ori prea bune, ori prea proaste. Cât de peniţă îi mulţumesc domnului Ancuţa, dar după cum i-am cerut-o şi într-un com la textul dumnealui, i-o cer şi aici să o retragă căci textul şi nici eu nu o merităm. Am înţeles aluzia lui şi îi dau perfectă dreptate.
Cu respect, Cezar
Djamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
Younger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
Răspunsul Dvs. domnule Gorun este o poezie în sine.
Sunt deci confuză ;-)
Bine grăiți și mă bucur că aveți deja doi poeți contemporani 'favoriți'.
La mine alegerea este încă foarte grea, mai ales că trebuie să mă lupt cu o mulțime de idei pe care nu-mi place să le numesc preconcepute cum ar fi de exemplu că poezia modernă, în căutarea ei disperată de a fi 'modernă' a încetat de a mai fi 'poezie'. Dar asta este, nu-i așa? o cu totul altă discuție.
Vă mulțumesc încă o dată pentru răbdarea Dvs... aproape de cea a unui adevărat dascăl.
Margas
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
prin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
ne-ai demonstrat inca o data, katya kelaro, cit de capabila esti sa primesti critica. nici nu ne mai mira ca nimic nu se schimba (in bine) in felul cum scrii
Hanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
De ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
Di şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
O incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
neuronii mei sufera, citesc cu incetinitorul.
ceea ce vreau este sa te intreb daca ai luat in calcul diferentele dintre dragoste si iubire, sunt doua feluri de pulsiuni necontrolabile, diferite, primele tin de placere si nejustificare decat prin instincte, celelalte tin de justificare, arhitectura, stiinta, realizare de sine.
dumnezeu amantul iubirii, dumnezeu necunoscut, o realizare de sine misterioasa, universul e peste tot pentru noi.
ma intrebam care e diferenta dinte: dumnezeu amant si dumnezeu iubirea. o vezi?
realismul textului relationeaza cu imaginile "sterse" pentru a sugera, poate, -eu doar atat inteleg- infuzia de tip maya in orice gest, oricat de material ar fi acesta. am vazut si o usoara tristete, aproape un fior melancolic, care se accentueaza spre final. drum bun si sa te intorci cu bine! ps: iarta emoticonul de adineauri, uitasem....
Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
Îmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
Am o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
Mi-a plăcut poemul prin deschiderea sa și prin echilibrul dintre vers și idee. Rețin: "nu există iubire decît atît cît putem s-o trădăm". Pentru că așa este. Frumos.
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
eu tot n-am înțeles de ce nu s-a putut numi textul "orb cu einstein". ce rost are această folosire aici a limbii engleze? doar așa, de amoru' artei..? Dacă e așa atunci iată un exemplu în favoarea celor care au oroare de folosirea aiuristică a limbii engleze în aceste încercări de poezie românească.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, voi reflecta la propunerea dumneavoastra.
pentru textul : Devorah deTextul se vrea o pictura, o imagine plastica a suferintelor evreiesti din Moldova si Transnistria. Lagarul de la Bug era un lagar de exterminare.
Iar Devorah este o fetita care a murit in chinuri intr-o cocina de porci.
Vă mulțumesc mult pentru opinii, iată de ce iubesc Hermeneia! Păreri pertinente, la obiect și așa mi-aș dori să rămână, fără devieri model Paul Blaj care la un comentariu cu peniță răspunde cu atac la persoană!
pentru textul : de mama apelor deCe aș putea răspunde? Întâi partea simplă pentru domnul King, dacă vă gândiți doar un PIC mai mult, un cer este deasupra noastră, cel vizibil din emisfera nordică să zicem, unde ne aflăm, chiar și acolo la Dvs în Canada dacă nu mă înșel, dar mai este și un cer mai intuitiv, invizibil, cerul din emisfera sudică (în cazul nostru). Dvs nu simțiți domnule King că aveți două ceruri, unul deasupra și unul dedesubt? Sincer, așa ca între o diletantă ca mine și un poet ca Domnia voastră.
În rest. am primit aceeași observație de la doi comentatori pe care îi respect și cărora trebuie să le dau dreptate. M-am jucat cu simbolistica visului și am dat-o pe glumă.
Ce a ieșit... cam asta e! Când voi fi mai serioasă, ca să zic așa, voi încerca să fiu mai serioasă. Deocamdată mă bucur ca un copil că v-a plăcut măcar ceva și dau cu capul de podea
Margas
Asta e o plecăciune nu o semnătură redundantă
Eveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
pentru textul : Tanka de toamnă dePăi Dv. credeţi că dacă s-a făcut din această pagină chat doar cu două trei comentarii pe text, pe mine mă ajută cu ceva? Şi ce dacă e pe primul loc? Tot prost e. Păi textele mult discutate sunt ori prea bune, ori prea proaste. Cât de peniţă îi mulţumesc domnului Ancuţa, dar după cum i-am cerut-o şi într-un com la textul dumnealui, i-o cer şi aici să o retragă căci textul şi nici eu nu o merităm. Am înţeles aluzia lui şi îi dau perfectă dreptate.
pentru textul : iarna deCu respect, Cezar
Erată: cum să mă supăr...
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie deDjamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu
pentru textul : Sunete crescânde deYounger Sister, regulamentul se aplică tuturor în egală măsură, iar ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există neaparat (deși unele chestii se văd, dacă dorești). Dar pentru că nu dorim astfel de discuții aici, te voi ruga încă o dată să îți setezi standardele mai sus și să fii mai atentă și mai justificativă în recomandările pe care le faci (ne-ai spus chiar tu că ai acordat peniță pentru că "ți-a plăcut"), pentru că o peniță nu este un mijloc de a ne spune simplu "mie mi-a plăcut", ci este o recomandare făcută și celorlalți de a intra să citească, iar aceasta impune o responsabilitate, pe care sperăm se ne-o asumăm cu toții, făra a fi nevoie de intervenții ca acestea.
pentru textul : Alt fel de iubire deRăspunsul Dvs. domnule Gorun este o poezie în sine.
pentru textul : Da (Vinci) deSunt deci confuză ;-)
Bine grăiți și mă bucur că aveți deja doi poeți contemporani 'favoriți'.
La mine alegerea este încă foarte grea, mai ales că trebuie să mă lupt cu o mulțime de idei pe care nu-mi place să le numesc preconcepute cum ar fi de exemplu că poezia modernă, în căutarea ei disperată de a fi 'modernă' a încetat de a mai fi 'poezie'. Dar asta este, nu-i așa? o cu totul altă discuție.
Vă mulțumesc încă o dată pentru răbdarea Dvs... aproape de cea a unui adevărat dascăl.
Margas
cand rugaciunea devine obisnuinta, e tot un semn de speranta, caci prin repetarea rugaciunii, speranta vine nechemata si completeaza lucrurile care nu vor sa se implineasca singure...
pentru textul : de ceva vreme deprin folosirea acelor "daca", "intelegerea" pare un repros adus unui timp cu neputinta de intors.
mi-a placut prin tonul confesiv, folosirea persoanei I da un plus de real, de aceea pare o fila de jurnal care se adauga altora...
ne-ai demonstrat inca o data, katya kelaro, cit de capabila esti sa primesti critica. nici nu ne mai mira ca nimic nu se schimba (in bine) in felul cum scrii
pentru textul : solia unei stele de mare demultumesc, in ce priveste traducerea, sper sa fi reusit ceva
pentru textul : yerba maté III ▒ deUn poem cu rezonanţe profunde. Promit să revin cu un comentariu detaliat, Merită. Până atunci, las acest semn
pentru textul : incendiu pe autostradă deHanny - atât îmi trebuia. Să te mai supăr odată. alma - dacă ai punctat atât începutul cât și finalul, pot să mă declar mulțumit, pentru că sunt cele două elemente esențiale ale unui asemenea tip de construcție.
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul deaş fi adăugat un motiv pentru vărsarea paharelor de vin şi
pentru textul : luna în faze defăcută separarea de ideea precedentă.
De ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deDi şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deeu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
pentru textul : Cerneluri deO incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
pentru textul : Șoșana și Crocodilul deyea, I guess so. mai ai si alte idei din astea interesante? oricum textul nu e de lepadat
pentru textul : the only ones de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deSabazius,
...Sub aspectul "reinventării unor simboluri pe alte coordonate", analogia cu Bacovia şi Minulescu nu face decât să mă bucure. Sper ca pe viitor, textele mele să vă amintească numai de mine :). Este visul oricărui mânuitoriu de pană, nu?
...Mulţumindu-vă(ţi) pentru momentele pentrecute pe această pagină, vă(îti) urez o noapte/zi plăcută.
pentru textul : Crochiu deneuronii mei sufera, citesc cu incetinitorul.
ceea ce vreau este sa te intreb daca ai luat in calcul diferentele dintre dragoste si iubire, sunt doua feluri de pulsiuni necontrolabile, diferite, primele tin de placere si nejustificare decat prin instincte, celelalte tin de justificare, arhitectura, stiinta, realizare de sine.
dumnezeu amantul iubirii, dumnezeu necunoscut, o realizare de sine misterioasa, universul e peste tot pentru noi.
ma intrebam care e diferenta dinte: dumnezeu amant si dumnezeu iubirea. o vezi?
pentru textul : încercare de a-l iubi pe celălalt derealismul textului relationeaza cu imaginile "sterse" pentru a sugera, poate, -eu doar atat inteleg- infuzia de tip maya in orice gest, oricat de material ar fi acesta. am vazut si o usoara tristete, aproape un fior melancolic, care se accentueaza spre final. drum bun si sa te intorci cu bine! ps: iarta emoticonul de adineauri, uitasem....
pentru textul : Jurnal de UK. Începutul deInitila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.
pentru textul : sarut de siguranta deE drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deÎmi place! Îmi place! Îmi place! Cine nu încearcă umilința, nu cunoaște mândria.
pentru textul : mai tare ca mine deAm o mică observație: primul vers din penultima strofă e un pic zăpăcitor deoarece ai frânt versul cam scurt acolo și nu pare să aibă sens acel "fiece decedat de măcar" dacă nu e citit și răscitit împreună cu "un sărut ar vrea să
se spele" Cred că o inversiune ar salva impresia de incoerență i.e. "fiece decedat ar vrea să se spele de măcar un sărut" Dar pe urmă devine dificilă conectarea la "ca de sângele lipicios/ al criminalului" Hmmmm....
Mi-a plăcut poemul prin deschiderea sa și prin echilibrul dintre vers și idee. Rețin: "nu există iubire decît atît cît putem s-o trădăm". Pentru că așa este. Frumos.
pentru textul : triad curse deavelea, pe Hermeneia nu se face reclama pentru alte pagini sau site-uri
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deabstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca deeu tot n-am înțeles de ce nu s-a putut numi textul "orb cu einstein". ce rost are această folosire aici a limbii engleze? doar așa, de amoru' artei..? Dacă e așa atunci iată un exemplu în favoarea celor care au oroare de folosirea aiuristică a limbii engleze în aceste încercări de poezie românească.
pentru textul : blind cu einstein dePagini