http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
Aranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
e o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
uneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
multumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
obiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
dar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
Mă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
Expresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
doliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
Ioana, poemul tau are asa, o "respiratie" de haiku care nu e haiku pentru ca are metafore. E interesanta aceasta abordare a ta, dar cred ca ti-am mai spus eu candva, demult, ca pentru poezia scurta este nevoie de multa experienta pe care tu ar trebui sa o acumulezi cu rabdare in timp, exersand intai poeme mai de amploare, mai dinamice. Eu constat ca tu te-ai oarecum "oprit" cam devreme la acest gen scurt (te citesc destul de frecvent cand am timp, desigur). Se vede ca "ai mai crescut" insa nu suficient inca pentru a da greutate cuvintelor putine, desigur asta este doar opinia mea. In plus, simbolistica desprinsa direct din poezia post-modernista sud-americana este deja mult prea consacrata ca sa mai poata conferi putina originalitate unor metafore ca "interior de semne", "iubiri de oase", "atingerea neasteptata a carnii". Pe viitor m-as feri de metafore prea multe in poemele scurte, revenind la ce spunea Blaga, "o metafora face poezia iar doua o strica". Succes, rabdare si perseverenta pe mai departe! Bobadil.
P.S. Revin, pentru că am uitat să acord o peniţă acestui poem, ce mi-a reamintit că simplitatea discursului liric este mai frumoasă şi mai încărcată de expresie decât o mie de "sofisticării" textuale.
Multam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
Comentariul tău mă bucură mult, Adrian. Şi ai ghicit întrutotul intenţiile mele şi starea mea de spirit. Este adevărat, îţi dau dreptate, că un plus de ficţiune peste realismul nud ar aduce poate o altă valoare literară. Dar am dorit să dezbrac puţin povestirea de învelişul ei aparent grotesc, să aduc ceva din lumina raţiunii peste umbre ale trecutului.
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
of, aceasta risipa de penite, si nu numai aici, cât de departe poate merge omul atunci când devine o simpla personificare a subiectivismului! tragismul care a inspirat poemul ramâne si este real, dar n-ajunge ca sa-l faca mare pe cel care scrie despre el. chiar daca-i place Oanei.
Mi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
părerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
Cine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
Ok, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
ha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deOricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas
Avem aici, cred eu, clasicul caz în care nu ai ce spune şi nu ştii cum să o "nespui". Sunt destui scriitori care nu au ce spune, dar o nespun într-un mod personal şi estetic. Sunt alţiii care au ce spune, dar o spun fără personalitate, prozaic şi/sau clişeic. Dar mai sunt unii, tovarăşilor, care nici nu au ce spune, nici nu ştiu să o nespună. Textul de mai sus, această grămadă de cuvinte, mizează pe un simplu fapt: orice aş spune, atâta vreme cât o fac prin asocieri de cuvinte şi mecanisme care aparţin poeziei, e poezie. Şi atunci o dă înainte cu rânduri absolut independente, mizând pe sensurile pe care i le vor da cititorii... Numai că nişte cititori citiţi la mansardă (= sănătoşi la cap) nu-i vor atribui nicio valenţă "metaforilogică". Ok, dacă dau peste cana de cafea, vărsând-o, cineva (cum ar fi d-l Nicholas Dinu, pe care-l salut cu patimă) mi-ar spune că a fost voia lui Dumnezeu. O fi fost, în cele din urmă, dar până la El, te halesc sfinţii. So, legături de astea forţate, impalpabil logice, nesusţinute de context, de care e în stare doar autorul, degeabă există în ultimă instanţă. Concluziv: e tipul de poetizare metafizică în care cititorul tre' să pară incult, vulgar şi cretinel, iar autorul, genial.
Observăm că singurele puncte lirice sunt nişte nichitisme: tot primul vers, "neîncepută îmblânzire", "viul realității" greutatea culorii". Absolut nichitisme.
pentru textul : atât de vie deof, uitasem sa bifez
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deAranca, pe site-ul Hermeneia nu interesează problemele personale, am făcut precizarea întrucât ai iterat trimiterea în dublu a comentariilor, nu numai pe acest text. Încă mai aștept comentarii critice și pertinente din partea ta.
pentru textul : o lățime de masă dee o confuzie usoara in titlu, pentru ca atunci cind spui Leonardo, tendinta e sa te gindesti la marele Leonardo. Leonardo Pisano Fibonacci e cunoscut mai mult ca Fibonacci (sau daca vrei Leonardo de Pisa, citeodata) in plus, seria Fibonacci e celebra prin exemplul cu iepurii... numarul de aur sau proportia divina, seria Fibonacci...Phi=1.6180339887... Licornele au univerbe in contextul lui Fibonacci? seria insa continua, numarul de aur intra si in corpul uman, rezulta "m-am nascut.Mor" QED.
pentru textul : Leonardo (0) de...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deuneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte demultumesc de semn, domnul Zdroba Nicolae! aveti dreptate, nu mi-as permite sa va contrazic si nici nu as apara ceea ce nu se apara, probabil cuvantul "iubire" din final nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, sau poate nimic de aici nu concorda cu gustul dumneavoastra liric, va respect parerea dar imi asum mediocritatea si recunosc ca fac parte din cei 99% care se invart uneori in cerc... de altfel, nimic nu mai e nou sub soare, doar maniera noastra personala de interpretare si de intelegere :) ganduri bune ! ,
pentru textul : celălalt mal deobiecții la Ziua I: vortexul esta constituit (conform majorității tradițiilor) din eter; apa a apărut mai târziu, când s-a produs prima polarizare (apă-foc) adică după ce eterul izotrop generase aerul, nepolarizat. firește, asta nu are nicio legătură cu partea artistică, dar m-am gândit că, dacă tot ai pornit într-un asemenea demers, ar fi bine să nu rescriem noi cosmogoniile... :)
pentru textul : Săptămâna Creației deK-ul lipsa: Eckhart.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dedar, după părerea mea, care poate fi greşită, ceva nu merge, nu se leagă în cazul de faţă.
pentru textul : Alean alb deMă pot gândi la un peisaj hibernal, trezind în mine (autorul) anumite nostalgii, suferinţe, etc .Pot asocia “zburdă flori de cireş” – metaforă a fulgilor de nea – dar, “de sori înflorit-au magnolii” nu se mai încadrează în peisaj!!
“atât de limpede era în ochii tăi” ; Ce era limpede??? Aş fi zis: în limpezimea (claritatea, puritatea) ochilor tăi mi-am scăldat palmele, dacă vrei, până la cina cea de taină???
Frunza de nuc degerată, copacii plini de promoroacă, susţin ideea peisajului amintit. Asta zic eu. Şi mai spun, că este doar o părere, pe care, evident, nu trebuie să o contabilizezi. Cu stimă, dacă îmi este permis, zapata.
nu am inteles de ce "de atelier", dar e deosebita imaginea aceasta dezbracata de dorinta... subtil umorul din final...
pentru textul : Dezbracă-te, femeie! deExpresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
pentru textul : dana point I deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia dedoliu, negru, plecare, adio, negru, urlet, îmbrățișare, negru, durere, oameni, lumânări, sicriul,negrul, "sfârșitul nu-i aici" apreciez inițiativa ta Virgil de a publica acest text. în culori închise, umbrit, dar senin pentru ce a fost Moțu, paul
pentru textul : v-a murit pittiș deAh, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
Poezia m-a impresionat în mod deosebit.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deIoana, poemul tau are asa, o "respiratie" de haiku care nu e haiku pentru ca are metafore. E interesanta aceasta abordare a ta, dar cred ca ti-am mai spus eu candva, demult, ca pentru poezia scurta este nevoie de multa experienta pe care tu ar trebui sa o acumulezi cu rabdare in timp, exersand intai poeme mai de amploare, mai dinamice. Eu constat ca tu te-ai oarecum "oprit" cam devreme la acest gen scurt (te citesc destul de frecvent cand am timp, desigur). Se vede ca "ai mai crescut" insa nu suficient inca pentru a da greutate cuvintelor putine, desigur asta este doar opinia mea. In plus, simbolistica desprinsa direct din poezia post-modernista sud-americana este deja mult prea consacrata ca sa mai poata conferi putina originalitate unor metafore ca "interior de semne", "iubiri de oase", "atingerea neasteptata a carnii". Pe viitor m-as feri de metafore prea multe in poemele scurte, revenind la ce spunea Blaga, "o metafora face poezia iar doua o strica". Succes, rabdare si perseverenta pe mai departe! Bobadil.
pentru textul : Ana M deP.S. Revin, pentru că am uitat să acord o peniţă acestui poem, ce mi-a reamintit că simplitatea discursului liric este mai frumoasă şi mai încărcată de expresie decât o mie de "sofisticării" textuale.
pentru textul : The river I deMultam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
pentru textul : Felul acesta de galben de:) mi-a plăcut alala din " cealalaltă" - bună treabă.
pentru textul : alala deComentariul tău mă bucură mult, Adrian. Şi ai ghicit întrutotul intenţiile mele şi starea mea de spirit. Este adevărat, îţi dau dreptate, că un plus de ficţiune peste realismul nud ar aduce poate o altă valoare literară. Dar am dorit să dezbrac puţin povestirea de învelişul ei aparent grotesc, să aduc ceva din lumina raţiunii peste umbre ale trecutului.
pentru textul : Scrinul negru deSimpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
pentru textul : scurt metraj deof, aceasta risipa de penite, si nu numai aici, cât de departe poate merge omul atunci când devine o simpla personificare a subiectivismului! tragismul care a inspirat poemul ramâne si este real, dar n-ajunge ca sa-l faca mare pe cel care scrie despre el. chiar daca-i place Oanei.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deMi-a plăcut. Mai ales "cîștile" din final care, deși sunt un evident typo, au menirea să dea sarea și piperul unui text subțire care mizează pe o repetiție magistral ratată în acest final ca un fel de semn că ceva este în neregulă cu întreg poemul. Argumente am destule și sunt gata să ți le ofer dacă vrei. Andu
pentru textul : cred că mă voi rupe de căștile astea depărerea mea:
- a spune că vîntul e un fîlfîit este și de prisos dar și penibil poeticește. mai ales dacă o faci așa doar de amoru' artei. iar a începe un text cu o astfel de remarcă e putin cam buzz-killer.
- a spune că ploaia e plînset sună e poezioară de clasa a cincea, trimestrul doi, cam pe la sfîrșitul lui martie.
- a spune că amintirile sînt premature decese ale gândurilor este o metodă foarte bună de a face blocaj la creier. cam cum faci blocajul unei încheieturi dacă îți dai tendoanele peste cap. sau capul peste tendoane. înțelegi tu. iar dacă nu înțelegi e din cauză de blocaj.
- a spune că moartea (e) strictă taxă forfetară pe viaţă începe să convingă pe toată lumea că ai o fixație cu înlănțuirea genitivelor. și cu vorbele mari. precum moartea, amitirile și viața. pe bune că nici dostoievski nu sună așa de tragic.
- dar cu siguranță că rămînea tortul fără cireașă dacă nu ne ziceai una și despre dragoste. de-acuma începe să miroase a manea. noroc cu reminiscența asta de fluture... care mi-a dat așa o senzație dezagreabilă că a trebuit să mă scutur. mi-a amintit de un insectar de prin clasa a patra. l-am descoperit după mai mulți ani și unele gîngănii erau uscate și bucățite pe acolo. un adevărat holocaust entomologic. whatever...
- iar finalul:
poetul
prelungire onirică a poeziei
(pasăre phoenix a frumuseţii)
m-a făcut așa, să rîd necontrolat. nu mă mai pot opri. dom'le, de ce nu te apuci să scrii parodie? pe bune, ar fi nemaipomenit. chestia asta cu prelungirea onirică ... rîd de mă scutur. imaginația mi-a luat-o razna de tot. phoenix zici?... e teribilă imaginea...
pentru textul : poezia care nu se scrie singură deCine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
pentru textul : Arhetipar deOk, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
pentru textul : hamalul deha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.
pentru textul : poetul I denu vad diacritice lipsa
pentru textul : Dilemă divină dePagini