titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
Margas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
Silvia,
Mulţumesc pentru delicateţea din primul tău com. Despre celălalt ce pot să spun? E bine aşa cum e. Cred că am dovedit în timp echilbru şi modestie. Şi dacă ar fi să comentez pe marginea subiectului nu cred că aş fi suspectat de orgolii. Dar nu o să comentez.
Ioana,
Ştiu că eşti un cititor fidel al textelor mele. Mă bucură şi vreau să cred că nu îţi irosesc timpul. Mulţumesc Ioana.
Doina,
Ai dreptate. Tehnologia informaţiei deşi are merite/avantaje deosebite nostalgia scrisorilor –şi nu numai- de pe vremuri încă ne încearcă. Cu acest gînd am scris.
Lisandro,
Eşti un om la care ţin şi regret plecarea ta din rîndul editorilor. Eu încă fiind unul dintre ei te iert.
Raluca,
Nu te cred. Sau mă rog, vrei să te dea la ziar pentru un act necugetat?
Adrian,
Mulţumesc.
Dinule,
Tu eşti zgîrcit cu laudele aşa că apreciez gestul tău cu prisosinţă dar şi cu măsură, aşa cum trebuie pentru cumpătare.
iata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
Cred că mai trebuie lucrat pe acest text.
1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
Ionuţ, Paul,
dialogul vostru este interesant. dacă doriţi să-l continuaţi vă sugerez un topic separat. poate mai vin şi alţi autori. scrieţi despre "un solitar,
ce-a râs amar/şi-a plâns mereu". sînt convins că o puteţi face fără "nervi de primăvară". mulţumesc.
Tensionata si bine gestionata, mi-a placut mult tocmai prin modul cum ai reusit sa redai o durere atat de puternica, tacita, aflata acolo de mult prea mult timp, si care o data cu vremea mai scade, dar nu prin diminuarea ei ci prin diminuarea nevoilor, daca ii sa dam o eticheta. Psalmii tai par a se maturiza.
In opinia mea, daca ar fi sa schimb ceva, as inlocui "enorm de greu" cu altceva sau l-as taia. Cuvintele grandioase in poezie parca ingroasa grosolan tusa poetica. Apoi, as taia sau din "sau ceva asemănător", cu el acolo parca nu stii exact ce vrei sa spui si as inlocui ultima repetitie "i-am dat" cu si, iar ca sa evit repetitia si-ului de dupa as pune apoi. Sper ca nu-s prea multe obiectii, poemul este superb cap coada, doar ca mai poate fi putin lucrat.:)
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Pentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
senzatii si perceptii, vad ca e deja un inceput de poelmica (sa zicem), deci e de bine. ecaterina (scuze ca am mancat e-ul prima oara) crede-ma ca strofa e atent construita. eu merg mult pe asa-zise "stridente", pe ruperi de ritm, de structura chiar. imaginile acelea care-ti par tie fortate sunt la locul lor, nimic nu e intamplator sau epatant in poezia mea. si negatia are rostul ei. incepe cu un univers inchis, unde bajbaim cu ajutorul senzorialului - de-asta avem un caine acolo. lobotomia este co-mu-ni-ca-ti-o-na-la! nu stiu de ce este nevoie sa explic si sa rasexplic! cat despre faptul ca as fi increzuta, ai fost simpatica aici. ;)) nu sunt deloc increzuta, am afirmat cu sinceritate si desigur subiectivitate ca asta e cel mai bun poem al meu de pana acum, asa il consider eu, ceea ce inseamna ca sunt intr-o continua cautare si autodepasire. si da, am siguranta si constiinta propriei valori. sa stii ca eu imi sunt cel mai pretentios critic, cum ar fi si normal in actul asta al scriituri - autocritica si....munca! hialin, ma bucur ca ai remarcat sugestivitatea si dublul mesaj. va multumesc amandurora. ah, si daca tot sunt pe-aci sa eratez: celalalt/ceilalti, desigur :P
Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
D-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
Iti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
prin întunecime blocurile
trec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
Vladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
Daniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
Acolo unde oamenii mor în ei înşişi,
există lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Da, Virgil, au fost şi vor fi multe păreri, însă ştim amândoi că Sfânta Treime va rămâne aceeşi, un model întru care să se asemene omul şi acel grup de ,,doi sau trei”. E interesantă sugestia, şi îţi mulţumesc, însă am rezerve în a pune titlul în greaca, dacă bine am înţeles. Ultimele comentarii mă conving tot mai mult spre un titlu de forma ,,Mai mult decât feminitate – un cerc ( dans ) al bucuriei” ...sau poate asta ar trebui să scriu sub text, iar titlul să fie ,,Bucurie în cerc”, dacă îmi va permite Ştefan :)
Desigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
prima parte, in forma ei relativ panseista, suna bine; chiar promite. dar apoi textul ia o turnura care te face sa te gindesti ca autorul s-a razgindit. continuarea e putin cam artificiala. ce inseamna "ultimul jukebox din california"? suna oarecum ambiguu. finalul incepe sa revina la abordarea panseista din introducere. e oarecum dificil sa pui in acelasi text "poezia momentului" impreuna cu contemplare nostalgica. pentru mine suna disonant. dar s-ar putea sa ma insel.
Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
Bianca, mulțumesc, dezacordul era o greșeală și s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat și nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viață și viața este poezie. Subliniez: doar pentru mine! Multumesc tuturor pentru atenția și deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poți scrie doar pentru tine și ești bucuros când emoția ta trece la ceilalți.
ok, go ahead. dar as vrea sa renunti pe viitor la incalcari de regulament precum cea de ieri. daca ai probleme cu cineva, polite de platit sau nevoia de a scrie obscenitati te invit sa te desfasori in alta parte.
Prima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
titlul vrea sa localizeze un spatiu indefinit, al legaturii. e si o invitatie la improvizatie, dupa cum e si cautarea. in rest, o interpretare numai buna de contemplat. multumesc
pentru textul : linia deMargas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deSilvia,
Mulţumesc pentru delicateţea din primul tău com. Despre celălalt ce pot să spun? E bine aşa cum e. Cred că am dovedit în timp echilbru şi modestie. Şi dacă ar fi să comentez pe marginea subiectului nu cred că aş fi suspectat de orgolii. Dar nu o să comentez.
Ioana,
Ştiu că eşti un cititor fidel al textelor mele. Mă bucură şi vreau să cred că nu îţi irosesc timpul. Mulţumesc Ioana.
Doina,
Ai dreptate. Tehnologia informaţiei deşi are merite/avantaje deosebite nostalgia scrisorilor –şi nu numai- de pe vremuri încă ne încearcă. Cu acest gînd am scris.
Lisandro,
Eşti un om la care ţin şi regret plecarea ta din rîndul editorilor. Eu încă fiind unul dintre ei te iert.
Raluca,
Nu te cred. Sau mă rog, vrei să te dea la ziar pentru un act necugetat?
Adrian,
Mulţumesc.
Dinule,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deTu eşti zgîrcit cu laudele aşa că apreciez gestul tău cu prisosinţă dar şi cu măsură, aşa cum trebuie pentru cumpătare.
iata ca intreb si eu ca omul. e ceva ascuns. mistic cu acele semne, &! sau ø . nu de alta dar poate e ceva ce imi scapa. in rest un text interesant desi am senzatia ca ideea iubirii a contaminat pe toata lumea zilele astea
pentru textul : ø deCred că mai trebuie lucrat pe acest text.
pentru textul : hidden agenda de1. Redundant startul acestei povestiri căci "căci" se repetă la două rânduri în primul paragraf şi nu numai, apoi mai este "bradul" care este împodobit la nesfârşit, se repetă într-un mod abuziv.
"A împodobit bradul. Foaarte frumos, se făcuse noapte așa că nu vedea mare lucru, dar să știți că era tare frumos; ca orice brad neluminat în noapte, căci instalația specială și scumpă pentru exterior, tocmai cumpărată avea nevoie de un adaptor pentru a fi legată de priză, adaptor, firește, necumpărat. Așa că a aruncat instalația, și așa prea scurtă pe marele brad, și și-au imaginat, cum faci la Roma:"
2. „La mulți ani!” țipă și râde, căci Hrușcă-i dă înainte, lerul lui Dumnezeu, el o ia pe sus, o întoarce ca s-o muște, ea îi cară un picior încercând să-l împingă din pat" - ea îi cară un picior?. Exprimarea mi se pare incomodă chiar dacă cititorul înţelege despre ce este vorba în propoziţie.
3. Hruşcă se repetă şi el
Ionuţ, Paul,
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedialogul vostru este interesant. dacă doriţi să-l continuaţi vă sugerez un topic separat. poate mai vin şi alţi autori. scrieţi despre "un solitar,
ce-a râs amar/şi-a plâns mereu". sînt convins că o puteţi face fără "nervi de primăvară". mulţumesc.
Tensionata si bine gestionata, mi-a placut mult tocmai prin modul cum ai reusit sa redai o durere atat de puternica, tacita, aflata acolo de mult prea mult timp, si care o data cu vremea mai scade, dar nu prin diminuarea ei ci prin diminuarea nevoilor, daca ii sa dam o eticheta. Psalmii tai par a se maturiza.
pentru textul : quinta de treflă deIn opinia mea, daca ar fi sa schimb ceva, as inlocui "enorm de greu" cu altceva sau l-as taia. Cuvintele grandioase in poezie parca ingroasa grosolan tusa poetica. Apoi, as taia sau din "sau ceva asemănător", cu el acolo parca nu stii exact ce vrei sa spui si as inlocui ultima repetitie "i-am dat" cu si, iar ca sa evit repetitia si-ului de dupa as pune apoi. Sper ca nu-s prea multe obiectii, poemul este superb cap coada, doar ca mai poate fi putin lucrat.:)
nici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Pentru Alma. Eu incerc si altceva. In cazul de fata am luat doua personaje care au pierit la Pompei . Metempsihoza ii face sa reapara in timpuri moderne continuand dialogul intrerupt in seara eruptiei. Despre regulamente, cenzura si restrictii - Doresc sa precizez ca istoria demonstreaza efervescenta artelor in timpurile de libertate si neconstringere. Eu am trait vremuri cand poetii erau batuti pt crima ca scriau. Am trait anii cand revolutia culturala in China taia degetele pianistilor ce indrazneau sa cante Bach. Vecini de-ai mei au fost trimisi in judecata pt ca ascultau radio Europa Libera. Toti actionau in virtutea unor regulamente si legi. In cazul de fata se interzice publicarea unui text scris in doi. Desigur, Hermeneia este un site particular care poate impune bariere, limite etc la libera alegere, in spiritul Take it or Live it. Consider ca lipsa de incredere si suspiciunea in intentiile bune ale autorului nu fac decit sa obtina un efect negativ. Iancu Ramona a facut aplicatie de membru. Ce masuri corespunzatoare sa iau Alma? O deportare in Gulag ar fi pe plac ?
pentru textul : După Pompei desenzatii si perceptii, vad ca e deja un inceput de poelmica (sa zicem), deci e de bine. ecaterina (scuze ca am mancat e-ul prima oara) crede-ma ca strofa e atent construita. eu merg mult pe asa-zise "stridente", pe ruperi de ritm, de structura chiar. imaginile acelea care-ti par tie fortate sunt la locul lor, nimic nu e intamplator sau epatant in poezia mea. si negatia are rostul ei. incepe cu un univers inchis, unde bajbaim cu ajutorul senzorialului - de-asta avem un caine acolo. lobotomia este co-mu-ni-ca-ti-o-na-la! nu stiu de ce este nevoie sa explic si sa rasexplic! cat despre faptul ca as fi increzuta, ai fost simpatica aici. ;)) nu sunt deloc increzuta, am afirmat cu sinceritate si desigur subiectivitate ca asta e cel mai bun poem al meu de pana acum, asa il consider eu, ceea ce inseamna ca sunt intr-o continua cautare si autodepasire. si da, am siguranta si constiinta propriei valori. sa stii ca eu imi sunt cel mai pretentios critic, cum ar fi si normal in actul asta al scriituri - autocritica si....munca! hialin, ma bucur ca ai remarcat sugestivitatea si dublul mesaj. va multumesc amandurora. ah, si daca tot sunt pe-aci sa eratez: celalalt/ceilalti, desigur :P
pentru textul : incoruptibil deFrumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deAltfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas
Mihai, rabda-ma te rog, sint un santier in constructie. Mircea, si ochii naturali si cei ai mintii sunt niste ferestre prin care lasi lumea sa te priveasca si in acelasi timp te adaugi la forfota ei... Ioana, m-ai pus pe ganduri cu "ochii tai". ai perfecta dreptate, ar arata mai interesant peisajul privit cu ochiul fotografului sau al partenerului de suflet. am sa ma gandesc daca nu dezechilibrez sensul intreg al poeziei privind totul prin "ochii tai".
pentru textul : Ferestre deD-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deIti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
pentru textul : În spirală deprin întunecime blocurile
pentru textul : întoarcerea la praga detrec
ritmat
peisaj cardiac de toamnă-cablurile negre
molcolm alunecă
departe
de compartimentul comod
sunt șerpii altui pustiu
închid ochii un pic
mă desprind din acest secol din
gunoaiele rămase lângă calea ferată
ascult
monoton
roțile de tren
sunt farfuriile altei sufragerii
răcoarea nopții mă încântă
deschid geamul
mă zgribulesc și vreau să uit dacă-aș uita gara
în care rochia roșie se depărta
banală
nu flutura
nu
nimic
o zgardă ruptă o păpădie fără puf praga veche
lucea
limpede ca o amantă somnoroasă
căreia îi faci mofturile și uneori
cafeaua
Vladimir - Unele poeme le scoti gata coapte, altelor le ratezi momentul :). Si e si o betie a gandurilor. Virgil - Unde pot sa modific ceea ce am remarcat amandoi?
pentru textul : azi e iarăși greu de trăit deși scuze pentru inițialele numelui tău, S.B.
pentru textul : Renaştere deMatei, bine ai venit, ia loc și scuză-mă o clipă. Fac tumbe în tine hormonii?:))
pentru textul : apriliano deCând citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei deSubtitlul e partea cea mai bună, e minunat! Dar poemul e prea încărcat, înghesuit în imagini, iar sfârșitul banal. Merită lucrat.
pentru textul : laleaua neagră deDaniel, voi ține cont de sugestiile tale, pe care le consider întemeiate estetic. Am fost plăcut surprins de acea decriptare cu privire la "etravă". Îți mulțumesc pentru aprecieri. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : etravă și meninge arzând deAcolo unde oamenii mor în ei înşişi,
pentru textul : zahar deexistă lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Da, Virgil, au fost şi vor fi multe păreri, însă ştim amândoi că Sfânta Treime va rămâne aceeşi, un model întru care să se asemene omul şi acel grup de ,,doi sau trei”. E interesantă sugestia, şi îţi mulţumesc, însă am rezerve în a pune titlul în greaca, dacă bine am înţeles. Ultimele comentarii mă conving tot mai mult spre un titlu de forma ,,Mai mult decât feminitate – un cerc ( dans ) al bucuriei” ...sau poate asta ar trebui să scriu sub text, iar titlul să fie ,,Bucurie în cerc”, dacă îmi va permite Ştefan :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deDesigur, pentru a putea atinge acea treapta vecina cu iluminarea ((c) Sixtus Empiricus) este nevoie nu doar de perseverenta, de studiu si inspiratie ci si de un anumit grad de intoxicare (cred ca stiu asta de la altcineva, nu-s chiar vorbele mele). De aceea, dincolo de faptele noastre "de vitejie" se va afla intotdeauna o anume lasitate care, culmea, uneori ne arata drumul drept. Revenind la text... exista o incercare in poezia recenta de a asimila aceste "deviatii" sau mai degraba "derivatii" ale spiritului care (de ce nu intamplator?) au de-a face cu web-ul ca notiune de retea universala intr-o viziune noua asupra slabiciunilor noastre omenesti. Am incercat si eu in cateva randuri sa aduc aceste sclipiri (uneori) sau frustrari (alteori) in versuri, de aceea poate ca sunt cat se poate de subiectiv spunand ca mi-a placut ce am citit aici. Mai putin o atributare excesiva "dragoni albi" si incipitul care prin acel "parca" parca strica efectul poemului :-) Dar mai ales pentru "adunand puncte pentru fiecare comoara dezgropata", semnez deocamdata cu o penita aici, Andu
pentru textul : I, Robot deprima parte, in forma ei relativ panseista, suna bine; chiar promite. dar apoi textul ia o turnura care te face sa te gindesti ca autorul s-a razgindit. continuarea e putin cam artificiala. ce inseamna "ultimul jukebox din california"? suna oarecum ambiguu. finalul incepe sa revina la abordarea panseista din introducere. e oarecum dificil sa pui in acelasi text "poezia momentului" impreuna cu contemplare nostalgica. pentru mine suna disonant. dar s-ar putea sa ma insel.
pentru textul : jukebox breakfast deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață deCristina te rog sa iei un screenshot si sa il trimiti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn deBianca, mulțumesc, dezacordul era o greșeală și s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat și nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viață și viața este poezie. Subliniez: doar pentru mine! Multumesc tuturor pentru atenția și deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poți scrie doar pentru tine și ești bucuros când emoția ta trece la ceilalți.
pentru textul : Același joc deok, go ahead. dar as vrea sa renunti pe viitor la incalcari de regulament precum cea de ieri. daca ai probleme cu cineva, polite de platit sau nevoia de a scrie obscenitati te invit sa te desfasori in alta parte.
pentru textul : poezia mea de azi dePrima strofa mi se pare putin cam haotica, mai ales ca "noapte avida de dragoste" mi se pare o stingacie. In rest, in opinia mea, mi-a placut jocul acesta.
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă dePagini