daca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
la început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
am citit poemul mai demult dar nu am apucat să las un semn. e fain de la un capat la altul dar mai ales finalul îmi place, este foarte sugestiv. si m-a dus putin cu gandul la ”Adio,arme” al lui Hemingway :D
Anularea contului? Adica ceea ce ar fi trebuit sa faci conform regulamentului in situatia despre care tot discutam? Pe ce considerente? Pentru ca tu esti seful? Ma tem ca asta iti sta in putere dar nu ai argumente. Lipsa controlului? :) Nu iti este de ajuns ca fiecare persoana de pe acest site care a avut ceva negativ de spus despre Aranca a fost amenintata? Nu toti suntem atat de intimidabili. Oamenii civilizati de pe hermeneia vad ceea ce este de vazut si sunt dezgustati, dar nu de ceea ce scriu ci de maniera ta de a pune problema. Unii vad ca si-au sters deja textele si au plecat. Avertizarea... astept argumentele tale si exemplificarea acestora. Si acestea sa nu fie motive pentru a avertiza si alte persoane prinse in discutie, inclusiv a ta.
„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
bun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
cred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
uite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
folosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
ce poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
Urez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
„de ce ar trebui să-mi pese de îngeri”?
pentru că într-o zi a fost văzut trecând
un înger cu o carte în mâini...:)
mi-a plăcut poemul acesta acid, și în același timp, meditativ.
aduc aici numai câteva strofe, cele cu care îmi văd mai bine propriile gânduri
„iar cerul nu le poate prevedea pe toate
decât dacă se prăbuşeşte de capul lui
în al nostru până la refuz
eu
sunt prea ocupat să mă găsesc pe mine
în mine
să aflu de ce rugineşte îndrăgostirea
...
ar trebui osândiţi să meargă în genunchi
să vadă de aproape nebunia rătăcind în pietre”
cât despre „sfat”... hm! bun sfat, dar greu de urmat!
prea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
si iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
Mă rog, eu mă abțin acum de la teologie ca să nu îmi sară careva în cap și mă rezum la terminologie. Este oare "vinovată" o limbă pentru faptele culturii sau cultului care a îmbrățișat-o? Asta continuînd întrebarea dintre compasiune și milă.
Jocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
pentru textul : Dimineața vin fluturii dela început,îndrumările sunt extrem de importante şi binevenite. Nădăjduiesc să învăţ multe,oricând te vei opri asupra poeziei mele cu sfaturi.Mulţumesc de părerea optimă. Cu stimă.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture deam citit poemul mai demult dar nu am apucat să las un semn. e fain de la un capat la altul dar mai ales finalul îmi place, este foarte sugestiv. si m-a dus putin cu gandul la ”Adio,arme” al lui Hemingway :D
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin deAnularea contului? Adica ceea ce ar fi trebuit sa faci conform regulamentului in situatia despre care tot discutam? Pe ce considerente? Pentru ca tu esti seful? Ma tem ca asta iti sta in putere dar nu ai argumente. Lipsa controlului? :) Nu iti este de ajuns ca fiecare persoana de pe acest site care a avut ceva negativ de spus despre Aranca a fost amenintata? Nu toti suntem atat de intimidabili. Oamenii civilizati de pe hermeneia vad ceea ce este de vazut si sunt dezgustati, dar nu de ceea ce scriu ci de maniera ta de a pune problema. Unii vad ca si-au sters deja textele si au plecat. Avertizarea... astept argumentele tale si exemplificarea acestora. Si acestea sa nu fie motive pentru a avertiza si alte persoane prinse in discutie, inclusiv a ta.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian de„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
pentru textul : știu că se poate defelicitari. foarte frumos
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" debun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
pentru textul : purgatoriu deMădălina, dacă ai rezonat este de bine (zic eu de obicei). La urma urmei asta este marca rostului unui text poetic, nu?
pentru textul : introfanie de toamnă I decred ca l-am vrut impersonal.
da, nu e original, nici n-am pretins ca este, nici nu mai umblu dupa aratarea asta numita originalitate. asta e: unii nu mai cred in Mos Craciun, altii...
multzam de comm.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deEu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
pentru textul : despre iubire deEu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
și acum, serios vorbind, mulțumesc Doina, mulțumesc Alina, mulțumesc Vlad. cred că am să scriu curînd ceva despre natura stranie a prieteniei.
pentru textul : domnului director cu dragoste deuite cami ce mi-a plăcut mie mai mult. spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine fața mea care e sensul metaforic al câte unui răspuns uneori dat alteori nu poate te ajută ,poate nu, dar am ținut să-mi spun părerea:)! să simți și tu că exist:)!
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) de"in opina mea", am vrut sa spun în opinia mea, Gebeleizis, textul ar fi bun pe la alti bocanci literari, dar aici, pe Hermeneia, suferă de dropică.
pentru textul : Într-un târziu de"Sînt un nesuferit. Mă gîndesc la ce am să scriu. " noh...dupa lectură, tăt ce mi-o venit a zîce îi: da' scrie, donmule, odata, nu ne mai chinui!
pentru textul : sînt un nesuferit deun soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
pentru textul : Îndobivărare defalange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Un text care atrage atentia asupra frumusetii simple. In lucrurile aparent marunte se afla adesea samburele unor trairi intense. Indragesc personajele de aici pentru ca iubirea lor este curata. Tonul liric rotunjeste atmosfera de seninatate. Spre final, lipirea aceea de „toti peretii” suna cumva prozaic. Dar e doar o parere subiectiva.
pentru textul : niciunpoemazi deso, get in line.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată defolosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?
pentru textul : shortcut to L.L. decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deam scris extrem de puțin în ultima vreme. poate http://hermeneia.com/content/poezie/crochiu_vi, sau http://hermeneia.com/content/poezie/ca_din_greseala, sau poate http://hermeneia.com/content/poezie/septembrie_0
pentru textul : Virtualia XV dece poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
pentru textul : Cerc deUrez din toata inima suflet adevarat iesean, emulatie si multa POEZIE acestei editii a Virtualiei. eu raman cu regretele mele de data asta, e randul regretelor se pare pentru mine. SUCCES dragilor! Si sa rupeti gura targurilor literare! Iasiul e fruntea! Asa zic eu si mai si semnez pe deasupra, Andu cel inca bobadil
pentru textul : Virtualia Zece de„de ce ar trebui să-mi pese de îngeri”?
pentru că într-o zi a fost văzut trecând
un înger cu o carte în mâini...:)
mi-a plăcut poemul acesta acid, și în același timp, meditativ.
aduc aici numai câteva strofe, cele cu care îmi văd mai bine propriile gânduri
„iar cerul nu le poate prevedea pe toate
decât dacă se prăbuşeşte de capul lui
în al nostru până la refuz
eu
sunt prea ocupat să mă găsesc pe mine
în mine
să aflu de ce rugineşte îndrăgostirea
...
ar trebui osândiţi să meargă în genunchi
să vadă de aproape nebunia rătăcind în pietre”
cât despre „sfat”... hm! bun sfat, dar greu de urmat!
mulțumesc pentru el și pentru poezia lui. :)
pentru textul : tratament deprea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
pentru textul : Schimonoseli și riduri deA se citi: sunt purtatoare ale
pentru textul : Podul Grant deani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
pentru textul : caligrafii desi iata ca Brauner nu a fost uitat. intr-un top al celor mai importanti artisti ai secolului XX, realizat de galeriile Saatchi, Marea Britanie, pe baza voturilor internautilor, el ocupa (deocamdata) pozitia 304. http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ dar cei care vor deschide linkul (poate si cu intentia de a vota) vor avea parte de o surpriza mult mai placuta! pe primul loc este un alt român...
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deMă rog, eu mă abțin acum de la teologie ca să nu îmi sară careva în cap și mă rezum la terminologie. Este oare "vinovată" o limbă pentru faptele culturii sau cultului care a îmbrățișat-o? Asta continuînd întrebarea dintre compasiune și milă.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deJocul descris în poem, "pietrele dansează în cercuri", celelalte versuri îmi amintesc de Stonehenge. Cam subțire povestea de Dragobete și nu mă refer la lungimea textului (poți scrie mult și să nu spui nimic), ci la înălțimea ideilor (poți fi pe soclu și să nu fii la înălțime). Sau atât era de spus?
pentru textul : Poveste de Dragobete demarynna,
am încercat să spun în finalul poemului despre pâlpâirea aceasta din piept, pieptul fiind fasonat, închingat, meşterit ca o pâlnie. pieptul e modelat ca un vas de mâna olarului, pâlnia fiind obiectul comparativ. "fasonat" nu mi se pare cuvântul potrivit dar nu am găsit altul şi până-l voi găsi mă voi perpeli oleacă. brazii bărbaţi vor rămane nemişcaţi. mulţam de vizită.
pentru textul : pâlpâire dePagini