O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.

cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.

Aritmosa, explicațiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îți mulțumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie. Ai și văzut ramura înflorită? :-)

Andu, Andu. Greu sa aiba omul incredere in tine. Azi il lauzi, maine il faci cu ou si cu otet. Bine ca nu te-ai facut critic literar, ca ajungeam de rasul lumii. Vezi tu, domnii aceia critici literari sunt niste oameni care nu se uita la cantitate ci la calitate. Sunt oameni care nu isi risca imaginea comentand favorabil "prostioare". Asta conteaza enorm pentru mine... Si mai conteaza si faptul ca am plecat de la o editura practic necunoscuta, fara sa ma folosesc de nu stiu ce nume. Si mai conteaza si faptul ca unora le place ceea ce scriu, vei constata pe Google. Astea sunt realizarile mele personale, nu am dat in cap la nimeni pentru ele, nu am fortat mana nimanui si nici a mea, nu m-am milogit, nu am umblat cu pupincurisme. Punct. Apropo de semidoct, cred ca te apropii de un citat din cartea mea de aforisme: Semidoctii sunt dusmanii cei mai de temut ai poeziei. As putea spune, la modul amuzant: ma plagiezi. Deocamdata lucrurile stau in felul urmator. Habar nu ai cat anume am citit, ce gen si ce preferinte am. Nu o sa-ti demonstrez niciodata cum nu o sa demonstrez nimanui. Poate ca am facut-o de cateva ori, subtil, la volumele pe care le-am ingrijit-prefatat si la colaborarile cu unele edituri. Dar lucrurile astea se intampla intr-un alt cerc. Asta una la mana. A doua la mana, parerea ta despre mine ca poet e parerea ta, trebuie sa existe si pareri contradictorii. Stai linistit, nu o sa incerc sa te corup, sa devii un adept al poeziei mele. Poti sa arunci cu pietre, poti sa jignesti, esti un om liber. Cat despre varsta... te rog, nu incerca sa vii cu astfel de argumente, cred totusi ca esti un om serios si respectabil. Te las sa reflectezi.

1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.

ai reusit sa ma faci sa zimbesc pe ziua de astazi. desi "puritate" mi se pare cam prozaic. sa vedem daca ridica si altii manusa. nu mi-am imaginat initial ca textul are o asemenea "vulnerabilitate"

mie imi place mult genul asta de scriitura si o incurajez. pentru ca aici nu mai e vorba de prefacatorie, nu e vorba de menajamente, - uneori frica unor autori de a se exprima liber este tocmai incapacitatea lor de-a o face - si de aceea cred ca un autor care are puterea si forta de a-si lasa cuvintele sa-i curga ca o vena deschisa este de apreciat, daca reuseste sa inchege un text, sau macar de incurajat, altfel. ce am citit aici mi se pare bun. poate nu exgtraordinar, poate ca simt ca poate fi imbunatatit. dar este literatura si se orienteaza catre cea de buna calitate. autorul care scrie nu scrie pentru parerea lui x sau y, scrie ca sa se regaseasca pe sine, sa se explice lui insusi cine este de fapt si ce vrea. publicul este o anexa, la fel si criticii. si in virtutea acestor spuse cred ca ochii trebuie deschisi mai tare.

Dana, Linea: Tăietor de sare sclipește marea în privirile lui. e de Dincolo, nu? Pentru că eu n-am mai văzut așa ceva.

La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.

e ok!

Djamal, ma gandesc ca poate tu crezi ca ai ajuns la nivelul licentelor poetice, asta ma complexeaza, noi, ceilalti, n-am ajuns inca acolo sau ne retinem sa facem pasul, insa ingaduie-mi totusi sa-ti atrag atentia asupra faptului ca "jigante" se zice "gigante" pe romaneste, desi recunosc, suna mai bine "jigante", insa asta e... nu oricine se poate exprima asa de frumos ca tine... "jigante". Te rog sa nu modifici textul ca sa imi lasi comm-ul fara obiect si ca deobicei, nici sa nu imi raspunzi in stilul tau stereotip ca o moneda calpa, asta cred ca am ramas intelesi demult, nu? Multumesc, Andu

..da, poate ca substitutia barului de negri cu un bar din Orleans (cum a marturisit insasi autoarea ca una din fav. sale) ar fi fost mai inspirata..insa ma abtin sa mai fac sugestii pe acest text.

desigur, inteleg si ce spui aici: 'Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism.' - insa in audienta sint multi reprezentanti ai etnicitatii 'black' si atunci cind rizi cu ei despre ei este ok. Si asta cred ca se poate aplica tuturor minoritatilor si grupurilor sociale.

in fine, sa o lasam asa...Ignorance is bliss! :x

cu un singur lucru sint complet de acord aici pe Hermeneiei: '..un spațiu literar care zilnic îți va oferi surprize'

Cheerio!

în schimb, eu te cunosc
eu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that

multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.