Inițial mă deranjase antepunerea predicatului față de subiectul din titlu, dar apoi mi-am zis că poate vrei să accentuezi latura afirmativă a verbului a avea (DA, ARE orașul copii versus NU, nu are...).
Văd că folosești des ingabamentul și uneori nu chiar cu valențele scontate. Spre exemplu, versul „întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii” are deja trei structuri lexicale, două dintre ele având cealaltă parte în versul anterior sau în versul următor. Când se supralicitează acest procedeu, înțelegerea devine dificilă și își pierde valoarea stilistică.
La prima strofă am zâmbit (tocmai mă uitasem la știri :) ).
Finalul îl văd astfel:
„are oraşul copii nu mă mai satură aerul lor
curat
mă simt unul
cu iarna în spate”
(versul eliminat mi se pare pueril).

Mi-a plăcut imaginea din versul:
„oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi”

stau si citesc si nu mi se pare o poezie, cu tot respectul. ai niste pareri/idei/expuneri despre. nu vad filonul poetic. nu vad emotia pe care ai putea sa o transmiti cuiva la 43&. nu inteleg reactia celorlalti. nu vad nici un tragism pulsind. mi-as dori sa discutam deschis despre acest aspect (literar). cine are curajul.

"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"

margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.

vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.

Aranca, te rog sa fii mai atenta la editarea raspunsurilor si sa eviti folosirea eratelor sau a pseudo-comentariilor laconice

frumoasă lumea din poezia ta, iar faptul ca poti sa impletesti o poveste din versurile ei inseamna mult pentru mine.

francisc, as fi recunoscator daca ai fi mai explicit. multumesc de trecere!

OK, banuiesc că acum știm cu toții cam cum stăm, cine ce nelămuriri a avut și cu privire la ce anume s-a edificat ș.a.m.d. Cred că ar fi plăcut să revenim la linia acestui site, și să ne limităm la a comenta textul, iar nu autorul/comentatorul, și de a răspunde comentariilor doar în măsura în care avem de a face tot cu idei referitoare la text. Atenția tuturor membrilor este atrasă inutil asupra comentariilor, mai degrabă decât asupra textului, ceea ce nu aduce nici un serviciu nici autorului, nici cititorilor.

fragmentarea aplicată textului în prima parte face ca poemul să pară o natură moartă în manieră suprarealistă, deși simbolistica nu e dirijată în această manieră. ceea ce se întâmplă între văzut și nevăzut, relația dintre efect și cauză. mi-ar fi plăcut ca titlul să fie "lasați ruletistul în pace". glumeam.

http://en.wikipedia.org/wiki/Phone_Booth_(film)
Oricum merită văzut chiar dacă s-ar putea face referire doar la finalul poemului, însă cel mai important, cred eu.
Margas

doresc să mulțumesc și pe această cale, lui Virgil și Luminiței, pentru inițiativa de a propune/compune/traduce exercițiul literar.

da, e un text patetic

Mulţumesc domnule Gorun. În general am avut o evoluţie intelectuală normală, atâta tot. Citeam de toate şi chiar mult, dar abia în anii maturităţii, după ce am cam uitat informaţia măruntă, am înţeles mai bine ce citisem. Până atunci avusesem doar "nostalgia sintezei" pentru a cita titlul unei cărţi de Dan Hăulică citită tot în tinereţe. Cântecul, cu imagini din picturile lui L.S. Lowry este una din melodiile mele favorite şi vorbeşte despre arta "naivă" şi respingerea valorii ei uneori.

cu excepția acelui "însă", pe care l-am corectat, nu m-ai convins cu nimic altceva

eu nu pot comenta serios aici, insa joaca mea e foarte serioasa. nu pot fi serios pt ca polemica de fata imi aminteste de acele disputationes din Evul Mediu, unde cei mai tari teologi se intrebau, asa, facand cu ochiul: exista Dumnezeu? Si dupa ce ii insisi aduceau argumentele contra (cele mai gica contra, de nici macar un nebun nu s ar fi gandit la ele) tot ei veneau si cu rezolvarea /dizolvarea contraargumentarii, aratand nu numai ca Dumnezeu exista ci cum si ce e corect sa intrebi despre gandirea si limita acesteia, care cauta conceptul absolut. asa si aici: una e ce este poezia? si alta ce utilitate are. desi, logic, operatia de implicatie poate fi pusa la lucru. personal, votul meu merge catre socrate-platon