”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
O imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
Aş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
hmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
mulțumesc Maria. La această melodie făceam aluzie în finalul textului http://hermeneia.com/content/o_noapte_preasfintita_0. În românește melodia Silent Night, Holy Night (sau cum este cunoscută în originalul german - "Stille Nacht, heilige Nacht") poartă numele „O Noapte Preasfințită” și face parte din tradițiile imnologice ale bisericilor neoprotestante sau reformate deși inițial cred că a fost cîntată ca și colind într-o biserică catolică - Nikolaus-Kirche din Obendorf, Austria în noaptea de 23 decembrie a anului 1818.
Absolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
Ce obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
vlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
alma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
mda, probabil ca vă si convine interventia lui. pe ag măcar exista notiunea de off topic care se si mai aplica. succes vouă tuturor, sunteți o echipă unită. poate că o să mă întorc cînd/ dacă îmi trece supărarea. cu bine.
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
maestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
cred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deaveţi o problemă a raportării la texte de acest gen. un poem ca acesta eu îl gândesc nu cu ţigara în mână.
mai vreau, mai aştept comentarii subiective, poate chiar death threats :))
pentru textul : răscruce deTrist si adevarat da. Frumos? Nu cred. Multumesc de empatie.
pentru textul : dengue fever de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deO imagine frumoasă, o stare intimistă bine dozată şi suficient sugerată, o proiecţie diafană a unei prezenţe feminine în albul timpului. Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deAş elmina unele cuvinte: ,,acelea", ,,un", ,,pasul tău" şi ,,acolo" . Mi se pare că acestea personalizează poemul sugerând unele detalii, unele coordonate de spaţiu şi timp, nelăsând lectorului deschidere la interpretări. Aşa am perceput eu. E doar o părere sinceră :)
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
pentru textul : ATELIER dehmmm [un pat răvășit] are deja [miros de piele]... aș lăsa doar patul răvășit [despre cum am fost păsări odată] despre asta s-a mai scris, aș scoate așteptam înfiorați aș scoate [înfiorați] aș scoate și [de dimineață], pentru că patul răvășit induce deja ideea de dimineață [despre cât de simplu ar fi să tragem amândoi din aceeași țigară] a trage din aceeași țigară e simplu, nu văd de ce să mai spui [cât de simplu] poemul tău mi-a plăcut în rest e disperat de simplu și luminos de așteptare și e fain să tragi din aceeași țigară
pentru textul : regret pe spațiu simplu dedupa mine, poezia aici se rezuma la ultimele 4 versuri. restul tb sters, inclusiv titlul
pentru textul : Periplu pe nisipurile clepsidrei denu am ce să mai spun alături de această părere complexă și milităroasă, decât: muțumesc! te aștept la fel de obiectivă.
pentru textul : Suflare de vânt dereflectie...
pentru textul : Poveste cu un cal denu prea înţeleg primul comentariu. textul acesta nu putea fi încadrat decât la tabletă, jurnal sau povestire. dacă ai putea fi mai clar, ar ajuta.
Adrian, sînt câteva chestii care plac, de acord. mulţam de citire.
pentru textul : spovedanie deIn afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
pentru textul : pietrele umbrei demulțumesc Maria. La această melodie făceam aluzie în finalul textului http://hermeneia.com/content/o_noapte_preasfintita_0. În românește melodia Silent Night, Holy Night (sau cum este cunoscută în originalul german - "Stille Nacht, heilige Nacht") poartă numele „O Noapte Preasfințită” și face parte din tradițiile imnologice ale bisericilor neoprotestante sau reformate deși inițial cred că a fost cîntată ca și colind într-o biserică catolică - Nikolaus-Kirche din Obendorf, Austria în noaptea de 23 decembrie a anului 1818.
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deAbsolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deCe obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
Aranca - am observat ca in dialogul improvizat on-line se nasc lucruri bune . Ramona e un suflet special. Multumiri de trecere, de la amandoi.
pentru textul : A doua mea copilărie devlad, probabil ai dreptate. și nu aș vrea să crezi că intenționez să devin antagonic de dragul contrazicerii, dar cred că lucrurile merg ceva mai departe de cantitate. există și un aspect calitativ al judecării estetice. este adevărat că și în textul meu apare „să” (și nu vreau să susțin, doamne ferește, o anatemizare a acestei particule) dar probabil faptul că versurile textului tău sînt mai scurte, prezența (sau frecvența) particulei pare mai vizibilă. este deci, cu certitudine, o problemă de percepție. de fapt, dacă este să accepți întregul context, sub acel text, eu însumi am afirmat încă de atunci că este o simplă încercare și că nu merită o peniță. nu vreau să spun prin aceasta că acest text nu ar merita o peniță. ci doar am vrut să înțelegi cum am judecat eu și acel text încă de pe atunci și că nu sînt (așa cum sugerezi) inconsecvent. ba dimpotrivă. și mă și laud cu chestia asta.
pentru textul : tablou domestic cu înger dealma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
pentru textul : în umbra părului tău deam luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari deSperam ca acest text sa fie recomandat.
pentru textul : Căsuțe umblătoare dedoamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă decred în autenticul acestui monolog poetic, în impactul pe care îl are asupra cititorului, o poezie rostindu-se cu voce tare și clară sincere aprecieri
pentru textul : Recunosc & demda, probabil ca vă si convine interventia lui. pe ag măcar exista notiunea de off topic care se si mai aplica. succes vouă tuturor, sunteți o echipă unită. poate că o să mă întorc cînd/ dacă îmi trece supărarea. cu bine.
pentru textul : poetul I dedacă îți lași trupul
pentru textul : mi-e părul alb desă treacă
prin ochelarii mei
până acolo unde
îmi place să privesc
în gol
de parcă s-ar construi
o corabie
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva de"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. demaestre maestre, cine este mos craciun? uitand, foarte vrajiti, nelinistea, ne linistim - a cui e vina? Sa fie geamatul, albina? gandul meu nu e bland, dumicatul mi s-a oprit, parlit, aduc si eu inchinare, asa cum pot... nu cobor mai mult, ca mi-e rusine..... ps: in god we trust!
pentru textul : Există în decembrie o seară dezilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea decred ca m-am exprimat eu prea alambicat in primul comentariu. pe scurt, intr-o opera (buna) ar trebui armonizate subiectul si tema, neluand in discutie stilul, constructia, crearea atmosferei sau descrierea personajului. poemul tau are tot ce-i trebuie, mai putin o tema. ramane o "stire" poetica bine scrisa (dpdv al limbajului) a unui accident - adica are un subiect - fara sa-mi puna o intrebare de alt rang sau sa-mi sugereze un raspuns, fara sa-mi ofere sansa de a intra in nucce si de a descoperi intelesul ascuns al textului si partea lui de inefabil. cu alte cuvinte, este o descriere bine facuta, dar fara alte semnificatii si sertare, o pregatire pentru un follow-up care nu mai vine. mai simplu spus, un poem are partea lui "pamanteana" si partea lui "cereasca" (de aici indemnul meu anterior "pune-i o pereche de aripi"), ca o icoana in care rosul si albastrul au semnificatii diferite, opuse, iar dozajul dintre acestea imi dau (mie, lectorului) bucuria contemplarii si a descifrarii mesajului ascuns, dincolo de cea a admiratiei pentru limbaj, constructie, etc).
in alta ordine de idei, daca tot ma straduiesc sa scriu un comentariu si sa initiez un dialog, incerc sa o fac constructiv - altfel, a quoi bon? - iar formatia mea nu imi permite sa scriu "acest text este prost pentru ca nu il simt eu" sau "sunt adepta minimalismului asa ca textul tau e prost". ma straduiesc sa obiectivez si sa fac un exercitiu de lectura corect, folosindu-mi stiinta si inteligenta, nu neaparat simtirea cea inselatoare.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deAcum iti iese. Din nefericire, rar. Dar asta e Boba.
pentru textul : absalor deehe, destul de sensibil si secsi acest text - ce ai vedea dincolo de zbaterea lor - O Captain! My Captain! oh oh :)
pentru textul : de vorbă cu tine dePagini