Ioana,
nu m-am gîndit să asociez imaginea cu un anumit gen muzical. și nu o fac nici în cazul poeziilor mele. singura dată cînd am încercat era sa îmi tai venele și de atunci mă feresc. întrebarea ta îmi amintește însă de o povestire sf –recunosc nu mai știu autorul/titlul – în care ambasadorul speciei umane îl întreba pe un extraterestru – lumină pe portativ, hai să fim serioși! g10 e atît de prozaic și dacă voi spune mai mult musai trebuie să te omor.
Silvia,
apreciez felul cum explici starea ta aici și faptul că nu te hazardezi să faci o explorare a detaliilor tehnice deși cred că unele proceduri le intuiești. colorist? mereu mă întreb, colorist hsb-ist (nuanță saturație strălucire) sau slider-ist?
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Dl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
Cred că se vrea o zicere înţeleaptă, mai ales întru cele din urmă, dar premisele sunt mult prea... fleşcăite. Scuze de expresia asta, înţeleg că-"n ele însele" se vor banale, dar nu aşa. O mai citesc o dată deseară.
un text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
Până la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
Alma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
dragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
Putin cam prea transcedental, dupa parerea mea. Remarc insa realizarea si imbinarea vizualului cu textul. Bine proportionat si la fel de bine realizat textul ca invelis al absolutului
Am citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
Poate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Profetului, Daca mi se da voie as numii textul "O filosofie in versuri a poetului" Desi ca forma este ludica ca idee este extrem de complexa.si ce este oare filosofia decat un sir de intrebari copilaresti la care se raspunde cu mijloace super mature(parafrazandu-l pe Blaga) Comparatia poetului cu un ofiter beat al ratiunii, parcursul acestuia,precum si finalul(condamnat sa apara in carte)m-au lasat fara cuvinte.Am savurat poezia ca pe o cafea tare dupa o betie a ratiunii si mi-am dat seama ca nu am ce sa ii reprosez... Bravo si jos palaria in fata acestei poezii.(spun asta respectand valoarea,subiectiva totusi,pe care o acord textului si in nici un caz ca o replica "draga tie" Numai bine
poemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
Eu sunt pentru respectarea formei fixe în general. Excepţiile sunt acceptate numai şi numai în cazuri în care partea artistică are de câştigat sau în cazul traducerilor. De asemenea, prefer sugerarea anotimpului sau prezenţa unui cuvânt cheie, un cuvând penetrant cu caracter universal.
Faptul că e acceptat de o revistă online ( atenţie că menţionarea ei poate fi considerată publicitate mascată...şi s-a mai întâmplat), asta nu înseamnă că e un haiku care nu suportă criticile cititorilor de aici.
Mie mi-au plăcut mult cele două planuri, felul în care se influenţează, felul în care se susţin (bluesul vechi şi râşniţa veche), tandemul. Nu ştiu de ce mi se pare că totul se petrece în anotimpul iarna.
Pentru scrierea cuvântului ,,blues" cea mai nouă sursă este ,,Dicţionarul de termeni muzicali" din 2010, autor Academia Română.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deIoana,
nu m-am gîndit să asociez imaginea cu un anumit gen muzical. și nu o fac nici în cazul poeziilor mele. singura dată cînd am încercat era sa îmi tai venele și de atunci mă feresc. întrebarea ta îmi amintește însă de o povestire sf –recunosc nu mai știu autorul/titlul – în care ambasadorul speciei umane îl întreba pe un extraterestru – lumină pe portativ, hai să fim serioși! g10 e atît de prozaic și dacă voi spune mai mult musai trebuie să te omor.
Silvia,
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deapreciez felul cum explici starea ta aici și faptul că nu te hazardezi să faci o explorare a detaliilor tehnice deși cred că unele proceduri le intuiești. colorist? mereu mă întreb, colorist hsb-ist (nuanță saturație strălucire) sau slider-ist?
Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deEu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.
Dl Silviu Guga, responsabil literar al revistei "Cenaclul de la Păltiniş" mi-a transmis că întrucât sunt foarte multe poezii bune, va fi foarte dificil să desemneze una singură drept câştigătoare. Astfel că vor fi desemnate locurile 1, 2 şi 3 ca Premii speciale acordate de revista respectivă.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deobserv sentimentul. de frustrare. dar nu cred ca a devenit neaparat poezie aici.
pentru textul : să respir de- titlul nu e unul căutat - așa mi-a venit în gând, nu știu de unde (poate că atmosfera de alb/gri a dimineții în care a fost scris, așa e) - ghipsul învelește și repară fracturi ale undelor interioare - prima soluție este imobilismul, reveria ( nu cred în "complexul imagistic și emoțional" al fracturismului - o dogmă ca oricare alta); "e primăvară" poate părea simplist, buchie de bancă școlară, dar nu văd textul altfel, fără revenire - poate mai târziu, cine știe; - "de doamne ferește" - are un ludic pe două planuri - divinitate și "doamne care poartă câini (ogari) cenușii" - exclamativ intern, fără ecou; "nu-i așa ca ai plâns?" - e finalul care leagă, personifică, transferă - tandrețe, nu "îndulcire"; - partea centrală preia ideea giratoriului ghipsat - îmbrățișare, aglutinare - generalizând, nu se desprinde - e doar altă oglindă, reflexie mulțumesc
pentru textul : primăvară de ghips deE ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
pentru textul : noua deda, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al deCred că se vrea o zicere înţeleaptă, mai ales întru cele din urmă, dar premisele sunt mult prea... fleşcăite. Scuze de expresia asta, înţeleg că-"n ele însele" se vor banale, dar nu aşa. O mai citesc o dată deseară.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deun text interesant, un material făcut parcă pentru dezvoltarea funcţiei imitative a artei care însă nu e concentrată într-un singur loc cum ar fi o banală discuţie despre progresul artei pentru ca materia primă a artei începe să fie organizată abia atunci când raţiunea începe să combine diverse elemente în şi mai diverse proporţii. Funcţia imitativă îşi atinge scopul şi produce, ca să spun aşa, un animal perfect, abia atunci când rezultatul ei este o tragedie bună.
pentru textul : En passant dePână la urmă aici, din observarea minuţioasă a faptului, a modalităţilor, a conotaţiilor diverse, poetul are să înveţe cum să dea scrierii sale tonul convingător, apărând copilul, bătrânul, sălbaticul prin sacrificarea tuturor acestor proporţii într-o sută de feluri.
Rămân datoare o peniţă
ma gandisem la acelasi lucru. placut
pentru textul : respira deîmi place doar sintagma: serenadă aurie. probabil sunt mai meloman la ora asta matinală:)
pentru textul : sura1 deInima suna cumva anatomic in valul de senzatii -sentimente. Inima e un organ indiferent de conotatiile poetice care i se dau.
pentru textul : Șoaptă deAlma greșelile alea nu sunt așa de dese precum ar vrea comentariul tău să sugereze ci sunt de-a dreptul rarissime dacă nu inexistente...:)cît despre genialitate să ști că am rezerve depinde la ce se raportează aprecierea asta extremă...nu? iar cu e-mailul promit că mă conformez și vei ști din timp care e situația în ce mă privește. mersi fain alina pentru aprecieri...:)
pentru textul : Elegie cu pui de brad dedragă kiki, atunci cînd scrii în limba română „m-ai am un motiv” te asigur că nici nu mai ai nevoie de biografie. e suficientă lipsa de ortografie. pentru ca să nu mai ai „o atitudine subiectivă lagată de autorul textului”
pentru textul : Rectiliniu deŞtiind de la ce ai plecat, prea condensată pentru mine.
pentru textul : Păienjeniş de lustre albastre dePutin cam prea transcedental, dupa parerea mea. Remarc insa realizarea si imbinarea vizualului cu textul. Bine proportionat si la fel de bine realizat textul ca invelis al absolutului
pentru textul : absolute zero deAm citit poemul într-o cheie teologică şi îl consider o metaforă foarte reuşită a vieţii omului decăzut sau doar căzut, aflat sub tăvălugul a tot ce oferă circumstanţele vieţii când nu avem putinţa să ne ridicăm, să fim într-o dependenţă pe verticală de adevărata viaţă. Apreciez disproporţia cantitativă a celor două părţi care parcă vrea să sugereze şi prin acest mijloc anii vieţi, ca o perioadă lungă şi grea în comparaţie cu acel moment scurt de regăsire.
Apariţia unei copile, a unui stilou, a unui bilet de tren nefolosit dau indicii despre o nouă viaţă, altfel decât prima, o rescriere, o transfigurare, un nou început. Mie mi-a plăcut mult metafora ,,palimpsest de ani și gunoaie" din contextul:
,,sînt doar un amestec de om și pietriș
un decor de zgură și așchii și multă rugină
un palimpsest de ani și gunoaie
cam tot ce a fost viața".
Îl consider un poem complet, cu suficiente detalii în care nu ne pierdem ci ne regăsim. Apreciez!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dePoate ar fi trebuit adăugat la final forma scurta a pronumelui: ,,cine-l găseşte a l lui e"
daca era numai ultima strofa ii acordam probabil o penita. asa cum este insa mi se pare ceva ce nu ma atrage.
pentru textul : în ornicul toamnei depersonal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Profetului, Daca mi se da voie as numii textul "O filosofie in versuri a poetului" Desi ca forma este ludica ca idee este extrem de complexa.si ce este oare filosofia decat un sir de intrebari copilaresti la care se raspunde cu mijloace super mature(parafrazandu-l pe Blaga) Comparatia poetului cu un ofiter beat al ratiunii, parcursul acestuia,precum si finalul(condamnat sa apara in carte)m-au lasat fara cuvinte.Am savurat poezia ca pe o cafea tare dupa o betie a ratiunii si mi-am dat seama ca nu am ce sa ii reprosez... Bravo si jos palaria in fata acestei poezii.(spun asta respectand valoarea,subiectiva totusi,pe care o acord textului si in nici un caz ca o replica "draga tie" Numai bine
pentru textul : ofițerul beat al rațiunii denu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii depoemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
pentru textul : Priveghi deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil dePlăcută nostalgie! Eu aş da jos gardul, pe bune, ultimul vers :)
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I dein exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
pentru textul : fuga de titlu deVirgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deMulțumesc.
mi as dori sa vad si niste argumente in acest sens. daca nu, nu ma supar. multumesc
pentru textul : linia deMi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt deEu sunt pentru respectarea formei fixe în general. Excepţiile sunt acceptate numai şi numai în cazuri în care partea artistică are de câştigat sau în cazul traducerilor. De asemenea, prefer sugerarea anotimpului sau prezenţa unui cuvânt cheie, un cuvând penetrant cu caracter universal.
pentru textul : Haiku deFaptul că e acceptat de o revistă online ( atenţie că menţionarea ei poate fi considerată publicitate mascată...şi s-a mai întâmplat), asta nu înseamnă că e un haiku care nu suportă criticile cititorilor de aici.
Mie mi-au plăcut mult cele două planuri, felul în care se influenţează, felul în care se susţin (bluesul vechi şi râşniţa veche), tandemul. Nu ştiu de ce mi se pare că totul se petrece în anotimpul iarna.
Pentru scrierea cuvântului ,,blues" cea mai nouă sursă este ,,Dicţionarul de termeni muzicali" din 2010, autor Academia Română.
Pagini