Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
OK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
departe de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
Cred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile: Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras: 18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
Ai dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
Andu, eu nu m-am obișnuit și nici nu am de gând să fac asta. Când mă voi obișnui, nu voi mai fi moderator. Iar Marina la rândul său este binevenită și în subsolul textelor tale și ale celorlalți, cu comentarii argumentate. Poate că nu îți va fi plăcut, dar nu asta urmărim neapărat, să ne facem plăcuți unii altora.
Aranca, mulțumesc de gest, dar nu te obosi, pentru că am și eu toate filmele lui Tarkovski pe CD, printre care și "Călăuza" în rusă, cu subtitrare. Dacă dorești să discutăm astfel de detalii, mă găsești oricând pe yahoo mess, ID pelerinuliubirii Cu prețuire, Doru.
mie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.
Emiemi, ai dreptate. Titlul corect este "facerea patului" Am pus din greșeală o versiune mai veche. Urmează ocolul patului în șapte zile, psalmul 2. Acum meșteresc la psalmul 3, izgonirea din pat...
...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Paul, nu sunt o cititoare de poezie cu rimă, însă textul acesta mi se pare frumos cântec, plin de energie, mai degrabă expresionist, cu multă energie, cu o tristețe acută, îngropată "ostentativ" și un final straniu, captivant "cu bulbii negri, ca Baudelaire." Titlu insolit, subtitlul muzical! În fine: o poezie din alt veac!
Reportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
Ultima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
Toate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
Luciano Pavarotti a fost prezentat pe canalele franceze de multe ori în aceste zile interpretând această piesă. Nu știu de când data înregistrarea, dar interpretarea precum și tristețea lui din final, capitularea în fața inevitabilului, m-a impresionat extrem de mult. Chanson de l'adieu / Edmond d'Haraucourt-F. Paolo Tosti Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu C'est toujours le deuil d'un voeux Le dernier vers d'un poème Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime Et l'on part, et c'est un jeu Et jusqu'à l'adieu suprême C'est son âme que l'on sème Que l'on sème à chaque adieu Partir, c'est mourir un peu Partir, c'est mourir un peu mulțumesc Nicole, pentru ajutor!
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Sapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul este arhaic, are ceva simbolistica (uuuultra-batatorita) si ritm, chiar si ceva rima. Insa mie nu-mi spune ABSOLUT nimic. E stillborn cap-coada. E un exemplu tipic de ceea ce trebuie scris doar asa, pe un carnetel si lasat acolo intr-un sertar bine inchis la dospit. Ori va veni fat-frumos pe un cal alb s-o descopere peste o mie de ani cu palosul lui vajnic ori negrii cu salopetele galbene maine dis-de-dimineata. Andu
pentru textul : ne lut deEu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.
pentru textul : zile deOK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
pentru textul : re-Facerea desi cum adica. faptul ca poema are 9 versuri este o simplă coincidență?
pentru textul : nanovers dedeparte de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară deCred că a doua frază ar trebui transformată în trei enunțuri (în locul virgulelor să se pună punct.)
" Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni, ar fi mai acceptabil să-i numim legume, unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile..." / Nu ştiu dacă s-ar putea numi chiar oameni. Ar fi mai acceptabil să-i numim legume. Unii nu şi-au mai mişcat nimic de ani de zile...
"Conştiinţa, îmi mai aminteşte" - fără virgulă - Conştiinţa îmi mai aminteşte
Ar mai trebui niște virgule. Spre exemplu, după propozițiile:
Dacă aş şti un dumnezeu pe pământ, ...
Dacă eşti de acord cu moartea oamenilor, ...
Iar aici "pe ascuns normal fără nici o politică" ar trebui pe ascuns, normal, fără nici o politică
Apropo de corecturi: având în vedere că ești nou-venit (și-ți spunem bun venit!), îndemnul meu este de a citi atent Regulamentul Hermeneia. Acum doar un extras:
18. Un text care prezintă greşeli
gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi
patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Dacă în 24 de ore textul nu este corectat, va fi trimis în șantier. Odată ajuns acolo, după ce se face corectura, se face click pe atenție editor și textul va reveni pe prima pagină.
pentru textul : Petru pământesc.. deAi dreptate Sancho "Textul e suferind" asemeni peniței ce zgârie hârtia și cârpeala nu face decât să lărgească rana. Se pare că am greșit poteca dar mă bucur că nu e totul pierdut, mă bucur să pot găsi un umăr, un punt de sprijin.
pentru textul : Urmă pe nisip deAndu, eu nu m-am obișnuit și nici nu am de gând să fac asta. Când mă voi obișnui, nu voi mai fi moderator. Iar Marina la rândul său este binevenită și în subsolul textelor tale și ale celorlalți, cu comentarii argumentate. Poate că nu îți va fi plăcut, dar nu asta urmărim neapărat, să ne facem plăcuți unii altora.
pentru textul : 111 deOK.
pentru textul : semnul de plecare deVa multumesc foarte mult pentru trecere si comentariu.
pentru textul : Unchiul Fedea (5) deAranca, mulțumesc de gest, dar nu te obosi, pentru că am și eu toate filmele lui Tarkovski pe CD, printre care și "Călăuza" în rusă, cu subtitrare. Dacă dorești să discutăm astfel de detalii, mă găsești oricând pe yahoo mess, ID pelerinuliubirii Cu prețuire, Doru.
pentru textul : mess demie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.
pentru textul : Lauryannus's Land deEmiemi, ai dreptate. Titlul corect este "facerea patului" Am pus din greșeală o versiune mai veche. Urmează ocolul patului în șapte zile, psalmul 2. Acum meșteresc la psalmul 3, izgonirea din pat...
pentru textul : psaltirea după Lilith de...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Pretext de Crăciun decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu decum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
Ionel, studiem posibilitatea promovării contului tău ca și autor Hermeneia dar îți recomandăm deocamdată să respecți prevederile regulamentului.
pentru textul : Moș Ghiță, Veteranul dePaul, nu sunt o cititoare de poezie cu rimă, însă textul acesta mi se pare frumos cântec, plin de energie, mai degrabă expresionist, cu multă energie, cu o tristețe acută, îngropată "ostentativ" și un final straniu, captivant "cu bulbii negri, ca Baudelaire." Titlu insolit, subtitlul muzical! În fine: o poezie din alt veac!
pentru textul : orice bănuială e o plecare... deAdrian,
pentru textul : Viraj mult prea strâns dehmm!!de ce aşa?
Reportajul e destul de cursiv insa denota cateva carente de exprimare. Mesajul este oarecum diluat intr-o serie de repetitii inutile, drumurile proaste, mirosurile, etc, iar concluziile sunt aproape evidente, cititorului nemairamanadu-i mare lucru de facut decat sa dea asa, din cap, aprobator... Ceva cam in stilul lui Virgil care, plecat din Romania de o caruta de ani, creeaza impresia unui mare cunoscator al realitatilor de aici. Eu mai multi homeless-i si mai urati decat in San Francisco cu pleduri jegoase aruncate pe jos una langa alta in plin centru si gara aia (din San Francisco, da?) de-ti era frica sa treci pe acolo dupa apusul soarelui, zau n-am vazut... nici macar in Romania. Iar mexicani mai urati decat pe Silicon Valley in cocioabe infernale care stateau pe prispa si scrutau strada de-ti era frica si sa ii privesti in ochi, tot asa, n-am vazut nici in tiganie in Ferentari. Pe Emil cu a lui sensibilitate daca il chemi prin locurile alea de care vorbesc o sa-ti scrie, pun pariu, ceva mai ceva decat acest absurdistan, iar fotografiile vor fi mult mai graitoare. Desigur, subtitlul ar trebui schimbat in ceva de genul, america, noapte buna. Andu P.S. Mai e blocul ala in San Francisco decorat pe exterior cu paturi rupte lipite de zid si cu saltele ponosite? Poza aia regret pana azi ca n-am facut-o..
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deUltima, prin ambiguitatea-i ludică obţinută din semantică, se îndepărtează de orice adâncime (concentrată) pe care ar putea-o presupune textele de genul acesta.
De prima nu m-am prins (încă?) :(
A doua, excelent contrast, excelentă balanţa inocenţă/speranţă.
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deToate trei au elemente kigo (care sugerează anotimpul) și cele două planuri conectate între ele. Trebuie citite lent, cu pauză de un minut sau mai mult între strofe, altfel se pierde tot farmecul și toată esența poetică. Merita pusă o pauză mare intre ele, să oblige cititorul să mediteze puțin la fiecare imagine. Eu văd un haiku ca pe o fotografie. Oricine crede că poate face fotografii reușite, dar se înșeală. Și de multe ori trecem prea rapid peste imaginile maeștrilor și pierdem mesajul. Un haiku nu e plin nici de senzații tari, nici de banalitate ca multe din versurile moderne, trebuie savurat pe îndelete, și atunci vom simți acel ceva special din el. Iar din acest punct de vedere, Naan Lea e un fotograf foarte bun!
pentru textul : Înșir`te mărgărite deşi eu care mă gândeam la modul în care este prezentată ţara despre care se vorbeşte şi cât de mult le pasă unora de ea!
pentru textul : românia lui virgil t -I- depoemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul deLuciano Pavarotti a fost prezentat pe canalele franceze de multe ori în aceste zile interpretând această piesă. Nu știu de când data înregistrarea, dar interpretarea precum și tristețea lui din final, capitularea în fața inevitabilului, m-a impresionat extrem de mult. Chanson de l'adieu / Edmond d'Haraucourt-F. Paolo Tosti Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime On laisse un peu de soi-même En toute heure et dans tout lieu C'est toujours le deuil d'un voeux Le dernier vers d'un poème Partir c'est mourir un peu C'est mourir à ce qu'on aime Et l'on part, et c'est un jeu Et jusqu'à l'adieu suprême C'est son âme que l'on sème Que l'on sème à chaque adieu Partir, c'est mourir un peu Partir, c'est mourir un peu mulțumesc Nicole, pentru ajutor!
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti decand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori dema opresc pentru ultimile versuri, restul e putin banal dar cald, sentimental, sensibil.
încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri
si am o intrebare, cum arati tu in proza?
pentru textul : ultimele zile deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
Ӕn rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri”
- cel mai mult îmi place cum ele, umbrele, sunt condamnate la un întuneric diferit. tăiat în două... :)
alex
pentru textul : capcana deSapphire multumesc pentru opinie... am sesizat si eu aparenta de calculat, de premeditat insa cred ca este vorba doar de o amara clipa de luciditate. Oarecum atipic :)
pentru textul : mijlocul cerului dePagini