Îmi cer scuze domnului Virgil şi celor ce mă cunosc, celor ce nu mă cunosc, tuturor!
Sunt de acord cu critici tăioase, cu exigenţa...
Nimeni nu s-a născut învăţat. Cu toţii greşim, mai mult sau mai puţit, dar ceea ce nu tolerez este bătaia de joc mai ales când vine de la o persoană la care nu mă aşteptam (cunoscând valoarea sa).
Adriana, dacă tu reuşeşti să-l postezi acolo ai acordul meu.
Aritmosa - Dacă tu crezi că e o idioțenie, spune-mi și o să scot textul. Pentru tine. Alma - E apăsată lumea de întunericul unora... doamna profesoară.
E plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
Snowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
Versificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
pentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
Ca idee mi se pare destul de interesant. Imi place constructia "maree a melcilor bolnavi" care da o senzati de lent in conordanta cu melcii in sine. As avea o anume obiectie legata de "cochilia sa milenară".Aici "milenara" nu isi are rostul, e o asociere slaba. as fi preferat un substitut. Ialin
Bianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
Christian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
iată o scrisoare de adio atât de tristă scrisă dintr-o alt fel de smerenie...fără ipocrizie, fără fățărnicie, ce-și aduce porumbeii înapoi și dezleagă albastrul. ai tu câteodată niște metafore de îngenunchiere a Poeților, pentru care am toată admirația: "tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ți-ai prins părul frumos și ai deschis fereastra sfântului duh" "eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi și vedeam cum țipătul scoate o mână afară" "apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare și așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură" In egală măsură, PS-ul tău ("arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica") mi-a amintit de alte rânduri, ale altcuiva, ca un ecou nostalgic, din altă viață: "gândul tău de mucegai/rupt din vremea când erai/rupt din vremea când eram/îngeri spânzurați în lan"...
"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
Cu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
Ottilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
de multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
Virgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi cer scuze domnului Virgil şi celor ce mă cunosc, celor ce nu mă cunosc, tuturor!
Sunt de acord cu critici tăioase, cu exigenţa...
Nimeni nu s-a născut învăţat. Cu toţii greşim, mai mult sau mai puţit, dar ceea ce nu tolerez este bătaia de joc mai ales când vine de la o persoană la care nu mă aşteptam (cunoscând valoarea sa).
Adriana, dacă tu reuşeşti să-l postezi acolo ai acordul meu.
Mulţumiri tuturor şi un an nou fericit!
pentru textul : Il rispetto deMarga, nu te mai da cu capul de pereți, draga mea. Îmi afectează anagrama!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAritmosa - Dacă tu crezi că e o idioțenie, spune-mi și o să scot textul. Pentru tine. Alma - E apăsată lumea de întunericul unora... doamna profesoară.
pentru textul : mi-e frică să dorm deE plăcut să constat că mă citeşti şi mă ajuţi să îmbunătăţesc.Aceasta, este una dintre primele mele poezii.Fiind prinsă în capcana emotivităţii mele, nu mi-a permis să observ stângăcia unor versuri,primilor paşi. Recunosc necesitatea modificării pe alocuri.Zis şi făcut.Ţi-aş mulţumi cu mai multe rânduri, dar nu vreau să pară o scrisoare. Cu stimă.
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul decând de fapt sunt doar anoste, triste, gri
pentru textul : despre poezie dechiar fain. scurt si la obiect, cum putini pot. nu mai zic de ironia-ti :D
pentru textul : poem single demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
Cred că lipseşte un "să"...
pentru textul : nasturii deSnowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deVersificatia fortata este alcatuita dintr-un amalgam de rime alternative, rime succesive si vers alb. Tema insuficient tratata, cu tente hilare. Concepte operationale slab asimilate. Catrene plate, final tip cvinarie, fara justificare. Ideea de a cauta ceva fara succes in sapte strofe fara a gasi o formula lirica adecvata, din pacate, caracterizeaza intreg textul.
pentru textul : Teenage angst depentru distracție dar și pentru a argumenta cele afirmate mai sus, dau un link vă rog să nu îmi luați asta în nume de rău știu că nu e bine să dăm linkuri pe siteurile concurente dar rog o excepție pentru că eu cred că dezbaterea, hai să o numesc așa de acolo deși e varză la multe capitole mă scutește de alte comentarii sau explicații și vorbește destul de răspicat, mai ales pentru alde ca Nicholas despre limitele înțelegerii umanoide.
pentru textul : un cavaler pentru milady dehttp://www.poezie.ro/index.php/poetry/1733626/punctul_de_plecare
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală deda, e un text slab, sint de acord cu tine
pentru textul : crăciun fără nume deMie imi place versul "in capcana". O alaturare de cuvinte nu intotdeauna formeaza un vers.
pentru textul : ascunzişul din urmă deCa idee mi se pare destul de interesant. Imi place constructia "maree a melcilor bolnavi" care da o senzati de lent in conordanta cu melcii in sine. As avea o anume obiectie legata de "cochilia sa milenară".Aici "milenara" nu isi are rostul, e o asociere slaba. as fi preferat un substitut. Ialin
pentru textul : Teroarea melcului deai putea sa scrii volume intregi despre sfintul respect. respectul prin frica, iata inca o idee.
pentru textul : sfântul respect deBianca, depinde cum vezi lucrurile în ceea ce privește atacul la persoană. Iar în ceea ce privește regulamentul, nu știu cu ce l-am încălcat. Comentariul meu este pe lângă text, dar nu atacă direct pe nimeni, nu conține cuvinte vulgare, nu am dat nici un nume, deci? Că se poate citi ceva în subsidiar, e adevărat, dar numai dacă vrea cineva să citească acolo. Întocmai ca în comentariul Marinei. Proverbul e proverb, iar opera lui Caragiale e scrisă pentru toată lumea. O poate citi cine vrea. Și chiar și așa, comentariul meu nu este lipsit de bun-simț. Crede-mă, cunosc regulile comunicării. Cred că trebuie atenționați cei ce dau naștere acestor discuții, pentru că fiecare are dreptul la replică. Dar replicile unora, doar ale unora, trebuie să aibă bun-simț. Eu așa vad și îmi pare foarte rău că trebuie să o spun. Acuma, că tot vorbeam toți pe aici pe lângă text, nu cred că doar Lucian trebuie mustrat. Și chiar că așteptam și eu ceva legat de text.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deEmilian, mulțumim frumos și te așteptăm la cenaclu!
pentru textul : Virtualia Nouă de"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
pentru textul : Poezia deChristian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
pentru textul : Îngerul și glonțul deMa bucur ca ma citesti! Iti voi urma sfatul. Toate cele bune!
pentru textul : John Doe deiată o scrisoare de adio atât de tristă scrisă dintr-o alt fel de smerenie...fără ipocrizie, fără fățărnicie, ce-și aduce porumbeii înapoi și dezleagă albastrul. ai tu câteodată niște metafore de îngenunchiere a Poeților, pentru care am toată admirația: "tu, învârtind trei degete, rotind gâtul, ți-ai prins părul frumos și ai deschis fereastra sfântului duh" "eu sângeram încă de adevărul tău cu mâinile peste urechi și vedeam cum țipătul scoate o mână afară" "apoi adăstam cu sângele în obraji lângă rotula ta visătoare și așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură" In egală măsură, PS-ul tău ("arhanghelul li-ca li-ca s-a spânzurat de nimica") mi-a amintit de alte rânduri, ale altcuiva, ca un ecou nostalgic, din altă viață: "gândul tău de mucegai/rupt din vremea când erai/rupt din vremea când eram/îngeri spânzurați în lan"...
pentru textul : scrisoare de adio de"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
pentru textul : livada de sticlă deVirgil,
pentru textul : I do dechiar vrei sa-l scot pe Mr Baby din text? :p
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deCu ce nu ma impac: ingeri falsi si sentimente nocive care mi se par cam cliseistice. In rest alert si sigur, finalul foarte bun. Plus atmosfera redata fara gesturi inutile.
pentru textul : vă urez călătorie plăcută deOttilia, recunosc, tonul pregnant al textului este mai degrabă cuminte, decât efervescent, tulburător. Joc rolul unui observator pasiv în ipostaza descrisă, iar acest lucru este transpus şi în starea scrierii…Apreciez mult trecerea ta aici. :)
pentru textul : Despre obiecte dede multă vreme nu am mai rîs așa de bine. interesantă încadrarea la „poezie pentru copii”. probabil că vei face niște sprîncene să se miște cam ciudat. but anyway. ce contează. dacă e junglă, junglă să fie. iată un text pe care mi l-aș dori parte dintr-o serie. felicitări pentru abilitatea de a păstra talentul nealterat în două limbi.
pentru textul : Planeta maimuțelor detot caut cuvintele acelea, care s-ar așeza cuminți și... firești după lectura acestui minuni de poem.
se pare că s-au dus cine știe unde...
să mă ierte editorii că voi așeza și eu o peniță aici (doar una, din păcate).
dacă nu mă pot ierta, nu-i nimic... accept binemeritata pedeapsă. ;)
Vlad, mă bucur că mai există poezie pe lumea asta. și frumusețe.
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deVirgile, comm-ul tau mi-a facut ziua, ce am putut sa ma destind :-) "prepelite in piatra" - teribil ! atat de specific unui "poet gratarist" cum ma numea stimabilul domn Paul Bogdan pe Agonia acum ceva ani. Bine ca nu o fi vazut asta cu prepelitele, ca nici dracu' (Doamne iarta-ma) nu ma mai scotea din gura lui. Astept eventual sa-mi spui, daca tot ai lamurit chestiunea cu prepelitele, ceva si despre poem. Recunoscator, Andu
pentru textul : papillon dePagini