Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
Andu, comentariul acesta nu se referă la text, nu contine observații pertinente și în general nu folosește nimănui. Dacă ai nelămuriri cu privire la ce "poți" să faci aici - mi s-a părut că ai o astfel de problemă, poate mă înșel eu, și așa mi-aș dori - te rog revezi regulamentul. Hermeneia are multe de oferit, credem noi, și te invităm să descoperi și tu asta. Sperăm să îți placă, până la urmă.
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
Avand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
Hialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
eu vă contrazic.
După 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
nu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
da, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
cu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
Un poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Iată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
Dau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
La primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
raspunsul este simplu. se va sti pentru ca un moderator sau eu vom pune respectivului memmbru hermeneia intrebarea aceasta
pentru textul : Despre ștergerea textelor deŞi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
pentru textul : Rânduri fumegânde deFrancisc, nu "francis", scuze!
pentru textul : De-acuma ești străină debalamale. proaste.
am vazut o gramada de porti de-astea lasate pe-o parte, racaind pamantul ca sa se inchida.
multumesc, aveam nevoie de cineva sa rezoneze cu poezia asta, pe mine m-a lasat destul de nesigura.
pentru textul : Şi aerul e o zgardă deAndu, comentariul acesta nu se referă la text, nu contine observații pertinente și în general nu folosește nimănui. Dacă ai nelămuriri cu privire la ce "poți" să faci aici - mi s-a părut că ai o astfel de problemă, poate mă înșel eu, și așa mi-aș dori - te rog revezi regulamentul. Hermeneia are multe de oferit, credem noi, și te invităm să descoperi și tu asta. Sperăm să îți placă, până la urmă.
pentru textul : Dansează! deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde deAvand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deUn pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
pentru textul : howling desa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
pentru textul : la nave del olvido deTextul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans deHialin, ai intru totul dreptate. Si eu simteam ca pe undeva exista un viciu dar intotdeauna cineva din afara poemului vede mult mai bine pentru ca este detasat. Iti multumesc f mult pentru sfatul aplicat asupra textului si nu dat doar asa pe deasupra. O sa revin asupra "cerbului". Inca o data iti multumesc. Cailean, iti multumesc si tie pentru atentie si da, e posibil ca in aramaica seol sa insemne "iad". Eu am intalnit cuvantul, nu-i niciun secret, intr-un studiu de-al lui Vasile Lovinescu, nu mai stiu daca in cartea "Incantatia sangelui" sau "Mitul sfasiat", din pacate nu mai am cartea la indemana si nu am o memorie mecanica buna. Pe internet am gasit definitia cuvantului seol la urmatoarea adresa: http://www.crestinortodox.ro/DR-SEOL-16559-330-1.html Violeta
pentru textul : Șoapte deeu vă contrazic.
pentru textul : scrisoare către români deDupă 25 ani, am dat în judecată statul român şi am câştigat, inclusiv daune morale. Nu m-am oprit la barieră. Am ales lupta. A fost o luptă dreaptă. Am luptat pentru credinţa mea, pentru idealurile mele, pentru ca drepturile omului să fie respectate. Am luptat pentru calitatea de a fi Om!
Pentru această calitate trebuie să milităm, să nu ne declarăm înfrânţi înainte măcar de a încerca.
Nu vă contrazic în ceea ce priveşte fraza următoare: "România se va schimba numai atunci cînd se vor schimba românii!". Este nevoie de o ideologie nouă. Avem nevoie de lideri adevăraţi şi nu de marionete. Din păcate, românii, aceia care au o valoare, au preferat fie să plece capetele, fie să plece. Unii au ales să rămână şi să lupte pentru ţelurile lor, pentru idealuri.
Iohannis nu este cavalerul rătăcitor pe cal alb, care vine să salveze frumoasa din pădurea adormită. Nu este un sfânt, nu este un mesia. Nu promite că ne va rezolva treburile în instanţă. Noi înşine trebuie să luptăm să obţinem ceea ce vrem, inclusiv o viaţă mai demnă. Iohannis nu este altceva decât un om care s-a săturat de cum merg lucrurile şi încearcă să facă ceva în acest sens. Nu promite locuri de muncă, ci doar că va încerca să creeze un climat mai propice, mai favorabil investiţiilor. El lasă lucrurile să meargă firesc, într-un cadru de normalitate însă.
Iohannis este un om care se angajează să determine clasa politică să îşi reconsidere poziţia, în condiţiile în care fantoma unui nou război mondial ne ameninţă, cu ocazia acestui New Happy Halloween!
... şi mai sunt de acord cu o frază: "Problema cu orice competiție este însă problema corectitudinii, a arbitrajului. Cu alte cuvinte, în orice competiție, meci sau întrecere, reușita ei și performanțele jucătorilor sînt garantate eminamente de corectitudinea arbitrajului. Adică, dacă arbitrul este nedrept și părtinitor jucătorii, echipele vor înceta să mai fie interesate de performanță, vor înceta să dea ce au mai bun, pentru că, nu-i așa, meciul e aranjat. Și treptat meciul va deveni din ce în ce mai prost și va sfîrși prin a fi o parodie. Este adevărat, buzunarul arbitrului se va umple cu cîteva mii de dolari dar spectatorii vor fi păcăliți și în ultimă instanță furați."( Şi cui îi pasă, aş adăuga, nici măcar celor jecmăniţi nu le pasă. La cât sunt de blazaţi...) Este fraza cu care sunt foarte de acord! Numai că omul, este subiectiv. Aşa e el, Omul.
Da! Am ajuns în situaţia să nu putem alege un român care să ne reprezinte, datorită blazării şi eternului fatalism mioritic. Şi acum, aceasta ne este pedeapsa, acesta ne este blestemul. Oricum am alege. Deja, am ales.
Ioana, ai un critic atent care de fiecare dată își face lucrul cu prisosință. Încerc să mai spun câte ceva. "Iz de madonă" mi se pare întradevăr o varițiune, cum spui în subtitlu, și se abstractizează atât de mult, gravitează atât de departe de nucleul ei, încât se risipește. "Neclar viziune", fiind o dedicație, probabil într-un anume context coaguleză sensurile dorite, dar e închisă în sine, egocentrică, rămâne deschisă doar celui căruia îi este adresată, nu se deschide spre cititor și nu convinge. Nu e neapărat rău, și e doar o părere, să nu te supere. Cu totul altceva în ultimele două poezii. Cred că acesta e sensul adevărat al scriiturii tale, chiar dacă ambele sunt de facturi diferite. "Casa cu vedere spre moarte" surprinde poezia micilor scene ale vieții. Are delicatețea privirii printre gene, vreau să spun a unei priviri delicate ce caută înțelesuri secunde. Privirea asta a ta agață viziunei colorate pe trunchiul uscat și monocrom al cotidianului, prin aceasta poetizându-l. E o poezie a gesturilor simple dar grave. Și chiar dacă vorbești acolo de simțiri personale, deschizi totuși poezia spre cititor printr-o proiectare a detaliului înspre înțelesuri universale. "Fotografii cu oameni mici" e o cu totul alt fel de dedicație. Aici nu o mai închizi, iar sensurile gravitează mult mai compact într-o sferă bine definită, poate ajutată de repetarea imagini de început în final. Există câteva sensuri bine conturate, compacte, poate nici nu ai sesizat: clopotul care e inima turlei trimite spre "inima ta" (prima strofă). Apoi privirea "înaltă" a șarpelui (așa cum își înalță el capul atunci când privește) trimite înapoi la imaginea turlei (în a doua strofă). Aici am demontat acum în cioburi poezia ta de acolo, dar acesta e riscul asumat. Cred că voiam să văd ce dă unitatea de ansamblu. E o poezie ce urcă, se întinde (spre un "cer stins", dar cu puterea unei "păsări de foc"), oamenii par mici făpturi dar cu simțiri înalte.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deimi place aceasta consecventa a formelor. penultima strofa nu prea are logica. retin "și ne sorbeam/din buze moi,/șampania cu gust/de ploi"
pentru textul : Dor de noi denu e rau. din acest text poate iesi fie un poem fain fie o proza scurta, daca, de ex, ai prelua una din idei si a-i detalia-o. dar e bun si asa cum e acum. dar orice as face eu, inainte de toate as gasi alt titlu
pentru textul : sculptură în lemn viu deAsa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.
pentru textul : laleaua neagră deadriana, ma bucur ca ai găsit ceva pe gustul tău. corectez typo-ul, multumesc!
pentru textul : casa concept deÎn comentariul meu de la textul "Cioplitorului de vers" am precizat "un_soare" (sic!), "sic" adică citit în acea manieră, nu sâc!
pentru textul : Soare comun deda, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
pentru textul : încape şi-un evantai decu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
continui sa astept polemica aici
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani defilmultetul acesta ar trebui sa aibe si sunet?
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deUn poem sensibil. L-aş numi "drept" sau "corect" fără să las vreo explicaţie. Mi-a generat o stare deschisă către o lume "a femeii întortocheate" dar şi a femeii rafinate. Scrisă bine la nivel de vers după opinia mea, o poezie reuşită cu un final pe măsura textului citit în această seară la Maria.
pentru textul : mult-prea-întâmplarea deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deIată, după atâta vreme, Alina, ce versuri ai aici! Dacă nu apărea textul acesta pe prima pagină H, nu aş fi stat ca proasta, fixând ecranul, să-ţi spun că ai perfectă dreptate în ce ai scris acolo:)
pentru textul : if you go away deDau şi eu o peniţă din suflet. M-a impresionat şi pasajul cu ţâşnitul lacrimilor aşa pur şi simplu...
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
pentru textul : a căzut o stea deAm avut destule experiente cu Dan Matei Agaton ca ministru..:) ma abtin..
pentru textul : Strainul Cinei deEu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deLa primul termen (fracție) mi-am zis: OK.
La al doilea (inecuație) am zâmbit reținut.
La al treilea (mulțime vidă) am zis: nu! :) Mi-a dat senzația de supralicitare a limbajului matematic.Luate separat (strofele) poate că ar merge, dar ca întreg pe mine m-a deranjat un pic. Știi cum se spune: e doar o părere :)
Mi-a plăcut:
„şi rochia mea cât marea taie orizont
din ochii tăi”
și ideea din ultima strofă.
La mulți ani, Ottilia!
pentru textul : fado de"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Pagini