George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
cred ca e un tipo pe aici daca nu cumva greseli "trimete despeșe" . ma atrage mai mult ultimele doua strofe; in mod deosebit "și barba îmi crește spre cerul fierbinte și cămila îmi zace toropită de căldura dintre războaie" intrebare: de ce e totusi poem arab? si cine o cunoaste pe Gladis?
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
Alex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
Poţi să soliciţi cartea adresandu-te autorului la [email protected] specificnd că eu ţi-am dat adresa.
El, Cornel Mărginean, provine dintr-un areal încă nepervertit, cel al unui (sub)spaţiu transilvănean; Ţara Moţilor fiind Centrul. Care îl face să vorbească atât de frumos încât devine periculos. Tipul e ardelean «tipic». Ce faci, bade, şezi şi cugeţi? No, numa’ şed! Adică, mai întâi, intră în meditaţie şi doar, apoi, îndrăzneşte să mai şi cugete şi, câte o dată, să se şi exprime.
Adriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
Toate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Cristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
Despre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
Chiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
Șerban Foarță, sonetele Constanței Buzea, George Țărnea și mulți alții... îți spun nu ca și cum n-ai ști ci ca și cum te-am citit. Ieși din "codrule , codruțule"... și aș mai spune , dar cred că am fost înțeles, ori cine știe???
Anna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
în acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
Și care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
Mari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Excelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad denicodem ador invidia la oamenii cu pretenţii religioase. e atît de previzibilă. e însăşi natura lor.
pentru textul : domnule Labiș decred ca e un tipo pe aici daca nu cumva greseli "trimete despeșe" . ma atrage mai mult ultimele doua strofe; in mod deosebit "și barba îmi crește spre cerul fierbinte și cămila îmi zace toropită de căldura dintre războaie" intrebare: de ce e totusi poem arab? si cine o cunoaste pe Gladis?
pentru textul : Poem arab cu Gladis deda, Adrian. ai dreptate cu finalul. și, dacă mă uit mai atent la text, nu cred că are pretenții multe:)
pentru textul : pieton în căutarea limitei demulțumesc.
putin "să mă îmbăt cu lumina strecurată", care aduce acea dulceata in plus. in rest, un poem cuminte, cald - bun pt o lectura matinala
pentru textul : ca din greșeală de...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... deAlex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate
pentru textul : murmur deStereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron deLucian... obsesie... incep sa cred si eu asta :) Estetica obsesiei mele insa cred ca o sa o las pe seama voastra, a lectorilor.
pentru textul : Doi dePoţi să soliciţi cartea adresandu-te autorului la [email protected] specificnd că eu ţi-am dat adresa.
El, Cornel Mărginean, provine dintr-un areal încă nepervertit, cel al unui (sub)spaţiu transilvănean; Ţara Moţilor fiind Centrul. Care îl face să vorbească atât de frumos încât devine periculos. Tipul e ardelean «tipic». Ce faci, bade, şezi şi cugeţi? No, numa’ şed! Adică, mai întâi, intră în meditaţie şi doar, apoi, îndrăzneşte să mai şi cugete şi, câte o dată, să se şi exprime.
pentru textul : Eseuri despre înţeles. Autor: Cornel Mărginean. Editura: Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca 2010 denu cred ca e suficient atat. se mai cere un vers: "urmatoarea ploaie". si asa, ai ciclul complet.
pentru textul : cerul visează altfel decât noi dedragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deAdriana, nu neg că este eclectic, dar acum constat că este pur şi simplu prea complicat, deşi este relativ scurt. Poate că ar fi trebuit să-l fi aerisit un pic, să existe o conexiune mai clară între strofe, un mesaj mai concentrat.
Mulţumesc pentru părere
pentru textul : abso(lut) deToate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
PS. Ar trebui o fotografie la profil.
pentru textul : liber la-nflorire dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
nici mie nu mi se pare "textul" acesta ceva artistic. iar subtitlul mi se pare absolut de pe alta planeta.
pentru textul : linia deCristina n-am raspuns din motive de timp. Eu dorm ziua si lucrez noaptea. In marea lor majoritate textele mele sint postate dupa miezul noptii, spre dimineata. Aici in America se lucreaza, nu se glumeste.
pentru textul : capitulare deDespre text, pot sa spun ca e o ironie la adresa lumii. Eu imi scriu autobiografia si resume-ul in van, lumea nu e interesata in jigodii ca mine. Nu conteaza ce scriu si cat de lung e resume-ul meu, nu conteaza cate garoafe sint gata sa-i dau si cate pupaturi, lumea si eu sintem vrajmasi. Recunosc ca uneori o iubesc, pe ascuns, dar ea nu ma iubeste pe mine. Textul va ramane neschimbat.
Va multumesc pentru comentarii, curand voi trece si eu cu plugusorul de primavara pe la voi.
Chiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
pentru textul : ghid de apărare împotriva mea deAglomerat de preţiozităţi filosofice. Textul nu respiră.
pentru textul : Geometrie existenţială deȘerban Foarță, sonetele Constanței Buzea, George Țărnea și mulți alții... îți spun nu ca și cum n-ai ști ci ca și cum te-am citit. Ieși din "codrule , codruțule"... și aș mai spune , dar cred că am fost înțeles, ori cine știe???
pentru textul : Cu mine șezând față-n față deAnna, trecând despre faptul că demonii sunt, nu-i așa, îngeri căzuți, sinceră să fiu, am dubii cu privire la ceea ce poate însemna, în concepția ta, desigur, "realitate reală". Cred că ai trecut ușor pe lângă poezia mea, poate a fost de vină și amalgamul din prima parte, remarcat și de către Vladimir, nu știu. Umbrele nu erau de la aripi, am reformulat... deși mie îmi place să induc cititorul în eroare. Ce mă bucură din cale-afară însă este că ai simțit tenta ludică a acestui text. Asta da... cred că era nevoie de o atingere feminină să simtă asta. No offence celorlați cititori care nu se încadrează aici. Zâmbet. Vlad, mulțumesc pentru privirea atentă, din câte vezi, am urmat câteva dintre sfaturile tale. Mai am eu de lucrat într-o parte, unde știu că mai trebuie ceva, sper să și reușesc să fac asta. Altfel, chestia cu curajul... știi și tu cât de aproape de nebunie este. Mai țin încă ușa aceea întredeschisă încă, promit să îmi schimb motto-ul dacă intervine vreo modificare. Vă mai aștept, fiecare cu îngerii voștri.
pentru textul : Îngeri ® deîn acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
pentru textul : pictând o lacrimă deLIM, corecteaza, te rog, la "ochii larg deshişi" .
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deVladimir, multumesc, e important pentru mine sa aflu parerea cititorilor.
pentru textul : provoc aer demersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.
pentru textul : epistolă pentru iarnă deȘi care e experimentul? să vezi dacă avem răbdare să citim atît de mult? Pînă una alta m-am împiedicat în „că încît” din versul 4. În ce privește faptul că l-ai încadrat ca și colaj poetic, poți să explici puțin de ce ai făcut asta? E făcut împreună cu cineva? În ce sens e colaj?
pentru textul : roads deMari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
pentru textul : Radical din doi debucuroasa de recitire, ca si atunci vad marea de cactusi inflorita!
pentru textul : dăruire decu drag, ioana
în fine... ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic? bine. dar ce facem cu avertismentele dacă un membru al site-ului va avea abateri de acum încolo?
pentru textul : Viraj mult prea strâns dePagini