Prafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi

consider că aţi citit superficial şi canalizat. De altfel e tot mai greu să regăseşti poezia. Ea se ascunde pe saiturile de "specialitate" de ochii atenţi. Citiţi cu voce tare poemul, el se recită, apoi se înţelege. De cine are aplecare pe text.

eu nu ma impac cu acele 'palme subtiate pana la zbor', mult prea plastica expresia, simt eu, dulcica sa spun asa:)

'limbă de carne tăiată de limbă', nici asta nu inteleg desi mi-ar placea sa inteleg.

pentru mine reiese ca un poem de dragoste fain, personalizat cu apelativele 'ametito', 'imprastiato', 'zvapaiato', ca doar Maniri una e!

Remarc...
"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.

ideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...

Hristos a Inviat! Un poem ca o sarbatoare, pentru ca nu se poate spune mai mult decit a spus poetul voi memora doar versurile, asa cum ai lua lumina de inviere.

Frumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.

Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.

Madim, am revenit... as promised. Ela mi-a luat-o înainte, eu vroiam doar să îți atrag atenția asupra acelui "ca să nu se vadă înauntru" (aș evita conjuncțiile compuse în poezie, la aceasta m-am referit ieri). De asemenea, poate că ai putea să încerci, după primul suflu al poeziei, să te te întrebi dacă într-adevăr toate adjectivele demonstrative îți sunt necesare. Per ansamblu, mi-a plăcut femeia aceasta fără de țipăt dar care știe că unele "dimineți și câteva acte" trebuie condamnate la moarte, și pentru care teama rămâne ultima frontieră înaintea tristeții și-a căzuților îngeri.

dincolo de avantul surrealist si de finalul prost rau (sertatul ultimelor doua versuri), ramane un poem care demonstreaza ce era de demonstrat, o tema fatoasa tratata in cheie subiectiva, intima, cu o candoare bine jucata si stop pe piept acolo unde era prea mult. nu te-am mai vazut pe aici, sebi. welcome! o penita pentru ierbarul tau cu vocale. mai incearca si consoane, time to time, fac bine la hipotensiune:)
congrat

am scapat ca prin urechile acului! ...:))
Vlad, la mine se-ncarca tare greu linkul revistei, dar imi plac tare mult noii tai ochi verzi! :)

paul...mulțumiri pentru gîndul bun...probleme e că dragostea cam fuge se cam ascunde în loc să danseze cu iarba aceea...în ploaie...:)

şi vechi îs toate...
primăvara, mai veche ca şi iarna ("pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi cari fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul ei... aceasta a fost ziua a treia"). (geneza 1:12) (sau mai întâi a fost era glaciară?) nu încetează să ne pună pe ochi farmecele ei!

Călin am să văd ce trebuie să foarfec. Ştefan, fair enough.

Va multumesc pentru aprecieri!!

Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.