ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
Alma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
Pe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
Un text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
probabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
bobadil,
pe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
Paul - being the Trinity i don't think I am, I know I am (in love), [with Neo of course:P]
Virgil - oh, the eighties, indeedies!:p this dusty song is my utter love for Oster-Monath, otherwise known as April, beacuse in April Neo looks rather good and sun goes shine shine, the two lips, beg your pardon, tulips are rather dashing and I could not restrain myself from writing the obvious.
What do I think about GOD??
well, dear Prophet, wouldn't you like to know...:p
For your kind words and appreciation I'd like to thank you both!
cheers!
PS I still can't figure out how to follow my own texts on Hermeneia. Could you kindly break the mystery for me, again?
multe imagini frumoase în acest text. înerul a strigat de sub cărămizi, l-am auzit şi "mai zi ceva pe aleea aceasta albită", ce să mai zic, decât
felicitări !
acerst poem este strabatut de un limbaj interior care anuleaza limbajul exterior si spus, afirmat. verbele prin insasi functia lor motorie antreneaza interiorul sentimentului si al fiintei. remarc aceasta metamorfza a ta, acest poem m-a impresionat ca niciodata. totul se vede altfel de la fereastra camerei lui, mai ales tu esti alta. te asezi intr-un context in care te afli printre oamenii mari si furnici, unde muzica ar fi o terapie de eliberare, de continuare . teama sa nu-ti patezi blugii, teama de a pleca, teama de a hotari poate. regasesc atata poetic in acest poem in care limbajul a devenit o imagine singulara de a exprima iubirea, medeea
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
în prima strofă îmi place cum întorci scurt din condei primele două versuri. pentru că te aştepţi la altceva, tu vii brusc şi mă surprinzi cu asta: "eu mă simt bine privind un pin ud" ai aosicat foarte frumos ploaia interioară cu "ud-ul pinului" şi ai salvat versurile să nu cadă în derizoriu. Mă refer la "noaptea se rotunjeşte".
Strofa cu forţă nr.4. Strofa nr.5, foarte bună. 2 şi 3 de sondare, de tatonare, de mijloc, "de luat de val".
Bun spre foarte bun sau -FB. Da, Paul? :)
elena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
este genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi plutește umbra undeva în marea roșie mă ghemuiesc în el"...
contează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
Frumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
Ialin, iar eu rad de una singura vazand ce anume am putut scrie mai jos! este Cosorul lui Moceanu...graba nu face manastiri, imi cer scuze si promit sa ma grabesc incer de-acum incolo.
Francisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
strange, a text that really makes me feel I would have preferred not to read it. there is something dark and hurting in it. but I must agree that it is poetry although it's dark.
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ac text mi se pare fantastic pentu ca reusesti -si in toate textele tale de altfel-sa dai cuvintelor aerul acela de poem clasic dar modern, sa induci cititorului acea stare de liniste si impacare cu sine. aici ai, pe langa eleganta stilului si adeziunea la un mod aproape christic de a fiinta, o rezonanta semantica care, asa cum f bine precizeaza alma, m-a facut sa ma simt solidar cu trairea poetului. nu pot reprosa nimic, e frumos...noul isus cu mioarele gadilandu i picioarele, mama, batista, mortii (fiecare isi are mortii lui) abonamentul, naveta, ingerii, calimara etc, ca si cum poetul, impanzit in panza lucrurilor nu stie cui sa se dea, cum sa o facă. e vorba despre prieteni si tristete, despre duminica si melancolia ei, despre refuzul categoric al cliseelor, despre simtul fin al realitatii... vine, vine primavara si eu nu am nici un fir verde in gură...
pentru textul : dare de seamă deAlma, diacritice nu trebuie puse în titlu.Blind este blind-ul din engleză. O posibilă interpretare a primelor două versuri ar fi : iubirea este mai presus decât orice.Desigur, nimic nou sub soare dar depinde cum o spui. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : blind cu einstein des-a facut! paradoxal, contrar la ce s-a banuit la un mom dat, eu chiar nu il am... pe ale mele le stii poate [email protected] sau [email protected]
pentru textul : clown dePe Dorin Cozan, în primul rând, l-aș invita aici, la o masă rotundă, că e filozof. Cristi, sincer, după cum am cules, la-ntâmplare cuvântul "platonician"din primul rând al textului, mă pregătisem: cu eseul ăsta listat, cu dicționarul de filozofie, cu o porție dublă de cafea foarte amară și cu mutra serioasă. Numai că această compoziție destul de ciudată pentru un eseu m-a făcut să râd cum n-a, mai râs de mult. Ai făcut niște treceri bruște, niște rupturi în registrul stilistic formidabile. Treci imediat de la o idee filozofică la cea mai banală expresie urbană, încă din primul paragraf, sau prima secvență, de la "preexistența valorii", la „vai, dragă, dar nu te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”, la cea mai simplă argumentare, apoi schimbi din nou registrul spre înalt : te-ai schimbat deloc de când nu ne-am mai văzut!”. "Acest sentiment al unui déja vu inevitabil dă valorii un ce iremediabil desuet." Postmodernă este tehnica de compoziție în secvențe decupate într-un colaj unde fragmentele își găsesc un liant mai târziu în mintea cititorului (care săracul nici nu știe ce-l așteaptă), de aceea îți voi scrie și eu comentariul meu pe secvențe, sper, corespunzătoare. Încerci o definire filozofică a lui "re", (ceea ce mă duce imediat la "apriori"), o "ființare anterioară" pe care o argumentezi atât de popular cu vecinii de apartament și inevitabila remarcă a permanenței, pe care deja am mai citat-o. Dezvăluirea valorii spui că e condiționată de ceva, de o faptă bună(?!) și citezi din "Harap Alb" replica Sfintei Duminici care te trage de mânecă numai să vezi. Din nou distanța între tema dezbătută și nivelul de argumentare m-a bulversat, ca să râd în hohote la ultimul enunț (dar mai e până acolo). Ei, valoarea asta nu e recunoscută de oricine, doar de cei pregătiți pofesional, de criticii literari. Cinismul cu care descoperi greșelile criticilor ar trebui să-l argumentezi, nu mi-a plăcut niciodată stilul colocvial, atât de nivelator, iată : "Dar fiecare dintre noi știe o întreagă antologie de cazuri în care iluștri critici s-au înșelat profund. Capodopere atestare de timp (singura apreciere infailibilă, se spune, eu am dubii) fost-au, la vremea lor dezaprobate de critici cărora nu cultura sau priceperea li se puteau reproșa, nici măcar buna intenție." Sigur, aduci și citate biblice, pentru vremea când organul receptor era inima! După exemplul eminescian, acorzi mai multă credibilitate lumii vechi "când opera se construia după rețetare indiscutabile". Vrei să spui clasice.( Pentru că și astăzi sunt rețetare după care se fac romane valoroase,) Iar azi, opera devine ca orice obiect al vieții noastre, consumistă, aproape de unică folosință. Cred că e normal ca idee să se-ntâmple așa, opera reprezintă lumea contemporană artistului. E destul de generoasă tema asta, am putea discuta mult și bine, sau să scriem un alt eseu. " Când totul are valoare, de fapt nimic nu mai are valoare. "- Remarca asta îmi amintește de Paul Valery, care se întreba unde va mai fi valoare când toți, sau dacă toți oamenii s-ar apuca de scris. Eu cred că tocmai asta începe să se-ntâmple. Și pentru că am început cu acest element hilar de compoziție, iată și finalul cinic descendent, de recunoașterea valorii de la idee, la replica urbană:" Pur și simplu nu mai are nevoie de ea. Iar, dacă totuși o recunoaște, îi poate spune cel mult: babo, nu mai umbla brambura că te caută moartea pe-acasă!"
pentru textul : RE deUn text revoltat frumos, chiar încantator (literar vorbind), care cam încurcă, totuși, lucrurile. Francezii rostesc sintagma din titlu pentru a denumi un meniu (sau altceva) conceput pe loc. Ce te supara, oare, Virgil? Faptul că ai absentat o bună parte din acești 20 de ani din România, unde noi, cei rămași (ca să stingem lumina, la sfârșit, după cum îmi preciza, la plecarea sa în Canada, fiul meu, care, între timp, deși n-a clacat pe-acolo, și-a mai revizuit opiniile), ne-am mâncat amarul și ne-am hrănit iluziile? Dar am și încercat să supraviețuim și să luptăm (din păcate, fără sorți de izbândă) contra celor care au deturnat totul? Ceea ce sugerează textul tău (cam confuz, iartă-mă...) ar fi că am ratat ceea ce părea a ni se fi oferit în acel decembrie tulburător. Pe care, probabil, tu l-ai trăit ca și mine. Ca și fiul meu, care putea fi ucis la Sibiu. Să-ți spun eu care a fost rezultatul (mi se pare că ți-am mai spus): cel puțin șaptezeci de miliarde de euro datorie; bani care n-au devenit nici uzine, nici autostrăzi, nici edificii gen Casa Poporului, nici chiar blocuri din tipul așa de ironizat, dar bine vândut, nici căi ferate, ci palate de potentați ai zilei sau conturi secrete prin băncile străine. Mă solidarizez, Virgil, cu revolta ta haotică, pentru că haosul nu poate genera revolte coerente.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) de... așa e cu aliterațiile astea, Marina. în fond e doar o stampă... și da, sunt copleșit de iarnă.
pentru textul : Într-o Iarnă deprobabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
pentru textul : Icoane de copil debobadil,
pentru textul : despre o femeie goală depe site nu am nici o familie. si ar fi bine sa abandonezi aceasta marota. iar nepotismele sint un ceva ce dezavuez.
in ce priveste avertismentele te asigur ca nu avem probleme sa le dam curs. iar daca ti se va suspenda contul pentru nerespectarea regulamentului asta nu inseamna ca sintem obligati sa iti stergem si textele. stergerea textelor se poate face la cerere numai atunci cind un membru alege sa isi inchida contul de buna voie si nu in cazul unei abateri.
prefer sa intreb despre baba Bobadilia. si asta nu are nici o legatura cu Virgil asa cum eu nu am facut nici o legatura cu Baba Anda sau Baba Andeia.
asa ca las-o moarta...
O coperta exceptionala. Felicitari!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila dePaul - being the Trinity i don't think I am, I know I am (in love), [with Neo of course:P]
Virgil - oh, the eighties, indeedies!:p this dusty song is my utter love for Oster-Monath, otherwise known as April, beacuse in April Neo looks rather good and sun goes shine shine, the two lips, beg your pardon, tulips are rather dashing and I could not restrain myself from writing the obvious.
What do I think about GOD??
well, dear Prophet, wouldn't you like to know...:p
For your kind words and appreciation I'd like to thank you both!
cheers!
PS I still can't figure out how to follow my own texts on Hermeneia. Could you kindly break the mystery for me, again?
pentru textul : Oster-Monath demulte imagini frumoase în acest text. înerul a strigat de sub cărămizi, l-am auzit şi "mai zi ceva pe aleea aceasta albită", ce să mai zic, decât
pentru textul : îngeri sub cărămizi defelicitări !
... mulțumesc pentru ce ți se pare, my dear Ioana. cât despre metatext, ohoho:)!
pentru textul : Dansează! deVirgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.
pentru textul : simetrii deacerst poem este strabatut de un limbaj interior care anuleaza limbajul exterior si spus, afirmat. verbele prin insasi functia lor motorie antreneaza interiorul sentimentului si al fiintei. remarc aceasta metamorfza a ta, acest poem m-a impresionat ca niciodata. totul se vede altfel de la fereastra camerei lui, mai ales tu esti alta. te asezi intr-un context in care te afli printre oamenii mari si furnici, unde muzica ar fi o terapie de eliberare, de continuare . teama sa nu-ti patezi blugii, teama de a pleca, teama de a hotari poate. regasesc atata poetic in acest poem in care limbajul a devenit o imagine singulara de a exprima iubirea, medeea
pentru textul : poem cu verbe proaste desincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
pentru textul : tunelul deTextul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deîn prima strofă îmi place cum întorci scurt din condei primele două versuri. pentru că te aştepţi la altceva, tu vii brusc şi mă surprinzi cu asta: "eu mă simt bine privind un pin ud" ai aosicat foarte frumos ploaia interioară cu "ud-ul pinului" şi ai salvat versurile să nu cadă în derizoriu. Mă refer la "noaptea se rotunjeşte".
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deStrofa cu forţă nr.4. Strofa nr.5, foarte bună. 2 şi 3 de sondare, de tatonare, de mijloc, "de luat de val".
Bun spre foarte bun sau -FB. Da, Paul? :)
Mă lasă să-ţi trag o peniţă/ în versul sinistru şi gri/ Bacovia ţi-ar fura creionu'/ dac-ar citi...:p
pentru textul : valeriană de toamnă deelena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
pentru textul : Tablou înserat de vară deeste genul de poem care, in ciuda versului alb, ocolit de multi altii, pare ca ti se potriveste foarte mult, din punctul meu de vedere. aici gasesc ca ai forta in exprimarea propriilor stari sufletesti, te identifici cu personajul tau atat de nelinistit, de insingurat... ochiul singuratatii se deschide mirat "încă îi plutește umbra undeva în marea roșie mă ghemuiesc în el"...
pentru textul : Singur decontează!
multă subtilitate în cuvintele acestea.
firul faptelor expuse nu este întâmplător. cred că aici e toată treaba: ce simţi interior. una este să-ţi facă plăcere cuvântul şi alta este să treacă prin tine ca un fulger!
bine, Andu, un pic filosofic mi se pare textul tău. dar chiar şi aşa fiind, m-a prins.
pentru textul : admirația ca senzație fizică deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deerr. ci doar ca, fara primul ca
pentru textul : vodkă și scoici deFrumos, Yester, una dintre preferatele mele, fotografia sepia de epocă... și un moment deosebit, ești un fericit să fii în posesia unei astfel de fotografii în albumul personal! Încerc să mă întreb cum ar fi arătat poza aceasta într-o fotografie în culori, unde prea multa informație ar fi răsturnat centrul atenției de pe figura "personajelor" pe costume eventual... Mă uimește claritatea imaginii, într-o vreme când totul se regla din diafragmă și lumină, I guess... Poate titlul, deși ca idee inspirat, este prea "obvious"... sau poate îmi plac mie chestiile mai mult nespuse decât cele vârâte cu forța în gând cititorului.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deIalin, iar eu rad de una singura vazand ce anume am putut scrie mai jos! este Cosorul lui Moceanu...graba nu face manastiri, imi cer scuze si promit sa ma grabesc incer de-acum incolo.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deFrancisc, am vrut să creez o capcană, și am impresia că rezultatul mi-a depășit așteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuși și cineva capabil și potrivit să treacă... Și desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepția celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi. Linea, nu știu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine și caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai țin minte. Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu știu... mi-e teamă că nu s-a înțeles că e vorba despre un înger care ne păzește nouă calea... Mulțumesc mult.
pentru textul : Înger de veghe destrange, a text that really makes me feel I would have preferred not to read it. there is something dark and hurting in it. but I must agree that it is poetry although it's dark.
pentru textul : dusk till dawn till dusk dein prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus dePagini