"geamul ferestrei"? de ce nu, simplu, fereastra? sau geam?
si "durere de junghi"?
azi o fi ziua tautologiilor?
în fiecare zi ploioasă de toamnă
mi se prelinge-o durere
din tălpi până-n creştet
ca un şarpe târându-se vara
prin vreascuri
cu fruntea lipită de geam
sunt umbra la care nimeni nu vine
văd firele ploii atârnate de streşini
uneori vântul le frânge căderea
timpul a adormit în ceasornic
Doamne, îmi zic, cât vor mai inflori primaveri
peste mine
si cate cuvintele
aceşti fluturi albi
pe hârtia ca un cearceaf creponat
a unui poem pentru totdeauna nescris
cam asta a ales si-a cernut un cititor, prin sita lui. :)
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Poem care mi-a adus aminte de 'born in africa' nu știu cine o cânta, dr. alban?
Ca și construcție este o broderie spumoasă iar ca idee este o siesta.
Dar Corina este o autoare care mă duce mereu cu gândul la emanicipare și de aceea nu pot fi obiectivă.
frumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
pai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
Draga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
nu stiu daca este buna fiindca eu nu stiu cine e capra. iar daca imi imaginez cine ar fi varza ramin perplex cind ma gindesc la lup. dar atunci nu mai vad riul si nu mai are importanta nici capra. asa ca las varza dar lupul devine intersat de mine si ignora capra. iar riul ne urca pina peste genunchi si noi tot cu comparatia pina ne ia apa.
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
Luana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
Excelentă scriere, o tabletă nu doar de aducere-aminte a ceea ce suntem, ci mai degrabă a ceea ce ar trebui să fim dacă nu am fi uitat, ca să zic așa, întretimp, ceea ce suntem.
Și a murit Enkidu, prietenul care vâna cu mine lei... parcă așa era?
Mulțumesc pentru această lectură aparte și vă mai aștept.
Andu
Iată ce aș vrea eu să-ți spun, intervenind, poate pentru prima oară concret în comentariul textelor tale ( ! ?) : este o primă impresie, oarecum detașată de comentariile anterioare, și apărută doar ca urmare a lecturii prea apropiate de text. Dar poate e interesantă și o asemenea abordare : cele trei segmente ale poemului, unul cu transcrierea mesajului spus, altul cu cel nemărturisit și ultimul cu reflecția finală, detașată de context și integratoare, are echilibru și consistență stilistică. numai că, după cum percep eu, repet, prea aproape de text, în cazul primului segment, nu avem de a face cu un mesaj preluat, așa cum ar fi de imaginat din moment ce este vorba de cuvinte deja spuse, ci tot de un mesaj reflexiv, cu o interpretare a unei potențiale rostiri anterioare. Ca și în segmentul doi. Cu alte cuvinte, nu văd distanța de percepție între prima și a doua parte, între rostirea primară și rostirea reflexivă. Sunt, în esență, modalități prea apropiate de interpretare a simbolurilor ca sa le poti descoperi diferențele de respirație. În acest fel, textul este clar construit pe o singură modalitate de trăire a traseelor ideatice. Asta nu înseamnă nici un neajuns în ansamblu, doar formula spre care ne îndrepți mi se pare că nu corespunde cu structura exprimată. E o primă ideea care mi-a venit în minte și pe care o exprim cunoscându-ne și cunoscându-ți luciditatea. Ceea ce se spune în general și modul în care se face îmi pune mie în față un creator versat și stăpân pe mijloace, cu un discurs intelectualizat și individualizat.
Andule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
Totusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
Iata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
Când am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
Şi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
un poem remarcabil. pentru mine acest poem este cel mai frumos dintre toate poemele scrise de tine până acum. găsesc atâta emoţie în el, atâta blândeţe încât nu are cum să nu placă. fiecare vers este pus la locul lui, bine strunit, se simte izul uşor al acceptării unei pierderi, de altfel nici nu avea cum să fie hrănit veşnic acel suflet, de aceea îl şi iubim. tot ce e frumos este şi tragic, mă refer în sensul de frumuseţe eternă. am să revin pe text în momentul în care se vor putea acorda peniţe. este un poem tare frumos... şi, ca să fiu dreaptă, în ultimul timp, ici colo dacă am mai citit asa ceva, plin de candoare sufletească. te felicit!
sapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
poem frumos însă prozodia lasă de dorit
asta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Costa, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"geamul ferestrei"? de ce nu, simplu, fereastra? sau geam?
si "durere de junghi"?
azi o fi ziua tautologiilor?
în fiecare zi ploioasă de toamnă
mi se prelinge-o durere
din tălpi până-n creştet
ca un şarpe târându-se vara
prin vreascuri
cu fruntea lipită de geam
sunt umbra la care nimeni nu vine
văd firele ploii atârnate de streşini
uneori vântul le frânge căderea
timpul a adormit în ceasornic
Doamne, îmi zic, cât vor mai inflori primaveri
peste mine
si cate cuvintele
aceşti fluturi albi
pe hârtia ca un cearceaf creponat
a unui poem pentru totdeauna nescris
cam asta a ales si-a cernut un cititor, prin sita lui. :)
pentru textul : Un copac singur în noapte de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Poem care mi-a adus aminte de 'born in africa' nu știu cine o cânta, dr. alban?
pentru textul : Planeta maimuțelor deCa și construcție este o broderie spumoasă iar ca idee este o siesta.
Dar Corina este o autoare care mă duce mereu cu gândul la emanicipare și de aceea nu pot fi obiectivă.
frumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
pentru textul : Superstiție depai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** deDraga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie dehialin, francisc, bobadil va multumesc pentru pareri mai treceti cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu denu stiu daca este buna fiindca eu nu stiu cine e capra. iar daca imi imaginez cine ar fi varza ramin perplex cind ma gindesc la lup. dar atunci nu mai vad riul si nu mai are importanta nici capra. asa ca las varza dar lupul devine intersat de mine si ignora capra. iar riul ne urca pina peste genunchi si noi tot cu comparatia pina ne ia apa.
pentru textul : Oasis devă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pentru textul : Mă opresc azi depot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează
"despre care". scuze pentru scapare.
pentru textul : De-a singurul deLuana, eu încă sper că moartea poate fi trasă pe sfoară. Îți mulțumesc pentru că te-ai îngrijit de soarta unor copii cu astfel de probleme. Și dă-mi voie să scriu o poezie despre Svetlana. Știu că nu înseamnă nimic, dar așa poate o vom ține minte mai mulți. Și poate se va mai dispersa durerea.
pentru textul : atașatul meu sexual deIoana, nu pot sa nu-mi exprim si aici admiratia fata de acest poem consistent!
Ca un bonus, felicitari pentru premiul obtinut recent la Buzau!
pentru textul : de vorbă cu tine deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns deah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.
pentru textul : Binaritate & PoMo deExcelentă scriere, o tabletă nu doar de aducere-aminte a ceea ce suntem, ci mai degrabă a ceea ce ar trebui să fim dacă nu am fi uitat, ca să zic așa, întretimp, ceea ce suntem.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte deȘi a murit Enkidu, prietenul care vâna cu mine lei... parcă așa era?
Mulțumesc pentru această lectură aparte și vă mai aștept.
Andu
eu, mic ucenic, umil, aici, pe site văd doar imagini, însă pe norica nicolai(cum se aruncă ea, pe spate) nu o pot vizualiza :)
pentru textul : lordul banal deIată ce aș vrea eu să-ți spun, intervenind, poate pentru prima oară concret în comentariul textelor tale ( ! ?) : este o primă impresie, oarecum detașată de comentariile anterioare, și apărută doar ca urmare a lecturii prea apropiate de text. Dar poate e interesantă și o asemenea abordare : cele trei segmente ale poemului, unul cu transcrierea mesajului spus, altul cu cel nemărturisit și ultimul cu reflecția finală, detașată de context și integratoare, are echilibru și consistență stilistică. numai că, după cum percep eu, repet, prea aproape de text, în cazul primului segment, nu avem de a face cu un mesaj preluat, așa cum ar fi de imaginat din moment ce este vorba de cuvinte deja spuse, ci tot de un mesaj reflexiv, cu o interpretare a unei potențiale rostiri anterioare. Ca și în segmentul doi. Cu alte cuvinte, nu văd distanța de percepție între prima și a doua parte, între rostirea primară și rostirea reflexivă. Sunt, în esență, modalități prea apropiate de interpretare a simbolurilor ca sa le poti descoperi diferențele de respirație. În acest fel, textul este clar construit pe o singură modalitate de trăire a traseelor ideatice. Asta nu înseamnă nici un neajuns în ansamblu, doar formula spre care ne îndrepți mi se pare că nu corespunde cu structura exprimată. E o primă ideea care mi-a venit în minte și pe care o exprim cunoscându-ne și cunoscându-ți luciditatea. Ceea ce se spune în general și modul în care se face îmi pune mie în față un creator versat și stăpân pe mijloace, cu un discurs intelectualizat și individualizat.
pentru textul : deuteronomia deAndule, si mie mi se face greata cand ma gandesc ca, intr-o vreme, chiar te luam in serios…
pentru textul : amărui deTotusi, iti multumesc pentru comparatia cu Dorin Cozan, Ma onoreaza.
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
pentru textul : Panica albă a paginii deIata, voi face o tentativa de a "reinvia" spiritul a ceea ce, cred eu, ar trebui sa fie un comentariu literar pe Hermeneia. Si fac asta in speranta ca voi mai vedea comentarii pe Hermeneia care sa spuna si altceva decat acelasi banale "technicalities". Si pornesc de la ideea ca fado-ul are de-a face cu acea stare de "nefiintare" care are, in foarte multe feluri, si nu doar aparente, de-a face cu practicile spirituale yoga. Catre mijlocul secolului 19 dr. M. Honingberg uimea lumea cu povestea yoghinului Haridas. La Lahore, in prezenta maharajahului Ranjit si a curtii sale Haridas a intrat in stare cataleptica si a fost ingropat intr-o gradina, mormantul a fost apoi pazit timp de 40 de zile. Cand Haridas a fost deshumat, era rece si rigid. I s-au pus prosoape calde pe cap, a fost frecat cu insistenta pe tot corpul, i s-a suflat aer in gura si, in cele din urma Haridas a revenit la viata. Astazi nu mai dispunem de mijloacele necesare pentru a verifica autenticitatea unei astfel de relatari, insa povestea lui Haridas este semnificativa azi pentru mine dintr-un cu totul alt motiv. Pentru ca maiestria sa in yoga nu deriva dintr-o spiritualitate superioara, Haridas fiind cunoscut mai degraba ca un om cu o moralitate dubioasa. El a fugit pana in cele din urma cu o femeie si s-a refugiat in munti unde a si murit in cele din urma (definitiv) si a fost ingropat asa cum se cuvine acolo. Pentru Haridas, Yoga pare sa fi fost inainte de orice, o tehnica fachirica. La fel cum acest sunet inconfundabil al fado-ului este construit astfel incat sa zideasca in cel care-l asculta un templu menit sa spuna o poveste foarte simpla dar totusi atat de profunda: cea a vantului fara de moarte si a apelor oceanului care uda coastele Portugaliei la Cascais. Bobadil.
pentru textul : fado curvo deCând am citit prima dată întrebarea, superficial, m-am întrebat revoltată: Cum să moară poezia?! Cum să moară Cuvântul?!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deŞi nici acum, după mai multe zile, parcă nu pot accepta acest ,,destin” al poeziei. Cred că mai degrabă, m-aş referi la un anume gen de poezie, la un anume curent estetic sau generaţie literară, poate că doar acestea rămân în urmă într-un loc mai mult sau mai puţin vizibil în istoria literaturii. Poezia este şi va fi cât va fi omul şi cuvântul. Va lua forme tot mai noi, se va transfigura, însă va avea acelaşi miez, acelaşi scop, fiindcă ea e expresia unei nevoi artistice existente în om, nevoia de a crea, nevoia de se bucura de creaţia lui şi a altora. Creierul uman are o parte stângă şi o parte dreaptă :) Sufletul omului a fost atins cândva de frumos, de adevăr, de iubire, de suferinţă, şi nu va rămâne insensibil oricât de pragmatic ar fi, oricât de tehnologizat va fi secolul în care va trăi.
Civilizaţia din secolul XXI asigură viteza informaţiei şi ne duce spre o viaţă plină de ,,instant-uri”. Doar poezia nu e instant, nu are cum. Pe de altă parte această ,,civilizaţie” a vizualului impus de tv, internet, poate influenţa gradul de abstractizare şi însăşi creativitatea. Lipsa lecturii, de asemeni. În pericol e generaţia tânără.
Epigonii au fost şi vor fi, însă doar ca o perioadă de tranziţie, de tatonare. Poezia care ,,rămâne” va rămânea fiindcă mereu va exista un mentor al unei generaţii, un pivot, sau un grup, cineva precum Gherea sau un Vlahuţă care vor spune:
"Tinere scriitor, lasă istoricilor trecutul depărtat şi tulbure, cată mai bine-n jurul tău, umple-ţi sufletul de emoţiile timpului în care trăieşti şi arată-ne, la lumina talentului tău, durerile şi aspiraţiile societăţii noastre de azi, luptele şi pasiunile la care eşti martor şi părtaş, oamenii pe care-i cunoşti, viaţa de care palpităm; ascultă bine şi-nţelege bătăile inimilor noastre - ce-ţi vorbesc ele asta ne interesează mai cu deosebire, asta vrem să ne spui, tinere scriitor!" (Mahalagismul in literatura).
Cititorii poeziei sunt în procent foarte mic publicul, în procent mai mare poeţii şi în procent mic criticii. Ne citim noi între noi…şi aşa a fost mereu, în orice generaţie literară.
Pentru tineret un mare rol îl are educaţia în şcoli, formarea gustului pentru frumos, pentru valori. Cert e că sunt multe variabile... mai poate fi şi ,,vidul” după un mare nume sau după o generaţie de aur…cu toate acestea Poezia nu va muri :) Părerea mea.
Închei cu un îndemn de al lui Traian Dorz, apropo de epigoni:
"Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva."
un poem remarcabil. pentru mine acest poem este cel mai frumos dintre toate poemele scrise de tine până acum. găsesc atâta emoţie în el, atâta blândeţe încât nu are cum să nu placă. fiecare vers este pus la locul lui, bine strunit, se simte izul uşor al acceptării unei pierderi, de altfel nici nu avea cum să fie hrănit veşnic acel suflet, de aceea îl şi iubim. tot ce e frumos este şi tragic, mă refer în sensul de frumuseţe eternă. am să revin pe text în momentul în care se vor putea acorda peniţe. este un poem tare frumos... şi, ca să fiu dreaptă, în ultimul timp, ici colo dacă am mai citit asa ceva, plin de candoare sufletească. te felicit!
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă de"un moment de reculegere"
pentru textul : Moment de reculegere de"îmbelşugată cu respiraţia ta"
am citit cu plăcere.
sapphire, multumesc. cat despre decizia de a nu publica... mai degraba ai renunta a fi moderator, daca tot vrei sa renunti la una din cele doua. dar cel mai bine n-ai renunta la nici una. oricare dintre ele cred ca iti dauneaza.
pentru textul : Moderator pe hermeneia desi eu te citesc cu respect, tm
pentru textul : și eu te iubesc deNihil sine arte. Multumesc pentru aprecieri, Djamal.
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain depoem frumos însă prozodia lasă de dorit
pentru textul : tablou domestic cu înger deasta se poate corecta
de ex trufas fara pic de rusine e redundant, rima e la rusine, trebuie facut ceva cu trufas
cum ar fi, trufas, cu rusine?
stai stai ce tura vura nu e tocmai o exprimare curata
stai stai vai vai ce mai tura vura... merge si asta?
de ce mă-ta crezi că... e o exprimare suburbană
cred pentru că pe-a mă-tii ar fi răspunsul la așa întrebare poetică
ideea poemului nu e rea, însă e departe de poezie, ca mai toate încercările acestui autor
adăugă o poză făcută cu photoshopu și schimbă lucrurile!
Andule, tu chiar nu îți dai seama că ultima intervenție nu a fost amuzantă ci ridicolă?
pentru textul : turburisme deIalin, multumesc pentru opinii. Vlad, iti marturisesc ca si eu am vrut sa ma opresc la remuscari dar am cazut prada ispitei de a continua.
pentru textul : paseo campeon deCosta, daca mai vii pe la noi, fii bun si corecteaza aceste typo: -instealat -al atinge -astepata ("automat la ceea ce credem noi că ne aștepată acolo") -deabia si, daca imi permiti un sfat: "aeriseste" putin textul, delimiteaza niste paragrafe, fa ceva!...e tare greu lizibil asa cum e acum.
pentru textul : Chasing pavements dePagini