si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
Imaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
multumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
mulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
Remarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
If the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).
1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
Bine scris textul, realist. Adela este personajul cel mai bine conturat, spre deosebire de Maria, căreia cred că ar trebui să îi îngroși puțin tușa, e doar schițată. Cât despre ceas, sunt de acord cu Sapphire. În general senzațiile astea sunt doar niște umbre, trebuie doar ușor accentuată ideea de respingere, de repulsie, când Maria își amintește de ceas, altfel pare ușor exagerată imaginea. Aș mai avea o sugestie: textul să se încheie la "și nu, nici atunci nu va purta ceas", să elimini acel "niciodată" și ultima replică, din același motiv, de a nu insista prea mult pe o anumită idee, care într-adevăr constituie nucleul textului, dar care nu trebuie să iasă așa mult în evidență pentru că riscă să devină artificială. Altfel, textul este foarte plăcut la lectură, echilibrat, tonul este cald. "Ea striga când nu el nu era de față"-aici cred că e un typo.
Spui că ,,decolorat şi sugrumat'' sunt puternice. Părerea mea e că sună prea puternic, adică disonant şi abrupt faţă de restul traducerii, şi mai ales faţă de textul original: ,,Tout suffocant / Et blême''. Sunt de acord că ,,Plângând ascult/La vremi de mult/Îndepărtate'' sună frumos, poate chiar mai frumos decât ,,Iar un trecut/Pe veci pierdut/În plâns m-abate'' (care nu mi se pare că sună patetic, în sens rău, având în vedere că toată strofa are o tentă uşor patetică). În ansamblu, însă, strofa în traducerea mea sună mai bine decât cealaltă. Asta pentru că cel mai important criteriu este aici muzicalitatea, iar eu cred am redat-o mai bine. Toate cele bune, Petru
Personificarea liniştii într-un poem în care se împletesc precum fuioarele de fum alb, feminitatea, senzualitatea, tandreţea. E totul atât de firesc în discursul liric, atât de atent ales fiecare cuvânt, fiecare asociere de cuvinte, un poem în care cuvintele nu fac zgomot. Ele chiar aduc liniştea, tăcerea, aceea bucurie mută. Bănuiesc că spaţiile libere sunt tot momente de linişte.
Un poem marca Adriana Lisandru. Mulţumesc, Adriana!
Sapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
Voi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
Un poem scuturat de toate scoriile balastului lexical, clar - de o simplitate la care nu se-ajunge ușor. Am remarcat versul "tot mai frig lângă piatră", care, alături de priveghi și strigoi, induc imaginea nopții de noiembrie - când "vântul va sui valvârtej coaja trupului" și a copilandrului cu mere, atârnând de ramuri. Între moarte și copilărie, între lumânări și bocet, o întreagă mistică(populară) a "făcăturilor" ce pare a extrage vraja dintr-o lume a umbrelor. Remarc acest text ca fiind unul realizat. Cu amiciție,
mulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
Pare o lume sterpă cea zugrăvită de tine :) Sunt câteva imagini care surprind tare bine această lume fadă, perfect ajustată la toate colţurile, cu toate neregularităţile ei ostracizate. Mi-ar plăcea să scrii despre viciaţii hârtiei, scrise şi tipărite :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
pentru textul : Höre Israel deImaginea pe care dumneavoastrà, Profetul, ne-o propuneti este foarte complexà. Pentru mine este o reprezentare a expresiei interzise si a spatiului interior comprimat. Pàrul care pare a fi un element al persoanei fizice devine de naturà amorfà într-o lume în care natura umanà si natura pe scurt sînt limitate si trimise într-un cimitir al memoriei pierdute a originilor. Profetul ne invità la o meditatie asupra fenomenului alienàrii acompaniat de insomnii si cearcàne rosii într-un univers care se goleste de continut.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 demultumesc tuturor pentru lectura si opinii. asta este forma bruta a unui fragment de proza, iar eu, autorul, nu am deloc experienta in domeniul prozei, motiv din care primesc ca pe un suprasuficient aprecierile dumneavoastra. de undeva trebuie sa incep si eu cu proza, cum altfel...
pentru textul : yunginuh deAtât din punct de vedere formă cât și din punct de vedere fond poemul acesta ar trebui să poarte titlul 'fără număr'.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dePărerea mea.
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff demulțumesc pentru părere, Lucian. ai dreptate, așa este, am acest defect, explic și nu e bine. nu? eu am înțeles ce mi-ai spus. este important pentru mine punctul tău de vedere. te mai aștept și la alte poeme. Madim
pentru textul : Poem cu umbre deÎn primul vers, cred că ar suna mai bine „vuind pe sub piele”. doar o părere,Eugen.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru derevin: titul. mi se pare al altei povesti...:)
pentru textul : Rupt de realitate deRemarc versurile: "neantul acesta are o calitate se multiplică se reduce la absurd" (deși, matematic, sunt două "calități") "Salonul 22" e al doilea salon de la etajul 2? (atunci e "deux deux"). Pare de un alb întunecat poemul tău, estompat, aproape transparent. Finalul e prea abrupt, prin "locul meu".
pentru textul : salonul 22 deiată o declarație de... nostalgie! :)
să fi fost justificată întrebarea domnului Gorun? mă-ntreg și eu...
frumos poem, Virgil, cald și tandru. ca o eșarfă de mătase.
am vrut să selectez un fragment pentru peniță, dar nu mă pot hotărâ, nu-aș vrea să rup nimic de aici.
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi deultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
pentru textul : la vest de mine însămi denu vreau să vestejesc acel verde, Nicholas, am zis: ducă-se. iată!
mulţumesc frumos pentru prezenţă. te mai aştept.
pentru textul : caută-mă în omul acela dem-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;
pentru textul : Mit dePrin faptul ca unele din poeziile postate le aveam deja in calculator,am crezut ca le-am si corectat. Cu scuzele de rigoare, Sebastian
pentru textul : Strainul Cinei deIf the comment quoted above could become a rule I would very much appreciate your initiative and effort..however, my opinion could be knocked off the perch by the fact that not many members contribute to this site in English, therefore many of the texts posted under lingua would not be commented due to the language-barrier. The American and English sites I usually post on do not have this problem - that goes without saying - but posting here gives me, as a member of Hermeneia, a different kind of buzz. Having said that I hope it puts your mind to rest and whatever action you will/ will not take regarding rules of engagement within lingua department remains fine by me (as long as I can press the 'INTRODUCE PREFERRED CONTENT' button :p).
Cheerio!
pentru textul : Costa's de1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) de2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
Bine scris textul, realist. Adela este personajul cel mai bine conturat, spre deosebire de Maria, căreia cred că ar trebui să îi îngroși puțin tușa, e doar schițată. Cât despre ceas, sunt de acord cu Sapphire. În general senzațiile astea sunt doar niște umbre, trebuie doar ușor accentuată ideea de respingere, de repulsie, când Maria își amintește de ceas, altfel pare ușor exagerată imaginea. Aș mai avea o sugestie: textul să se încheie la "și nu, nici atunci nu va purta ceas", să elimini acel "niciodată" și ultima replică, din același motiv, de a nu insista prea mult pe o anumită idee, care într-adevăr constituie nucleul textului, dar care nu trebuie să iasă așa mult în evidență pentru că riscă să devină artificială. Altfel, textul este foarte plăcut la lectură, echilibrat, tonul este cald. "Ea striga când nu el nu era de față"-aici cred că e un typo.
pentru textul : Anywhere but here deSpui că ,,decolorat şi sugrumat'' sunt puternice. Părerea mea e că sună prea puternic, adică disonant şi abrupt faţă de restul traducerii, şi mai ales faţă de textul original: ,,Tout suffocant / Et blême''. Sunt de acord că ,,Plângând ascult/La vremi de mult/Îndepărtate'' sună frumos, poate chiar mai frumos decât ,,Iar un trecut/Pe veci pierdut/În plâns m-abate'' (care nu mi se pare că sună patetic, în sens rău, având în vedere că toată strofa are o tentă uşor patetică). În ansamblu, însă, strofa în traducerea mea sună mai bine decât cealaltă. Asta pentru că cel mai important criteriu este aici muzicalitatea, iar eu cred am redat-o mai bine. Toate cele bune, Petru
pentru textul : Nenorocul dePersonificarea liniştii într-un poem în care se împletesc precum fuioarele de fum alb, feminitatea, senzualitatea, tandreţea. E totul atât de firesc în discursul liric, atât de atent ales fiecare cuvânt, fiecare asociere de cuvinte, un poem în care cuvintele nu fac zgomot. Ele chiar aduc liniştea, tăcerea, aceea bucurie mută. Bănuiesc că spaţiile libere sunt tot momente de linişte.
pentru textul : postludiu deUn poem marca Adriana Lisandru. Mulţumesc, Adriana!
text mediocru care spune dar nu exprima
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deSapphire, să știi că mare dreptate ai. Ar fi trebuit să fac publică și lista cu Zmeurele de aur din grădina Hermeneii, dar în ultimul moment am șters lista cu nominalizările și câștigătorii. Lista este într-un draft al meu, dacă se insistă, o pot publica, pentru liniștea tuturor. Data viitoare va fi și "martorul etalon". Mulțumesc pentru aprecierea efortului. A fost plăcerea mea să recitesc, dar și un efort, într-adevăr, în decurs de o săptămână, tot ce s-a publicat pe Hermeneia, mai puțin comentariile. E drept că ar fi fost interesantă și o opinie privind critica, însă sunt, cred, peste 1000 de comentarii, deci, aproape imposibil. Dați-mi o lună de zile și o rezolv și pe asta. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deP.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
pentru textul : de mama apelor deVoi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
destul de slab textul. daca nu te cramponai de rima poate avea o sansa. asa insa nu.
pentru textul : Primăvara deUn poem scuturat de toate scoriile balastului lexical, clar - de o simplitate la care nu se-ajunge ușor. Am remarcat versul "tot mai frig lângă piatră", care, alături de priveghi și strigoi, induc imaginea nopții de noiembrie - când "vântul va sui valvârtej coaja trupului" și a copilandrului cu mere, atârnând de ramuri. Între moarte și copilărie, între lumânări și bocet, o întreagă mistică(populară) a "făcăturilor" ce pare a extrage vraja dintr-o lume a umbrelor. Remarc acest text ca fiind unul realizat. Cu amiciție,
pentru textul : -1 deCritina,
pentru textul : despre Dumnezeu şi relaţia Lui cu pămîntul demulţumesc de trecere şi apreciere.
oh...m-am incurcat in italice! in fine, sper ca vei reusi sa ma urmaresti.
pentru textul : Invizibil deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec demulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
pentru textul : 25 de ani deda, poate ai dreptate, ma gindesc. pastrez finalul. tin la el.
pentru textul : helioză dePare o lume sterpă cea zugrăvită de tine :) Sunt câteva imagini care surprind tare bine această lume fadă, perfect ajustată la toate colţurile, cu toate neregularităţile ei ostracizate. Mi-ar plăcea să scrii despre viciaţii hârtiei, scrise şi tipărite :)
pentru textul : confesiuni dePagini