Hm... nu eram sigură cam cât să îngroș tușa comis-voiajorului, pentru că ideea este tocmai contrastul dintre el și bătrâni, de aici se naște absurdul situației. Iar detaliile constituie obsesia mea de când am început să scriu, mai ales că aici trebuiau să dea naștere atmosferei aceleia creepy din casă. Stilul... încă îl caut. Trebuie să mai lucrez asupra textului, este proaspăt, ți-aș fi fost recunoscătoare dacă mi-ai fi indicat unde am typos... eu l-am corectat de multe ori, dar se pare că mi-au scăpat. Oricum, mulțumesc că ai avut răbdarea să mă citești :)
well, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
"curtea de apel se înalță din spatele tribunalului ca o boală de piele" bolile de piele nu se înalță, se întind. "te uiți și tu la tine de la vârful pantofilor până la ultimul fir de păr" eventual într-o oglindă, altfel nu văd cum.
iata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
Finalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
Uite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
Bună seara! ...Text valoros, lipsit de pedeanterie, succint, fără artificii, culoare, iar Poezie "fără culoare", în opinia mea, este cel mai greu de atins, versuri cu velențe aforistice, final-ghilotină, inspirat. ...Ce (mă) deranjează: cele 5 metafore obținute cu ajutorul genitivului (paznicul somnului, lumina sângelui, mirosul unui trădător, nodul unui ștreang, și titlul - tăcerea hienei). Enorm. Mai ales pentru un text scurt, ca acesta, si cu atât mai mutl cu cât este un text alb. Acest mod lejer (uneori superficial) de-a obține imagini este de evitat. O altă problemă o reprezintă forma verbului "a așeza", din versul doi. În cazul acela, cred că forma corectă este "așază-l". ...Cu stimă, o seară bună! A.A.A
Andu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
în care ai văzut tot mediul înconjurător al greierilor, detaşarea ta de constrângerea la spaţiul în care te-au mutat unii, asta mi-a plăcut foarte mult!
Câteva observații critice,
Cărturarii nu au studiat cerul, asta e o treabă pe care au făcut-o alte categorii de oameni. Cărturarii s-au ocupat de cărți. Iar tu Paule nu ești nici cărturar și nici astronom m-ai lămurit.
Tu nu ești nimic de fapt, nula, nada, ești doar un membru USR foarte sexy.
Iar galaxiile nu-s tot una cu Universul, chiar dacă Universul ar putea fi cald cum zici tu unele galaxii ar putea fi reci. Nu înțeleg de unde ți-a venit să scrii un text cu conotații astronomice, cosmogonice, când este evident că Geneza a ocolit Slavă Domnului Tecuciul tău natal.
"Cuvintele nu-mi era de ajuns." Probabil nici gramatica. Din punctul meu de vedere, nici simplist, nici mimetic, nici biografic, ceva naratiune pe care am intilnit-o la unii autori moldoveni care nu salveaza lipsa de substanta. P.s. Nu am auzit de poetul important, asta nu inseamna ca nu e.
Dacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
Părerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
poemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
Cu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
Adriana, merită ca această "noapte clară, fără muguri", să fie semnalizată, măcar pentru o clipă. Interesantă nuanţa diferită a întunericului, pentru fiecare "un alt întuneric". Iar finalul este deosebit prin sugestie, un întuneric care nu se mai poate transforma în nimic. Luminez!
Virgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
mulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
da Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
malditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
Iată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
frumos text. constructie de asemeni. coerenta a limbajului. simplitate si idee. felicitari ps: nu stiu daca se potriveste "lectia despre caderea in gol" cu ideea si mesajul textului; pt ca e o lectie despre plutire, o pluta pe aer, cum ar zice saramago
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hm... nu eram sigură cam cât să îngroș tușa comis-voiajorului, pentru că ideea este tocmai contrastul dintre el și bătrâni, de aici se naște absurdul situației. Iar detaliile constituie obsesia mea de când am început să scriu, mai ales că aici trebuiau să dea naștere atmosferei aceleia creepy din casă. Stilul... încă îl caut. Trebuie să mai lucrez asupra textului, este proaspăt, ți-aș fi fost recunoscătoare dacă mi-ai fi indicat unde am typos... eu l-am corectat de multe ori, dar se pare că mi-au scăpat. Oricum, mulțumesc că ai avut răbdarea să mă citești :)
pentru textul : Paharul cu apă demy problem is with this "thousand". It's a turn off in poetry for me.
pentru textul : Drapeau blanc dewell, nimic nu este emfatic în întâlnirea cu providența. iar, dacă tu ai fost capabil să continui versul în gând, sunt convins că și ceilalți cititori sunt capabili să o facă...
mulțumiri de lectură plus semnul confesiv, Sebi, din burgul în care când plouă când ninge, ca o femeie nehotărâtă între râs și plâns...
pentru textul : acolo unde se întorc valurile de"curtea de apel se înalță din spatele tribunalului ca o boală de piele" bolile de piele nu se înalță, se întind. "te uiți și tu la tine de la vârful pantofilor până la ultimul fir de păr" eventual într-o oglindă, altfel nu văd cum.
pentru textul : în fond e totul lavabil deiata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase
pentru textul : angoase&fisuri deFinalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.
Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
pentru textul : ganga deUite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.
Gasesc un text care degajă un suflu nou, de prospețime.Un amestec reușit de viziuni, ironică și tragică asupra vieții. Rețin "doi tineri vorbeau tinerește, unul se întreba cum ar fi să-i facă lu’ mă’sa cadou un mormânt", "rămânea bănuiala că vom muri după toate miturile", "numai trupurile iubite au nume".Mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur că te-am citit. Cu prietenie, Cami
pentru textul : Te iubesc dus-întors deok, Virgil, imi cer scuze, am comis-o fara buna-stiinta;
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deNu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
pentru textul : Străin deBună seara! ...Text valoros, lipsit de pedeanterie, succint, fără artificii, culoare, iar Poezie "fără culoare", în opinia mea, este cel mai greu de atins, versuri cu velențe aforistice, final-ghilotină, inspirat. ...Ce (mă) deranjează: cele 5 metafore obținute cu ajutorul genitivului (paznicul somnului, lumina sângelui, mirosul unui trădător, nodul unui ștreang, și titlul - tăcerea hienei). Enorm. Mai ales pentru un text scurt, ca acesta, si cu atât mai mutl cu cât este un text alb. Acest mod lejer (uneori superficial) de-a obține imagini este de evitat. O altă problemă o reprezintă forma verbului "a așeza", din versul doi. În cazul acela, cred că forma corectă este "așază-l". ...Cu stimă, o seară bună! A.A.A
pentru textul : tăcerea hienei defrumos tablou
pentru textul : The perfect Mona Lisa deAndu, eu încerc să menţin fluxul pe un curs ascendent. Dar lupta e grea, inspiraţia fiind precum vremea din ultimul timp: când ies ghioceii, înfrunzeşte liliacul în ianuarie, apoi vine codul roşu cu nămeţii lui. Important este să mergem mai departe şi să credem.
Mulţumesc pentru comentariu.
pentru textul : pe aici nu se întâmplă nimic deîn care ai văzut tot mediul înconjurător al greierilor, detaşarea ta de constrângerea la spaţiul în care te-au mutat unii, asta mi-a plăcut foarte mult!
pentru textul : mă caută eu tac deCâteva observații critice,
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deCărturarii nu au studiat cerul, asta e o treabă pe care au făcut-o alte categorii de oameni. Cărturarii s-au ocupat de cărți. Iar tu Paule nu ești nici cărturar și nici astronom m-ai lămurit.
Tu nu ești nimic de fapt, nula, nada, ești doar un membru USR foarte sexy.
Iar galaxiile nu-s tot una cu Universul, chiar dacă Universul ar putea fi cald cum zici tu unele galaxii ar putea fi reci. Nu înțeleg de unde ți-a venit să scrii un text cu conotații astronomice, cosmogonice, când este evident că Geneza a ocolit Slavă Domnului Tecuciul tău natal.
"Cuvintele nu-mi era de ajuns." Probabil nici gramatica. Din punctul meu de vedere, nici simplist, nici mimetic, nici biografic, ceva naratiune pe care am intilnit-o la unii autori moldoveni care nu salveaza lipsa de substanta. P.s. Nu am auzit de poetul important, asta nu inseamna ca nu e.
pentru textul : I have a dream deDacă ne referim strict la text, pot să spun că-mi place, e scris în mod realist, obiectiv. Mircea înregistrezi realitatea exct cum este, tehnologia a intrat și-n biserică. E puțină ironie la final izvorâtă chiar din acest amalgam ciudat. Și e bine că se termină așa, interogativ. Mi se pare că e cel mai bun text al tău, fără încărcătura semantică și ...ritmică de până acum.
pentru textul : Gând de vecernie deStiu, Domnule...dar nu e rau sa mi se aduca aminte, din cand in cad. :))
pentru textul : Rugina cuielor dePrecizari: este vorba de fotografia domnului Radu Portocala ce se poate vedea si compara pe aceste doua linkuri: http://cotidianul.ro/index.php?id=8206&art=21327&diraut=253&cHash=c041fd... din 5 decembrie 2006 si http://www.hermeneia.com/info/1709 din 5 noiembrie 2006.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL dePărerea mea e că poemul e doar dulce, nu aduce nimic nou, iar finalul previzibil. Albastru, mov, în jurul capului? Știi tu la ce mă refer. "Multe umbre", "intre ochi si lumina", "privire arsă" - clișee.
pentru textul : Sub Acoperire depoemul ăsta spune povestea nimicului și chiar îmi place.
pentru textul : scrisoare neterminată deCu riscul imaginilor clișeistice re. călăul tău... come on! nu găseai ceva mai bun? discursul e chiar fain... poemul ăsta e ca un benz la care s-a greșit șasiul, în rest totul e la locul lui.
Și dacă mai era cazul să remarc
'o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn'
pentru care dau peniță...
Restul e perfectibil, treaba autorului desigur
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deAdriana, merită ca această "noapte clară, fără muguri", să fie semnalizată, măcar pentru o clipă. Interesantă nuanţa diferită a întunericului, pentru fiecare "un alt întuneric". Iar finalul este deosebit prin sugestie, un întuneric care nu se mai poate transforma în nimic. Luminez!
pentru textul : capcana deVirgil, dacă este ceva de care să-mi fie teamă, aceea este constrângerea libertății personale. Având în vedere că trăiesc într-o țară în care cea mai mare parte din cei care ne conduc sunt foști securiști și membri de partid, minimul de respect pentru mine ar fi să-mi dau cât de cât interesul să înțeleg ce a fost atunci ca să pot schimba ce va fi.
pentru textul : De la x milimetri la y kilometri demulțumesc pentru peniță și apreciere. mă bucur să aud de la cineva care a trăit timpurile respective, că m-am apropiat cât de cât de realitate.
multumesc andule! dar, de! stii cum se spune: de gustibus...
pentru textul : Renaștere deda Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi demalditza, nu știu ce să spun, interesantă interpretarea ta, poate chiar mai profundă ca textul în sine hialin, într-un fel ai dreptate, dar în altul nu. pentru că cred că îți dai seama că există un efect diferit între formularea eliptică și cea mai degrabă explicită. eu am preferat a doua opțiune. a existat o vreme în care, dacă te vei uita la textele mele vei vedea că am utilizat mult prima soluție. în ultima vreme vreau să văd dacă pot face ceva și folosind-o pe a doua. cam asta ar fi explicația fenomenului.
pentru textul : racing live deMult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.
"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.
"crengi de copac" - pleonasm.
"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii
Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze deIată un text care m-a pus pe gînduri. ~ Poate este normal așa. Mai ales pentru că nu prea sînt obișnuit să mi se dedice un text. Sau, mă rog, ofere. Și apoi apare acest aspect al polemicii (sau anti-polemicii),... parcă nu am mai intrat în niciuna de o vreme... eu, fiind un om simplu, mă mulțumesc să observ. am remarcat mai ales ales trei lucruri. (cum se zice în poveste, trei mere de aur): „o undă de opal, reverberând” --- excelent (iată cineva care mi-a ghicit preferința pentru opal, sidef, turcoaz, etc), „din mers, secunda-i săruta picioarele” --- o splendidă definiție a timpului și a trecerii lui (mers=trecere, sărut=secundă=irepetabil, picior=carnalitate=materialitate=finitudine) și „eu, căutare sfărâmând răspunsul, zbatere/ între vreau și nu știu” --- ehehei!! vechile mele dileme și voluptatea anticipării și a căutării.
merci
P.S. - este ea.... poezia?
pentru textul : cercuri de ape deasteptam sa fiu corectat. aici e vorba de oximoron si repetitie... dar asta e:)
pentru textul : dialog cu mirabeau defrumos text. constructie de asemeni. coerenta a limbajului. simplitate si idee. felicitari ps: nu stiu daca se potriveste "lectia despre caderea in gol" cu ideea si mesajul textului; pt ca e o lectie despre plutire, o pluta pe aer, cum ar zice saramago
pentru textul : lecţia despre plutire şi gol dePagini