'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
"he he ce mai vremi ce iubire
cât de frumoşi eram şi ce proşti
ţintuiam timpul într-un fum de ţigară prizonier de război
legat cu eşarfa de marginea patului
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată uşşooor
peste un braţ bronzat de femeie"
Si tu intrebi ce legatura are 15 cu poezia ? E mare inginerie...
Paul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
Fratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
Remarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
As vrea sa mai adaug, Doru, [ca nu dau nastere la alte speculatii (smile)], pasarea din lemn e pasarea sufletului pe care o gasesti la Sarmizegetusa Regia in incinta sacra, unde se afla de altfel, si cele sapte vami, sapte sanctuare.
personal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
mi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Am citit acest poem de multe ori, din plăcere. Nu stiu de ce, chiar de la titlu, asocierea cuvintelor ,,psalm pentru tâmplarul meu" si ,,rădăcina" cuvântului ,,tâmplar" mă duce cu gândul către o apropiere de tâmpla Lui, un fel de atingere sfântă, odihnitoare. Poemul m-a emoţionat profund. Am tresărit la versul ,,Să fie seară!" în contrast cu ,,să fie lumină!" Parcă urmează o zonă gri, de singurătate, fără El, apoi vine concluzia:
,,dacă nu ai fi
viața asta e doar o înregistrare proastă
a unui concert pink
floyd"
Iar finalul:
,,tu biet tâmplar sortit să mă iubești
până vreau eu" e prea frumos! Prea!
Pe fondul acestei frumuseţi aud ecoul:
,,dragă paul
eu am fost cu tine" Fie ca să auzim fiecare din noi aceste cuvinte spuse de Dumnezeu...si chiar la prezent! Mulţumiri, Paul, pentru tâmpla caldă a acestui poem.
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
Cred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
șugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
Rectific "Ce"-ul, da. În loc de "verdeață" trebuie neapărat altceva. Restul rămâne așa. Nu pot schimba "spânzurat între ape", este vorba de un dat esențial, ontologic al omenirii.
Greșit/corect:
iesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
In opinia mea cred ca urmatoarele versuri ar fi in plus: "și că plutesc peste esențe de mușețel vor fi legate sfori de mărțisor de toate locurile și oasele" Inedita aparitia vapoarelor pe caile respiratorii, insa, personal, as fi optat pentru o alta aparitie care sa sustina ideea de zbor. Finalul corelat cu prima strofa, mi se pare reusit.
Comentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
pe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
Mulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
Mulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
'Neața, Katya! Simpatic titlul, ai luat cuvântul "canon" cu sensul lui arhaic, de chin. Deci :"chinul de a dormi împreună". Dincolo de platitudinea cheii, rămân transcrierea stărilor și câteva imagini frumoase.
pentru textul : canon să dormim împreună deşi ale diavolului tasmanian. typo
pentru textul : ai putea scrie un poem despre asta dedeşi poate e o încercare de a inova pe mine nu a reuşit să mă convingă
"he he ce mai vremi ce iubire
cât de frumoşi eram şi ce proşti
ţintuiam timpul într-un fum de ţigară prizonier de război
legat cu eşarfa de marginea patului
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată uşşooor
peste un braţ bronzat de femeie"
Si tu intrebi ce legatura are 15 cu poezia ? E mare inginerie...
pentru textul : cinsprezece dePaul, tu esti sufletul acela nobil care stie unde, când si cum să încurajeze. Am încercat un stil nou, fără artificii si broderii metaforice. Din intersecţia în care mă aflu, fac primul pas cu o creangă de măr înflorit în mână si cu un colind special :). Mulţumesc pentru generozitate. Semnul tău mă responsabilizează. Mai e mult de lucru. Tu mi-ai arătat că pot.
pentru textul : O ramură mai puţin deFratilor, nu va mai tot luati de exprimarea mea aia cu "familia".. eu am zis asa, ca idee pentru ca mi-au picat ochii pe poza respectiva aseara cand faceam browsing printr-un folder de pe comp pe care scrie "de la Virgil". Repede preluati unul de la altul argumentele! Daca eu sunt woosy voi sunteti "pussy". Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti. De fapt, prostanacul esti chiar tu cand faci asa. Eu am intrebat "de unde are poza" si am spus clar ca nu m-am suparat (nu pe el). Astept in continuare raspuns la intrebarea pusa. In rest, poate sa latre gasca ta de pe hermeneia cat o vrea ca pe mine ma doare undeva. Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic. M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate. De fapt, suntem toti niste amarati. Andu
pentru textul : login deRemarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
pentru textul : promit de mâine nu mai plâng de(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
As vrea sa mai adaug, Doru, [ca nu dau nastere la alte speculatii (smile)], pasarea din lemn e pasarea sufletului pe care o gasesti la Sarmizegetusa Regia in incinta sacra, unde se afla de altfel, si cele sapte vami, sapte sanctuare.
pentru textul : din penumbră depersonal, nu mi place sa folosesc in poeme nume de cantareti, filme, carti etc. imi par conjuncturale si, desi te raporteaza la un prezent imediat, estompeaza din mesaj si universalitatea acestuia. pentru ca eu asa cred, ca discursul poetic te intoarce in bratele a ceea ce numim uman si credibil in noi.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demi-a placut insa referinta la ioana d arc si ce fac pisicile, apoi dragostea in plus, dragostea in minus; dincolo de plecari si de toate, aceste pasari pustii si albe - foarte fain asta. finalul de asemeni. si remarc finalul tocmai pentru ca textul, dincolo de particularitatile autorului, - textul bun ( ca am fost vanat si de textele cele rele) - detine inca aceasta misiune de a arata adevarul, nu musai un adevar, ci ca intentie, ca legitimare a actului de a scrie si de a trai. iar pentru asta ma inclin, oricand si oriunde.
Am citit acest poem de multe ori, din plăcere. Nu stiu de ce, chiar de la titlu, asocierea cuvintelor ,,psalm pentru tâmplarul meu" si ,,rădăcina" cuvântului ,,tâmplar" mă duce cu gândul către o apropiere de tâmpla Lui, un fel de atingere sfântă, odihnitoare. Poemul m-a emoţionat profund. Am tresărit la versul ,,Să fie seară!" în contrast cu ,,să fie lumină!" Parcă urmează o zonă gri, de singurătate, fără El, apoi vine concluzia:
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu de,,dacă nu ai fi
viața asta e doar o înregistrare proastă
a unui concert pink
floyd"
Iar finalul:
,,tu biet tâmplar sortit să mă iubești
până vreau eu" e prea frumos! Prea!
Pe fondul acestei frumuseţi aud ecoul:
,,dragă paul
eu am fost cu tine" Fie ca să auzim fiecare din noi aceste cuvinte spuse de Dumnezeu...si chiar la prezent! Mulţumiri, Paul, pentru tâmpla caldă a acestui poem.
Finalul nu îmi sună foarte bine. De exemplu "la dimineaţă" deşi are o tonalitate arhaică,dă senzaţia de atemporalitate, în alt context, în combinaţia dată nu sună foarte poetic.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deCred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deLa mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită deStiam fotografiile artistei Tibick Indrikova. E foarte talentata.
pentru textul : Bird no 44 deDacă ne gândim la prea multe lucruri când facem dragoste, s-ar putea să nu mai facem. Adică, să devenim impotenţi.
pentru textul : Când fac dragoste demultumesc de citire. si de semn. dupa cum spun si la titlu, poemul acesta nu se pune:D ziua buna
pentru textul : mic poem deAlma, Mihaela, George, Cristina, foarte vă mulţumesc pentru!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deșugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
pentru textul : Alt fel de iubire deRectific "Ce"-ul, da. În loc de "verdeață" trebuie neapărat altceva. Restul rămâne așa. Nu pot schimba "spânzurat între ape", este vorba de un dat esențial, ontologic al omenirii.
pentru textul : Despre pom deGreșit/corect:
pentru textul : nu sunt Hilbert deiesă/iese (în două situații)
nici un/niciun
se va deschide acele minți/se vor deschide acele minți
deajuns/de ajuns
acei doi/ cei doi (e mai uzual, nu neapărat greșit)
Versul "se fac că dorm şi morţi pe undeva" ar trebui refăcut.
Expresia "un zero întreg" nu are logică.
Banc, ne-banc, dar e buna! Daca se "construieste" mai mult, se strica.
pentru textul : Porţia de filozofie deIn opinia mea cred ca urmatoarele versuri ar fi in plus: "și că plutesc peste esențe de mușețel vor fi legate sfori de mărțisor de toate locurile și oasele" Inedita aparitia vapoarelor pe caile respiratorii, insa, personal, as fi optat pentru o alta aparitie care sa sustina ideea de zbor. Finalul corelat cu prima strofa, mi se pare reusit.
pentru textul : reverie deEmil, mulțumesc pentru comentariu și peniță. Neașteptată vizită, plăcut surprinsă, i.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deAr exista și posibilitatea arhivării secțiunilor?
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM deComentariul Alinei este legat de anunțul făcut în text:"că site-ul Hermeneia.com este deschis pentru cooptarea de noi editori și moderatori". Mai departe: no comment.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deva rog sa va opriti. din respect pentru Vlad si pentru poezie.
pentru textul : timidă umbra ta de fată demultumesc Petre pentru comentariu si apreciere. Pot spune doar ca incerc sa fiu loial modului in care cred eu ca ma pot exprima mai bine
pentru textul : defectul simplu II depe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
pentru textul : Mașina de scame deMulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
pentru textul : doi ochi deMulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
pentru textul : madlenă dePagini