poezia aceasta reușește să transmită o stare, reușești cu grație să redai aici un tablou care impresionează prin atmosferă, discursul poetic este unul în care nostalgicul se etalează fără artificiozitate, fără emfază verbală, sincere aprecieri,
cu multi ani in urma, cred ca destul de multi pentru ca nu-mi mai amintesc alte detalii, am descoperit o carte scrisa de Herta Müller, "Animalul inimii", o carte tulburatoare ce propune cititorului sa priveasca lumea cu uimirea si ingenuitatea copilului. aceasta proza a ta, mi-a amintit de "Animalul inimii", simt acelasi sarm fermecator intr-un amestec fluent de copilarie si maturitate. incantata de lectura! anna
amorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
acesta nu este un colaj poetic, te rog să reîncadrezi.
Poți citi ce înțelege Hermeneia prin Colaj Poetic aici: http://www.hermeneia.com/node/7327
Am avut o facilitate care permitea pe Hermeneia sa creezi impreuna cu cineva un Colaj Poetic. Deocamdata nu este activa dar fiecare poate sa posteze un colaj poetic daca il face impreuna cu un alt membru Hermeneia si este conform pricipiului pe care l-am enuntat acolo.
Nu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
ai perfecta dreptate, vladimir! ai pus punctul pe i. ai descoperit tuturor latura mistica a poemului. moartea are totusi si ceva ce poate fi numit erotic. ceva care trebuie marturisit. eu nu am aflat reteta perfecta spre a vorbi despre acest ceva, dar voi reveni asupra temei. multumesc de trecere! te astept onarat sa revii.
Am gasit in text niste sintagme deosebite : "Iubito culeg buzele tale", " tăietură în care s-au prăbușit alte guri", " coșar pe înserate înghițit de fumul ultimei colibe de sare" "ghimpele plutelor trecând prin gutui"... Cred totusi ca v-ati dus prea departe cu vezicile care pocnesc (imagine chiar ilara) si cu "mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape ". Se incearca o estetica a grotescului, numai ca, in opinia mea, strica textul contruit pana in acel moment. Ialin
Mulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
Dar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Dacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
Asta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
multumesc mult, Silvia,
comentariul tau aprinde beculete
si ma ghidez cu incredere in ele,
calatoria alaturi de cuvinte este atat de surprinzatoare
incat calea cea dreapta e greu de dibuit;
gand bun Coralinei ,
cu pretuire si de la Chiril!
uite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
e straniu să vezi cum gîndește un bărbat
despre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
Am reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
nici la asta nu ma gandisem.
n-am vazut ecranizarea, am citit insa cartea de atatea ori copil fiind, ca probabil m-as plictisi.
mi-a facut placere sa recunosc imaginea, poate ca umbla prin mine. shoo-shoo! :o)
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poezia aceasta reușește să transmită o stare, reușești cu grație să redai aici un tablou care impresionează prin atmosferă, discursul poetic este unul în care nostalgicul se etalează fără artificiozitate, fără emfază verbală, sincere aprecieri,
pentru textul : Singurătăți și absint dezumzetul e baza:). un poem fain!
în urmă speranţe disperări nu
dinaintea viespilor în roi
ceva nu-i bine
privită pieziş
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva din siguranţa dansatorului
pe sârmă
totul devine firesc
înveţi să pătrunzi
în cele mai strâmte poveşti
adormi
cu zumzetul
lipit de diafragmă
sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri
umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb
doar în trecere... titlul îmi place ff mult si poemul îl văd mai scuturat de idei care se repetă... asta am încercat...
pentru textul : uitarea, constanta balansului decu multi ani in urma, cred ca destul de multi pentru ca nu-mi mai amintesc alte detalii, am descoperit o carte scrisa de Herta Müller, "Animalul inimii", o carte tulburatoare ce propune cititorului sa priveasca lumea cu uimirea si ingenuitatea copilului. aceasta proza a ta, mi-a amintit de "Animalul inimii", simt acelasi sarm fermecator intr-un amestec fluent de copilarie si maturitate. incantata de lectura! anna
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica deM-am logat doar ca să spun "foarte tare textul ăsta! Ştiu că-i o afirmaţie nu tocmai literară, dar e atât de adevărată...
Ludic, umor, imprevizibil... fain!
pentru textul : cu ochii deschiși deamorf, continand o multime de inadverdente plecate din tendinta de exploatarea mistificatoare a "tertului inclus". A se vedea, printre altele si "Transdisciplinaritatea" lui Basarab Nicolescu (mult umflata si discutata pe la noi) cazuta in desuetudine prin alte parti. Care nu face nimic altceva decat sa propuna o reintoarecere la un fel de "modernism religios".
pentru textul : Binaritate & PoMo deacesta nu este un colaj poetic, te rog să reîncadrezi.
Poți citi ce înțelege Hermeneia prin Colaj Poetic aici: http://www.hermeneia.com/node/7327
Am avut o facilitate care permitea pe Hermeneia sa creezi impreuna cu cineva un Colaj Poetic. Deocamdata nu este activa dar fiecare poate sa posteze un colaj poetic daca il face impreuna cu un alt membru Hermeneia si este conform pricipiului pe care l-am enuntat acolo.
pentru textul : Fetish, deNu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
pentru textul : averse decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit deNu știu ce să zic, am citit de mai multe ori-textul rămâne in lucru Adina, multumesc pentru vizită mai vorbim .
pentru textul : noi dimineți de septembrie deAş reformula "predestinată durerii" şi aş scoate, totuşi, "fără număr"-ul final.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deai perfecta dreptate, vladimir! ai pus punctul pe i. ai descoperit tuturor latura mistica a poemului. moartea are totusi si ceva ce poate fi numit erotic. ceva care trebuie marturisit. eu nu am aflat reteta perfecta spre a vorbi despre acest ceva, dar voi reveni asupra temei. multumesc de trecere! te astept onarat sa revii.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeXceptând
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... deAm gasit in text niste sintagme deosebite : "Iubito culeg buzele tale", " tăietură în care s-au prăbușit alte guri", " coșar pe înserate înghițit de fumul ultimei colibe de sare" "ghimpele plutelor trecând prin gutui"... Cred totusi ca v-ati dus prea departe cu vezicile care pocnesc (imagine chiar ilara) si cu "mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape ". Se incearca o estetica a grotescului, numai ca, in opinia mea, strica textul contruit pana in acel moment. Ialin
pentru textul : Allienter desi eu ce-ar trebui sa-ti raspund? si de ce-mi spui dvs.?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deși asta este o problemă pentru că..... ?
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deMulţumesc, Cristina, pentru lectură, înţelegere şi observaţie. Voi lăsa, totuşi, forma aşa cum este, populară şi regională (izvorâtă din simpatia seculară pe care o avem noi pentru bulgari - în limba lor, o ştiu dinainte de 89, când urmăream meciuri de fotbal pe postul lor TV, există o serie de cuvinte precum gleva /cap/, krăk /picior/, cărora noi le-am dat un înţeles peiorativ). Cuvântul (popular şi regional) face parte dintr-o serie sinonimică bogată, pe care - cum cu amabilitate aţi observat - o folosesc în text: "cap-căpăţână-dovleac-tărtăcuţă-gleavă-ţeastă-bostan-diblă".
pentru textul : De-a tura-vura deDar vă mulţumesc pentru semnalare, pentru că prin ea am băgat de seamă că "gleavă" apare şi în alte două texte ale mele de această factură, aşa că am să-l înlocuiesc numaidecât, aici, cu "diblă".
Dacă intenția a fost de a ironiza, poemul sună bine și și-a atins scopul după părerea mea. Pe de altă parte, și lectura lui cere un efort ceva mai mare din partea cititorului, datorită termenilor complecși folosiți. Însă, rezultatul final sună bine iar textul merită lecturat.
pentru textul : Pui cu patru picioare deeu o vad ca pe-o trezire din glaciar, o izbanda a oamenilor care traverseaza milenii in pofida obstacolelor intampinate
pentru textul : escape deversuri crancene de apreciat
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală deAsta nu-mi place; nu-mi place cum construiesti poemul si cum vin versurile astea, prima strofa, de fapt primele 2 strofe puteau functiona foarte bin si ca posibile replici intre ( pentru nebun ) nebun si ceilalti. Nebun, nebun, bine, dar eu nu inteleg totul aci. El nu dirijeaza, el Nu face, el nu drege, Dar are un ceas si uneori, deci nu de obicei fata chestia asta, doar uneori ii deschide capacul. Atunci de ce-i nebun? Era nebuna daca oprea oamenii pe strada si le arata ceasul si zicea replica aia cu amintirile. Atunci da. Dar altfel nu inteleg. Iar faza cu foaia soioasa iar nu o prcep, ce vrea sa fie foaia si de ce ti-o flutura pe sub nas? Indoituri aproape destramtate deja e exagerat, prea mult dus in derizoriu, prea mult exces. In urmatoarele doua strofe nu-mi place paratraznet, iar este exagerat, referintele dali etc, e prea uzata imaginea. Sunt multe de zis si eu sunt obosita acum :). Dar daca ai mai multa grija, cu singuranta textele tale vor fi asa cum trebuie.
pentru textul : morile de vânt nu au ecou demultumesc mult, Silvia,
pentru textul : alte începuturi petrecute aievea decomentariul tau aprinde beculete
si ma ghidez cu incredere in ele,
calatoria alaturi de cuvinte este atat de surprinzatoare
incat calea cea dreapta e greu de dibuit;
gand bun Coralinei ,
cu pretuire si de la Chiril!
Oana, îți mulțumesc pentru trecere și semn...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării detext care aluneca spre manele. dar nu te teme, vei avea cititori
pentru textul : monociclu deuite, dacă aș fi avut posibilitatea aș fi dat o peniță textului. Pentru ca este atât de firesc în curgerea lui și atât de ușor de ...vizualizat încât nu are nevoie de nu știu ce fel de context pentru a-l putea prinde. Așadar, bravo.Sincer îți spun.
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia dee straniu să vezi cum gîndește un bărbat
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dedespre o femeie goală
cum îi vine în minte sex și curvă și carne și păcat
și dragoste și pasiune și tînjire și viol
e straniu și totuși nu e
ce vină are bietul om cînd ea e doar oglindă
pentru el
oase din oasele mele și carne din carnea mea
de izgonit și laș mutilat și singur
bărbat
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deAm reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
pentru textul : e bună tipa depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deoana
nici la asta nu ma gandisem.
pentru textul : Life support den-am vazut ecranizarea, am citit insa cartea de atatea ori copil fiind, ca probabil m-as plictisi.
mi-a facut placere sa recunosc imaginea, poate ca umbla prin mine. shoo-shoo! :o)
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale dePagini