este adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
Cred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
Melcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
un poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
Tiberiu, Multumesc pentru completare. Daca am ajuns la ceva matematica, am ajuns pe trei cai ocolite. Una este IT&C, unde, vrand necrand, a trebuit sa ma ocup, cat se poate de serios, dar cu un scop precis: Inteligenta Artificiala. A doua, teza de doctorat, unde a trebuit sa-mi bag nasul in calculul vectorial si tensorial. Si, in fine, a treia, fizica (pasiunea si inclinarea mea din tinerete, pe care n-am reusit sa le pun in practica). Si acum, la chestiune. 1. 'A fost primul [Cantor] care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare".' Este "absolut" adevarat. Dar in textul meu n-am stiut si, prin urmare, n-am reusit s-o spun fara sa plictisesc un cititor ne initiat (iar un initiat, ce sens avea sa suporte explicatia mea?). 2.' "Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice.' Asta n-o stiam. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia. 3.' Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.' Despre Godel am fost obligat sa aflu datorita meseriei mele (am si textele sale prin care si-a prezentat teoremele). Voi incerca sa discut despre el cand voi vorbi despre "logicile paraconsistente" (in cadrul carora cu greu si numai in cazuri particulare se mai poate aplica ca un "filtru" dar care scapa printr-o sita prea rara unele lucruri). Si o astfel de discutie vtrea s-o port cand ma voi ocupa, mai la obiect, de Graham Priest si, implicit, de "dialetheism" 4. Dupa cate am inteles (si nu stiu daca bine), Cantor a cladit teoria sa a multimilor altfel decat axiomatic. 5. O sugestie. Ce-ar fi daca cele ce mi le-ai transmis, ar fi fructificate printr-un text al dumitale pe care sa-l postezi aici? Ar fi, cred eu, un lucru benefic si pentru cititori, dar si pentru noi doi. Chiar daca printr-un "dialog la distanta" civilizat, dar si atragator. Toate cele bune, Gorun Manolescu
stii, privind aceeasi mare s/ar putea sa o reconstituim diferit in mintea noastra, cilindrul de lemn o fi curios pentru tine insa eu am desfiintat muchiile sicriului,facand o trimitere spre piroga, coborand in adancuri cu o piroga, facuta dintr/un trunchi de copac, sincer nu as vrea vreodata sa fiu direct hrana pestilor care/s niste viermi de apa, ci as vrea sa dorm acoperita cu bulgarii lichizi privind lumea prin hublou, stand inauntru ca intr/un sarcofag
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
Profetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
ca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
deși textul ar putea fi îmbunătățit alocuri (de exmplu: "care crește" (preferabil crescută; oricum se repetă des acest pronume relativ...), "pe pi_ele" etc.(dar, la urma urmei, ce nu este perfectibil?), găsesc inspirată această resemnificare alfabetică, ce pare să sugereze că întreaga existență a fost semnificată și ar putea fi resemnficată prin sunte elementare, primare, că ceea ce obișnuim a numi sens, finalitate etc nu este altceva decât un ecou ce va înceta atunci când însăși existența (ontologic vorbind) va înceta. îmi place, de asemena, eclecticul expresiei, limbajul care nu forțează tradiționalul, dar caută să îi imprime noi valori estetice, împletind, asemenea vinului bun, lumina din culoare cu tăria cuminte a timpului. cu drag, Vasile Munteanu
astfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
se pare, cel puțin pentru mine, că cele mai «deschise» sunt textele poetice incomplete. Pentru că ele au un anumit soi de imperfecțiune ce mă fascinează tocmai datorită faptului că sunt imperfecte.
jos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
Nu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
Imi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
Am considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
mă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este adevarat ce spui. de aici si capabilitatea blestemului de a nega si de a solicita ascultarea/tacerea. nu doar a supraveghea si a pedepsi ci si a recunoaste in limita o solutie a solidaritatii. ptr ca dincolo, nimicul isi face simtita prezenta si atrage. ma gandesc insa ca functia magica a cuvintelor inca are aplicabilitate. si, cel putin din prudenta, sa nu-l rostim. daca temeiul temeiului trairii -ceea ce ne mentine in viata- este raul metafizic? ironia sortii este infinita, ca universul. dar asa ceva nu putem accepta, ptr ca nu putem trai la margine.... multumesc din nou
pentru textul : crucile deCred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
pentru textul : centrul lumei deMelcul în foamea sa de crud și-a tocat și aripile, doar verdele a mai suspinat în jurul său precum o maree a melcilor bolnavi, rușinat și fără de aripi, s-a strîns în cochilia sa milenară. Draga mea, este frumos cum zici, deși melcul n-a avut niciodată aripi,... până acum
pentru textul : Aripi de melc deun cu totul alt sens acelui "compas".
dar, oricum, cred ca e mai bine asa.
pentru textul : temeri grizate deun poem diurn al omului închis în om, al lucrurilor simple. clar, scris cu mână sigură și neîncorsetat nici unei nevoi estetice. tocmai asta îmi place.
pentru textul : w/o replay deTiberiu, Multumesc pentru completare. Daca am ajuns la ceva matematica, am ajuns pe trei cai ocolite. Una este IT&C, unde, vrand necrand, a trebuit sa ma ocup, cat se poate de serios, dar cu un scop precis: Inteligenta Artificiala. A doua, teza de doctorat, unde a trebuit sa-mi bag nasul in calculul vectorial si tensorial. Si, in fine, a treia, fizica (pasiunea si inclinarea mea din tinerete, pe care n-am reusit sa le pun in practica). Si acum, la chestiune. 1. 'A fost primul [Cantor] care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare".' Este "absolut" adevarat. Dar in textul meu n-am stiut si, prin urmare, n-am reusit s-o spun fara sa plictisesc un cititor ne initiat (iar un initiat, ce sens avea sa suporte explicatia mea?). 2.' "Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice.' Asta n-o stiam. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia. 3.' Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.' Despre Godel am fost obligat sa aflu datorita meseriei mele (am si textele sale prin care si-a prezentat teoremele). Voi incerca sa discut despre el cand voi vorbi despre "logicile paraconsistente" (in cadrul carora cu greu si numai in cazuri particulare se mai poate aplica ca un "filtru" dar care scapa printr-o sita prea rara unele lucruri). Si o astfel de discutie vtrea s-o port cand ma voi ocupa, mai la obiect, de Graham Priest si, implicit, de "dialetheism" 4. Dupa cate am inteles (si nu stiu daca bine), Cantor a cladit teoria sa a multimilor altfel decat axiomatic. 5. O sugestie. Ce-ar fi daca cele ce mi le-ai transmis, ar fi fructificate printr-un text al dumitale pe care sa-l postezi aici? Ar fi, cred eu, un lucru benefic si pentru cititori, dar si pentru noi doi. Chiar daca printr-un "dialog la distanta" civilizat, dar si atragator. Toate cele bune, Gorun Manolescu
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deRegret excluderea lui Boba. Pacat ca nu s-a limitat (doar) la postarea de poezii.
pentru textul : poem single destii, privind aceeasi mare s/ar putea sa o reconstituim diferit in mintea noastra, cilindrul de lemn o fi curios pentru tine insa eu am desfiintat muchiile sicriului,facand o trimitere spre piroga, coborand in adancuri cu o piroga, facuta dintr/un trunchi de copac, sincer nu as vrea vreodata sa fiu direct hrana pestilor care/s niste viermi de apa, ci as vrea sa dorm acoperita cu bulgarii lichizi privind lumea prin hublou, stand inauntru ca intr/un sarcofag
pentru textul : Höre Israel descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deProfetule, departe de mine ideea de suparare. Numa ma uimesc . Si cind o sa termin de uimit vad eu ce fac.Deocamdata numai vad. Nu fac.Shabatul nu mi-a schimbat gindurile, nici parerile. Shabatul este de genul feminin. Malcat Shabat. Concluziile, trage-le singur. Ti-ar fi greu sa promovezi ceva de unul singur dar e cel mai sigur mod de-a respecta niste reguli.
pentru textul : jurnal de nesomn III dewelcome, master. bun sfatul!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deSunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deVă mulţumesc încă odată.
Ritmul e fain. Nu m-am gândit niciodată să rimez Amsterdam cu epitalam. ...un typo din păcate în final la "guvaier"...giuvaier voiai să spui?
pentru textul : Duios șurub deca aproape toate poemele lui Virgil (pentru Cristina, intru definirea stilului).
altfel, ori schimbi "absconse" ori "ascunsa" din versul 11. de preferat "ascunsa".
fireste ca tertina finala (as considera-o strofa separata) ar putea functiona foarte bine asa:
"iar cuvintele te trag în sus
în permanenta lor iubire
pentru extracorporalitate"
un poem frumos. congrat
pentru textul : revelație deAm mai gasit unul. L-am corectat. Asa-i cu inginerii - ca d-aia nu le-a placut cartea.
pentru textul : Duios șurub dedeși textul ar putea fi îmbunătățit alocuri (de exmplu: "care crește" (preferabil crescută; oricum se repetă des acest pronume relativ...), "pe pi_ele" etc.(dar, la urma urmei, ce nu este perfectibil?), găsesc inspirată această resemnificare alfabetică, ce pare să sugereze că întreaga existență a fost semnificată și ar putea fi resemnficată prin sunte elementare, primare, că ceea ce obișnuim a numi sens, finalitate etc nu este altceva decât un ecou ce va înceta atunci când însăși existența (ontologic vorbind) va înceta. îmi place, de asemena, eclecticul expresiei, limbajul care nu forțează tradiționalul, dar caută să îi imprime noi valori estetice, împletind, asemenea vinului bun, lumina din culoare cu tăria cuminte a timpului. cu drag, Vasile Munteanu
pentru textul : Absens - alfabet poetic (2) de"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
astfel ca dilema mea ramine cum se poate ca universul sa fie (absolut) circular fara sa fie simetric de vreme ce orice cerc pe care l-am intilnit era simentric. Poate ca universul este o spirala iar perspectiva ta te face victima unei superbe iluzii optice
pentru textul : Capriciu (I) dese pare, cel puțin pentru mine, că cele mai «deschise» sunt textele poetice incomplete. Pentru că ele au un anumit soi de imperfecțiune ce mă fascinează tocmai datorită faptului că sunt imperfecte.
pentru textul : dark glaze dejos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deNu citisem poemul Dvs. cînd am scris proza de ieri. Acum mulțimea de cuvinte mi se pare redundantă față de ceea ce ați exprimat Dvs în numai cîteva cuvinte. Versurile sunt incisive, par a avea menirea unui bisturiu. Un bisturiu a cărui lamă extrem de fină taie adânc curățind acea rană, acel gol pe care vidul vrea să și-l croiască în viețile noastre uneori. Uneori am impresia că suntem conduși, în subconștient, de un filon magic al unei zile, al unui moment. Pentru inefabil, sper ca penițele mele să nu se fi devalorizat foarte mult...
pentru textul : egoisme I - trecutul fără mîner deCred că teama de care vorbeşti, Călin, e un soldat roman care are numele autorului. Sau trebuie inventat.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deForma propusă de tine poemului m-a stimulat și iată că vin cu o variantă. Îți mulțumesc
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deRemarc "fereastra plezneşte cerul peste obraz". Un text imagistic, dar mă întreb dacă există şi o alta miză în afara descrierii. Ma întreb, nu neg.
pentru textul : ciocolată cu roşii depentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deImi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
pentru textul : yerba maté I ▒ deAm considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
pentru textul : nu știu dacă demă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
pentru textul : strig către silabe dePagini