unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
Ieri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
mă tot irită, ori de câte ori mă întorc la text. parcă Adrian ar fi sugerat nepotrivirea lui acolo. trebuie, trebuie găsit alt verb, altă poziţionare "înaintea tresăririlor tale". hm, să mă gândesc, poate mă răsfir ar fi mai potrivit.
era sa o scap. este frumoasa. ultimele doua strofe sunt foarte ok. in strofa 3 nu-mi pot imagina rasul copilului ca si cum autorul ar fi invizibil, chiar daca se uita la guler. trebuie sa gasesti altceva. strofa 2 ramane perfecta fara versurile 2 si 7. prima e ok. congart!
Eu nu am spus că este o problemă, am spus că este prea multă rimă în acele versuri.
Este o chestiune de estetică și atât, doar tu faci o 'problemă' din așa ceva... ca aproape întotdeauna când tu Virgil sari calul, dintr-o apucătură probabil de a face ceva mai multă mișcare or such... ca atunci când acuzându-mă de calomnie plus că 'nu mai dă nimeni doi bani pe calomniile mele' ai ieșit în evidență ca fiind ce? Un jogger cu vagi apucături literare, ceea ce chiar nu ești, dar te molipsești prea ușor, părerea mea.
I really rest my case.
4 now
P.S.
Mersi Corina, chapeau!
Încă razele gamma nu au avut efect asupra tuturor anemonelor, thank God!
Așa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
Cristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
Nu văd deloc liniște în acest poem, cum antecomentatorul meu, dimpotrivă. Cum poate un tren ce trece ca un tanc prin inimă să fie exponentul liniștii? Ferestrele sparte sunt indicii ale unei distrugeri ireparabile. E posibil ca aceasta să fie o diferență de simțire organică între ființe XX și XY? Mai văd și multă tensiune realizată superb prin intermediul jucăriei de pluș. Aproape te temi că va începe să țipe ascuțit dacă se diminuează distanța dintre umărul luminat și cel zguduit de tren. Ce frumos și concis ai realizat antiteza dintre percepții, trări, și impacturi emoționale.
reușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
corect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
Erată Un „față-n față”-n plus în ultima frază. Și încă o remarcă, titlul(care e iarăși mi se pare unul foarte reușit) mă trimite la procesul lent(dar sigur) și coroziv de alienare a societății de consum. Eugen.
d-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
mersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
știți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
în grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
din învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
foarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
O carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
nu știu încă să mă bucur că am scăpat (sau nu) de pretențiile literare (ce bine că erau bine conturate), cum zice amicul ionuț, dar sunt în asentimentul lui în ceea ce privește plăcerea textului. sub arhitectura de lene venețiană se imaginează un dialog viu, chiar încăntător. un cozan ascuțit stă la tulpina versului și-l scutură bine. sunt momente fericite în însăilarea cuvintelor, nu le enumăr, sunt cam multe. după precizarea că masca este obligatorie (și dacă se sare - și dacă nu) îndraznesc să menționez că aș fi numit-o eboșă pe doamna poemă. salve, cozane!
vrei sa-ti spun? hai sa-ti spun. sa o consideram o scapare poetica, o largire a bretelei sandalei pe calcai. am fost convinsa ca sunt un om bun si generos. puteam sa bag mana in foc pentru mine. saptamanile trecute am avut o discutie cu un amic bun care mi-a zis asa: "ioana, tu reactionezi in oglinda: oferi cand ti se ofera, iei cand ti se ia, tipi cand se tipa la tine, etc". am avut atunci revelatia. chiar sunt o cutie de rezonanta. am repetat de cateva ori si o mai spun o data. pentru mine poezia nu este un mijloc literar si nici a life style, este a healing method subconstienta, ca un fel de autoreglare a functiilor organismului. eu nu sar pe poezie de sus, nu vin in zbor planat pe ea, nu o inventez, ma hranesc cu ea, o las sa ma inventeze ea pe mine, sa ma construiasca. oricat m-am straduit sa o aduc din exterior inauntru nu am reusit decat un fake ordinar. o replica. poezia este modul meu de a comunica, de a intelege lumea si de a o iubi, este galceava mea cu ea. chiar asa. eu nu am crez poetic. am stare poetica. folosesc poezia ca pe un organ al fericirii, ca pe o glanda, scrisul imi secreta endorfine. stiu ca este extrem de neprofesionist ce spun aici si ca breteaua mea de la sanda a iesit definitiv din catarama si s-a mai rupt si tocul, dar cred ca era nevoie de lamurirea asta. uneori este bine sa cunoastem si autorul. poezia nu umba singura decat in tratatele literare. altfel, sta in fruntea parintelui ei ca o stea sau ca o cicatrice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
unii nu simt gustul unui eveniment ca acela al fricii ori al libertăţii - depinde însă de condiţiile în care simţi aceste două atribute ale vieţii - căci există fel şi fel de frici, fel şi fel de libertăţi-, însă nici nu ar fi corect să ne imaginăm, nu zic altfel, că şi cei care duc mai departe viaţa, tinerii, urmaşii etc ar trebui să treacă prin ce am trecut unii dintre noi, ca să înţeleagă, ca să simtă gustul...
oricum eu cred ă fiecare generaţie are "momentele ei de degustat" pe care nu le vor avea aceia care vin după ei ş.a.m.d.
oricum, interesant punctul tău de vedere.
Virgil, atenţie la "O mulțime de lucruri au trecut" şi la "Într-un fel mi-a milă"!
pentru textul : 25 de ani deIeri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAnna, Ioana va multumesc.
pentru textul : va fi fost să pleci demă tot irită, ori de câte ori mă întorc la text. parcă Adrian ar fi sugerat nepotrivirea lui acolo. trebuie, trebuie găsit alt verb, altă poziţionare "înaintea tresăririlor tale". hm, să mă gândesc, poate mă răsfir ar fi mai potrivit.
pentru textul : plânsul salcâmilor deera sa o scap. este frumoasa. ultimele doua strofe sunt foarte ok. in strofa 3 nu-mi pot imagina rasul copilului ca si cum autorul ar fi invizibil, chiar daca se uita la guler. trebuie sa gasesti altceva. strofa 2 ramane perfecta fara versurile 2 si 7. prima e ok. congart!
pentru textul : zile galbene desapte magic, rotund ca o cifra ...impara care deschide. Sarbatori fericite!
pentru textul : Psalmul 41291 deun text care transmite mult prin puține cuvinte. las o peniță pentru strofa a doua și pentru finalul de excepție. cu admirație.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea deAndu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu deAranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
pentru textul : Decor cu îngeri deEu nu am spus că este o problemă, am spus că este prea multă rimă în acele versuri.
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deEste o chestiune de estetică și atât, doar tu faci o 'problemă' din așa ceva... ca aproape întotdeauna când tu Virgil sari calul, dintr-o apucătură probabil de a face ceva mai multă mișcare or such... ca atunci când acuzându-mă de calomnie plus că 'nu mai dă nimeni doi bani pe calomniile mele' ai ieșit în evidență ca fiind ce? Un jogger cu vagi apucături literare, ceea ce chiar nu ești, dar te molipsești prea ușor, părerea mea.
I really rest my case.
4 now
P.S.
Mersi Corina, chapeau!
Încă razele gamma nu au avut efect asupra tuturor anemonelor, thank God!
Așa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
pentru textul : nothing important deCristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
pentru textul : Mă piere povară dePiesa este una dintre preferatele mele. :)
pentru textul : Noapte bună, copii denu am scris nicaieri ca imi pare bine.
P.S. nu sunt virgil...:)
pentru textul : părere deNu văd deloc liniște în acest poem, cum antecomentatorul meu, dimpotrivă. Cum poate un tren ce trece ca un tanc prin inimă să fie exponentul liniștii? Ferestrele sparte sunt indicii ale unei distrugeri ireparabile. E posibil ca aceasta să fie o diferență de simțire organică între ființe XX și XY? Mai văd și multă tensiune realizată superb prin intermediul jucăriei de pluș. Aproape te temi că va începe să țipe ascuțit dacă se diminuează distanța dintre umărul luminat și cel zguduit de tren. Ce frumos și concis ai realizat antiteza dintre percepții, trări, și impacturi emoționale.
pentru textul : nu căuta aici poezie dereușit grupajul și frumos gestul lui Gabi. probabil era bine daca erau ajustate fotografiile unde apare marca de timestamp. vreau sa atrag atentia asupra acestui video si pentru a atrage atentia asupra autorului care a mai postat astfel de filmulete. ar fi bine daca gabi nu ar ramine doar membru corespondent pentru ca sa ii apara postarile si pe prima pagina.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deMladitza, nu pot sa fiu decat multumita atunci cand bucuria cu care scriu astfel de versuri este impartasita.
pentru textul : Când începe o dimineață decorect, ultimul zboara! cred ca rimele au vraja lor. cu conditia sa nu ciobeasca ideea. criptic... da, criptic:) Multam de citire si comentariu, zile bune!
pentru textul : înălțare deErată Un „față-n față”-n plus în ultima frază. Și încă o remarcă, titlul(care e iarăși mi se pare unul foarte reușit) mă trimite la procesul lent(dar sigur) și coroziv de alienare a societății de consum. Eugen.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri ded-le zapata tre' să vă mai servesc şi din astea că altfel vă învăţaţi cu binele. răsfăţaţilor!
pentru textul : Poemul cu Mihaela demersi fain ştiam că e mai ieftină. dar nimeni nu e perfect ş.a.m.d.
da, e un delir. Adica o abureala. bine ca macar e in cutia cu nisip. Exista portiuni din care ai putea construi texte poate mai tirziu. Dupa ce te trezesti. Din delir.
pentru textul : Delir deștiți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deîn grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
pentru textul : a căzut o stea deRemarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
pentru textul : crucile dedin învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
pentru textul : tăceri defoarte frumos poem, foarte frumoasă imaginea redată Virgil. am avut pentru câteva momente că sunt și eu pe acolo, cu voi. cu așa poeme sunt mândru că fac parte din H. îmi place mult cum descrii... doar personificarea cu umerii de tablă ai cinematografului cred că ar putea veni sub altă formă, dar ea nu mă împiedică să remarc acest poem la valoarea lui. excelent! (Vlad, foarte fain cadoul tău)
pentru textul : introfanie de toamnă I deO carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!
Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deorice criminal profesionist:) ai memorie buna, esti periculos :)
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă denu știu încă să mă bucur că am scăpat (sau nu) de pretențiile literare (ce bine că erau bine conturate), cum zice amicul ionuț, dar sunt în asentimentul lui în ceea ce privește plăcerea textului. sub arhitectura de lene venețiană se imaginează un dialog viu, chiar încăntător. un cozan ascuțit stă la tulpina versului și-l scutură bine. sunt momente fericite în însăilarea cuvintelor, nu le enumăr, sunt cam multe. după precizarea că masca este obligatorie (și dacă se sare - și dacă nu) îndraznesc să menționez că aș fi numit-o eboșă pe doamna poemă. salve, cozane!
pentru textul : podul suspinelor devrei sa-ti spun? hai sa-ti spun. sa o consideram o scapare poetica, o largire a bretelei sandalei pe calcai. am fost convinsa ca sunt un om bun si generos. puteam sa bag mana in foc pentru mine. saptamanile trecute am avut o discutie cu un amic bun care mi-a zis asa: "ioana, tu reactionezi in oglinda: oferi cand ti se ofera, iei cand ti se ia, tipi cand se tipa la tine, etc". am avut atunci revelatia. chiar sunt o cutie de rezonanta. am repetat de cateva ori si o mai spun o data. pentru mine poezia nu este un mijloc literar si nici a life style, este a healing method subconstienta, ca un fel de autoreglare a functiilor organismului. eu nu sar pe poezie de sus, nu vin in zbor planat pe ea, nu o inventez, ma hranesc cu ea, o las sa ma inventeze ea pe mine, sa ma construiasca. oricat m-am straduit sa o aduc din exterior inauntru nu am reusit decat un fake ordinar. o replica. poezia este modul meu de a comunica, de a intelege lumea si de a o iubi, este galceava mea cu ea. chiar asa. eu nu am crez poetic. am stare poetica. folosesc poezia ca pe un organ al fericirii, ca pe o glanda, scrisul imi secreta endorfine. stiu ca este extrem de neprofesionist ce spun aici si ca breteaua mea de la sanda a iesit definitiv din catarama si s-a mai rupt si tocul, dar cred ca era nevoie de lamurirea asta. uneori este bine sa cunoastem si autorul. poezia nu umba singura decat in tratatele literare. altfel, sta in fruntea parintelui ei ca o stea sau ca o cicatrice.
pentru textul : jane doe dePagini