da, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
cred ca debutul cu "stiu intotdeauna" este prea incarcat. As sugera doar "intotdeauna"... sau daca trebuie musai de pus pe "stiu" sa fie in vers separat. In rest, un capricu placut, un portret de o realitate frusta descris in tonuri jucause. Andu
Felicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
Domnule Ioniță, mi se pare bine scris...dar parcă finalul este prea lax. Pe la mijloc, textul induce o tensiune pe care, în opinia mea de cititor, ați fi putut să o gestionați mult mai bine. N-am nimic împotriva finalurilor fericite ori moralizatoare, nu mă înțelegeți greșit, dar am rămas cu o senzație de gol după lectură. De parcă ceaiul aromat din ceașca mea s-ar fi evaporat fără să apuc să-l savurez și am găsit acolo doar...frunza.
Probabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
pentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
Virgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
mulţumesc mult pentru lectură!
I'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
Coerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
Odiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
Glasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
Toate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fie, te iert! pentru ambele comentarii!..:p
pentru textul : I do deSărbători luminate, domnule Gorun!
pentru textul : Pascală (2) defoarte frumos ultimul vers!
da, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... depai, n-am zis
pentru textul : cină festivă den-am zis asta
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deNu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire decred ca debutul cu "stiu intotdeauna" este prea incarcat. As sugera doar "intotdeauna"... sau daca trebuie musai de pus pe "stiu" sa fie in vers separat. In rest, un capricu placut, un portret de o realitate frusta descris in tonuri jucause. Andu
pentru textul : capriciu I denu cred. la urma urmei fiecare avem miinile noastre si incheieturile nostre.
pentru textul : forbidden love deFelicitări, Călin! Mă bucur că serile acestea merg mai departe, am vrut de multe ori să vin și n-am putut. Acum se poate. Ne vedem miercuri! :) Abia aștept să simt atmosfera, cafeneua în sine, care și fără serile voastre, e un cuib de liniște și eleganță, nu poate fi decât mai mult cu voi acolo.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deDomnule Ioniță, mi se pare bine scris...dar parcă finalul este prea lax. Pe la mijloc, textul induce o tensiune pe care, în opinia mea de cititor, ați fi putut să o gestionați mult mai bine. N-am nimic împotriva finalurilor fericite ori moralizatoare, nu mă înțelegeți greșit, dar am rămas cu o senzație de gol după lectură. De parcă ceaiul aromat din ceașca mea s-ar fi evaporat fără să apuc să-l savurez și am găsit acolo doar...frunza.
pentru textul : căciula cu patru bilețele deMarina, multumesc, inca am o problema cu incadrarea textelor avind in vedere constructia si stilul care ma caracterizeaza.
pentru textul : last man standing I deProbabil că mă așteptam la o altă "mișcare" decât cea a fierăstrăului tăind Roma, din final, după lectura celorlalte (reușite) dinainte. "Clipe rubinii" NU (prea) "degete de lut" NU (pentru că s-a tot zis).
pentru textul : Patru Mișcări NU NU deesti sigura?
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete depentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
pentru textul : Felicia deMultumesc, ma voi gandi la ce mi-ai spus. Ce zici de "Scrum II"? Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum dePoeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu deVirgil, poate pentru că nu ai apucat să lecturezi şi alţi poeţi care folosesc aceleaşi repereţii "deranjante", cum spui tu, ai această părere. uite de exemplu în poezia lui Paul Celan se repetă pe alocuri chiar mai abitir decât mine unele cuvinte sau grupuri de cuvinte. şi te rog, chiar te rog să nu îmi spui apoi poate că plagiez stilul de a scrie a lui Paul Celan. pur şi simplu aşa este acest poem, şi dacă nu a plăcut, sper să placă altele, poate, pe viitor! :)
pentru textul : să am în grijă o lacrimă demulţumesc mult pentru lectură!
I'm not jealous, I just know you'll not be able to make it on K2 in the winter time. this on top of all those talibans over there. but that's beside the point. I just don't want another funeral. better stay with me.
pentru textul : K.2 depuțin cam ambiguu
pentru textul : Nu există iubire perfectă deCoerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
pentru textul : Deșertul gol deVa felicit si va multumesc!
pentru textul : Șapte ani deFrancisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
pentru textul : Pur și simplu deTrimite pe cele în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deOdiseea lui Homer și toate celelalte opere amintite de tine au fost scrise după prima clătinare a lucrurilor. La clătinarea așa numită "încă odată" la Evrei 12:26-29 toate aceste "opere fundamentale ale culturii europene și universale" se vor face țăndări. Believe me!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? detre să revin! și mie îmi plăcea mai mult prima variantă ;-) deh, mai statornic și cuminte, dupe cum mă știi :))
pentru textul : ... deAlina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deam schimbat încă odata sper sa fie mai bine,oricum mulțumesc de trecere Raluca
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deGlasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
pentru textul : Cu glas adânc deNu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
pentru textul : Femeia Cratiță deToate textele tale postate în ultimele zile seamănă între ele și cu celelalte dinainte. Așa cum tocmai am scris într-un alt comentariu la alt autor, aici, aștept ceva deosebit, o provocare literară (și de la alții, inclusiv de la mine). Cred că atunci când nu mai suntem în stare să aducem nimic nou, e mai bine să luăm o pauză de la scris.
pentru textul : downtown dePagini