Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
Revezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile: cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
Se pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
excelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
Ionut, ideea e frumoasa si indemna la reflexie, dar formularea pacatuieste printr-o anumita incalceala...:)
cred ca problema e-n cele doua versuri mediane
"Singura închipuire cu adevărat,
Că e posibilă învierea din morţi"
poate revii asupra lor, si cred ca textul ar merita si un alt inceput.
apoi, daca tot ai inceput versurile cu majuscula, scrie-le pe toate asa
vezi la "Îmi sângerează"
trec maine sa vad ce s-a intamplat cu poezia. o seara frumoasa.
Am ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
parerea mea este ca orice "merita" sa fie criticat. De fapt eu m-as teme de afirmatia "ceva nu merita sa fie criticat" pentru ca asta este dupa parerea mea o fraza periculoasa. Pentru poate implica ca un lucru este atit de jalnic incit nici nu merita sa iti pierzi vremea ca sa ai o opinie despre el, si atunci inseamna ca am a priori o parere foarte proasta despre el. Sau inseamna ca un lucru este in mod artificial sacralizat, cam cum erau operele lui ceausescu, si in felul acesta erau "dincolo de dreptul nostru omenesc de a critica", dar cind ajungi sa spui asta si nu te referi la Dumnezeu inseamna ca de fapt caricaturizezi din capul locului acel lucru (cam la fel cum se intimpla cu operele lui ceausescu) si deci descalifici lucrarea respectiva. Ce vreau sa spun este ca prin insusi faptul ca spui ca un lucru "merita criticat" ii acorzi valoare. Valoarea timpului pe care il pierzi ca sa te apleci asupra acelui lucru. Valoarea numelui tau pe care il pui sub o nota critica. Valoarea intinseca a faptului ca acel lucru se califica pentru a intra in categoria lucrurilor pentru care se fac critici. Poate tu nu stii, Crin, dar exista rochii, parfumuri, case de moda, scriitori, regizori de film, compozitori, etc, etc, etc, care ar da bani grei ca sa intre intr-o recenzie critica. Ar da orice ca un critic macar sa ii bage in seama. Si cu cit e mai de valoare criticul cu atit e mai de valoare bagarea in seama. Exista o expresie pentru asta parca. Daca te critica cutare sau cutare "esti in carti..". Eu nu cred ca sint o mare personalitate dar cred ca am dreptul sa imi exprim parerea despre ceva ce se pune pe Hermeneia (macar). Iar simplul fapt ca eu mi-am pierdut timpul cu asta cred ca... se merita .
poem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
nu am o părere prea bună despre ceea ce scriu, în general. poate, voi reuși să rup unele tipare în care am intrat, sau poate că nu. oricum voi încerca. sper și în ajutorul prietenilor. ți-aș mulțumi, dar nu am pentru ce!
Un text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
Marga,
în viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
Sunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
Poezia Dorinului are întotdeauna greutatea pământului, sonoritatea profeților și subtilitatea chirurgicală a mânuitorilor și despicătorilor cuvântului. E rotundă, plină și grea. Trăirile sale subiective (probabil) se obiectivează în ambianța, întotdeauna armonică, a unor semne ancestrale, a unor amintiri comune omenirii întregi ca ansamblu de conștiințe fragmentare, difuze, a ființei umane care se descoperă pe sine însăși ca fiind centru și iradiere a universului văzut, dar căreia i s-a promis mai mult. O ființă umană care se plimbă de la concertele de Paște, prin apele cele de deasupra ale delfinei/cezara, înspre un olimp feminizat, apoi clinchetul candelabrelor ca un adagio al dragostei eterne.
O datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
of ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
numai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) deRevezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile:
cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
Inversiunile nu dau bine, părerea mea :)
La mulţi ani de poezie!
pentru textul : acum şi-aici deSe pare că toată lumea azi cântă și dansează pe acest site. Trebuie să fie ceva în aerul României. Nimeni nu mai scrie poezie proastă. Felicitări , SANDALELE TALE AU ARIPI șichiar pot vedea versul ăsta. Pote că fără "de" din "iar berzele umblă de bezmetice, tragând brazde roșii", dar e alegerea poetului cum e și normal.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deda, am gasit regulamentul, e clar acum, chiar daca redundant ca aplicabilitate in acest caz, sterg textul de aici, cu parere de rau fata de comentariu
pentru textul : Fabrica de îngeri deimi place acoperirea ta. ai grija sa nu lovesti nici un inger. si ei isi au ingerii lor sub acoperire. de unde te stiu?
pentru textul : Sub Acoperire dela inima, la... ratiune... fluturii astia au facut intotdeauna minuni:)
pentru textul : atac cu două aripi fragile deLabis cu majuscula pentru ca sa nu se confunde l mic cu I mare.
pentru textul : domnule Labiș deexcelentă evitarea de a spune şi capacitatea de a transmite. interesantă şi admonestarea din "Uneori rumegăm o idee, o molfăim câţiva ani ca să o abandonăm în favoarea unei doctrine de design mai nou."
pentru textul : Arta Brută de"Imi mişc ochelarii de soare, cu gestul unui fermier atacat de capre dispersate, în zare fumegă abatorul tuturor speranţelor." - dom'le mai lasă şi tu pesimismul ăsta.
Ionut, ideea e frumoasa si indemna la reflexie, dar formularea pacatuieste printr-o anumita incalceala...:)
cred ca problema e-n cele doua versuri mediane
"Singura închipuire cu adevărat,
Că e posibilă învierea din morţi"
poate revii asupra lor, si cred ca textul ar merita si un alt inceput.
apoi, daca tot ai inceput versurile cu majuscula, scrie-le pe toate asa
vezi la "Îmi sângerează"
trec maine sa vad ce s-a intamplat cu poezia. o seara frumoasa.
pentru textul : Pasăre căzând pe gânduri deAm ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deparerea mea este ca orice "merita" sa fie criticat. De fapt eu m-as teme de afirmatia "ceva nu merita sa fie criticat" pentru ca asta este dupa parerea mea o fraza periculoasa. Pentru poate implica ca un lucru este atit de jalnic incit nici nu merita sa iti pierzi vremea ca sa ai o opinie despre el, si atunci inseamna ca am a priori o parere foarte proasta despre el. Sau inseamna ca un lucru este in mod artificial sacralizat, cam cum erau operele lui ceausescu, si in felul acesta erau "dincolo de dreptul nostru omenesc de a critica", dar cind ajungi sa spui asta si nu te referi la Dumnezeu inseamna ca de fapt caricaturizezi din capul locului acel lucru (cam la fel cum se intimpla cu operele lui ceausescu) si deci descalifici lucrarea respectiva. Ce vreau sa spun este ca prin insusi faptul ca spui ca un lucru "merita criticat" ii acorzi valoare. Valoarea timpului pe care il pierzi ca sa te apleci asupra acelui lucru. Valoarea numelui tau pe care il pui sub o nota critica. Valoarea intinseca a faptului ca acel lucru se califica pentru a intra in categoria lucrurilor pentru care se fac critici. Poate tu nu stii, Crin, dar exista rochii, parfumuri, case de moda, scriitori, regizori de film, compozitori, etc, etc, etc, care ar da bani grei ca sa intre intr-o recenzie critica. Ar da orice ca un critic macar sa ii bage in seama. Si cu cit e mai de valoare criticul cu atit e mai de valoare bagarea in seama. Exista o expresie pentru asta parca. Daca te critica cutare sau cutare "esti in carti..". Eu nu cred ca sint o mare personalitate dar cred ca am dreptul sa imi exprim parerea despre ceva ce se pune pe Hermeneia (macar). Iar simplul fapt ca eu mi-am pierdut timpul cu asta cred ca... se merita .
pentru textul : Virtualia XI - anunț final depoem al traectoriilor și al eroziunii de sine, o imagine reușită a timpului care mușcă din noi. interesant cum traiectoria timpului lasă urme (siajul, despicarea, concavitatea, scorbura) iar mișcarea este una de alunecare până la întâlnirea cu trupul. finalul simplifică frumos.
pentru textul : delirice IV deAlma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit denu am o părere prea bună despre ceea ce scriu, în general. poate, voi reuși să rup unele tipare în care am intrat, sau poate că nu. oricum voi încerca. sper și în ajutorul prietenilor. ți-aș mulțumi, dar nu am pentru ce!
pentru textul : pastel pentru alecsandri deUn text discursiv, cam prea sentimental şi de un alegorism oarecum desuet. Construit, e drept, cu migală şi chiar cu o anume ştiinţă. Dar fără a reuşi să decoleze. În special ultima strofă suferă de o poetizare excesivă şi facilă. "Poezie", "seminţe", "cer nou".. Nu e cam mult?
pentru textul : placebo demulțumesc frumos pentru comentariu, mă bucur mult că v-a plăcut!
pentru textul : mecca fluturilor devă mai aștept!
Marga,
pentru textul : punctus interrogativus deîn viziunea mea nici una nici alta dar interpretările tale sînt incitante. interogația are un rol fundamental în comportamentul uman și cred că această stare de curiozitate sau indecizie nu se va epuiza vreodată.
și chiar dacă pînă la zei eu mai am un singur li tot sînt curios așa că voi aștepta cu interes poemul tău. mulțumesc.
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
aranca, ma onoreaza faptul ca ma citesti si apreciezi poemele mele. multumesc mult.
pentru textul : o, mamă / separat o, ceilalți depoemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deBogdan, ai remarcat bine despre liniște, atât versurile scurte, cât și despre primul dintre ele. Îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : silences deSunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
pentru textul : pe ruta lu' 365 defrancisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
pentru textul : pietrele umbrei dePoezia Dorinului are întotdeauna greutatea pământului, sonoritatea profeților și subtilitatea chirurgicală a mânuitorilor și despicătorilor cuvântului. E rotundă, plină și grea. Trăirile sale subiective (probabil) se obiectivează în ambianța, întotdeauna armonică, a unor semne ancestrale, a unor amintiri comune omenirii întregi ca ansamblu de conștiințe fragmentare, difuze, a ființei umane care se descoperă pe sine însăși ca fiind centru și iradiere a universului văzut, dar căreia i s-a promis mai mult. O ființă umană care se plimbă de la concertele de Paște, prin apele cele de deasupra ale delfinei/cezara, înspre un olimp feminizat, apoi clinchetul candelabrelor ca un adagio al dragostei eterne.
pentru textul : candelabrele deO datorie de onoare ma obliga sa scriu si eu despre ce ai scris si publicat. M-am uitat peste poemele tale, fac parte din zona in care se scria acum vreo 15 ani. Totusi, nu trebuie sa crezi ca este o acuza, este, in fond, o chiar perfecta metoda de lucru pe care si eu o experimentez inca. Desigur, vorbesc de pe pozitia unui autor care nu mai scrie de multa vreme poeme de o pagina ci, asa cum s-a putut vedea din volumele publicate in ultima vreme - este vorba de un poem-proza-eseu care ocupa o carte. E posibil sa ne fi cunoscut la Sibiu? Am stat acolo 7 ani dar nu-mi amintesc sa te fi intalnit, cu atat mai mult cu cat am prieteni ce au terminat Institutul Teologic "Andrei Saguna" acolo. In sfarsit, ca sa ma refer la poeziile tale - nu cred ca sunt multi autori care continua aceasta linie. Nu e "de rau" oricum. Acest poem cred ca merita o penita de aur chiar si pentru simplul fapt ca exista aici: "In spatele umbrelor/ Nu vor mai fi/ Decat umbre". Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Zidul fostei grădini dePe lângă sensibilitatea elocventă a textului,
„ea cânta atât de bine
de parcă toamna se prăbuşea…” etc.
asociată cu:
„pianistul cânta doar pe clapele negre
luau un fum de ţigară buzele ei…” etc.
şi finalul:
“o iarnă fără regrete.”
conferă textului valenţe extreme de sugestive.
O simpă părere:
propun renunţarea la:
“Ar fi trebuit s-o crezi,”
Cu toate că…cu toate că el trezeşte curiozitatea şi pare a avea locul său. Prin urmare, propunerea mea acum «mi se pare» a fi superfluă.
pentru textul : Cântecul ei trist deIntocmai asa era pe atunci ...
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deof ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea denu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
pentru textul : Plimbare pe orizont denumai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon dePagini