Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
desore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
nu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
expoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
Katya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
N-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
Cât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Virgil, trecând cu eleganță de primele fraze (așa cum și tu ai trecut de... absențe), mă tot gândesc să te întreb cum ai vedea cele două rubrici deocamdată inactive, "Traduceri" și "Interactiv"... Pare să fie o toamnă frumoasă, să vedem ce ne aduce în realitate.
traiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
Simpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
în engleză unanswered prayers e corect spus, în limba română rugăciuni nerăspunse nu prea, rugăciunile fără răspuns (dar e ră ră-ul), rugăciunile neajunse la tine, da...
oamenii dau buzna în magazine, se îmbulzesc. anul trecut, după Thanksgiving, aici în Atlanta, oamenii au dat buzna într-un Wall-Mart, dimineața la deschidere, și ca pe stadion la un meci cu miză, s-au călcat în picioare unii pe alții, unul trezindu-se la ușa raiului...
alegerea de cuvinte, ce să zic, e personală, întotdeauna e loc pentru mai bine.
mi-a plăcut și mie partea deja subliniată.
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nici moartea nu mai e ce a fost… :)
pentru textul : Nici moartea nu mai e ce a fost… dema gandesc cat ar fi suferit faraonii pe criza asta de viata. e clar ca moartea nu mai e ce-a fost.
Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
pentru textul : Scrum VI deam corectat si o sa ma gandesc la cele semnalate de tine.
pentru textul : de vorbă cu tine II demi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deun poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
pentru textul : puzzle deîntr-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.
Scandalos de puține citiri (20) și reacții (una!) pentru un excelent text. Lectură obligatorie! Deci peniță.
pentru textul : deșertul din mijlocul patului descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea dedesore pescuit si altele: "STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză" in concluzie, mai pescuieste si in alte ape...in marea neagra... goticul are multe valente...nu tin toate de canicula...
pentru textul : naufragiu deAi dreptate, Adrian și nu pot decât să-ți mulțumesc pentru lectură și observație. Îți doresc un week-end minunat !
pentru textul : între timp afară a început să ningă de"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână denu, gresiti! am scris exact ce am vrut sa spun! lintoilu, ochiul care trebuie pupacit (pupat..ar fi sunat prea scurt..) toate cuvintele folosite de mine, va asigur, nu sunt intamplatoare!!!
pentru textul : Un veac deai observat bine, Lucian...
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deexpoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 desingura expresie care mi-a placut in tot textul acesta se afla in titlu si este "trotuarul galactic". restul, nu
pentru textul : făptura trotuarului galactic desunt de acord, doar cu scriu mult...
pentru textul : how sweet the sound deKatya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.
pentru textul : laleaua neagră deE vorba despre cercurile din lanuri?
pentru textul : cercul - episod pilot deCe iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
pentru textul : Mitul lui Sisif deN-am spus niciodată că toate criticile au fost negative ci constructive. Prin ele am ajuns la concluzia că e mai bine să renunţ la poezie, cel puţin pe moment.
pentru textul : iarna deCât despre a comenta pe alţii eu nu mă simt în stare. Nu vreau să scriu aceleaşi fraze peste tot, dar asta nu înseamnă că nu-i citesc cu plăcere pe toţi membrii acestei comunităţi.
Vă mulţumesc încă o dată tuturor, Cezar.
Virgil, trecând cu eleganță de primele fraze (așa cum și tu ai trecut de... absențe), mă tot gândesc să te întreb cum ai vedea cele două rubrici deocamdată inactive, "Traduceri" și "Interactiv"... Pare să fie o toamnă frumoasă, să vedem ce ne aduce în realitate.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor detraiasca ateismul poetist:) articolul de fata nu pare mai putin poezie decat alte poezii scrise in proza pe-aici. sau ma rog, are material pentru constructia a x poezii turnate in forma de poezie. nu cred ca felul asta de scriere inseamna pauza de la scrisul poeziei. de fapt, poetul scrie poezie indiferent de ceea ce scrie, fiindca e poet. o parere, bineinteles! apoi, "poetul este intr-o relatie foarte discutabila cu Dumnezeu" e mult mai foarte discutabil. zile bune!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin de(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle -ntre pereții unui ou de piatră:) pulsez în zid înfășurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simți cum umbra lanțului pe perete se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbați în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindește-n vitrină peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul privește insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arțar.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deer. randul trei 'completez' nu 'complez' să fiu iertată
pentru textul : Noapte bună, copii deCred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu
pentru textul : Elegie cu pui de brad deimaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
Simpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
pentru textul : Secvență senryu* de"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."
o fraza lunga pana si pentru proza...
pentru textul : Re(în)semnare deîn engleză unanswered prayers e corect spus, în limba română rugăciuni nerăspunse nu prea, rugăciunile fără răspuns (dar e ră ră-ul), rugăciunile neajunse la tine, da...
oamenii dau buzna în magazine, se îmbulzesc. anul trecut, după Thanksgiving, aici în Atlanta, oamenii au dat buzna într-un Wall-Mart, dimineața la deschidere, și ca pe stadion la un meci cu miză, s-au călcat în picioare unii pe alții, unul trezindu-se la ușa raiului...
alegerea de cuvinte, ce să zic, e personală, întotdeauna e loc pentru mai bine.
pentru textul : zăpadă și soare demi-a plăcut și mie partea deja subliniată.
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
pentru textul : Impresii dePagini