1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
mi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
Oana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
Rimă interioară - tată/iată
Cuvântul odată nu cred că e necesar.
Greșit/corect: tintură/tinctură
suspicii/suspiciuni
Nu mi se pare inspirată, ba chiar puerilă, folosirea titlului "Divina Comedie" ca pe o sintagmă oarecare, divina comedie, (adjectiv, cu rol de epitet, care precede substantivul).
Dacă tot s-a optat pentru scrierea substantivelor proprii cu majusculă, ar trebui scris în aceeași manieră și calea lactee/Calea Lactee.
Virgulele și punctele sunt puse uneori total aiurea, alteori lipsesc.
Mi-a plăcut titlul. Promitea mult.
Aș vrea să le considerați pe toate acestea o mână de ajutor.
multumesc pentru analiza deosebit de pertinentà si de sensibilà. cu acest prilej doresc ca membrii sitului sà considere invitati la viitoarele mele lansàri
cu siguranta stefan, nu m-am ferit de nimeni, te asigur. nu sint o persoana importanta si nici macar publica. sint un om banal si obisnuit, te asigur. Iti voi trimite adresa. Nu stiu daca ai vazut, primit volumul Mirabile dictu dar daca nu as putea aranja sa-l primesti. just let me know.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
parerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
Cred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
hm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
comentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
E interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
textul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
dar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vladimir, bine.
pentru textul : far deun typo in penultimul vers.
pentru textul : E. R. de1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ demi-a plăcut doar strofa întâi. are parcă o trinitate unitară, învelită însă. strofa a doua e OK, pe-a treia aș fi încheiat-o altfel, pentru că rima șchioapătă. aș fi spus: pasul morțiș să-l trecem cuvânt scripturat tăcutelor unde să adunăm crucișul senin al mirării afunde. la a patra, "divinul nimic" mai poate fi prelucrat, iarăși zic, de dragul rimei. ceva de genul: "un divin fără chip", dacă tot divinul ăsta nu are personalitate. astea sunt, bineînțeles, sugestii modeste, autorul poate avea bine definită ideea sa despre mesaj.
pentru textul : Imn mistic deversuri crancene de apreciat
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală dee o poezie care...lasa urme adanci. mi-a placut mult!
pentru textul : Hemoragii de"Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile." - asta e o petarda fumigena Andule. Intre ingineri se vorbeste cu referinte exacte nu cu metafore si poetizare. Astept punctul pe i, ca sa il corectez, daca este cazul. Altfel, de imbunatatire are nevoie probabil si whitehouse.gov. but that doesn't mean anything.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deva trebui să editezi titlul.
pentru textul : Şah anatomic deAdrian, ma bucur ca ai râs. ce poate fi mai bine, dupa un asa chin in amore sa razi cu gura pana la urechi?!;)) ai dreptate, pe la final m am grabit.
pentru textul : De-acuma ești străină deDomnule Titarenco, mulţumesc pt. avertisment. Ştiu că e urât din partea mea, voi comenta mai mult. Pentru că de citit, citesc. :)
pentru textul : nicotină şi uitare deOana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
pentru textul : Femme fatale deRimă interioară - tată/iată
pentru textul : Portret rămas acasă deCuvântul odată nu cred că e necesar.
Greșit/corect:
tintură/tinctură
suspicii/suspiciuni
Nu mi se pare inspirată, ba chiar puerilă, folosirea titlului "Divina Comedie" ca pe o sintagmă oarecare, divina comedie, (adjectiv, cu rol de epitet, care precede substantivul).
Dacă tot s-a optat pentru scrierea substantivelor proprii cu majusculă, ar trebui scris în aceeași manieră și calea lactee/Calea Lactee.
Virgulele și punctele sunt puse uneori total aiurea, alteori lipsesc.
Mi-a plăcut titlul. Promitea mult.
Aș vrea să le considerați pe toate acestea o mână de ajutor.
multumesc pentru analiza deosebit de pertinentà si de sensibilà. cu acest prilej doresc ca membrii sitului sà considere invitati la viitoarele mele lansàri
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu decu siguranta stefan, nu m-am ferit de nimeni, te asigur. nu sint o persoana importanta si nici macar publica. sint un om banal si obisnuit, te asigur. Iti voi trimite adresa. Nu stiu daca ai vazut, primit volumul Mirabile dictu dar daca nu as putea aranja sa-l primesti. just let me know.
pentru textul : românia perfect I dedragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești deAcest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.
pentru textul : ștevia deJulio Cortazar, Idolul cicladelor, ultima povestire - Mangaierea cea mai profunda daca n o sa ti placa, eu is napoleon! :P
pentru textul : schiță deparerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deCred că e partea mea favorită din acest ciclu. Poate unde te-ai ținut mai puternic de atmosferă și ai reușit cu adevărat un fel de incantație... E ca și cum sunetele încă s-ar mai auzi și după ce au dispărut, și nu-i vorba de ecou. Firesc/nefiresc, trecere fără clipire. Într-un singur loc mi se pare că se frânge "sonul": " sângele-ți pe frunte lucește ca pe-o tăbliță de aur o buză de aur suliță soarele", unde partea în italice este remarcabilă, dar restul...
pentru textul : candelabrele dehm, text confesional, cu pasaje serioase si bune si pe de alta parte cu pasaje ludice si mai putin reusite. Exemplificare f buna strofa ei nu-i plac amintirile mirosul de salam din tren oamenii fără gură păsările moarte mamele moarte drumurile lungi săruturile scurte nesiguranța simplu, eficient, la suflet inceput bun "în ce crezi acum cind cei din jurul tău pier" ei nu-i plac amintirile pentru că amintirile spune ea te fac mai greu orice om vine pe lume cu oasele pregătite pentru cît mai multe momente de ratare cel puțin așa spune ea cînd vrea să mă simtă se desparte de mine și doarme singură cu precizarea oasele le-as inlocui cu carnea nu-mi plac versurile cu vietnamezi si bombe, ies din context iar comparatia desfac berea ca pe niste vene e urata, plus ca berea e la singular si venele la plural alte versuri f bune nu putem spune nimic dacă nu ne doare mai bine rămînem în încremenirea noastră și ne prefacem puternici asta la o prima vedere, toate cele bune
pentru textul : where do the children play deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
mi s-a parut perfect si clar - e ca si cum ai redat o distanta si-o apropiere prin descrierea senzatiilor. si asta in imagini, ceea ce mi se pare foarte fin, majoritatea oamenilor simt cu simtiri clare, ca de-aia are omu' topor si animale in batatura. :o)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine decomentariul nu e foarte serios, cumva am avut impresia ca nici poezia nu a vrut sa fie in intregime dar e cu atat mai bine. pentru poezie.
eu sper sa fie clara pentru cat mai multi cititori, e un gen care-mi place mult si ma enerveaza ca e perceput cum ai spus tu, ermetic, cand nu e deloc. cel putin nu intotdeauna. sfios, poate. :o)
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul dem-am oprit pentru versurile acestea:
"în jos, o prăpastie
e bine să ştii
o fetiţă care sare coarda
sau merge pe o sfoară, iubeşte"
Succes!
pentru textul : întrebare deplus un clişeu cât toată China: "tăcerea ta/mi se așează pe pleoape"
pentru textul : oolong tea deE interesant acest jurnal de bord în care îți dorești atât să ieși din tipare și convenții, din elegiile disco, din viața celorlalți. Subliniez pasajul "Am coborât două mâni și mi-am prins picioarele. Până la urmă, este mai important să mă conving de faptul că sunt încă al meu. Nu plec fără să-mi dau voie. " pentru tonul interior folosit, pentru personalitatea pe care dorești să o ai, se formează. Mai ai și câteva typo legate de diacritice, te las să le corectezi singur. Scrie. Te citesc.
pentru textul : Eseu despre mai multe zile - 2 detextul are destul lugubru, dar, așa cum zicea și Adrian, io l-aș fi literalizat puțin, admițând că pornește de la o întâmplare reală. are însă destul farmec și așa. faptul că te face să te simți prizonier în spațiul respectiv și să-mi fi dorit să știu personajul mutat cât mai repdede :), spune destule.
pentru textul : Scrinul negru dedar, zi-ne, te rog, într-un episod viitor că după ce ai spălat cenușa unei doamne bătrâne ai aflat un mare, mare secret legat de scrinul negru.
promiți?
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer decel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru textul : psalm depentru mine, poezia este aici: liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei în papuci de casă se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat așteaptă să plouă un strop pe mijlocul unei flori uscate iar titlul-primul vers
pentru textul : femei dePagini