Resturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
am revazut aseara Tacerea mieilor si, desigur, textul tau mi-a amintit de ac autodevorare numita dragoste. mi a placut in mod deosebit "scară de fum/fără arderea care nu se teme/de sine. "
Lucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
imaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
Da și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
Andu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
La mulţi ani!
un gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
Fără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
bastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
fireste, parerea mea
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
Alma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.
Faina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
Mă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
Versificare oarbă, făra niciun dumnezeu. Orice om care deprinde câteva elemente de prozodie poate încropi suta de strofe, la suta de minute, cu acelaşi rezultat. Plus de asta, prostioara de mai sus mai e şi plină de aritmii, rime forţate şi (deşi tipul rimei nu permite acest fapt, cel puţin în condeiul unui clasic vertiabil) de aceeaşi lungime, disonanţe tematice şi lexicale, chiftele logice etc.
Aritmii: vers 4, v. 8, v9, v. 11, v. 13, v. 15, v. 16, v. 20, v.
rime sărace: toate în afară de: artist/ acatist, troiene/ vene, jar/ vascular,.
Din prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
sunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
Personal, mi se pare putin folkist acest poem, gen In umbra marelui urs. Finalul mi se pare cam ratat din cauza previzibilitatii. Poemul a inceput bine, insa, prima strofa trece in registre diferite pereti-munti-bulevard-gusa, fara un liant convingator. In opinia mea, ca realizare mi-a placut a doua strofa. Filon poetic exista, insa, e sufocat de atributele in plus, cel putin asa cred eu.
imposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"o mixtură între poezie, pictura pe sticlă și grafica digitală" ....no?:D
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deResturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
pentru textul : Canibalism liric deam revazut aseara Tacerea mieilor si, desigur, textul tau mi-a amintit de ac autodevorare numita dragoste. mi a placut in mod deosebit "scară de fum/fără arderea care nu se teme/de sine. "
pentru textul : picioruşe de molii deLucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deimaginile/metaforele exact la locul lor, atmosfera fin construita (ca de obicei) si totusi ceva nu e in regula nu se intelege dinamica discursului- adica de ce instanta discursiva enumera/trece in revista actiunile si starile din jur, daca tot nu are de gand sa treaca la actiune? adica pare prea auto-suficienta. pasivul e bine acoperit ca zona, dar activul nu. daca va ganditi sa contraziceti, cum ca discursul are loc in timpul desfasurarii actiunii, nu mi se pare autentic pt ca ar fi un decalaj de timp si de sedimentare de emotii neacoperite. in afara de mesaj, in poezie trebuie sa existe un rezervor de intentie. daca nu, discursul pare artificial generat.
pentru textul : octombrină de?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
pentru textul : Femei mici deDa și eu pentru „"în nopțile calde golite de lună" și mai ales pentru "cotropind sânii albi ai acestui orizont" Îngăduință(ca să nu spun nu) pentru: „va veni” „vor sparge” „flutura-vor” „vom fi” „vor striga” „va intra” „va suna” „și vor ști” Din nou sub semnul întrebării: „vin copii(?) vîntului vin”
pentru textul : visul soldaților de plumb deAndu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
pentru textul : Spaima drumurilor deLa mulţi ani!
un gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
pentru textul : via sepia deparca as fi citit o primavara aducatoare de moarte...
pentru textul : cine scâncește la ușa aceasta? deFără glas! Acesta este sentimentul care rămîne după citirea acestui poem. Tăcerea adîncurilor, un diamant încremenit în geodezia clepsidrei neîntoarse. Imaginea trandafirului imaculat încastrat în jocul de lumini și umbre al unor aspirații dureros de aproape, veșnic departe, un fir din colbul zăpezilor eterne, recele zăpezilor polare în care singura imagine reală este a Celui care cunoaște cel mai bine, al Unicului care cunoaște cu adevărat tristețea neîmplinirilor noastre, dorul de absolut. Puțină alinare căldura organică a lemnului, arsă în combustia unor trăiri interne de neegalat.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ dewell.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
pentru textul : timidă umbra ta de fată debastarzii sunt copiii perfecti pentru parintii rasi. iti dai seama ce tare ar fi sa nu fii niciodata chemat la sedintele cu parintii, dar tu sa te poti strecura in clasa, in timpul sedintei, fara niciun fosnet dezagreabil, cu o atingere catifelata, n'avede n'aude?! super
imi plac 1&2. restul e balast.
pentru textul : go fishing defireste, parerea mea
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea denu-i asa ca poezia in sine e un experiment?
pentru textul : atât de absurd deasa gandeam si eu, initial..
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 deimi place acoperirea ta. ai grija sa nu lovesti nici un inger. si ei isi au ingerii lor sub acoperire. de unde te stiu?
pentru textul : Sub Acoperire deClar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deAlma, am mai trecut pe-aici, da-n liniste. Apoi m-am hotarit ca parerea mea tot tre' s-o spun chiar fara habar de ars poetica. Ca io-s cetitorul in toata spelndoarea lui :)..nevrotica.
pentru textul : engrame deFaina pozitionarea cascavalului (simbolul beneficuiului) la final. Poemul e retoric, in general retorismul trebuie folosit cu masura in poezie pentru a nu pica in refren, dar uite ca aici Costel reuseste sa fie consistent... ok, cred ca a exagerat un pic. Insa pentru constructia de ansamblu si verbul acestei retorici acord o penita de apreciere. Andu
pentru textul : Întrebare deam rezolvat.
pentru textul : Uneori sufletul meu deImi plac poeziile tale pentru copii. Sunt accesibile, vesele, spun ceva. Dar cel mai mult imi place faptul ca le scrii. :)
pentru textul : Primăvara deMă opresc în acest loc pentru a semnaliza apariţia unui poem care nu are voie să treacă neobservat. Remarc, printre altele dimineaţa care aleargă - "un iepure prins între faruri" dar şi drumul spre uitare, prin scuturarea buzunarului cu morţi, un marsupiu, probabil, pentru amintirile născute moarte.
"mi s-a spus că există o vreme în care greşeala îţi macină zimţii", asemeni unui ban preţios, din aur.
pentru textul : anotimpul promis deVersificare oarbă, făra niciun dumnezeu. Orice om care deprinde câteva elemente de prozodie poate încropi suta de strofe, la suta de minute, cu acelaşi rezultat. Plus de asta, prostioara de mai sus mai e şi plină de aritmii, rime forţate şi (deşi tipul rimei nu permite acest fapt, cel puţin în condeiul unui clasic vertiabil) de aceeaşi lungime, disonanţe tematice şi lexicale, chiftele logice etc.
Aritmii: vers 4, v. 8, v9, v. 11, v. 13, v. 15, v. 16, v. 20, v.
rime sărace: toate în afară de: artist/ acatist, troiene/ vene, jar/ vascular,.
Chiftele: întreg textul.
pentru textul : cam miroase deDin prea drag de degetul meu arătător, azi îl voi sprijini a odihnă, în tiparul perlat al cheotoarei de la rever și voi lăsa penițele voastre să se răzvrătească în onduleuri de sineală – CaileanArancaBeniamin - CaileanArancaBeniamin; Voi spune în pre-facerea mea, iată lumea începe la fel, Nic-oloci, Nic-ulina și îmi voi aminti de Aranca. Era tot pe vremea culorilor mele; Aranca lăsa în fiecare vară orașul și venea aici, să vadă cerul cum se lărgește peste ea. Ziua umbla cu o basma de mătase trasă peste frunte, să nu îi ardă soarele fața. Aranca avea mereu pielea albă și ochii un pic duși în fundul capului, nu prea mult, atît cît să nu o strigi; pentru că ea se purta, nu călca; ea era o trecere, nu o adăstare; o însemnare cu roșu la vii, dar de care puteai uita, dacă nu puneai calendarul pe perete, la vedere. Lumea îi spunea Maica Domnului! uite, trece Maica Domnului! Și Aranca se purta, nu călca, era o trecere, nu o adăstare. Uite, trece Maica Domnului! Și din trecerea ei îmi ramîneau mie cuvinte și atît, Aranca Aranca Aranca de ieri de mîine de az odată o să te pușc cu numele meu în roșul de buze și de obraz
pentru textul : șase creioane desunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
pentru textul : Poemul pentru Chichere deparcă e mai bine acum după modificare dar sfîrșitul tot nu se arată. părerea mea
pentru textul : Golgotă dePersonal, mi se pare putin folkist acest poem, gen In umbra marelui urs. Finalul mi se pare cam ratat din cauza previzibilitatii. Poemul a inceput bine, insa, prima strofa trece in registre diferite pereti-munti-bulevard-gusa, fara un liant convingator. In opinia mea, ca realizare mi-a placut a doua strofa. Filon poetic exista, insa, e sufocat de atributele in plus, cel putin asa cred eu.
pentru textul : Insomnii în blocul D5 deAlma, multumesc pentru com! Eu stiu ce este dincolo de zbatere? Tresele de general?
pentru textul : de vorbă cu tine deCe e viata fara tentatii mon camarade ralu?
imposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
pentru textul : Bunavestire dePagini