totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
Aritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
Ela, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
grozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
mda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
apoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Aranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
la mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
dar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
Consider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
nici eu nu sunt foarte multumita de ce a iesit. am inceput sa il scriu ieri, a trebuit sa-l parasesc, si de obicei nu ma intorc. fiindca, daca starea s-a dus, greu de crezut ca voi incropi ceva multumitor din ruinele ei. dar...ma obseda, cumva, si mi-am zis sa incerc...
alta data nu mai fac! :)
acum, puctual, observatiilor tale:
am scos pronumele din strofa a treia. repetitia lui "pana" e una voita, in schimb. (nu stiu si cat de inspirata...)
contradictia pe care o semnalai in strofa a doua se refera la "starea de visare" sau la "movilele de mal"? pentru ca movilele acelea fusesera initial altceva...
atat m-am invartit in jurul lor (nu ma multumea deloc ritmul celeilalte variante, mai potrivita, insa, imagistic) incat...a iesit ce vezi.
prima strofa: avusesem in vedere a doua din variantele tale, da.
si ultima: refuz sa comentez! :) sensibilitatea mea nu se pierde...se razbuna! :))
inca o data, multumesc pentru rabdare. inca nu stiu ce soarta va avea textul asta. mai astept ceva opinii si, daca ma supar pe el, il pun salopeta. :)
parerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
Dom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
superb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
am uitat, și pentru lumînare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
totul are un iz atit de suprarealist incit pare sa infesteze orele tristetii, dincolo de exterioarele decorate doar de melancolia omniprezenta, ce aminteste de Chirico si angoasele lui... "Bătea pendulul Rameau de șase fară o litră, corabia strecurată în port icnea a dragoste târzie, ramaneai docilă tu, după orele dezacordate să ne pictezi vântul turbat în culorile căprui ai ochilor tăi murgi inegalabili de triști..." ma tot gindesc cu parere de rau, ca e generalizat si iremediabil sentimentul tau...
pentru textul : Vânt turbat deIoana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deAritmosa... piaza reprezinta o prevestire care poate fi buna sau rea, norocoasa sau funesta (care este cauza unei nenorociri). Asa este... negrul si albul nu sunt considerate culori... eu privesc totusi negrul ca lipsa a luminii si ca dorinta a luminii... oricum in aceasta poezie negrul e doar un pretext, o determinatiune pentru o femeie oarecum ireala. Multumesc pentru popas si opiniile scrise in subsolul textului meu.
pentru textul : Închisoarea luminii deCe text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.
pentru textul : Pixeli defelicitări sincere Adrian, Raluca!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 demie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III demama pisicilor,
mama liriștilor,
vă invidiez, voi nu treceți prin criza asta.
pentru textul : criză de identitate deEla, brrr, nu pot sa nu apreciez franchetea poemului acestuia, spatiul atat de ingust in care ne conduce, si, pe care de consecinta, atmosfera. Rar imi este dat sa SIMT atat de acut starea unei poezii, acum ai reusit sa faci asta, aici. Imaginea de final... cea cu mortii mici... Mi se pare mie sau chiar este prea puternica? De fapt, este EXTREM de puternica, nu socanta, dar asa, ca o esenta nediluata luata fara apa. Nu stiu, ma mai gandesc la poezia aceasta a ta. As renunta la "acelea" din "figurinele acelea", pentru ca sunt mult prea aproape ca sa le departezi fortat in felul acesta, sau as inlocui cu simplul "astea", ca sa completeze abruptul poeziei.
pentru textul : pre-simțire degrozav imi place cum te-ai jucat aici... "La urma urmei plopii cădeau de putreziciune. Le segmentam vasele de adrenalină în coardă. Vioare din izmă creață și parfum de lirism Purtau între ramuri și le descătușeau necontenit."... seraficul alunecat in ridicol...sau ridicolul in toata spendoarea inconstientei sale. simfonia derizoriului in La...minor! :) felicitari! m-ai castigat cu poezia asta!
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste demda, poate ar mai merita lucrat. e aproape obositor cu o singura viata, o singura...etc.
pentru textul : clinical life deapoi, nu stiu, nu-mi plac titlurile in engleza pentru texte in limba autohtona. desi poate, are o putere de evocare mai mare in limba lui Shakespeare.
finalul cu `îngeri de scrum" e banal, clișeistic.
care este bun, aş fi spus:
vântul și bătăile inimii
pași ce se îndepărtează
ai un typo la oare pot inventa.
pentru textul : reinventează-mă! deAdelina...toate ca toate, dar chiar sa-ti "fostomocesti" ingerul?
pentru textul : Delir deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deMulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.
pentru textul : AVATAR deAranca: Mulțumesc pentru observații.Am preluat cuvântul " magnific", să dau o notă de sonoritate versului. Emil: Mulțumesc pentru citire si indreptări.
pentru textul : Bila dela mine, titlurile poemelor, prozelor, etc., ies în decor, spre partea stângă, mă refer la faptul că, aşa cum subtitlul este centrat, aşa ar trebui şi titlul, altfel devine obositor ochiului. de exemplu, ca să dau click la poemul ralucăi care să zicem, este situat în partea dreaptă a paginii, trebuie să intru puţin în spaţiul poemului silviei bitere, aflat pe partea stângă a paginii.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deElena, pentru această apropiere.
toate cele bune în prag de sărbători!
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite dedar tu de unde scoti imposibilul? eu ma chinui de o jumatate de secol sa-l aflu si cand sunt aproape, zboara ca un cintez. chiar zilele trecute a luat foc padurea Carmelului, mistuind toate cuiburile de pasari!
...poemul e fain.
pentru textul : poem imposibil deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deAranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
pentru textul : mess deConsider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
pentru textul : epigrama bat-o vina deVirgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
pentru textul : Haiku deAi mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Vă mulțumim și vă așteptăm la Iași. Despre cum puteți primi cartea, voi reveni cu amănunte.
pentru textul : Mirabile Dictu denici eu nu sunt foarte multumita de ce a iesit. am inceput sa il scriu ieri, a trebuit sa-l parasesc, si de obicei nu ma intorc. fiindca, daca starea s-a dus, greu de crezut ca voi incropi ceva multumitor din ruinele ei. dar...ma obseda, cumva, si mi-am zis sa incerc...
alta data nu mai fac! :)
acum, puctual, observatiilor tale:
am scos pronumele din strofa a treia. repetitia lui "pana" e una voita, in schimb. (nu stiu si cat de inspirata...)
contradictia pe care o semnalai in strofa a doua se refera la "starea de visare" sau la "movilele de mal"? pentru ca movilele acelea fusesera initial altceva...
atat m-am invartit in jurul lor (nu ma multumea deloc ritmul celeilalte variante, mai potrivita, insa, imagistic) incat...a iesit ce vezi.
prima strofa: avusesem in vedere a doua din variantele tale, da.
si ultima: refuz sa comentez! :) sensibilitatea mea nu se pierde...se razbuna! :))
inca o data, multumesc pentru rabdare. inca nu stiu ce soarta va avea textul asta. mai astept ceva opinii si, daca ma supar pe el, il pun salopeta. :)
pentru textul : liliput deparerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
pentru textul : O depărtare deDom'le da' ce bine mi-a prins textul ăsta. La început mi-a atras atenția, apoi m-a captat, apoi am început să zîmbesc iar spre sfîrșit rîdeam de-a binelea. Și am zis, iată dom'le cum trebuie să se scrie poezie astăzi și iată de ce. În felu ăsta chiar că nu mai există nici 80, nici 90 și nici 2000. Apropo, cum are să le spună la ăștia din 2010, douămiizeciști? Și apropo, cine a inventat chestia asta cu odată la zece ani? Aștept un text în care să ne spui că ai desființa poezia.
pentru textul : eu aș desființa cultura denicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
pentru textul : Femei mici desuperb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
pentru textul : făgăduinţă deam uitat, și pentru lumînare.
Pagini