"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
Focusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
Am gasit in text niste sintagme deosebite : "Iubito culeg buzele tale", " tăietură în care s-au prăbușit alte guri", " coșar pe înserate înghițit de fumul ultimei colibe de sare" "ghimpele plutelor trecând prin gutui"... Cred totusi ca v-ati dus prea departe cu vezicile care pocnesc (imagine chiar ilara) si cu "mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape ". Se incearca o estetica a grotescului, numai ca, in opinia mea, strica textul contruit pana in acel moment. Ialin
CHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
Stimate domn Tudorel Cristea,
Cred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
Aici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
da, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
transmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
Actaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
Cred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
Acordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
Penița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
da, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
am mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
yester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
Nu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
Sapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
că mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
alma, eu n-am fost la Virtualia niciodata, habar nu am ce e pe acolo. am citit ceva dragut despre el pe un site, la un moment dat. nu-mi pot da cu parerea. nici despre munca ta. "exceptia" inteleg ca e Ela (doamna Maria Gold vine??). problema deontologic se pune asa: cum de nu stia nimic de lansare?? PS: nu pot fi prezent in decembrie si probabil nici la urmatoarele editii (depinde cat de des le organizati). dar v-as trimite cu drag cartea mea (o puteti si lansa, si orice, n-am nimic impotriva). inclin sa cred ca ai inteles gresit interventiile mele de aici sau de oriunde, mai ales daca ai impresia ca "te hartuiesc" (din respect insa pentru orice persoana care se simte hartuita, promit sa nu mai zic nimic sub nici unul din comentariile tale. sau la cel fel de hartuire te refereai??). mult succes!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte de"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
PASS.
pentru textul : Întoarcerea toamnei dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural dedulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire deimi plac strofele 2 si 3, cu unele retusuri, de ex, ultimul vers. poate si titlul ar merita finisat
pentru textul : Mai înainte de Liturghie deFocusându-mă pe "are să-ţi cadă", pe imperativul latent care există în această construcţie, am trecut cu vederea că-i mai trebuie şi acord. Deci, da, e dezacord acolo. Mea culpa!
pentru textul : Străin deAm gasit in text niste sintagme deosebite : "Iubito culeg buzele tale", " tăietură în care s-au prăbușit alte guri", " coșar pe înserate înghițit de fumul ultimei colibe de sare" "ghimpele plutelor trecând prin gutui"... Cred totusi ca v-ati dus prea departe cu vezicile care pocnesc (imagine chiar ilara) si cu "mă strânge de gât intestinul tău subțire și-aproape ". Se incearca o estetica a grotescului, numai ca, in opinia mea, strica textul contruit pana in acel moment. Ialin
pentru textul : Allienter deCHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
pentru textul : Hristos a înviat! deStimate domn Tudorel Cristea,
pentru textul : go fishing deCred că știți și Dvs. la fel de bine ca și alți erudiți de teapa Dvs. că în sine ea, erudiția, rareori îți oferă dreptul de a fi mitocan, mai ales atunci când ești lipsit chiar și de un elementar umor sau de o ironie fină, acolo. Dvs. nu doar că că mă dezgustați prin ceea ce, în ciuda unui elementar bun-simț care m-aș fi așteptat să facă parte din arsenalul chiar și al unui personaj ca Dvs. care ilustrați cu dezinvoltură ori de câte ori vă apare ocazia, pe lângă, repet, indiscutabila erudiție, cu o precizie de ceasornic defecte adânci de caracter cum ar fi misoginismul sau naționalismul, dar și printr-o lipsă de argumentare și o elocvență care nu țintește altceva decât jignirea personală folosind tehnica abominabilă a generalizării fără asumarea vreunei răspunderi. Dvs domnule Tudorel Cristea folosiți politica co...lor, care participă dar nu se bagă, right?
Vă rog din suflet să nu mă mai tratați ca pe un specimen subuman și să priviți mai atent în propria curte... mai ales că înțeleg că aveți o anumită vârstă care vă apropie de momentul bilanțului final.
Cu îngrijorarea cuvenită vis-a-vis de problemele Dvs. destul de grave semnez,
Margas
P.S. Este doar părerea mea, lucru pe care și Dvs. ați face bine să îl precizați când vă împrăștiați opiniile (semi)docte prin subsolurile textelor stimate Domnule Dorel.
Aici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
pentru textul : Gălbenușul deda, ai dreptate, poate fi „poem într-un vers”, deși nu așa.. s-a născut. las cititorului libertatea să așeze aceste puține cuvinte cum dorește.
aa, asocierea cu Ion Pillat mă onorează, deși nu prea cred că o merit .
„şi am băut ceai lângă fântâna arteziană...”
tu... vorbești serios? ori serios-metaforic?? :) )
mulțumesc pentru gândurile frumoase și mă bucur că am avut norocul să ne cunoaștem.
pentru textul : arămie detransmiţi o nostalgie aparte în poemele tale Maria, cu un timbru liric specific, care îmi place şi mă bucură. având în vedere şi faptul că am colaborat. este un text cuminte dar şi înţelept. mi-a plăcut. finalul în special.
pentru textul : doi deActaeon, eu l-am ascuns, pentru ca nu era edificator ci era injurios si risca sa ma puna in situatia de a lua alte masuri, ai putea sa te controlezi pe viitor Alma, nu se ascunde nimeni. Am explicat destul de clar si de suficiente ori. Ma mir de ce este nevoie de un efort asa mare pentru tine ca sa pricepi
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deFoarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie deCred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
pentru textul : un cavaler pentru milady deAcordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
dom'le trebuie sa recunosc ca nu ma pot abtine sa nu declar ca afirm ca imi place cum scrie emilian pal. eu sint un om simplu si naravit de modernitate. faptul ca textele lui se agata de mine si ma string de git pina la capat e o mare minune. iata unul dintre cele mai frumoase texte de dragoste care mi-a fost dat sa il citesc vreodata: "cel mai bine e atunci cînd facem dragoste și toți dorm ne ținem respirația cînd cineva se întoarce pe-o parte apoi stăm și privim cum se trezește pămîntul și-și freacă spinarea de scoarța copacilor. apoi senzația că nu suntem din lumea asta și că dacă am vrea am putea merge în alt loc să creștem oameni de care ne pasă."
pentru textul : story of a city deîntotdeauna v-am apreciat obiectivitatea.
pentru textul : Viaţa e metal dur deVă mulţumesc pentru semnul de trecere!
despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
pentru textul : Alt fel de iubire dePenița este pentru emoția pe care textul reușește să o nască. Emoție netrucată, text care, printr-o echilibristică de apreciat, se salvează căderii în capcana unui patetism exagerat. Fragmentul doi îmi pare un pic stângaci, parcă nu își găsește o gamă lipsită de stridențe, inserarea româniei pitorești forțată, iar față de cea a copiilor nenăscuți, deși am înțeles sinceritatea, eu deja am o senzație de recul când o întâlnesc – probabil e vina mea, însă. Ar mai fi câteva. Aș fi renunțat și la concluzionarea expresă din final, tăind acel ,,așa că”. Hiperbolizarea, cathartică până la urmă, prin care se facilitează taina confesiunii și căutarea timpului pierdut, timpul alinei manole este minunată, după părerea mea.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă deCe iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
pentru textul : Mitul lui Sisif deda, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
pentru textul : Noaptea de martie dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deam mai văzut stilul ăsta, așa ca o ilustrată a unui peisaj oglindit în luciul unui lac obosit. nu-i rău textul, dar la cale întoarsă își pierde coerența și devine ca un puzzle in care piesele s-au rătăcit, sau au decedat cu mult înainte de 12:47 scuza-mă că nu pot să mai rămân o secundă, două pe com. uneori mă doare capul...
pentru textul : pești deyester, nu stiu ce crezi tu despre mine si nici nu prea m-am prins cine e discipolul in discutia asta. Idea e insa ca: unu, pe hermeneia (daca tot ai ales "site-ul pentru că sunt comentarii pe text") atunci te rog sa te rezumi la comentarii pe text si sa te abtii de la remarci de genul "esti haioasa" sau "da-ti jos ochelarii". N-au nici o legatura cu textul. Regulamentul precizeaza , zic eu, destul de clar ca se doreste o limitare a folosirii acestui spatiu pentru discutii "informal" si tottodata nu se permit atacuri la persoana. Formularile din comentariile tale au fost undeva pe la frontiera cu astfel de atitudini si m-as bucura daca le-ai evita pe viitor. De felul meu nu imi place sa fac educatie nimanui si tocmai de aceea am scris Regulamentul, ca sa nu fie nevoie sa devin babysitter. doi, personal nu cred ca e o licenta ortografica ci a fost initial o eroare care ti-a scapat si dupa aceea ai cam cotit-o. Dar, of course, nu am dovezi, asa ca ramine in coada de peste. Dar nu uita ca pestele se impute daca il tinem prea mult. Asa ca.. trei, nu subestimez pe nimeni. incearca sa faci si tu asta cu toti membri hermeneia, inclusiv Alina Manole. patru, despre Dinu Flămând, Alexandru Lungu, Ilie Constantin, habar n-am cine sint, nu stiu la ce zvon si la ce burg te referi. Poate ma lamuresti tu. Daca vrei sa scrii ceva despre gramatica structurala sau despre orice alt subiect filologic hermeneia iti sta la dispozitie, sectiunea Proza, subsectiunea Articole. merci de intelegere
pentru textul : Ca sunetul în fluier degolite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 devalurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
Nu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
pentru textul : northern lights deSapphire, acordul din strofa a doua este "spaima ...și mai apoi indulgența ...nu vor mai face parte din ..." Incerc un nou stil, oarecum experimental, de nuanță cyberpunk, mai puțin ermetic, de ilustrare a trecerii omului contemporan prin starea de teamă în fața mașinii, a reorientării trăirii sub influența fără putință de reprimat a mecanicizării, computerizării și alternativei cam periculoase a cyberspațiului. Deocamdată experimentez.
pentru textul : Deformare la cald decă mai bine nu ți-oi zice, măi Prepeuță, o fi scris Creangă, la vremea lui, "o leacă", având în vedere că, într-adevăr, învechit și regional există un "leacă", dar noi, după câte știu eu, ne ghidăm azi, ca autori ce ne pretindem, după dicționarele în vigoare, și mai ales după DOOM 2, vorbind și scriind limba literară. Altminteri, tu scrii "veziți", sugerându-mi să-mi văd de treabă. Ar fi trebuit, măi Trăsneo, absolventule fraudulos a patru clase, să scrii VEZI-ȚI!!! Felul cum scrii tu îmi evocă nunțile de țară, unde, la poartă, sătenii scriu cu roșu pe un dreptunghi de scândură, hipercorect: BINE A-ȚI VENIT! Analfabeții n-ar avea voie să scrie literatură. Și nici ceva ce seamănă cu literatura (ca să-l citez pe bunul meu prieten Alex Ștefănescu. Dă-l, domnule Titarenco, afară de pe site pe impostorul ăsta obraznic!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dealma, eu n-am fost la Virtualia niciodata, habar nu am ce e pe acolo. am citit ceva dragut despre el pe un site, la un moment dat. nu-mi pot da cu parerea. nici despre munca ta. "exceptia" inteleg ca e Ela (doamna Maria Gold vine??). problema deontologic se pune asa: cum de nu stia nimic de lansare?? PS: nu pot fi prezent in decembrie si probabil nici la urmatoarele editii (depinde cat de des le organizati). dar v-as trimite cu drag cartea mea (o puteti si lansa, si orice, n-am nimic impotriva). inclin sa cred ca ai inteles gresit interventiile mele de aici sau de oriunde, mai ales daca ai impresia ca "te hartuiesc" (din respect insa pentru orice persoana care se simte hartuita, promit sa nu mai zic nimic sub nici unul din comentariile tale. sau la cel fel de hartuire te refereai??). mult succes!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție dePagini