fain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
Păi să vă spun că nu am fost descurajat ci doar am fost învăţat să reflectez mai mult pe text. Cât despre acel "user" neînsemnat, ce să spun, l-aţi tratat ca pe un nimic. Când e vorba de text sunt destul de civilizat, când e vorba de mine ca persoană catalogată ca "nimic" ţin să vă confirm că, atât timp cât veţi recurge la astfel de remarci la adresa unor membrii al unui site, ca şi cum site-ul s-ar putea lipsi de ei s-ar putea să nu prea cadă bine site-lui şi cel puţin din respect faţă de domnul Virgil care a muncit pentru el şi noapte şi zi şi dacă ai fost promovat ca editor eu nu voi accepta de la un puşti, fie el şi director, să mă calce în picioare.
Ţi-am spus, pe text, dacă consider că am ceva de învăţat plec capul şi ascult, dar tu nu mă numeşti "nimeni" căci eu nu am auzit ca tu să fi mai "cineva" ca mine. Că eşti editor pe un site literar - pus probabil din necesitate - nu eşti cineva. Ca să fi cineva trebuie să se vadă ceva în urma ta, dar de la tine nimic.
Ar trebui să te mai educe domnul Virgil în ale comunicării pe site.
Cu respect, Cezar
nu v-am spus eu ca e o poezie eretica? nu m-ati crezut?
poezia erotica nu sta pe pagina mea.
Adriana, alfabete. initial, nu credeam ca inceputurile pot fi si ele, asa devreme, bete. multumesc de feed.
Vlad, zic nimic. ai dreptate, e suparator tangajul de o-uri si cratime. la ora asta, insa, nu am prospetimea intelectuala sa fac nici macar o minima defrisare, in text. ai cumva vreo sugestie?
si inca ceva, yester, sper sa fie ultima data cind te rog sa renunti la comentariile astea "extra-textuale". Nu cred ca intereseaza pe nimeni unde ai sa predai tu la toamna si nici pe cine si ce traduci tu. Cred ca este o parerea generala ca astfel de precizari vanitoase nu pot fi percepute decit ca un gest de prost gust. Incearca sa pricepi asta. Pe aici sint tot felul de oameni. Unii mai modesti, asa ca mine, si nu prea simtim nevoia sa ne aminteasca cineva ca sintem handicapati filologic. Cred ca este o chestiune de bun simt.
Textul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
Repetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
Simt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
O mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
În fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
da, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
Foarte bine înrămată această imagine decupată din realitate. Îmi plac mult alăturările floare/noroi și floare/cizmă (frumos/urât, delicat/grosolan).
Îmi plac mult și sugestiile făcute de Adrian și Virgil. Pentru a spori elementul surpriză ai putea spune în primul vers „floare de nufăr” (de lotus, de cireș etc).
Dacă intenționezi alte subtilități sugerate de Virgil, e foarte potrivită varianta lui, chiar dacă nu iese numărul de silabe (se acceptă).
Singurul incovenient aici ar fi că e prea evident raportul cauză/efect.
Cu toate acestea, fiindcă m-a surprins foarte plăcut acest mic decupaj, ofer semnul meu de apreciere.
Am intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
semnalez doar că nu ştiu din ce motive, nu am reuşit să editez cum am dorit acest text. Ori din cauza virusării calculatorului personal, ori a relaţiei în consecinţă defectuoasă cu acest site. Asta e. Oricum fac, oricât şterg sau adaug din nou, după propoziţia a doua din paragraful doi cursorul o ia de la capăt. Sper ca în cazul altor texte cel puţin să nu mai fie probleme şi îmi cer scuze, nu pot devirusa propriul meu calculator. Poate că siteul nu are niciun fel de problemă şi e protejat.
la prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
tot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Eu as remarca ca pasarile oricum dorm in copaci. Iar in timpul unui ger cumplit... poate ca nu dorm ci doar se ascund la caldura in cuiburi. In fine, trecand peste asta, o alta posibila dezbatere este risipa de forme articulate ale substantivelor. Cand spui "Birds are sleeping in the trees" acest "THE trees" aproape ca ma face sa astept o explicatie, indicatie despre ce copaci ar fi vorba. "Birds are sleeping in the trees that..." sau ceva asemananator. Dintre primele reguli invatate la seminariile de poetica in limba engleza aici in Canada mentionez aceea a evitarii pe cat posibil a articularilor nenecesare si a gerunziului. Inteleg ca ai nevoie de silabe in plus, atat in "GerUL teribil", "Pasari dormIND" cat si in "Birds ARE sleepING in THE trees", dar e pacat sa risipesti silabe in haiku, acest spatiu liric stramt, rigid, in care fiecare silaba poate introduce un cuvant nou adaugand inedita profunzime ansamblului. Exista alternative "Birds sleep/hide in arboretum/arborary" numai sa ai rabdare sa le gasesti. Primul vers "very cold weather" este extrem de banal l-as cizela un pic spre "Terrible snowstorm/ blizzard/ icestrom/ hoarfrost/ frost snow" unde iata ca ai ocazia sa folosesti echivalentul cuvantului "teribil" din limba romana.La fel de banal este si acel "totu-n jur e alb". Poate gasesti altceva, o afirmatie cu profunzime filozofica. Remarc insa efortul tau de a veni cu traduceri in alte dialecte si limbi. Cu drag, /O\
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
esti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
Ok. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
pentru textul : dăruire dezborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
pentru textul : joia neagră dePăi să vă spun că nu am fost descurajat ci doar am fost învăţat să reflectez mai mult pe text. Cât despre acel "user" neînsemnat, ce să spun, l-aţi tratat ca pe un nimic. Când e vorba de text sunt destul de civilizat, când e vorba de mine ca persoană catalogată ca "nimic" ţin să vă confirm că, atât timp cât veţi recurge la astfel de remarci la adresa unor membrii al unui site, ca şi cum site-ul s-ar putea lipsi de ei s-ar putea să nu prea cadă bine site-lui şi cel puţin din respect faţă de domnul Virgil care a muncit pentru el şi noapte şi zi şi dacă ai fost promovat ca editor eu nu voi accepta de la un puşti, fie el şi director, să mă calce în picioare.
pentru textul : iarna deŢi-am spus, pe text, dacă consider că am ceva de învăţat plec capul şi ascult, dar tu nu mă numeşti "nimeni" căci eu nu am auzit ca tu să fi mai "cineva" ca mine. Că eşti editor pe un site literar - pus probabil din necesitate - nu eşti cineva. Ca să fi cineva trebuie să se vadă ceva în urma ta, dar de la tine nimic.
Ar trebui să te mai educe domnul Virgil în ale comunicării pe site.
Cu respect, Cezar
nu v-am spus eu ca e o poezie eretica? nu m-ati crezut?
poezia erotica nu sta pe pagina mea.
Adriana, alfabete. initial, nu credeam ca inceputurile pot fi si ele, asa devreme, bete. multumesc de feed.
pentru textul : poezia asta e o erezie deVlad, zic nimic. ai dreptate, e suparator tangajul de o-uri si cratime. la ora asta, insa, nu am prospetimea intelectuala sa fac nici macar o minima defrisare, in text. ai cumva vreo sugestie?
momeala adevarata si vie - e mult spus. momeala vie ar fi suficient
pentru textul : go fishing demotan castrat inutile? asta e din bancul cu baba si pestisorul de aur? hmmm!
si inca ceva, yester, sper sa fie ultima data cind te rog sa renunti la comentariile astea "extra-textuale". Nu cred ca intereseaza pe nimeni unde ai sa predai tu la toamna si nici pe cine si ce traduci tu. Cred ca este o parerea generala ca astfel de precizari vanitoase nu pot fi percepute decit ca un gest de prost gust. Incearca sa pricepi asta. Pe aici sint tot felul de oameni. Unii mai modesti, asa ca mine, si nu prea simtim nevoia sa ne aminteasca cineva ca sintem handicapati filologic. Cred ca este o chestiune de bun simt.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deTextul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
pentru textul : mistică deRepetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
sigur, raționamentele de acest gen nu pot fi exhaustive există, într-adevăr, justificat sau nu, unele reticențe față de acest tip de abordare nu vreau să se înțeleagă faptul că nu agreez celelalte modalități de exprimare vreau să se înțeleagă faptul că se poate și așa, ori, negând a priori, măcar dpdv practic, tonul frust, anticalofil, al acestui text, mi se pare eronat trebuie să privești pădurea în ansamblul ei, nu să analizezi fiecare copac în parte eu sunt deschis discuțiilor, și poate voi avea ocazia să-ți demonstrez că și practica îmi este, periodic, la îndemână un pic de răbdare
pentru textul : Recunosc & descuze, mi-a scapat sa corectez si aici typosul ala. dar unde vezi lipsa diacritice? ec
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deSimt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
pentru textul : Fragmentar deO mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” de...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
pentru textul : Camilafca iubirii deÎn fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
pentru textul : ceainicul deda, pământul este pentru toţi, câteodată în patru labe, câteodată cu privirea tulbure. Dar ceea ce îmi place cu adevărat în poezie sunt prima şi ultima strofă. Verdele ierbii se schimbă în zonele cu climă temperată din vreme în vreme. Mie poezia mi-a redat "nostalgia sintezei".
pentru textul : cuvinte de jurnal deFoarte bine înrămată această imagine decupată din realitate. Îmi plac mult alăturările floare/noroi și floare/cizmă (frumos/urât, delicat/grosolan).
Îmi plac mult și sugestiile făcute de Adrian și Virgil. Pentru a spori elementul surpriză ai putea spune în primul vers „floare de nufăr” (de lotus, de cireș etc).
pentru textul : spring roll deDacă intenționezi alte subtilități sugerate de Virgil, e foarte potrivită varianta lui, chiar dacă nu iese numărul de silabe (se acceptă).
Singurul incovenient aici ar fi că e prea evident raportul cauză/efect.
Cu toate acestea, fiindcă m-a surprins foarte plăcut acest mic decupaj, ofer semnul meu de apreciere.
Am intrat acum doar pentru a te felicita pentru realiyarea acetsui colaj. Labirintul din noi, cu firele cele de viață și de moarte, cu firele cele care ne obsedează uneori, este foarte bine reliefat aici, atât prin desen cât și prin cuvintele esențializate. Mai mult, ar fi perturbat fiecare efect. Poate ar mai fi mers un strop de albastru, deși este echilibrat și așa. Din partea mea, împletire de fire.
pentru textul : obsesia firului desemnalez doar că nu ştiu din ce motive, nu am reuşit să editez cum am dorit acest text. Ori din cauza virusării calculatorului personal, ori a relaţiei în consecinţă defectuoasă cu acest site. Asta e. Oricum fac, oricât şterg sau adaug din nou, după propoziţia a doua din paragraful doi cursorul o ia de la capăt. Sper ca în cazul altor texte cel puţin să nu mai fie probleme şi îmi cer scuze, nu pot devirusa propriul meu calculator. Poate că siteul nu are niciun fel de problemă şi e protejat.
pentru textul : Prezenţă de spirit deschimbate cu ce? ce e rau cu "zaluda" si cu "sperioasa"?
pentru textul : din lumile mele depoate că era mai de efect să fi folosit "furuncul"
pentru textul : totul se petrece în mintea ta dela prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb detot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
Text de remarcat.
pentru textul : turtle blues dedomnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
parerea mea de doi lei:
pentru textul : românia lui virgil t -I- deNu.
Eu as remarca ca pasarile oricum dorm in copaci. Iar in timpul unui ger cumplit... poate ca nu dorm ci doar se ascund la caldura in cuiburi. In fine, trecand peste asta, o alta posibila dezbatere este risipa de forme articulate ale substantivelor. Cand spui "Birds are sleeping in the trees" acest "THE trees" aproape ca ma face sa astept o explicatie, indicatie despre ce copaci ar fi vorba. "Birds are sleeping in the trees that..." sau ceva asemananator. Dintre primele reguli invatate la seminariile de poetica in limba engleza aici in Canada mentionez aceea a evitarii pe cat posibil a articularilor nenecesare si a gerunziului. Inteleg ca ai nevoie de silabe in plus, atat in "GerUL teribil", "Pasari dormIND" cat si in "Birds ARE sleepING in THE trees", dar e pacat sa risipesti silabe in haiku, acest spatiu liric stramt, rigid, in care fiecare silaba poate introduce un cuvant nou adaugand inedita profunzime ansamblului. Exista alternative "Birds sleep/hide in arboretum/arborary" numai sa ai rabdare sa le gasesti. Primul vers "very cold weather" este extrem de banal l-as cizela un pic spre "Terrible snowstorm/ blizzard/ icestrom/ hoarfrost/ frost snow" unde iata ca ai ocazia sa folosesti echivalentul cuvantului "teribil" din limba romana.La fel de banal este si acel "totu-n jur e alb". Poate gasesti altceva, o afirmatie cu profunzime filozofica. Remarc insa efortul tau de a veni cu traduceri in alte dialecte si limbi. Cu drag, /O\
pentru textul : Moroz (Ger) demultumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deesti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
pentru textul : la marginea ochiului care visează deOk. Din text am remarcat aceste metafore cu totul originale ce par să înnobileze atmosfera ușor, cu o tentă suprarealistă (în ciuda imaginilor de tip "Sunt prins lângă fereastra din sertar): "Ferestrele au rău de înălțime…" și "Sunt prins lângă fereastra din sertar". Poate le reactualizezi liric cândva în alt context.
pentru textul : Ferestre de"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
pentru textul : Devorah deun sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
zi aşe, dară...că de-acuma te-oi boluzi de cap...:)
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 dePagini