Va multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu
Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
viaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
Aranca, Prin comentariul tău dovedești că ești poetă. Ceea ce eu nu am pretenția să fiu. Și dacă, uneori, un text de-al meu degajă un anumit parfum poetic, fie și cam vetust, este pentru că, așa cum știm, romȃnul s-a născut… etc.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
În fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
super text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
NU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
Buna ziua, va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar ar fi multe de comentat pentru ca eu scriu asa cum ma duce povestea si fara sa vreau creez o structura sau mai degraba nu creez o structura unitara, tot ce imi doresc este sa iau cititorul cu mine, sa uite ca e in fata unui monitor de calculator si sa traiasca alaturi de personajele mele, respectiv personajul in cazul de fata, fara a mai conta cine a scris sau de ce a scris.
nuta, o poezie complexa, aidoma unei pietre slefuite in mai multe etape. Cititorul descopera universul treptat, reusind sa inteleaga pana la urma ce vrei tu sa spui. Ai cateva puncte de interes, cateva simboluri in jurul carora se focalizeaza intreaga poezie. Felicitari pentru stilul complex si pentru modul in care sti sa ascunzi esenta in spatele imaginilor. mi-a placut petre
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
tinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
pentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
Fără cele câteva prețiozități (de care dacă nicodem ar scăpa, în general... nu doar acilea) și fără acel 'să-mi iese-nainte' care, cred că e 'să-mi iasă-nainte', poemul e fain și plin de emoție.
Dar repet, fără acele prețiozități care sunt 'exact și fix' ca nuca-n perete.
Margas
Marina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
admir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
Așa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
ca Dorin să aibă destulă cerneală în stiloul său absolut, și să nu-i fi amorțit mâna de atâtea strângeri prietenoase (în ușă), pentru că o să vreau și eu o dedicație.
Adrian, dar dacă ai zice: "O strâng pe sor-mea de mână.
Ea, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
(Ledul e încă.)" - doar ledul/
ca să ne pui puţin pe jar. ce spui? puţin să simţim răcoarea cum urcă pe şira spinării...
oricum, poemul e superb!:)
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Va multumesc ca ati trecut pe aici. emiemi - ai dreptate Sapphire - esti cam dura:) cu bascalia bobadil - as fi preferat sa citesti cam asa " și o iubită comestibilă ...câteodată" (sa-ti zic un secret, la inceput printr-o "eroare" am fost autor H, doar pentru o ora - doua, dar greseala a fost reparata, cred ca e mai bine asa) :)) Mai treceti! cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vă urez călătorie plăcută deprin simplitatea versului. prima strofa mi se pare incarcata :)
pentru textul : Tăcere de septembrie deNu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
pentru textul : Străin deAha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
pentru textul : Tango deviaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
sărbători fericite, Ioan!
pentru textul : alunecări printre gene deAranca, Prin comentariul tău dovedești că ești poetă. Ceea ce eu nu am pretenția să fiu. Și dacă, uneori, un text de-al meu degajă un anumit parfum poetic, fie și cam vetust, este pentru că, așa cum știm, romȃnul s-a născut… etc.
pentru textul : Înnebunesc nebunii dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet deÎn fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
pentru textul : ceainicul deautobiografic text intr-adevar... mai bine l-ai transforma in proza. ca e deja mort si ingropat ca poezie.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre demultzumesc senior, încerc o reparațiune...
pentru textul : mărturisesc deVă mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Incoerenta existenţă desuper text, magistral inchegat, fiecare cuvant isi are rostul lui. nu am mai citit de muuuultă vreme ceva asemanator. utilizarea anadiplozei are rolul de a impregna puternic afectiv fragmentul in care ea apare si il face delicios(daca imi permiteti.) "nu sunt o pradă ușoară. fiecare zi e un animal necunoscut. un fel de șarpe constrictor ce năpârlește pe toate străzile. vine pe furiș te sufocă. singura cale să scapi e să pari mai mare decât realitatea. poate așa te vor ocoli solzii. noaptea adorm dezbrăcat vreau ca pielea mea să nu rateze nicio senzație." acesta este o bucatica din text care m-a fermecat realmente, profund pana in maduva oaselor, te trage in esenta lor si nu mai vrei sa pleci.... eu personal il felicit pe autor, a facut o treaba excelenta, se simte talentul si daruirea pentru ca reuseste sa il atraga si pe simplul cititor, si pe cel avizat. vorbim despre noi, dar nici o clipa nu ii uitam pe ei, frumoasele descrieri prin care esti teleportat in universul autorului devenind realitatea fiecaruia dintre noi..... inca odata, felicitari! si o mica penita... queen.
pentru textul : vorbim despre noi deNU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
pentru textul : zilele universitatii deBuna ziua, va multumesc pentru comentariu. Intr-adevar ar fi multe de comentat pentru ca eu scriu asa cum ma duce povestea si fara sa vreau creez o structura sau mai degraba nu creez o structura unitara, tot ce imi doresc este sa iau cititorul cu mine, sa uite ca e in fata unui monitor de calculator si sa traiasca alaturi de personajele mele, respectiv personajul in cazul de fata, fara a mai conta cine a scris sau de ce a scris.
pentru textul : Mănânc nisip denuta, o poezie complexa, aidoma unei pietre slefuite in mai multe etape. Cititorul descopera universul treptat, reusind sa inteleaga pana la urma ce vrei tu sa spui. Ai cateva puncte de interes, cateva simboluri in jurul carora se focalizeaza intreaga poezie. Felicitari pentru stilul complex si pentru modul in care sti sa ascunzi esenta in spatele imaginilor. mi-a placut petre
pentru textul : pietrele Annei deversul de pe tocator
pentru textul : Série grise ou noire deinscris cu pricepere
in cercul farfuriei virtuale!
cam mult marar, madam, dar treaca de la mine:)
cele mai bune poeme ale acestui autor. autorul îmi dă impresia unui bun meşter de imagini. nimic in plus, nimic in minus, respirăm de aproape un poem matur, unde săpunul de pe margine nu uită să-şi facă treaba. remarc finalul, dar întregul corp miroase frumos, ca etapa dintre un do şi-un do pe portativ:
"invoc un amendament
pentru textul : etapă detinereţea nu se maturizează din pricina ta
instinctele aprind beţişoare de fum
în camere cu maci respirăm
de aproape".
pentru ca ai reusit sa comunici fara sa tii nasul pe sus. cine nu comunica poate fi banuit de aroganta, iar acceptarea arogantei cere mai mult decat niste proze scurte bune. SP are cel mai super catar din cati exista. si el e super. l-a tinut in viata pe DQ cat a putut si el, as u know. tu cine mai esti. am citit-o si acum plec acasa. e ok. be nice
pentru textul : nerușinare dedesigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
pentru textul : abjectivalia deceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
Aleks, am apreciat ideea poemului tău, ușor ironică, dar adâncă și am fost onorată de a lucra împreună pe text. Mă bucur să te citesc pe Hermeneia și te aștept cu noi poezii, aici.
pentru textul : stele de lapte deFără cele câteva prețiozități (de care dacă nicodem ar scăpa, în general... nu doar acilea) și fără acel 'să-mi iese-nainte' care, cred că e 'să-mi iasă-nainte', poemul e fain și plin de emoție.
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deDar repet, fără acele prețiozități care sunt 'exact și fix' ca nuca-n perete.
Margas
Marina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deeu as pastra un singur crochiu din tot: "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip " atat...
pentru textul : mic poem deadmir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
pentru textul : t. a. l. c. deAșa a fost să fie titlul, oarecum ''predestinat''. SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj - Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic) - acesta a fost sensul pe care eu am vrut să-l exprim, sper că acum ai o ''imagine'' mai clara. Acel typo mi-a scăpat din nou, din greșeala. Mulțumesc mult!
pentru textul : nothing important deLaurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
pentru textul : Dor indoor deca Dorin să aibă destulă cerneală în stiloul său absolut, și să nu-i fi amorțit mâna de atâtea strângeri prietenoase (în ușă), pentru că o să vreau și eu o dedicație.
felicitări, Dorin!
pentru textul : Baletistul 2.0 deAdrian, dar dacă ai zice: "O strâng pe sor-mea de mână.
pentru textul : Noapte bună, copii deEa, pe aia mică.
Nu se mai aude nimic.
(Ledul e încă.)" - doar ledul/
ca să ne pui puţin pe jar. ce spui? puţin să simţim răcoarea cum urcă pe şira spinării...
oricum, poemul e superb!:)
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini