Îmi imaginez că citesc acest poem lângă un șemineu aprins, un cenaclu în jurul unui șemineu în care să ardă focul creației. La Iași ninge frumos și e frig, dar tot aș prefera căldura Californiei.
personal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
mie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
îți mulțumesc, Daniela!
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
merci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Da, aceasta trecere pe curat ca sa-i spun asa este un poem frumos.
As dori sa-ti atrag atentia insa asupra auto-cenzurii (pentru ca pe Hermeneia, dupa cum ai observat, este multa libertate, poti sa scrii si cu cacofonii si cu greseli de acord si tot primesti penite) care deocamdata nu te prea caracterizeaza. Sper ca pe viitor o sa tii cont de cititorii tai mai mult si sa nu postezi asa, fara sa verifici, la primul impuls. In mod normal poemul tau trebuia sa aterizeze la Santier, ca sa se vada modificarile, apoi tu sa-l repostezi corectat.
Zic asta, asa ar fi fost in mod normal, nu, Virgil?
Cum apare in prezent sunt niste comentarii d-ale mele care nu au nicio legatura whatsoever cu textul, cine citeste ma poate considera de exemplu un cretin.
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Ai mare nevoie de o formulă lirică, de coerență a textului și nu de hazard, apoi de viziune de ansamblu a ceea ce vrei să scrii. Ce vreau să spun e că te apuci de scris când ai ceva de spus, nu începi să scrii și apoi vezi ce iese. Cam asta e impresia și nu numai la acest text.
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru că nu mă pricep, nici nu ştiu ce-i cu computerele astea. mă uit şi eu pe site, la feţe, scriituri, biografii, poziţii sociale, domicilii, accese posibile sau interzise, etc etc şi văd pagini întregi de înregistraţi ai site-ului fără identitate, exemplu: (copy paste)
nu înţeleg cine sînt aceştia, n-am mai văzut aşa ceva pe nici un site literar şi bine ştiu că aici e o echipă de editori care fac o înregistrare riguroasă a fiecărui nou înscris pe Hermeneia. Deci, aş dori o explicaţie, dacă se poate. Ar fi posibil ca situl literar Hermeneia să fie hacked din exterior, din interior, e cineva afară sau înăuntru interesat să se joace de-a prinsa? Că avem indivizi care operează în domeniul calculatoarelor, unul fiind şi CEO, ştiu, dar ar fi posibil? Scuzaţi-mi ignoranţa dar eu n-am înţeles niciodată fenomenul.
Cunosc multi autori de pe unele siteuri cu texte incadrate la atelier, care de fapt scriu f bine. La o repede analiza constat ca autorul are o imaginatie bogata, fascicule de imagini si sentimente se impletesc armonios in poezia sa. ești așa departe încât aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră undeva într-un ochi spart un păianjen își face veacul înfometat superb inceput cu o continuare eleganta, pe motivul scarii soresciene - scara la cer: brațele lui din cheratină opintesc o scară de ațe multicolore cu ace fine de gherghef dacă o vei urca lumea îți va părea altfel evidentiez si versul catedrală unde privighetorile nu pot cânta ce poate fi mai frumos? ultimele 5 versuri sunt de fapt o poezie in sine, este alegerea autorului, eu as fi considerat ca era bine si pana la versul cu privighetorile, un final mai puternic, fara a cadea in descriptiv. DAR, autorul se intoarce, ciclic, spre inceputul poemului, la acelasi motiv al covorului... Cel mai bun text de departe din ultimele zile, drept pentru care il felicit pe autor si evidentiez.
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
eu am oferit cred foarte rar o penita pentru un text al adrianei lisandru. sint anumite motive dar probabil unul dintre ele a fost convingerea mea ca pune un fel de plafon de sticla deasupra a ceea ce scrie. de data asta este altfel si desi are elemente "tehnice" fata de care am rezerve, textul are acel lucru pe care eu il numesc poezie veritabila. e poate mai greu de explicat da e ca un fel de atingere electrica nu neaparat menita sa te faca sa te simti bine ci poate sa te faca doar sa simti.
mulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
nu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
Virgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
Atmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
de acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
Camelia, poate ți-ar fi mai potrivit dacă ai încerca să citești mai multă poezie și apoi să încerci să te "debarasezi" de tot ce ai citit, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu e nevoie numai de simțire pentru a scrie, trebuie să-ți găsești vocea proprie. Am citit ce ai postat pe hermeneia; îmi pot da seama că privești cu sensibilitate în jur, dar nu este suficient. Poeziile tale suferă în expresie.
... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
Cred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
Aici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
Cristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
Am găsit ceva Cătălin Popescu pe blogul său. Sper că am nimerit bine, deşi un altul nu prea am găsit. Sincer să fiu, încă nu înţeleg foarte bine ce idee anume ar trebui să extrag în urma lecturii. Am remarcat că pe undeva scriitura domniei sale se aseamănă cu a mea, dar sunt şi multe puncte diferite. El are tendinţa să ia lucrurile mult mai în serios decât mine, cu un accent de revoltă şi, aşa cum el însuşi o declară, de silă, pe ici pe colo, faţă de 'meandrele' cotidianului. Eu tind să fiu un pic mai relaxat, cel puţin pentru moment.
Pentru alte concluzii, vă aştept cu interes comentariile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
are unitate poemul asta cu zombi. si atmosfera. poate ar trebui sa eviti gerunziul. nu prea mai e "la moda". spor la scris1 ...
pentru textul : împrejur deÎmi imaginez că citesc acest poem lângă un șemineu aprins, un cenaclu în jurul unui șemineu în care să ardă focul creației. La Iași ninge frumos și e frig, dar tot aș prefera căldura Californiei.
pentru textul : noembrie să fie depersonal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
pentru textul : Crucea - Haiku demie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
pentru textul : avangarda iernii deîți mulțumesc, Daniela!
nici eu
n-am vrut sa spun "veac de tarece"...doar "veac de tacere".
pentru textul : cină festivă demerci de revenire, acum pot face noapte alba cu ganduri albe...:)
in alta ordine de idei, mi-e cam dor de poeziile tale.
Da, aceasta trecere pe curat ca sa-i spun asa este un poem frumos.
pentru textul : old times deAs dori sa-ti atrag atentia insa asupra auto-cenzurii (pentru ca pe Hermeneia, dupa cum ai observat, este multa libertate, poti sa scrii si cu cacofonii si cu greseli de acord si tot primesti penite) care deocamdata nu te prea caracterizeaza. Sper ca pe viitor o sa tii cont de cititorii tai mai mult si sa nu postezi asa, fara sa verifici, la primul impuls. In mod normal poemul tau trebuia sa aterizeze la Santier, ca sa se vada modificarile, apoi tu sa-l repostezi corectat.
Zic asta, asa ar fi fost in mod normal, nu, Virgil?
Cum apare in prezent sunt niste comentarii d-ale mele care nu au nicio legatura whatsoever cu textul, cine citeste ma poate considera de exemplu un cretin.
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deAi mare nevoie de o formulă lirică, de coerență a textului și nu de hazard, apoi de viziune de ansamblu a ceea ce vrei să scrii. Ce vreau să spun e că te apuci de scris când ai ceva de spus, nu începi să scrii și apoi vezi ce iese. Cam asta e impresia și nu numai la acest text.
pentru textul : zgomote dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb de...cât despre colorat și desenat, păstrează-te, nu fi tu însăți...:)! atent, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună depentru că nu mă pricep, nici nu ştiu ce-i cu computerele astea. mă uit şi eu pe site, la feţe, scriituri, biografii, poziţii sociale, domicilii, accese posibile sau interzise, etc etc şi văd pagini întregi de înregistraţi ai site-ului fără identitate, exemplu: (copy paste)
stu853 - stu853 - 23 Apr 2013
nop957 - nop957 - 23 Apr 2013
jkl985 - jkl985 - 23 Apr 2013
mno103 - mno103 - 23 Apr 2013
pqr170 - pqr170 - 23 Apr 2013
efg625 - efg625 - 23 Apr 2013
cde648 - cde648 - 23 Apr 2013
bcd349 - bcd349 - 23 Apr 2013
def694 - def694 - 23 Apr 2013
hij285 - hij285 - 23 Apr 2013
nu înţeleg cine sînt aceştia, n-am mai văzut aşa ceva pe nici un site literar şi bine ştiu că aici e o echipă de editori care fac o înregistrare riguroasă a fiecărui nou înscris pe Hermeneia. Deci, aş dori o explicaţie, dacă se poate. Ar fi posibil ca situl literar Hermeneia să fie hacked din exterior, din interior, e cineva afară sau înăuntru interesat să se joace de-a prinsa? Că avem indivizi care operează în domeniul calculatoarelor, unul fiind şi CEO, ştiu, dar ar fi posibil? Scuzaţi-mi ignoranţa dar eu n-am înţeles niciodată fenomenul.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deCunosc multi autori de pe unele siteuri cu texte incadrate la atelier, care de fapt scriu f bine. La o repede analiza constat ca autorul are o imaginatie bogata, fascicule de imagini si sentimente se impletesc armonios in poezia sa. ești așa departe încât aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră undeva într-un ochi spart un păianjen își face veacul înfometat superb inceput cu o continuare eleganta, pe motivul scarii soresciene - scara la cer: brațele lui din cheratină opintesc o scară de ațe multicolore cu ace fine de gherghef dacă o vei urca lumea îți va părea altfel evidentiez si versul catedrală unde privighetorile nu pot cânta ce poate fi mai frumos? ultimele 5 versuri sunt de fapt o poezie in sine, este alegerea autorului, eu as fi considerat ca era bine si pana la versul cu privighetorile, un final mai puternic, fara a cadea in descriptiv. DAR, autorul se intoarce, ciclic, spre inceputul poemului, la acelasi motiv al covorului... Cel mai bun text de departe din ultimele zile, drept pentru care il felicit pe autor si evidentiez.
pentru textul : arabescurile dorului deaveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
pentru textul : silent night deeu am oferit cred foarte rar o penita pentru un text al adrianei lisandru. sint anumite motive dar probabil unul dintre ele a fost convingerea mea ca pune un fel de plafon de sticla deasupra a ceea ce scrie. de data asta este altfel si desi are elemente "tehnice" fata de care am rezerve, textul are acel lucru pe care eu il numesc poezie veritabila. e poate mai greu de explicat da e ca un fel de atingere electrica nu neaparat menita sa te faca sa te simti bine ci poate sa te faca doar sa simti.
pentru textul : simetrii demulțumesc, am modificat! din păcate Aranca, n-am fost pro gramatică și sunt conștientă că nu este o scuză dar de străduit un pic m-am străduit. ai dreptate să zâmbești "într-un fel anume"...mie mi-e - nu știu dacă rușine nu este exagerat spus, dar cam pe-acolo mă situez, chiar nu credeam că am atâtea greșeli... și da Ioana, este un pic prea tristă povestea, patetică...n-am privit-o așa, dar acum dacă mă uit...
pentru textul : Alt fel de iubire denu dragul meu. ionuț caragea nu este nici mare și nici nu îl ironizez. interpretezi greșit. iar in ce privește „mărimea” cred că, vorba proverbului, lauda de sine are un miros suspect. but anyway, unii folosesc deodorantul ca să nu se simtă. cît privește cuvîntul cruce, cu siguranță că depinde de modul cum o înțelegi. și există multiple moduri în care inclusiv biblia o privește. și nu neaparat pozitive. în orice caz diferite una de cealaltă. așa că dacă tu vrei să te oprești numai la o anumită perspectivă te privește. în orice caz, convingerea mea este că „crucea” din acest text nu s-a vrut a fi nici chestia pe care o pui la căpătîiul unei gropi și nici la gît. după cum nu cred că este nici intrumentul de tortură pe care îl foloseau romanii. și nu cred că este nici conceptul teologic folosit de pavel în anumite texte din epistole. după cum sînt înclinat să cred că este mai degrabă înrudit cu ideea teologică sugerată de pavel în alte texte. iar în contextul acela imaginea de curvă mi se pare chiar potrivită. dar cu siguranță că mă opresc aici pentru că, așa cum spuneai tu în altă parte, e cam aiurea să tot dai mură în gură altora. poate nu ar strica să mai pui mîna și să citești. bănuiec că și oamenii „mari” mai citesc, măcar așa, cîteodată, nu?
pentru textul : Umbra. detotodata nu inteleg de ce acest text este incadrat la scenariu. chiar daca vei spune ca e monolog.
pentru textul : monolog I deEmil, cu mulțumiri pentru sugestii, voi ține cont de ele și voi reveni asupra textului. Și pentru pentru penița de aur, onorată!
pentru textul : no moon rise, no moon set deVirgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAtmosfera de inexorabil... si totusi se intrevede iesirea prin iluzie: "tu imi daruiesti margini/iepurele ascuns in joben". "Is all that we see or seem But a dream within a dream?", Vladimir? Si-atunci, singura cale este tot visul. "myzuage al ciresului inflorit"... efemer si neinceput. Frumos.
pentru textul : Solitudine dede acord cu antecomentatorii mei. un text cu porțiuni memorabile dar cu început și fluență confuză. am observat că se fac filme indie în ultima vreme în stilul acesta. de aceea nu mă pot decide dacă toată cromatica asta vintage de polaroid este o greșeală sau este o artă.
pentru textul : Ruleta rusească deCamelia, poate ți-ar fi mai potrivit dacă ai încerca să citești mai multă poezie și apoi să încerci să te "debarasezi" de tot ce ai citit, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu e nevoie numai de simțire pentru a scrie, trebuie să-ți găsești vocea proprie. Am citit ce ai postat pe hermeneia; îmi pot da seama că privești cu sensibilitate în jur, dar nu este suficient. Poeziile tale suferă în expresie.
pentru textul : Minune de... asta este ceea ce am făcut din ele. Nu ceea ce sunt ele. Aceasta nu înseamnă că, într-adevăr, întorcându-ne pe propriile urme, nu le-am putea găsi tot acolo, așteptând să fie rostite cu adevărat, în absența timpului. Mi-ai adus aminte de "Bee season". Din păcate, nu am văzut decât filmul, cartea nu am reușit să o găsesc: ""My father told me once that words and letters hold all the secrets of the universe. That in their shapes and sounds they held everything, and I could see beyond myself...to something special...perfect. My father told me once that I could reach the ear of God."
pentru textul : cuvintele sînt deCred ca ar fi trebuit si o a treia strofa. Dar nu am putut sa termin aceasta poezie. Am lasat-o asa. Cami, Lucian, cotidianul ne stirbeste din valoarea pe care o putem da artei, si totusi nimeni nu ne obliga sa scriem. Ioana, am vrut sa spun ca mintea poate alerga libera prin Univers, luand la rand pamanturile cautand noi modalitati de a functiona. Intr-o stare atemporala doar lacrima si zambetul, stari opuse fac timpul perceptibil. Cred... Va multumesc. Silviu
pentru textul : Peste tot atingerea ta deMulțumesc Dorin de trecere și atenționare am făcut ceva modificări sper să fie bine te mai aștept cu comentarii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns deAici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
pentru textul : Gălbenușul de"M-am dus azi, pe la două, în bucătărie, să-mi fac o salată.
Arunc pe masă bolul, cuțitul, varza, uleiul și încep lucrul manual."
de unde-nteleg ca nu prea iti gatesti singur...
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deCristina, eu sunt împotriva detaliilor și a explicațiilor în general. Dar îmi place ideea de scenariu al unei poezii; ideea că numai împreună cu un acest scenariu se poate găsi cheia adevărată a unui text, restul fiind doar posibile trimiteri înșelătoare. Mă bucură foarte mult feed-back-ul tău, asta îmi și doresc, să îmi dau seama în ce măsură ceea ce scriu trece dincolo de ecran și-l provoacă pe cititor să pătrundă în lumea voit creată de mine. Nu am răspunsuri să-ți dau eu, ci doar îți pot spune că analiza ta este foarte profundă. Acum, cu bunăvoința lui Dinu Lazăr, am putut adăuga și poza de la care am plonjat de fapt în această poveste. Și sper ca împreuna, poezia, pasajele la limita dintre proză și scenariu și fotografia, să reușească să adâncească și mai mult iluzia :-) Alma, experimentul a pornit de la o anumită senzație: imposibilitatea de a te mai mișca atunci când ai ajuns într-un loc prutând iluzia perfecțiunii. Sau, dacă vrei să-i spunem așa, tendința de păstrare a unei anumite stări, inerția :-) Fotografia lui Dinu Lazăr pare că spune: aici s-au oprit toate. De aceea senzația ta de static. Eu am spus și povestea. Fiind vorba de umbre, mișcările vor fi întotdeauna iluzorii. Am zâmbit, nu era un regionalismm, doar că gândisem că verbul care e elidat acolo era la negativ "nu cresc decât cele mai vechi rădăcini". La remarca ta, mi-am dat seama că e mai logic ca acolo verbul lipsă să fie la afirmativ, prin urmare corect este "doar". "Pe pământ" nu sună bine în poezie :), dar într-o indicație scenică vei spune: "stau pe pământ", nu vei folosi vreo metaforă și nici nu îți va fi teamă de o falsă cacofonie... Cum altfel aș putea spune? Stau pe o bucată de pământ? :) Francisc, am observat că tu cam așa procedezi, în poeziile tale. Dar tu ești acolo maestru :) Oricum, mă bucur că nu ne interzice nimeni cuvintele. Am reținut critica, aștept răsăritul de soare direct deasupra capetelor noastre, poate atunci scap și de umbre :) Ce ne facem cu luminile artificiale, totuși?
pentru textul : Fotografiind umbre deAm găsit ceva Cătălin Popescu pe blogul său. Sper că am nimerit bine, deşi un altul nu prea am găsit. Sincer să fiu, încă nu înţeleg foarte bine ce idee anume ar trebui să extrag în urma lecturii. Am remarcat că pe undeva scriitura domniei sale se aseamănă cu a mea, dar sunt şi multe puncte diferite. El are tendinţa să ia lucrurile mult mai în serios decât mine, cu un accent de revoltă şi, aşa cum el însuşi o declară, de silă, pe ici pe colo, faţă de 'meandrele' cotidianului. Eu tind să fiu un pic mai relaxat, cel puţin pentru moment.
Pentru alte concluzii, vă aştept cu interes comentariile.
pentru textul : This ain't a love song dePagini