aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
O poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
nu zic ca nu e buna sugestia, dar "am vazut" altfel: nu o simpla alaturare intre un el (eu) si o ea, ci o permanenta monitorizare a acestei "persoane" care se "ascunde" in diverse personaje, doar pentru a nu ma lasa... de izbeliste.
Nu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
Frumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
care nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.
Mulțumesc Lucian, te văd cititor constant al meu, chiar dacă am aruncat aici doar un gând răzleț. E doar o sferă mică, poate dintr-un joc mai mare cu bile. "Neființă" zici, odată mi-era teamă să mă gândesc la așa ceva...
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
Și surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
Bun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
Silvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
cezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
Îmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
Nici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
o trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
hai sa fim seriosi. diacriticele n-au nici o legatura cu laptopul. evident ca probabil nu exista tastatura de laptop cu taste consacrate pentru diacritice romanesti. chestia asta se face din software. mergi la Control Panel/ Regional and Language Options/ [tab-ul] Languages si selectezi Details. apoi iti adaugi ce configuratie regionala de keyboard mai vrei
Este vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
Ai câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
mie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
Un poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
vlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi deO poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : Scrii frumos ▒ deVirgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) denu zic ca nu e buna sugestia, dar "am vazut" altfel: nu o simpla alaturare intre un el (eu) si o ea, ci o permanenta monitorizare a acestei "persoane" care se "ascunde" in diverse personaje, doar pentru a nu ma lasa... de izbeliste.
pentru textul : niciodată singur deNu vreau să ofensez pe nimeni şi habar n-aveam de legătura Dv cu America. Eu nu sunt de origine română întru totul. Bunicii dinspre tată sunt de origine germană, dar asta nu e important, cred. În ceea ce priveşte "americanismele" de care vorbeam, făceam referire la tumultul de texte ce li se dau titlu în engleză, iar textul în prealabil este scris în română. Manager a fost doar un exemplu neutru cu aluzie pentru a nu ofensa pe nimeni.Acum am fost nevoit să mă explic.
Donaris, mulţumesc de vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Plaiuri bucovinene demi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă deFrumoase şi emoţionante secvenţe. Eu am încercat să recitesc poemul punând verbele la timpul prezent ( sugerez o retrăire a trecutului, nu doar o amintire a lui :) ) Văd şi o altă aranjare a strofelor: un schimb între prima şi a treia strofă. Mi-a plăcut mult ,,după-amiaza
pentru textul : viaţa în vremea de vineri vechi decare nu avea
decât o singură ieşire"
Sebi, sunt păreri sincere :) sper că nu am supărat. Cu drag, Mariana.
Mulțumesc Lucian, te văd cititor constant al meu, chiar dacă am aruncat aici doar un gând răzleț. E doar o sferă mică, poate dintr-un joc mai mare cu bile. "Neființă" zici, odată mi-era teamă să mă gândesc la așa ceva...
pentru textul : Sfera deMulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
pentru textul : jukebox breakfast deȘi surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
asta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deBun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deiera la jieneral
pentru textul : Asta este... deSilvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
01:10
pentru textul : Spuneai deadrian, multumesc pentru impresie. nu e chiar un text 90 / 60 / 90/, nu?:)
am sa mai imblanzesc finalul si poate si restul la momentul potrivit.
p.s.sincere felicitari pentru premiu si la mai multe! poate ne vedem la virtualia?..:))
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs dece are blandiana cu uefa?
pentru textul : some rule rules some rules decezar viziniuc, ești pe primul loc la vizionări, ai multe comentarii (chiar foarte multe, pt hermeneia), ai și peniță, eu zic că ai motive să zîmbești. cu publicitatea asta n-o să te uităm :) și publicitatea face bine și-n literatură
pentru textul : iarna demultumesc pentru observatie si sugestie, noaptea e sfetnic bun, cica..
ma bucur sa te revad.
pentru textul : dragoste deDe revăzut ,, i s-a tăiat... " şi ,,în urmă cu... ".
pentru textul : podul lui procust deÎmi plac dezbaterile astea, mai mult, cred că H ar trebui să pună mai mult accent pe ele și ca barometru de opinie s-o ia pe alma, la modul dacă alma a grăit, înseamnă că e ceva. Pentru că fata asta tace dar fără mari eforturi ți-o imaginezi citind totul cu religiozitate și stând mereu la pândă, calculînd momentul în care să posteze rezultatul dospirii ei.
pentru textul : rețeaua de inutil deNici eu nu am cont pe nico rețea de socializare dar asta nu vreau să sune că eu am un cui cu aceste rețele... doar că nu vreau să am un cont pe un site în care nu am nicio încredere dpdv confidențialitatea informațiilor... iar la acest capitol facebook e muci.
Margas
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deo trecere fragila prin toamna in care "frunzele își caută copilăria în rădăcinile copacilor"... strofele mi se par segmentate (strofa a doua nu pare a se lega de a treia), poate vei incerca sa revii asupra lor...poate.
pentru textul : poate decred că i se potrivea mai mult titlul din subtitlu. sau ceva de genul "Facerea Edenului"...
pentru textul : psaltirea după Lilith dehai sa fim seriosi. diacriticele n-au nici o legatura cu laptopul. evident ca probabil nu exista tastatura de laptop cu taste consacrate pentru diacritice romanesti. chestia asta se face din software. mergi la Control Panel/ Regional and Language Options/ [tab-ul] Languages si selectezi Details. apoi iti adaugi ce configuratie regionala de keyboard mai vrei
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deEste vremea cînd se schimbă anotimpul. Conștiințele, chiar și cele mai puțin sensibile, percep această schimbare. Ce simte Eu, este că ne îndreptăm spre o finalitate, o stație, nu spre o finitate. Of, trebuie să las penița cu toate riscurile pe care această periculoasă acțiune le implică... pentru că, trebuie, marcată cu aur această piesă din sipetul de la bordul Hermeneei. Trebuie citit textul în profunzime, în întregime, cu răbdare, cu timp. Discuțiile vor urma, la nivel conștient, sau inconștient, vor fi, dar tu știi deja acest lucru.
pentru textul : Încă ceva despre frumoasa, adânca și trista singurătate deși eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
pentru textul : delirum hristum dedaca orice delir e o abureala, atunci orice abureala e un delir.rezulta ca cel treaz nu mai vrea sa fie aburit, nu?
pentru textul : Delir deAi câteva rânduri peste care am trecut în diagonală, dar am recitit finalul, e interesant și relativ bine scris. Încearcă să simplifici ideea timpurilor verbale. În fraza cheie a textului: "Amîndoi formează o fotografie veche, fumurie." nu sună bine "formează", poate ar merge un verb reflexiv.
pentru textul : Salonul de dans demie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
pentru textul : duminica zi cu neșansă deUn poem cu o vibrație muzicală cum rar mai poate fi întâlnită azi și care te pătrunde 'în oase'. Este într-atâta de șlefuit încât urma dăltuirii a dispărut și astfel privirea cititorului se poate oglindi în înțelesuri și medita. Felicitări.
pentru textul : Popas devlad, nu sînt profesionist în ce privește fotografia sau arta grafică. nici măcar amator nu am curajul să mă numesc. dar, greșesc oare dacă numesc aceste variante manipulare photo-grafică mai degrabă decît retuș? poate că dreapta sus ar putea fi acceptată ca retuș (deși destul de „strong” retuș). dar cele de jos sînt în esență variante cromatice ale unei manipulări. greșesc?
pentru textul : retuş fotografie dePagini