Mă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
Sunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
Sebi Șufariu, mulțumesc de vizită și pentru cuvinte. Mă bucură nespus faptul că ai rezonat. Aveam oarece îndoieli înainte de postare, că textul va fi citit în răspăr sau interpretat pe dos/greșit. Mă bucur că nu s-a întâmplat așa, cel puțin cu o parte din ei.
Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
Please, consider this new version of my poem. Thanks. boxing nothingness how you keep snapping frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the obsessive concentric void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn dimness seed implant in a womb of green eyes volition limbs tweaked until nothing left to please your delusional past
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
Dialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
Textul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
Aş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
după câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
Remarcabil sinceritate și atâta justețe în afirmțaii, încât aproape rămâi fără cuvinte. Și simpla mea prețuire, Virgil, pentru un Adevăr, indiferent de sfera de viață și de creație: "...în tot noianul ăsta de nedumeriri știu măcar un lucrur, că daca ai inspirație și talent poți scrie și pe zid de închisoare sau foiță de țigară că tot artă va fi. Dar dacă nu vrei să faci ceva, dacă te frămîntă doar morbul vedetismului sau mai știu eu ce alte histrionisme, poți să ai la dispoziție cea mai prestigioasă editură din lume că tot maculatură vei produce și totul se va rezuma la 15 minute de celebritate." Spre cele drept simțite, gândite și înfăptuite. Luminos Timp Pascal vouă, spiritelor bune și oamenilor din cercul creației, Hermeneia. Ela
Virgil, multumesc acestei aplecari ale tale asupra textului. Niciodata nu stiu cum se fac intamplarile in vietile noastre, nu incetez sa ma minunez de ele, it's amazing. Katya, ne este evident amandurora de o buna bucata de vreme ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda, dar asta nu poate fi decat de bine, atata vreme cat ne citim cu sufletul deschis. Tu esti o furnica harnica si o sa traiesti milioane de ani. Andu
cailean, sa-ti fie de bine, cat despre curent, felicitari macar ca nu te-a tras, bafta in continuare, francisc, ai observat bine aliajele, nu si zona de erotism (sa fie termenul "umanism" gresit ales?), virgile, daca dibuiam eu geniul de la inceput si eram asa exigent sa il vreau musai ajuns in scrisul meu, crezi ca mai treceam de prima litera din titlu? :) Prima parte e introductiva, de atmosfera si cai de imbinare a lumilor, iar ultima e musai pentru unirea pantelor de ludic-parodic, politic, serbare campeneasca alterata, eros, ca in varful unei sageti. Asa ca metafora muscaturii si/sau masticatiei nu e aplicabila aici, totul depinde de gust. Si fiecare gust e cu exigentele sale, dupa cum stim, greu de modificat, prinse in gheturi. Semne de primavara insa mai apar, precum aici, unde am raspuns cam tarziu, scuze
Poezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
oh my gosh! aalizeei era sa ma inec de ris tocmai cind sa pun mina pe corabie. ai tu talentul asta de a face cea mai comica parodie la orizont. noroc de o insula pe aproape ca am reusit sa neufragiez acolo.
in ceea ce il priveste pe francisc, i/as fi recunoscator daca ar fi mai darnic in ceea ce priveste felul in care lasa textul de dorit. cu sincere multumiri.
Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
Felicitari Marina pentru text, continut, prezentare si subiect. Putin cunoscut si uneori neinteles iudaismul este un teritoriu fascinant care merita cercetare. Merci beaucoup ! Adrian
...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
Cea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă regăsesc din nou pe aici pe pagina ta și între preferințele tale. Și eu mă declar pasionată de folclor în general iar, dacă e vorba de Ardeal, ce să mai spun... Mă uitam să văd dacă semeni cu cineva. Frumoasă familie!
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deSunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie deSebi Șufariu, mulțumesc de vizită și pentru cuvinte. Mă bucură nespus faptul că ai rezonat. Aveam oarece îndoieli înainte de postare, că textul va fi citit în răspăr sau interpretat pe dos/greșit. Mă bucur că nu s-a întâmplat așa, cel puțin cu o parte din ei.
Duminică frumoasă să ai
pentru textul : Dus-întors deToate cele bune,
Eugen.
Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
pentru textul : urme de cerb deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei dePlease, consider this new version of my poem. Thanks. boxing nothingness how you keep snapping frigid statues one for each double shaped me and crop grass from thunder folding up earth to wall the obsessive concentric void wholeness has ceased with every photograph taken venus from milo & wood torn dimness seed implant in a womb of green eyes volition limbs tweaked until nothing left to please your delusional past
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 6 deîncă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deBună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deUite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deAm aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a patra deDialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
las un semn de lectură mi-a plăcut poemul tău Daniela și mai revin.o zi frumoasă
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs deTextul este, desigur, creionul unui poet remarcabil. Notabil mi se pare mai ales faptul că se menţine perspectiva bacoviană, nu se retorizează preţios în marginea stilului atât de marcat al poetului.
Dar pentru că ne jucăm în stilul acestuia, mă prind eu însumi în acest joc, sedus de poemul lui Paul.
Las la o parte sintagma "icnesc sec" (care mi se pare - cum să zic? - crispată) şi propun, pentru versurile eliptice cu care se încheie primele trei strofe, variante cu predicat (care-mi par mai în spiritul lui Bacovia); sigur, ca sugestie, nu ca forme de acceptat:
1. Te uită-n oglindă cum mori.
2. Să stau la o masă de lemn.
3. Că-i calea ce duce-n sicriu.
Culmea e că dezavuez propunerile de acest fel!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deAş ţine, totuşi, la cea făcută pentru prima strofă; ea ar impune şi o mică schimbare în versul 5 (care ar putea deveni, eventual, "În mâini ţin o carte gălbuie".
O peniţă de aur pentru textul excelent, dar şi pentru a nu (se) înţelege greşit discuţia mea.
Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.
pentru textul : zăpada din palmă deDe fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea dedupă câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.
pentru textul : de dimineaţă deRemarcabil sinceritate și atâta justețe în afirmțaii, încât aproape rămâi fără cuvinte. Și simpla mea prețuire, Virgil, pentru un Adevăr, indiferent de sfera de viață și de creație: "...în tot noianul ăsta de nedumeriri știu măcar un lucrur, că daca ai inspirație și talent poți scrie și pe zid de închisoare sau foiță de țigară că tot artă va fi. Dar dacă nu vrei să faci ceva, dacă te frămîntă doar morbul vedetismului sau mai știu eu ce alte histrionisme, poți să ai la dispoziție cea mai prestigioasă editură din lume că tot maculatură vei produce și totul se va rezuma la 15 minute de celebritate." Spre cele drept simțite, gândite și înfăptuite. Luminos Timp Pascal vouă, spiritelor bune și oamenilor din cercul creației, Hermeneia. Ela
pentru textul : jurnal de nesomn IV deVirgil, multumesc acestei aplecari ale tale asupra textului. Niciodata nu stiu cum se fac intamplarile in vietile noastre, nu incetez sa ma minunez de ele, it's amazing. Katya, ne este evident amandurora de o buna bucata de vreme ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda, dar asta nu poate fi decat de bine, atata vreme cat ne citim cu sufletul deschis. Tu esti o furnica harnica si o sa traiesti milioane de ani. Andu
pentru textul : nu scriu poezie decailean, sa-ti fie de bine, cat despre curent, felicitari macar ca nu te-a tras, bafta in continuare, francisc, ai observat bine aliajele, nu si zona de erotism (sa fie termenul "umanism" gresit ales?), virgile, daca dibuiam eu geniul de la inceput si eram asa exigent sa il vreau musai ajuns in scrisul meu, crezi ca mai treceam de prima litera din titlu? :) Prima parte e introductiva, de atmosfera si cai de imbinare a lumilor, iar ultima e musai pentru unirea pantelor de ludic-parodic, politic, serbare campeneasca alterata, eros, ca in varful unei sageti. Asa ca metafora muscaturii si/sau masticatiei nu e aplicabila aici, totul depinde de gust. Si fiecare gust e cu exigentele sale, dupa cum stim, greu de modificat, prinse in gheturi. Semne de primavara insa mai apar, precum aici, unde am raspuns cam tarziu, scuze
pentru textul : UNU MAI dePoezie absolut inchisa si deschizind cu frazele scurte drumuri spre nimic. lipsa de legatura sufleteasca intre subiectele presarate face cititorul sa gindesca pe multe planuri care in final nu reusesc sa se adune intr-un manunchi sau intr-un fel de ceva care sa duca la o logica a discursului poetic.Taiata-n portiuni de poezie devine acceptabila separind sentimentele de senzatii vizuale sau olfactive scrierea insa devine nula.Mortea amestecata cu viata si viitorul intr-o tendinta de joc sau de sah-mat nu reda nimic dincolo de rindurile pe care omul de rind le are-n fata. sint doar dupa umila mea parere sase idei care fug una de alta.
pentru textul : cu titlu provizoriu deam ametit aici.moarte peste tot! nu crezi ca ar fi mai bine doar sa se simta in vers si fara sa o numesti? si gandacul ala care linge limba....iac!
pentru textul : viciul morţii. erotism deoh my gosh! aalizeei era sa ma inec de ris tocmai cind sa pun mina pe corabie. ai tu talentul asta de a face cea mai comica parodie la orizont. noroc de o insula pe aproape ca am reusit sa neufragiez acolo.
pentru textul : m-am lăsat de fumat dein ceea ce il priveste pe francisc, i/as fi recunoscator daca ar fi mai darnic in ceea ce priveste felul in care lasa textul de dorit. cu sincere multumiri.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani dePoetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
pentru textul : transformarea în alb deai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
pentru textul : Flacără tremurândă delas un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
felicitari
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu demi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ deFelicitari Marina pentru text, continut, prezentare si subiect. Putin cunoscut si uneori neinteles iudaismul este un teritoriu fascinant care merita cercetare. Merci beaucoup ! Adrian
pentru textul : Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris de...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCea mai (sa-i zicem) literala traducere a cuvintului "redemptive", fara a teologiza termenul, este "rascumparator". Deci, facind abstractie de teologie si de masura in care pot discuta unii daca Dumnezeu a primit sau nu un pret pentru a ierta, etc, etc, cuvintul "redemptive", isi are originea in verbul "to redeem", este in esenta un termen comercial-financiar si reprezinta actul de a plati inapoi sau a rascumpara ceva ce a fost pierdut intr-un anumit mod (rapire, inrobire, amanetare, instrainare, etc). Masura in care incarcam cu continut sau semnificatie teologica (sau filosofica) un cuvint este o alta mincare de peste.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. dePagini