stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
Raluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
Te rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
n-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
Pe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
se pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
mi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
folosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?
Alma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
cristina, comentariul meu a fost „off toppic” în raport cu textul. însă în raport cu problema ta (să îi spunem administrativă) a fost on topic. am folosit calea aceasta (și cazul tău nu este primul) pentru că am considerat că este mai bine să procedez „public”. observ atitudinea ta oarecum deranjată. sau poate sarcastică. nu are importanță. ce are importanță este să înțelegi ce ți-am comunicat. observ și faptul că îți place să aluneci în discuții cu caracter personal interminabile. eu în general am încercat să fiu rezonabil și să nu pretind în mod strict să nu se facă conversație personală. am lăsat la latitudinea a ceea ce englezii numesc „common sense”. sper să înțelegi... fără să avem alte discuții.
Revin, am recitit, cum îți sună textul fără "nedorit"? Pentru că ai, așa cum a precizat Ela, "ne / ne" care e aproape redundant stilistic. Știu că e greu să tai dintr-un text, dar uneori poate fi spre binele literaturii :).
Voi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
culmea e ca o TOTI barbatii care au comentat acest text (nu numai aici) mi-au dat dreptate. si eu, care-mi camuflasem ferestrele si mutasem noptiera la usa!...
Nu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
Sister, filmele din anul acesta sint proaste pina acum, foarte proaste. Eu zic sa citesti poezie si are sa iti faca bine. Printre altele, poezia te face coautor la farmecul ei. Dar asta e deja un truism.
mulțumesc pentru urările de mai bine.
eu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
merci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
Azi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
autobiografic text intr-adevar... mai bine l-ai transforma in proza. ca e deja mort si ingropat ca poezie.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre destimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
pentru textul : crucile demultumesc pt semn. apreciez cum de asemeni apreciez si Aristocratia foielii pe care ti am citit o recent. Felicitari pt carte si la mai multe!:)
pentru textul : Birjarul Felice, milionul & baby Kiss deRaluca, eu, din postură de membru al Consiliului Hermeneia, am luat atitudine vizavi de un fenomen de simbioză care se întâmplă de prea mult timp, într-un mod aproape jenant. Tu din ce poziţie şi de ce mi te adresezi? De asta ai revenit pe site? Să ne arăţi că deţii agendă neagră, gps şi limbaj (adrian, gelos mic) specific unei categorii de făpturi cu unghii mari şi roz şi botul voit strâmb?
pentru textul : de vorbă cu tine II deTe rog să te calmezi, să nu te mai erijezi în cruce roşie şi să foloseşti regulamentar acest spaţiu!
n-am prea inteles nimic. nici nu am reusit sa citesc pina la sfirsit. si eu cred in metafora si suprarealism. dar cred ca exista o limita dincolo de care nu prea mai are importanta daca vezi in ceata un elefant sau un ceas elvetian. pentru ca oricum nu vezi decit ceata. parerea mea
pentru textul : monolog I dePe lângă imaginea care ne amintește de vremea când mergeam la munci patriotice, de băncuțele vopsite strident sau poate că deloc, doi oameni, confecționați din metal rezistent, extrem de elganți, încă mai speră în frumos, în plimbări arămii. Prinși în șuruburi, să le privim grația pusă în valoare de îmbrăcămintea de clasă; el - papion, ea – eșarfă prinsă în șurub. Se țin de mână, și acesta reprezintă primul „sentiment” uman din ei. Firește, dacă nu ar exista artistul din spatele „tabloului”, care să pună în evidență toate aceste aspecte de grafică fină, ne-am trezi în față cu un set de șaibe, piulițe, șuruburi, și le-am da o altă întrebuințare (la automobile, scaun electric, capac de budă, ș.a.m.d). Aalizeei, vă las o peniță aici. Pentru munca depusă, ochiul artistic și ideea filosofică, vă mai ștept și cu alte „forme de exprimare”(poezie, proză, ș.a.m.d), dar să nu renunți la grafică! Felicitări.
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis dese pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
pentru textul : ploi în decembrie demi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
folosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?
pentru textul : shortcut to L.L. deAlma, se mai intimpla...asa e cind iti vine o idee la miezul noptii...uite, acum mi-am amintit de volumul "Litera alba" al lui Viorel Marineasa din Timisoara... dar sa spunem ca Viorel (...) m-ar ierta (...) daca litera mea din poem este aproape alba.
pentru textul : și cînd mi-e somn decristina, comentariul meu a fost „off toppic” în raport cu textul. însă în raport cu problema ta (să îi spunem administrativă) a fost on topic. am folosit calea aceasta (și cazul tău nu este primul) pentru că am considerat că este mai bine să procedez „public”. observ atitudinea ta oarecum deranjată. sau poate sarcastică. nu are importanță. ce are importanță este să înțelegi ce ți-am comunicat. observ și faptul că îți place să aluneci în discuții cu caracter personal interminabile. eu în general am încercat să fiu rezonabil și să nu pretind în mod strict să nu se facă conversație personală. am lăsat la latitudinea a ceea ce englezii numesc „common sense”. sper să înțelegi... fără să avem alte discuții.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 deam sa mai urmaresc textele tale.
pentru textul : dragostea un fel de aracet doar pentru suflet depoate nu ar fi rau sa iti completezi profilul
Revin, am recitit, cum îți sună textul fără "nedorit"? Pentru că ai, așa cum a precizat Ela, "ne / ne" care e aproape redundant stilistic. Știu că e greu să tai dintr-un text, dar uneori poate fi spre binele literaturii :).
pentru textul : via sepia de"aș avea ramuri încovoiate
de rodul greu" atributul "greu" este redeundant.
"Sfintele toamne" - inversiunea nu merge nici in contextul textului, nici in poezia modernă, în general.
Textul nu mi-a transmis nimic, poate şi pentru că nu ar trebui să transmită.
pentru textul : coborârea în Carte deVoi cauta greselile. Intortocheat? Pentru cine nu cunoaste mediul, e posibil ca am intrat prea direct in el, si in gandurile unui om prins in el. Am sa revin peste el, probabil mai incolo, acum mi-e prea apropiat ca sa corectez ceva obiectiv. Oricum, multumesc de parere si comentariu. Pentru ca este vorba de interactiuni continue intre oameni care nu se cunosc, fiecare asteapta ceva-altceva de la celalalt dar comunicarea e la un nivel bazal (nu mereu, dar de multe ori). Necunoasterea naste vina, inteligenta nu este mereu apreciata (mai rar, dar cazul de sus e unul, oameni lipsiti de simt pedagogic sunt rari, dar exista, si cand intalnesti unul cum e personajul de mai sus, se infiinteaza si sentimentul de frustrare superioara, si eu zic ca in lipsa unei comunicari, e normal sa fie acolo.) Pentru mine a fost anomalia care m-a pus pe scris. Povestea etnica pe sleau? Nu este, ce am spus acolo e doar inca o realitate a omului care traieste in acest mediu. Ce-ar fi fost daca integram in text nesimtirea cu care vorbesc numai in ungureste colegii de fata cu noi, romanii, tocmai pentru ca stiu ca nu intelegem si ne izoleaza, cum unele cadre medicale fac la fel. Cum exista pepiniere de ungurime, licee cu profil unguresc care s-au creat cu directiva direct de la Bucuresti (desi elevii maghiari, culmea, nu si-au dorit asta), cum am colegi care si-au cumparat Bac-ul la romana, care nu stiu nimic mai mult decat da/nu/nu stiu, cum intalnesti pacienti care nu vor sa vorbeasca romaneste, cum intalnesti romani care nu vor sa stie ungureste, cum se fac angajari, cum se castiga interviuri, cum se deschid unele usi numai pe acest considerent, cum rar vezi prietenii interetnice. Sunt realitati care intr-o zona ca aceasta, iti irita retina zilnic. Am prieteni maghiari, si sunt departe de a fi o extremista, pe multi dintre ei ii apreciez, sunt o minoritate extrem de unita si responsabila de obicei, in orice fac. Oricat de inciudat i-as privi uneori, trebuie sa ii apreciez. Lumea aici merge inainte, cu sau fara calcari pe coada.E normalul. Asa ca.. povestea cu rîia? E light. Ai fi văzut, la sfîrșitul textului, între Csungy și personajul principal se leaga chiar o prietenie.
pentru textul : Csungy, tu știai? deemi, ai dreptate, pe parcursul poezie mi-am dat seama ca are un iz de nichita, dar am zis acelasi lucru, ce daca:). multumesc de semn seara buna
pentru textul : între nord și dreapta deculmea e ca o TOTI barbatii care au comentat acest text (nu numai aici) mi-au dat dreptate. si eu, care-mi camuflasem ferestrele si mutasem noptiera la usa!...
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deNu merge să postezi sub textul tău şi textul lui Celestin pentru că nu ai face decât să scoti pe prima pagină un text aflat la şantier, dar cred că ai putea să lasi un link către acel text. Ca să poată înţelege lumea mai bine ce şi cum fără să fie nevoită să răsfoiască prea mult.
pentru textul : din poezie scapă cine poate de"îmi vor rebobina sufletul
cu fire toarse din scamele de ceaţă
căzute din altă lume" - frumos.
cred ca la ultimul vers, fiind pe masa de operatie, ar fi trebuit altceva decat "împuşcat".
pentru textul : entitatea 000 deotrăvit ar fi cuvantul mai potrivit aici.
Sister, filmele din anul acesta sint proaste pina acum, foarte proaste. Eu zic sa citesti poezie si are sa iti faca bine. Printre altele, poezia te face coautor la farmecul ei. Dar asta e deja un truism.
pentru textul : consuelo si medea deEn hâte..."peste poate"="par trop"
pentru textul : Aproape de lume/Le monde est proche depoate. ma mai gindesc. merci.
pentru textul : compendiu despre grădini deȘi cum ai omis "portret în bustrofedon"(http://www.hermeneia.com/poezie/907/)?
pentru textul : toamna fără de îngeri deAm uitat un semn de-ntrebare după "De ce nu puneti mâna să scrieti proza d-voastră"...
pentru textul : Isus vs. Radet demulțumesc pentru urările de mai bine.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu zic să nu mă feliciți dacă nu ai de ce.
prezența mai numeroasă a nou veniților se explică prin faptul că în ultimele două luni ale anului trecut am înghețat practic procesul de înscriere
merci Aranca, Elian, exista o vreme cind trebuie sa scrii si despre femeia cetate Elian, ai dreptate, am scos cioburile. La o citire ulterioara am inteles ca nu era bine. am inlocuit. Ma bucur daca ti-a suscitat atentia
pentru textul : femeia aceea deAzi e 06 06 06. Kabalistii zic ca e ziua in care ies diavolii afara. Chiar si cei literari dupa cum ne arata Profetul in pironire de stele galbene. Din toate simbolurile posibile viata semnelor e cea mai tragica pentru ca facem uz de cuvinte in scopuri malefice. Din toate directile ni se arata ca totul e informatie, structurata si codificata. de la planete, galaxii si pina la ziarul aruncat pe pajistea din fata unei academii de arta absurda, tot de informatie e vorba. Stanislaw Lem povesteste de un demon care jefuia trecatorii de informatii. Vroia sa stie tot, de la ce e se gaseste in poseta cumnatei si pana la dimensiunea portocalelor de contrabanda. Totul era intregistrat pe o panglica lunga cat infinitul caci demonul avea o sete insaturabila de date, toate corecte, practice, pline de folos. Evident el piere in final inecat, strangulat de tonele de panglica folosita. E o fabula minunata, un cavou al propriei noastre capacane in care cadem tot potrivind vorbe de nerostire.
pentru textul : roza duhurilor deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deFrumos! Ne bucurăm foarte mult de acest debut, îi urăm mult succes, dar unde este autorul să-l felicităm și pe el?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial de„Eugene, dacă tot vrei să mă faci animal/ dobitoc, spune-o pe faţă, omule, dar prin mail, pe scurt şi nu aici, ok?”
Adrian, mă refeream la atitudine și nu la persoană. Te supraapreciezi și îți supraapreciezi eforturile. N-am să te înjur nici în gând, nici în cuvinte. Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul. Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile. În ceea ce privește „vulgarul” și „licențiosul”, ultumul tău com. mi se pare mult mai edificator în acest sens. Comentariul tău din urmă este cu mult mai vulgar și mai obscen, decât textul pe care l-am scris și asta se vede de la o poștă.comentariu în care ai repetat inutil cuvântul ăla de mai multe ori. Un soi de fanfaronadă copilărească, încercând cu obstinență să-mi demonstreze că negrul e alb și albul e negru.
Spor la scris
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. dePagini