mulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
eu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
faza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
wow... nu mi-a venit să cred când am văzut penița de la tine. a trebuit să-mi chem colega de apartament ca să-mi confirme:)). încă sînt în stare de șoc:)
mulțumesc mult, nu mă așteptam!
drept, a fost o căutare lungă, dar tot e bine. măcar acum știu la ce sînt bună:)
,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
Am impresia că până la un punct ai vrut să faci altceva din richard, și apoi te-ai răzgândit. Am dreptate? Dacă da, atunci ia-l de la capăt și fă-l ce ai intenționat inițial; e ruptă povestea și de aici aerul de neverosimil de care spunea și Aranca. Dacă însa nu e nimic intenționat, atunci nu știu dacă mai e ceva de reparat... E greșit gândit cumva personajul în raport cu decorul (adică dacă exact pe asta ai mizat, e prea departe...). Interesantă însă senzația pe care o creezi... și anume că și personajul care vorbește la persoana întâi face parte tot din decor... Mă rog, nu-i nouă ideea, dar ți-a ieșit bine.
un poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
Alexander, un membru al acestui site (întâmplător este și editor, dar nu asta are relevanță aici) ți-a atras atenția asupra unei posibile greșeli gramaticale. Dacă nu este vorba despre o greșeală, este politicos să răspunzi ca atare. Nu de alta, dar una dintre condițiile pentru a face literatură este să scriem corect și nimeni n-ar trebui să se supere pentru inerente scăpări de tipărire, dar nici să le neglijeze.
Eu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
Cristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
evident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
Ştii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
Transcedentalul, fascinația vitraliilor, acea zonă în care lumina devine poem, un poem în mii de nuanțe!
Pentru alchimia unui poem care transformă o picătură de timp în trăire, trăirea în pastel, pastelul în basm...
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu demultumesc... pentru lectură și aprecieri, vă mai aștept
pentru textul : repetiția generală demulțumesc de trecere, Taraborez. mă gândesc la versul acela, dacă găsesc ceva mai bun să-l schimb voi face asta. am problema verbelor și a explicațiilor... se poate numi într-un fel defect profesional... trebuie să motivez... am motivat... am vrut să plec...;) nu am plecat i-am lasat această fotografie... acesta e drumul... sunt doar niște drepte... lumina este sus... tot acolo sunt linii... dar e ok... liniile unesc jumătățile... și... "el știe..." am scris prea mult, nu? te mai aștept. Madim
pentru textul : El știe... deeu percep textul ca pe o poezie, in ciuda tendintei narative care de fapt nu sufoca lirismul din contra il lasa sa curga firesc, se evita artificiile si epatarea dar textul are fior poetic, patos, mai ales in ultima strofa unde cuvintele au inflexiuni sonore, melodice chiar prin aceea repetitie din final care leaga firul povestii si ii da o nota aparte: "Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea în mintea lui urâcioasă gândurile noastre pline de frică" nu incerc o interpretare dar "scrasnitorul" acesta pare a fi coborat din ungherele unei copilarii unde stau ascunse printre amintiri, spaime si adevaruri tarzii... sau poate sunt simple rememorari pe panza unui timp trecut
pentru textul : Scrâșnitorul defaza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
pentru textul : aproape de kilimandjaro deai acţiuni deschise, ample.
pentru textul : Rechizitoriu de(un pic diferă de un rechizitoriu obişnuit, al tău e mai grav :))
rămâne sentinţa de văzut!
wow... nu mi-a venit să cred când am văzut penița de la tine. a trebuit să-mi chem colega de apartament ca să-mi confirme:)). încă sînt în stare de șoc:)
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar demulțumesc mult, nu mă așteptam!
drept, a fost o căutare lungă, dar tot e bine. măcar acum știu la ce sînt bună:)
textul şi potrivit zilelor. E un reportaj reuşit, poate nu chiar reportaj, mai degrabă impresie personală. Dar se regăsesc mulţi aici.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deCezar, nu te opreste nimeni sa-ti spui parerea in subsolul acelor "tampenii".
pentru textul : Trebuie să mor de,,Sfânta Masă e din marmură albă de Carrera și calc pe parchet din lemn vechi de stejar.,, localitatea italiana vestita pentru marmura ei e Carrara iar nu Carrera.marmura de Carrara a devenit celebra fiiind folosita de Michelangelo pentru sculpturile sale....
pentru textul : Gând de vecernie depoem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
pentru textul : negru ascuns deMulțumesc, Vladimr, mă bucur că ți-a plăcut
pentru textul : Umbra deAm impresia că până la un punct ai vrut să faci altceva din richard, și apoi te-ai răzgândit. Am dreptate? Dacă da, atunci ia-l de la capăt și fă-l ce ai intenționat inițial; e ruptă povestea și de aici aerul de neverosimil de care spunea și Aranca. Dacă însa nu e nimic intenționat, atunci nu știu dacă mai e ceva de reparat... E greșit gândit cumva personajul în raport cu decorul (adică dacă exact pe asta ai mizat, e prea departe...). Interesantă însă senzația pe care o creezi... și anume că și personajul care vorbește la persoana întâi face parte tot din decor... Mă rog, nu-i nouă ideea, dar ți-a ieșit bine.
pentru textul : Richard deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deun poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
pentru textul : Conținutul paharului ce se vrea deAr fi super sa reusim, maine dimineata facem o proba, ora 11 ora Romaniei.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deMultumim tuturor pentru implicare!
Felicitari pentru lansari!
pentru textul : Dubla lansare de carte deAlexander, un membru al acestui site (întâmplător este și editor, dar nu asta are relevanță aici) ți-a atras atenția asupra unei posibile greșeli gramaticale. Dacă nu este vorba despre o greșeală, este politicos să răspunzi ca atare. Nu de alta, dar una dintre condițiile pentru a face literatură este să scriem corect și nimeni n-ar trebui să se supere pentru inerente scăpări de tipărire, dar nici să le neglijeze.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deEu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deDumnezeu a murit.
pentru textul : Rugă de fiecare zi deCristina Ștefan, ceea ce pentru dumneavoastră sunt „divagații labirintice”(ironie gratuită), pentru mine constituie esențe pe care se sprijină textul. Se pare că n-ați înțeles mai nimic din ce am spus mai sus, din moment ce veniți cu exemple carghioase gen: „"rozele sperantei:- evoluasera demult la Blaga in "corole"
"stramta carare" devenise drum asfaltat de prin anii "60.”
Ce legătură au paralele pe care le trasați mai sus cu ideea textulului sau cu ceea ce am încercat să (vă) spun în comentariul meu anterior? Absolut nici una.
Mda... se pare că mi-am consumat timpul și cuvintele în zadar, tastându-vă un răspuns onest, cât de cât explicativ ...
Mai mult n-am să fac greșeala aceasta.
Mă bucur totuși că ați intuit „trăirea” din spatele anumitor rânduri ...
Toate cele bune,
pentru textul : Solilocvii aride deEugen.
evident Bobadil, ca nu taxonomia determina axiologia. dar am avut o anumita senzatie de dezordine si pe deasupra am impresia ca uni autori s-a simtit oarecum lezati ca nu si-au regasit preferintele literare acolo. In plus ideea cu gazeta o aveam de multa vreme. Nu avusesem insa timpul disponibil.
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei deŞtii ce îmi place cel mai mult la modul în care scrii? (Şi probabil nu numai mie...) Firescul curgerii fiecărui poem, expresivitatea, claritatea imaginilor, nimic forţat, nimic căutat cu lumânarea (ca la mine, de exemplu). Ceea ce mă face să mă simt confortabil în poemele tale, de fiecare dată. Plăcut, şi de data aceasta.
pentru textul : două cântece roşii deTranscedentalul, fascinația vitraliilor, acea zonă în care lumina devine poem, un poem în mii de nuanțe!
pentru textul : plumb și lumină dePentru alchimia unui poem care transformă o picătură de timp în trăire, trăirea în pastel, pastelul în basm...
este opțiunea autorului. apreciez autoexigența. dar nu cred că este o nadă pentru frigul din cutia de nisip. e destul de bine îmbrăcat.
pentru textul : sincopă detrecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren dee o poezie care...lasa urme adanci. mi-a placut mult!
pentru textul : Hemoragii deiata ca poemul d-lui Mircea Florin Sandru nu a stat in zadar pe prima pagina a Hermeneei. e superb ce ati realizat aici.
pentru textul : login de„așa a spus și a-nceput să cânte toate culorile la un loc” ... care e subiectul pentru „a-nceput”? Că dacă e „culorile” atunci trebuie și verbul la plural „au început”. Dacă subiectul e același ca și pentru verbul „a spus”, atunci e bine așa cum ai scris
pentru textul : știu că se poate dePagini